SISTEMUL RESPIRATOR

Reprezinta ansamblul de organe aflate in interactiune care asigura schimbul de gaze

dintre mediul extern si mediul intern al organismului
Oxigenul necesar oxidarii celulare este preluat din aerul atmosferic prin respiratia
pulmonara.
Procesul respiratiei pulmonare se realizeaza prin ventilatie pulmonara, care este o
activitate ritmica in 2 timpi: inspiratie si expiratie. Aerul patrunde si iese din plamani prin
caile extrapulmonare si intrapulmonare.

Caile respiratorii extrapulmonare

Nasul
-parte externa
-parte interna (cavitate nazala): impartita in 2 jumatati (fose nazale) prin septul nazal
Fosele nazale comunica anterior cu exteriorul prin nari, si posterior cu nazofaringele prin
coane
Peretele lateral al foselor nazale prezinta trei structuri proeminente numite cornete nazale ce
determină trei depresiuni (meaturile nazale).
Cavitatea nazala indeplineste mai multe roluri:
-purifica si umezeste aerul inspirat
-participa la realizarea functiilor analizatorului olfactiv
-este camera rezonatoare pentru suntele emise la nivelul laringelui

Faringele
-face legatura dintre cavitatea bucala si esofag, si dintre cavitatea nazala si laringe
-este un conduct musculo-conjunctiv
-are atat functie respiratorie cat si digestiva.
-constituit din: nasofaringe, orofaringe si laringofaringe
-contine 3 perechi de amigdale: o pereche la nivelul nazofaringelui si 2 perechi la nivelul
orofaringelui (palatine si linguale)
-in jos se continua cu laringele si esofagul

Laringele
-conduce aerul catre plamani
-principalul organ al fonatiei
-format din 9 cartilaje hialine si elastice, dintre care 3 sunt nepereche (epiglota, cartilajul
tiroid, cartilajul cricoid), iar 6 pereche (aritenoide, cuneiforme, corniculate). Cel mai mare
este cartilajul tiroid. Proeminenta cartilajului tiroid este cunoscuta sub denumirea de “marul
lui Adam”, mai dezvoltat la barbati
-previne patrunderea alimentelor in caile respiratorii prin intermediul epiglotei, structura
cartilaginoasa ce inchide glota (deschiderea laringeala) in timpul deglutitiei
-legatura dintre laringe si trahee se face prin cartilajul cricoid
-captusit de mucoasa laringeala, care formeaza 2 perechi de corzi vocale (false si adevarate)
-vibratiile corzilor vocale genereaza sunete
-muschii laringeali au rol in inchiderea glotei in timpul deglutitiei, si in vorbire. Exista 2
tipuri de muschi: extrinseci (ridica laringele in timpul inghitirii) si intrinseci (actioneaza
asupra corzilor vocale)
 Traheea
-din laringe aerul trece in trahee (tub lung de ~12cm, care se ramifica in bronhii)
-structura tubulara fibro-musculo-cartilaginoasa
-situata anterior fata de esofag
-alcatuita din 16-20 inele de cartilaj hialin in forma de potcoava, la care arcul posterior este
inlocuit de o membrana musculo-conjunctiva
-inelele cartilaginoase contin fibre musculare netede, circulare, tesut conjunctiv, vase de
sange, vase limfatice si nervi
-captusita cu un epiteliu pseudostratificat ciliat, care contine glande mucoase ce umezesc si
incalzesc aerul, retin impuritatile
-se bifurca in 2 bronhii principale, care se ramifica la randul lor in 3 bronhii secundare (in
plamanul drept) si 2 bronhii secundare (in plamanul stang)

Caile respiratorii intrapulmonare

Bronhiile primare, prin ramificare, formeaza caile intrapulmonare: bronhii secundare,
tertiare si bronhiole
- Sunt tuburi care se ramifica in alte tuburi cu dimensiuni din ce in ce mai mici
- Din bronhia principala se desprind bronhiile secundare (destinate lobilor pulmonari),
bronhiile segmentare (tertiare)(destinate fiecarui segment pulmonar), bronhii
intralobulare (bronhiole), bronhiole terminale (destinate acinilor pulmonari), canale
alveolare, saci alveolari si alveole pulmonare
- Spre deosebire de bronhii, bronhiolele nu contin cartilaj
- Lobii pulmonari se impart in segmente pulmonare, care cuprind lobuli pulmonari si
acini pulmonari, reprezentand unitatea morfo-functionala a plamanului
- Nr foarte mare de alveole (circa 300 milioane in ambii plamani) ofera o suprafata
uriasa de schimb (100-150m²) pt gazele respiratorii
- Prin membrana alveolo-capilara se realizeaza schimbul de gaze intre aerul din alveole
si sangele din capilare
- Indiferent de temperatura si umiditatea atmosferica, la nivelul alveolelor, aerul
inspirat are 37˚ C (temperatura corpului) si este saturat in vapori de apa

