Aparatul respirator este alcatuit din doua parti distincte: 1. Caile respiratorii extrapulmonare; 2. Plamanii. 1.

Caile prin care aerul atmosferic este introdus in plamani si prin care este eliminat apoi din plamani, alcatuiesc caile respiratoriiextrapulmonare. Ele se pot grupa in : . cai respiratorii superioare : - cavitatea nazala; - faringe. . cai respiratorii inferioare : - laringe; - trahee; - bronhii principale.

FARINGELE
este segmentul unde se incruciseaza calea digestiva cu cea respiratorie. Prin faringe trece aerul din fosele nazale in laringe si trahee si invers.

LARINGELE
este segmentul care indeplineste pe langa functiile de cale respiratorie, de protectie a cailor respiratorii inferioare si pe cea de fonatie.

TRAHEEA SI BRONHIILE EXTRALOBULARE

- au in peretii lor inele cartilaginoase cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii in conditiile variatiilor de presiune din inspiratie si expiratie. Cele doua bronhii - dreapta si stanga - sunt inegale ca lungime si cal i bru. - bronhia dreapta se indreapta spre hilul plamanului drept, are o lungime de 2-3 cm si un numar de 4-7 inele cartilaginoase ;

- bronhia stanga se indreapta spre hilul plamanului stang, si are o lungime de 4-5 cm si un numar de inele cartilaginoase egal cu 7-13.

PLAMANII - reprezinta organele de schimb ale aparatului respirator.

Asezare : - sunt asezati in cavitatea toracica, avand fiecare cavitatea pleurala proprie; - ocupa aproape intrega cavitate toracica, cu exceptia partii mijlocii, numita mediastin (partea cuprinsa intre fetele mediale ale celor doi plamani, stern si coloana vertebrala). - in jos, plamanii se intind la diafragm. Culoarea : - la copii - este rosiatica; - la adulti - este alba - cenusie cu zone negre, datorita depunerii de particule de praf si de fum din aerul atmosferic. Configuratie externa Unui plaman i se descriu : . un varf; . o baza; . trei fete: - costala - mediastinala - diafragmatica. . trei muchii : - anterioara - posterioara - inferioara Plamanul drept are doua scizuri care imparte plamanul in trei lobi:

- superior - mijlociu - inferior Plamanul stang are numai o scizura care il imparte in doi lobi : - superior - inferior Un plaman este constituit din urmatoarele unitati anatomice si functionale: 1. lobi ; 2. segmente ; 3. acini - pulmonari ; 4. alveole pulmonare. 1. Lobi pulmonari : - sunt unitati morfologice mari ; - sunt delimitati prin scizuri ; - sunt organizati in segmente. 2. Segmentele : Lobulul pulmanar : - este alcatuit din mai multi acini ; - reprezinta unitatea anatomica si fiziologica a segmentului pulmonar; - sunt in numar foarte mare ; - sunt unitari prin tesut parenchinul pulmonar. conjuctiv fibroelastic, care reprezinta - sunt alcatuite din lobuli.

Bronhiile intralobulare se mai numesc si bronhiole. Ele se ramnifica in cate trei bronhiole terminale care se termina in acini pulmonari; un lobul este format din 30-50 acini. 3. Un acin pulmonar incepe cu o dilatatie, de la care pornesc 3-5 canale alveolare. Acestea se termina cu mici vezicule inchise in fund de sac care poarta denumirea de saci alveolari. Peretii canalelor alveolare si ai sacilor alveolari prezinta mici cavitati (aspect de fagure de albina) care se mai numeste alveole. 4. Alveola pulmonara - reprezinta suprafata de schimb a plamanilor. Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu alveolar, asezat pe o membrana bazala, si tesut conjuctiv bogat in fibre elastice.Epiteliu alveolar si membrana bazala a alveolei impreuna cu membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar, constituie bariera alveolo-capilara prin care se face schimbul de gaze. VASCULARIZAREA PLAMANULUI Reteaua sangvina este reprezentata printr-un sistem circulatiei sangvine functionale si un sistem al circulatiei sangvine nutritive. al

