Sistemul respirator

Ventilaţia pulmonară. Volume

şi capacităţi
respiratorii
Sistemul respirator al omului
este alcătuit din:
 Căi respiratorii:
- Cavitate
nazală
- Faringe
- Laringe
- Trahee
- Bronhii
extrapulmonare
Plămâni
 Cavitatea nazală
-este alcătuită din fosele nazale care comunică cu
exteriorul prin nări, iar cu faringele prin orificii numite coane
-fosele nazale sunt căptuşite în partea superioară
mucoasa olfactivă, iar în partea inferioară de mucoasa
respiratorie
-mucoasa respiratorie este puternic vascularizată şi
conţine glande ce secretă mucus.
-mucoasa respiratorie are rolul de a încălzi şi umezi
aerul precum şi de a reţine particulele de praf
 Faringele
-este organ comun sistemelor digestiv şi respirator,
la nivelul lui încrucişându-se calea respiratorie cu cea
digestivă
 Laringele
- este alcătuit
din mai multe cartilaje
-are dublu
rol: în respiraţie şi în
vorbire
-la intrarea
în laringe se găseşte
un căpăcel numit
epiglotă care are rolul
de a închide
cavitatea laringelui
numită glotă în
timpul deglutiţiei
 Traheea
- este un tub lung de
aproximativ 12 cm alcătuit din inele
cartilaginoase complete în partea
ventrală şi incomplete în partea
dorsală care o menţin permanent
deschisă
- peretele intern al traheei
este căptuşit cu o mucoasă
prevăzută cu cili şi glande ce
secretă mucus
Bronhiile
extrapulmonare
- sunt ramificaţii
ale traheei în
număr de două
- sunt alcătuite
din inele
cartilaginoase
complete
ele pătrund în
plămâni unde se
ramifică abundent
formând arborele
bronşic
-sunt organe pereche,
situate în cutia
toracică, deasupra
diafragmei
-ei sunt înveliţi de 2
foiţe numite pleure
-o pleură aderă la
suprafaţa plămânului şi
se numeşte pleură
viscerală, iar cealaltă la
peretele cutiei toracice
şi se numeşte pleură
parietală
-între cele 2 pleure
există o cavitate
numită cavitate
pleurală în care se
găseşte lichidul pleural
- Plămânii sunt
alcătuiţi din lobi
(dreptul din 3 lobi,
stângul din 2
lobi), iar lobii sunt
alcătuiţi din lobuli
-În fiecare lob
pulmonar pătrunde câte
o bronhie lobară
-Bronhiile lobare se
ramifică în bronhii
segmentare, iar acestea
în bronhii
interlobulare.
-Bronhiile interlobulare
se ramifică în bronhiole
terminale, iar acestea
în bronhiole
respiratorii
-Bronhiolele
respiratorii se continuă
cu canalele alveolare ai
căror pereţi prezintă
dilataţii în formă de saci
numite saci alveolari.
-Sacii alveolari sunt
alcătuiţi din alveole
pulmonare.
-Alveola pulmonară
este unitatea
structurală şi
funcţională a
plămânului.
-Alveolele
pulmonare reprezintă
suprafaţa de schimb
a plămânului, la
nivelul lor având loc
schimbul de gaze
respiratorii.
-Alveolele pulmonare
sunt înconjurate de o
bogată reţea de
capilare sangvine
provenite din
ramurile terminale ale
arterei pulmonare şi
arterelor bronşice.
Deplasarea aerului din plămâni spre exterior şi invers
constituie ventilaţia pulmonară.
 Ea se realizează datorită :
- elasticităţii plămânilor
- adeziunii pleurale
-contracţiei muşchilor respiratori
(diafragmul şi muşchii intercostali) care modifică
volumul cutiei toracice şi creează o diferenţă între
presiunea aerului atmosferic şi cel din interiorul
plămânilor.
Pătrunderea şi ieşirea aerului din plămâni se realizează
prin succesiunea ritmică a 2 acte respiratorii: inspiraţia şi
expiraţia.
 Inspiraţia
- este un proces activ
-muşchii intercostali externi se contractă şi ridică
coastele, mărind astfel diametrul antero-posterior şi
transversal al cutiei toracice
-diafragmul se contractă, îşi micşorează curbura şi
apasă asupra organelor abdominale, mărind astfel
diametrul longitudinal al cutiei toracice
-odată cu creşterea celor 3 diametre ale cutiei
toracice, are loc şi expansiunea plămânilor, favorizată
de elasticitatea acestora şi de aderenţa dintre cutia
toracică şi plămâni asigurată prin intermediul
sistemelor de pleure.
- ca urmare presiunea aerului din plămâni scade faţă
de cea a aerului atmosferic cu 2-3 mm Hg, ceea ce va
determina pătrunderea aerului în plămâni.
 Expiraţia
- este un proces pasiv
-reprezintă mişcarea de sens contrar inspiraţiei,
în cursul căreia are loc revenirea cutiei toracice şi
a plămânilor la volumul iniţial ca urmare a relaxării
muşchilor respiratori.
-scăderea volumului plămânilor face ca presiunea
aerului din plămâni să crească cu 2-3 mm Hg faţă
de cea a aerului atmosferic.
-ca urmare aerul din plămâni iese la exterior
În timpul ventilaţiei pulmonare se înregistrează mai multe volume respiratorii.

- Volumul curent (VC) = volumul de aer inspirat sau expirat în timpul unei
respiraţii normale (500 ml)

- Volumul inspirator de rezervă (VIR) = volumul suplimentar de aer care

poate fi inspirat peste VC (1500 ml)

Capacitatea inspiratorie = VC + VIR (cantitatea de aer pe care o persoană

o poate respira pornind de la nivelul expirator normal până la distensia
maximă a plămânilor)

- Volumul expirator de rezervă (VER) = volumul suplimentar de aer care

poate fi expirat după o expiraţie de repaus (1000-1500ml)

- Volumul rezidual (VR) = volumul de aer care rămâne în plămâni la

sfârşitul unei expiraţii forţate (1500ml). El poate fi expulzat numai după
moarte, prin deschiderea pleurelor.
Chiar după aceasta, în alveolele pulmonare mai rămâne o
cantitate de aer de aproximativ 200 ml, numit aer minimal. Pe acest fapt se
bazează proba docimaziei, utilizată în medicina legală, care constă în
observarea comportării în apă a unui fragment de plămân, luat de la
cadavrul individului care se presupune că nu a murit de moarte naturală.
 VIR + VER+VC = CV (capacitatea vitală =
volumul de aer ce poate fi scos din plămâni printr-o
expiraţie forţată efectuată după o inspiraţie maximă)

CV + VR = CPT (capacitatea pulmonară totală =

volumul maxim până la care pot fi expansionaţi plămânii
prin efort inspirator maxim)

Valorile acestor volume variază în funcţie de sex, vârstă,

dezvoltare fizică (de exemplu ele au o valoare cu cca. 20-
30% mai mică la femei decât la bărbaţi)
Măsurarea şi înregistrarea acestor volume se face cu
ajutorul unui aparat numit spirometru.