Plamanii
- -organe pereche
- -situati in cavitatea toracica, deasupra diafragmei
- -sunt protejati de pleura (membrana seroasa alcatuita dintr-o foita parietala si una
viscerala) care delimiteaza cavitatea pleurala, plina cu lichid pleural
- -fiecare plaman prezinta 3 fete: mediala, bazala si costala
- -plamanul stang este mai mic decat plamanul drept (deoarece ofera spatiu inimii)
- -au structura segmentara
- -plamanul stang este impartit in 2 lobi (unul superior si unul inferior)
- -plamanul drept prezinta 3 lobi (superior, mijlociu, inferior)
- -fiecare lob este subimpartit in segmente, unitati morfologice delimitate incomplet de
septuri conjunctive
- -segmentele sunt alcatuite din lobuli
- -lobulii sunt alcatuiti din acini pulmonari, unitatile structurale si functionale ale
lobulilor pulmonari
- -un acin pulmonar este format dintr-o bronhiola respiratorie, canalele alveolare si
alveolele aferente
 Hilul şi pediculul pulmonar
-       Hilul plămânului: zonă uşor excavată, localizată în treimea superioară a feţei
mediastinale, unde bronhiile şi elementele neurovasculare pulmonare ajung sau ies de
la plămân. Hilul pulmonar stâng este situat mai sus decât hilul pulmonar drept.
Totalitatea elementelor din hil formează rădăcina plămânului sau pediculul pulmonar.
Există doi pediculi pulmonari, unul drept şi altul stâng.
-       Pediculul pulmonar este format din următoarele elemente: bronhia principală,
artera pulmonară, două vene pulmonare, arterele bronhice, venele bronhice, plexul
nervos pulmonar, noduli limfatici bronhopulmonari, vase limfatice, ţesut conjunctiv
mediastinal. 
  
Pleura: membrana seroasă care acoperă plămânii. Cele două foițe pleurale care o
formează sunt în contact continuu una cu cealaltă: pentru a asigura și a facilita
alunecarea plămânilor, straturile pleurale au o peliculă subțire de fluid pleural, aflat în
spațiul dintre ele, a cărui prezență este esențială pentru a permite plămânilor să
urmărească mișcările mușchilor în timpul respirației. Cele două foițe delimitează
cavitatea  pleurală, care nu comunică cu exteriorul sau cu alte organe. În cavitatea
pleurală, se formează o presiune negativă, care le permite plămânilor să se extindă în
timpul inhalării aerului.
 Aprovizionarea neuro-vasculară diferă pentru ambele straturi ale pleurei. Inervația
pleurei parietale este asigurată prin nervii intercostali, ceea ce face ca aceasta să fie
sensibilă la durere, presiune și temperatură. Pleura parietală primește sânge din
arterele intercostale.
 Pleura viscerală are o inervație autonomă din plexul pulmonar, ceea ce o face să nu
fie sensibilă la durere sau temperatură. Pleura viscerală primește sânge din arterele
toracice interne, care aprovizionează și parenchimul plămânilor.

Ce funcție îndeplinește pleura?

- Fluidul pleural dintre straturile pleurale este esențial pentru a preveni separarea celor
două straturi și lubrifierea suprafeței, astfel încât plămânii să se poată deplasa ușor în
interiorul cavității toracice. De asemenea, lichidul pleural asigură tensiunea de
suprafață pentru a menține plămânii aproape de peretele toracic. Astfel, pleura
permite modificarea în volum a plămânilor, odată cu volumul cavității toracice, și
facilitează ventilația.
- Vascularizatia plamanilor este dubla: -nutritiva (asigurata de marea circulatie)
-functionala (asigurata de mica circulatie)
- Inervatia plamanilor este vegetativa, asigurata de cele 2 plexuri pulmonare:
-anterior (situat inaintea bronhiei principale)
-posterior (situat inapoia bronhiei principale)
Fibrele vegetative parasimpatice provin din nervul vag, iar cele simpatice din
ganglionii simpatici toracali. Stimularea parasimpaticului produce bronhoconstricite,
iar a simpaticului, bronhodilatatie