Sistemul circulatiei sangvine functionale reprezinta mica circulatie a sistemului circulator si este alcatuit din: 1. ramuri ale arterei pulmonare - care aduc sangele neoxigenat ventriculului drept; 2. ramuri ale venelor pulmonare - care aduc sangele oxigenat in atriul stang. Sistemul circulatiei sangvine nutritive reprezinta marea circulatic si este reprezentat de : . ramuri ale arterelor bronsice (doua pentru plamanul stang si una pentru plamanul drept); . ramuri care iau nastere din artera aorta toracica. Arterele bronsice duc sange incarcat cu oxigen si nutrimente in peretii bronhiilor, ganglionii limfatici, arterele si venele pulmonare si in pleura. INERVATIA PLAMANULUI

Plamanul este inervat de o retea nervoasa : simpatica si parasimpatica provenita de la doua plexuri mixte : . plexul pulmonar anterior ; . plexul pulmonar posterior.

vegetativa

Aceste plexuri sunt formate din fibre provenite de la nervul vag (X), de la gangloinii simpatici toracali si de la nervii cardiaci. Toate aceste fibre inerveaza si pleura. PLEURA La exterior, plamanii sunt inveliti de numita pleura. Acesta este formata din doua foite : o membrana seroasa

. pleura viscerala - este in contact intim cu plamanul; - la nivelul hilului pulmonar se rasfrange si merg in continuare cu pleura parietala ; . pleura parietala - continua pleura viscerala incepand de la nivelul hilului - este in contact direct cu peretii cavitatii toracice. Intre cele doua foite pleurale se gaseste un spatiu virtual care poarta denumirea de cavitate pleurala, in care se gaseste o presiune negativa. Cavitatea poate deveni reala in cazuri patologice cand se colecteaza lichidul seros (hidrotorax), puroi (piotorax), sange (hemotorax), indepartand cele doua foite una de alta. Fetele foitelor pleurale care vin in contact, sunt umezite de un lichid seros - lichid intrapleural care favorizeaza aderenta si alunecarea foitelor - una pe cealalta - cand au loc miscarile respiratorii; in mod normal, cantitatea de lichid este mica. FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR Respiratia este functia prin care organismul ia din mediul lui de viata oxigenul si elimina dioxidul de carbon. Aceasta functie cuprinde trei timpi :

1. timpul pulmonar - realizarea primului moment al schimburilor gazoase. La nivelul membranei alveolo-capilare oxigenul trece din aerul alveolelor in sange iar dioxidul de carbon in sens invers. 2. timpul sangvin - realizeaza transportul gazelor intre plaman si tesuturi, care consuma oxigen si elibereaza dioxid de carbon. 3. timpul tisular (respiratia interna) - la nivelul tesuturilor, oxigenul patrunde in celule, iar dioxidul de carbon - produs rezidual al catabolismului este eliminat. Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese care reprezinta etape ale respiratiei pulmonare : . . . Ventilatia ; Difuziunea ; Circulatia pulmonara.

VENTILATIA - este o succesiune de miscare alternative de inspiratie si expiratie care reprezinta deplasarea unor volume de aer. IN INSPIRATIE - se aduce aer atmosferic pana la nivelul alveolelor, aer ce este bogat in oxigen si aproape lipsit de dioxid de carbon. IN EXPIRATIE - se elimina aerul pulmonar, sarac in oxigen si bogat in dioxid de carbon. Impulsurile acestei activitatii ritmice pornesc din centrul respirator bulbar, care sufera influenta dioxidului de carbon din sange, dar si a scoartei cerebrale. Inspiratia - se realizeaza prin marirea diametrelor cavitatii toracice datorita interventei muschilor respiratorii : . intercostali externi : - diametrul antero-posterior - diametrul transversal.

. sternocleidomastoidieni :

- S.O.M. - pectorali;

- marii dorsali. . scalenii; . diafragmul. In cursul inspiratiei, plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice, datorita contactului intim realizat prin pleura si ca urmare, se destind. Presiunea intrapulmonara scade sub cea atmosferica si aerul intra in plamani. Incetarea contractiei muschilor respiratori face ca diametrele cutiei toracice sa revina la dimensiunule anterioare si aerul sa paraseasca plamanii. Deci, expiratia este un act pasiv. Frecventa miscarilor respiratorii in stare de repaos este de 16 batai/min la barbat si de 18 batai/min la femei. Miscarile respiratorii permit patrunderea si iesirea succesiva a aerului din plamani, contribuind astfel, la realizarea ventilatiei pulmonare. In inspiratia normala, se introduce in plamani un volum de 500ml aer care este eliminat prin expiratie volumul curent (V.C). Peste volumul curent - o inspiratie fortata poate introduce in plamani inca aproximativ 1500 ml aer -volumul inspirator de rezerva (V.I.R), iar printr-o expiratie fortata care urmeaza dupa o expiratie obisnuita - se mai pot elimina din plamani aproximativ 1000 - 1500 ml aer - volum expirator de rezerva (V.E.R). V.C. + V.I.R.+ V.E.R = C.V.(capacitatea vitala). Plamanii nu se mai golesc complet de aer nici dupa o expiratie fortata, deoarece se gasesc intr-o usoara distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decat cel toracic. Volumul de aproximativ 1500 ml aer, ramas in alveole, care poate fi expulzat din plamani doar prin deschiderea toracelui, poarta numele de volum rezidual (V.R). C.V.+V.R.=C.P.T.(capacitatea pulmonara totala).