Ventilatia pulmonara
 Este un mecanism care implica activitatea muschilor intercostali si a diafragmei
 Consta in succesiunea a 2 procese: inspiratia si expiratia
 Inspiratia este un proces activ, care consta in cresterea volumului cutiei toracice prin
marirea diametrelor antero-posterior, transversal si longitudinal -> scade presiunea
intrapulmonara si aerul patrunde in plamani
  Expiratia este un proces pasiv, in care cutia toracica revine la dimensiunile initiale ->
creste presiunea intrapulmonara, si aerul este expulzat
 Inspiratia fortata se realizeaza prin mobilizarea voluntara a unor muschi toracici
 Expiratia fortata este un proces activ, care se realizeaza prin contractia voluntara a
muschilor abdominali
 In timpul ventilatiei pulmonare, se realizeaza deplasarea volumelor de aer din si in
plamani. Aceste volume de aer caracterizeaza capacitatea functionala a plamanului
 Capacitatea pulmonara reprezinta suma mai multor volume pulmonare:
-volumul curent (VC)= volumul de aer care patrunde in plamani in cursul unei
inspiratii si apoi iese in cursul unei expiratii de repaus. VC=500ml aer
-volumul inspirator de rezerva (VIR) = volumul maxim de aer care poate fi inspirat
la sfarsitul unei inspiratii de repaus. VIR=1500ml aer
-volumul expirator de rezerva (VER) = volumul maxim de aer care poate fi expirat
la sfarsitul unei expiratii de repaus (volumul de aer eliminat intr-o expiratie fortata,
dupa o expiratie normala). VER= 1000-1500 ml aer
-volumul rezidual (VR) = volumul de aer care ramane in plamani la sfarsitul unei
expiratii maximale. In plamani ramane permanent un anumit volum de aer.
VR=~1500 ml aer
-Capacitatea pulmonara totala (CPT) = volumul de aer cuprins in plamani la
sfarsitul unei inspiratii maxime, insumand toate volumele pulmonare mentionate, deci
cind aparatul toraco-pulmonar se gaseste in pozitie inspiratorie maxima.
CPT=~5000ml aer.
-capacitatea vitala (CV) = volumul de aer ce poate fi scos din plamani printr-o
expiratie fortata efectuata dupa o inspiratie maxima. CV= VIR+VER+VC.
CV=~3500ml aer
-capacitatea reziduala functionala (CRF) = volumul de aer care ramane in plamani
la sfarsitul unei expiratii de repaus. CRF=VER+VR
-capacitatea inspiratore (CI) = volumul de aer ce poate fi introdus in plamani printr-
o inspiratie maxima, care incepe la sfarsitul unei expiratii de repaus. CI= VC+VIR
-debitul ventilator este produsul dintre VC si FR (frecventa respiratorie)
Prin inspiratia si expiratia de 16-18 ori/min, zi si noapte, fara odihna, toata viata
inhalam aer in piept si apoi il eliminam. Acest ciclu respirator, cuprinzand ~3s, se
numeste frecventa respiratorie
Pentru obtinerea unor informatii legate de functia ventilatorie, se utilizeaza
masurarea debitelor ventilatorii: -debitul ventilator in repaus (V) = cantitatea de aer
ventilate in timp de 1 min in conditii de repaus. V= VCxFR=8-9l/min. Creste foarte
mult in efortul fizic

Schimbul de gaze
Respiratia este o functie complexa care presupune pe langa procesul de ventilatie pulmonara,
mai multe etape strans corelate intr-o stricta succesiune:
1. Etapa pulmonara –difuziunea si schimbul de gaze respiratorii la nivelul membranei
alveolocapilare
2. Etapa sangvina – transportul gazelor respiratorii in sange
3. Etapa tisulara – schimbul de gaze intre sangele capilar si celule (respiratia celulara)
Membrana alveolocapilara
-are rolul de a preveni formarea de bule de aer in sange si extravazarea de sange in alveole
-este permeabila pt oxigen, dioxid de carbon, monoxid de carbon si alte gaze
-este alcatuita din 4 straturi: endoteliu capilar
membrana bazala
 epiteliu alveolar –format din 2 tipuri de celule: pneumocite tip I
(tapeteaza suprafata alveolara) si pneumocite de tip II (sintetizeaza surfactant si refac
pneumocitele tip I in cadrul proceselor respiratorii). Surfactantul previne colabarea
alveolelor, le mentine uscate si previne transferul de lichid din capilarele pulmonare si
interstitiu, in spatiul alveolar
macrofage alveolare

1. Etapa pulmonara
-la nivelul plamanilor are loc in permanenta un schimb de gaze intre aerul din alveole si
gazele dizolvate in sangele venos ce ajunge la acest nivel pe calea vaselor capilare ale micii
circulatii
-oxigenul trece din aerul alveolar in sangele venos, iar dioxidul de carbon aflat in exces in
sangele venos, trece in aerul alveolar
-schimbul de gaze se realizeaza la nivelul membrane alveolo-capilare prin procesul de
difuziune. Acest proces defineste tendinta moleculelor unui gaz de a se deplasa dintr-o zona
in care conentratia lui este mai mare, spre o zona in care concentratia este mai mica pana in
momentul in care concentratia gazului se uniformizeaza in ambele zone. In consecinta,
procesul de difuziune al unui gaz va avea loc doar in conditiile in care exista o diferenta de
presiune, iar sensul procesului va fi intotdeauna orientat dinspre zona cu presiune mare, catre
zona cu presiune mica. Ca urmare, in sangele capilarelor presiunea partiala a oxigenului
creste, iar cea a dioxidului de carbon va scadea. Procesul poarta numele de arteriolizarea
sangelui (hematoza pulmonara) venos din capilare. Sangele arterial se reintoarce pe calea
venelor pulmonare catre AS de unde este pompat in marea circulatie.
-suprafata de difuziune = marimea suprafetei prin care aerul vine in contact cu membrana
alveolo-capilara. La adult este de ~80mp
-grosimea membranei respiratorii este foarte mica -> favorizeaza procesul de difuziune
-coeficientul de difuziune al CO2 este de 20 de ori mai mare ca cel al O2

2. Etapa sangvina
In sange gazele respiratorii sunt transportate sub diferite forme
• Transportul oxigenului
-oxigenul este transportat in sange sub 2 forme: dizolvat in plasma si sub forma de
oxihemoglobina
-hemoglobina formeaza cu gazele respiratorii (oxigen si dioxid de carbon) combinatii labile.
Oxigenul se leaga de atomul de Fe al gruparii hem formand oxihemoglobina, iar dioxidul de
carbon se leaga de gruparile amino ale globinei, formand carbohemoglobina
• Transportul dioxidului de carbon
-dioxidul de carbon este transportat in sange in diferite forme: dizolvat in plasma, combinatii
(carbohemoglobina), bicarbonati (de Na si K)

3. Etapa tisulara
Consta in schimbul de gaze intre sange si tesuturi
Reprezinta totalitatea proceselor prin care:
-oxigenul transportat in sange este cedat la nivelul capilarelor din tesuturi, catre sistemele
enzimatice celulare unde este utilizat
-dioxidul de carbon este produs in celule ca urmare a proceselor metabolice
Reglarea miscarilor respiratorii se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale
Reglarea nervoasa are 2 componente:
1. Reglarea automata
-realizata de structuri nervoase din formatiunea reticulata bulbo-pontina. Acestea imprima
ritmul respiratiilor si sunt formate din neuroni inspiratori si neuroni expiratori. Neuronii
inspiratori trimit fibre catre motoneuronii spinali care inerveaza muschii respiratori. Expiratia
este un process pasiv, care are loc atunci cand neuronii inspiratori sunt inhibati de activitatea
neuronilor expiratori. Neuronii inspiratori si cei expiratori intra in actiune succesiv, ceea ce
imprima un caracter ritmic respiratiei
-la reglarea automata a respiratiei contribuie si impulsurile de la chemoreceptorii sangvini,
care raspund variatiilor presiunilor partiale ale gazelor din sange si ale valorilor pH. Acesti
chemoreceptori controleaza respiratia prin intermediul nervilor cranieni glosofaringian si vag
2. Reglarea comportamentala si voluntara
-realizata la nivel cortical. Respiratia fiind una dintre cele mai corticalizate functii
-respiratia poate fi oprita in mod voluntar pt un anumit timp (apnee), poate fi amplificata,
superficializata, accelerate sau incetinita.
-modificarea voluntara a ritmului respirator este foarte importanta in vorbire, in cantatul
vocal sau cu instrumente de suflat, in actiuni ce implica retinerea respiratiei

Reglarea umorala
-realizata prin intermediul presiunilor partiale ale gazelor respiratorii