DEBITUL VENTILATOR Reprezinta produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie (500 ml x 16 respiratii/minunt). DIFUZIUNEA - reprezinta schimburile gazoase prin membrana alveolo-capilara. Acest proces depinde de : - diferenta dintre presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon, de o parte si de alta a membranei alveolo-capilare; - structura membranei alveolo-capilare; - suprafata activa a membranei alveolo-capilare. CIRCULATIA PULMONARA Aduce la alveole sange venos - il descarca de CO2 - il incarca cu O 2 - > v. Pulmonar - > inima - >circulatia mare. Pentru asigurarea respiratiei pulmonare este obligatorie si o circultatie corespunzatoare care sa permita unei cantitati normale de sange. Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulatie generale dar presiunile si rezistentele din arterele pulmonare sunt mult mai mici.

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE

SIMPTOME FUNCTIONALE
Principalele tulburari pulmonara sunt: - dispneea; functionale provocate de o afectiune

- durerea toracica; - tusea ; - expectoratia ; - hemoptizia ; - sughitul; - tulburari ale vocii. a) DISPNEEA -este dificultatea de a respira. Bolnavul simte o 'sete de aer'. b) DUREREA TORACICA Se disting dureri: - pleura - junghiul din pleurezie; - atroce - pneumotoraxul spontan; - parenchimatoase pulmonare - junghi in pneumonie; - violenta - din embolia pulmonara si gangrena pulmonara; - parietale - din fracturi si neoplasme costale. c) TUSEA - este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a aerului, si unele cazuri a corpilor straini din caile respiratorii. Tusea poate fi : . uscata in : - pleurita; - faza initiala a bronsitelor acute sau a tuberculozei pulmonare; - bronsita acuta, cronica.

. umeda in : - supuratii bronsice sau pulmonare; - pneumonii. d) EXPECTORATIA - este procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii. Expectoratia are mai multe caractere de care trebuie sa se tina seama de: . cantitatea variabila; . culoarea: - in cancer bronho - pulmonar : rosie - gelatinoasa; - in infarctul pulmonar : negricioasa; - in pneumonie : ruginie ; - in turbeculoza : hemoptomica. . miros : - este fetid, in abcesul pulmonar; - este putrid; - gangrena pulmonara Aspectul expectoratiei : . mucoasa: - in bronsita acuta; - in astm bronsic. . purulenta: - in abcesul pulmonar; - tuberculoza; - chist hidatic. . muco - purulenta: - dilatatii bronsitice; - abcese pulmonare.

HEMOPTIZIA - este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenita din caile aeriene inferioare. Sangele este curat, rosu - vin, aerat - spumos. Apare in : - tuberculoza pulmonara; cancer bronsic; dilatatia bronhiilor; chisturi aeriene; stenoza mitrala; infarctul pulmonar.

e ) SUGHITUL - este o contractie a diafragmului, provocata de iritatia nervului fronic. Se intalneste in : - pleurezii ; - tumori pulmonare. f) TULBURARI ALE VOCII Poate fi : - ragusita ; - baritonala ; - nazonanta. EXAMEN RADIOLOGIC Examenul radiologic este indispensabil, relevand topografia, intinderea si timpul acestora. Principalele examinarii radiologice sunt:- radioscopia ; - radiografia ; - tomografia ; - bronhografia.

In vederea stabilirii unei conduite terapeutice sau pentru anticiparea unui prognostic, explorarile functionale furnizeaza suficiente date prin probele farmacodinamice bronhomotorii (dilatatoare si constrictoare) si prin alte examene de specialitate : bronhospirografia, pneumoangiografia, etc.