Influenta consumului de etanol asupra organismului uman

Etanolul, cel mai vechi drog utilizat, a fost consumat constant, inca de la inceputurile
civilizatiei, fiind folosit, de-a lungul timpului, ca aliment, medicament sau in scopuri religioase si
sociale. A fost considerat un dar al zeilor (credinta care a persistat de-a lungul secolelor). Desi
era privit ca tamaduitor si tonic al organismului, abuzul era incriminat, iar cei care abuzau de
alcool erau priviti ca niste pacatosi (victime ale propriei lor lipse de tarie).
Primele bauturi alcoolice au fost cele de fermentatie naturala, vinul si berea; distilarea a aparut
prima data in cursul secolelor VIII - IX, dar obtinerea whiskey-ului a devenit curenta la sfarsitul
anilor 1500.
Etimologic, cuvantul "alcool" provine de la verbul ebraic kakhal (a vopsi, a pudra),
asociere de idei cu pulberea colorata folosita in acea vreme, avand proprietatea de a fi usor
antrenabila in aer, "volatila"; in forma actuala, termenul este adus se pare de arabi, care au
adaugat cuvantului cohl (care in araba inseamna praf foarte fin) prefixul "al", cuvantul trecand
astfel in alkohol, care sugereaza o substanta care se volatilizeaza. Echivalentul latin, spiritus,
exprima acelasi lucru (esenta care dispare prin volatilizare, nefiind sesizabila).
In ultimii ani, cercetatorii si-au indreaptat tot mai mult atentia asupra stresului oxidativ pe
care etanolul il genereaza prin biotransformare (trei tipuri de radicali liberi au fost propuse in
cazul biotransformarii alcoolului: anionii - radicali liberi de oxigen 02 anionul superoxid si
radicalul hidroxil), avand ca rezultat afectarea activitatii sistemelor de protectie antioxidanta.
Speciile reactive rezultate prin biotransformare sunt responsabile de multiplele leziuni pe care
acest toxic le produce la nivelul diferitelor organe si sisteme.
Intoxicatia cronica, voluntara, prin consumarea repetata si uneori masiva de bauturi
alcoolice reprezinta un flagel social ("pandemie toxica"), etanolul fiind inclus in categoria
"drogurilor sociale".
Progresele realizate in studierea toxicitatii alcoolului, nu par sa simplifice lucrurile ci,
dimpotriva, sa descopere noi fatete ale efectelor nocive pe care acesta le produce asupra
organismului uman.

In prezent, alcoolismul este toxicomania cu expansiunea cea mai mare in toate

grupurile de populatie, fiind recunoscuta de specialistii din diverse domenii (medical,
social, economic, juridic) drept o adevarata "pandemie toxica".
 Conform OMS, nivelul consumului de alcool a intrat in declin in ultimii 20 de ani in
tarile dezvoltate, dar este in crestere in tarile in curs de dezvoltare, in special in regiunea
Pacificului de vest (unde consumul anual de alcool pur, in randul populatiei adulte este de 5 - 9
l/cap de locuitor) si in tarile fostei Uniuni Sovietice. Consumul de alcool este mult mai mic in
tarile africane, in estul Mediteranei si in Asia de Sud-Est.
Conform datelor oficiale privind productia sau vanzarea de alcool, nu se poate realiza o
estimare corecta privind consumul de alcool; se apreciaza ca estimari mai precise ar conduce la o
mai buna intelegere a asocierii dintre uz si problemele induse de consum.
Dupa anul 1990 Romania ocupa locul 17 in lume la productia de bauturi alcoolice, in
2002 locul 2 (dupa Irlanda) la consumul de alcool pe cap de locuitor, iar in 2003 obtine
"performanta" ca unul dintre 5 adulti sa fie alcoolic (iar peste 45% dintre alcoolici devin
delicventi).
Peste 100.000 de persoane mor anual in lume din cauza alcoolului (alcoolismul fiind a
patra problema de sanatate dupa bolile cardiovasculare, mentale si cancer).
In sangele circulant, in mod normal, se gasesc 20-40 mg alcool/l sange (rezultat din
biotransformarea avansata a ureei).
Tesutul osos si adipos nu contin alcool. Alcoolul ajunge la nivelul SNC in cateva secunde
de la absorbtie.
ADH (alcooldehidrogenaza) din citosol este o enzima parametabolica, care are o
concentratie fixa inficat (biotransformand 90-95% din etanolul ingerat, aproximativ 8g/h).
Aceasta enzima efectueaza si dehidrogenarea catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina),
hormonilor sexuali masculini, vitaminei A (catalizand oxidarea retinolului la retinal), alcoolului
endogen sau a metanolului si etilenglicolului (dar in cazul ultimilor cu o viteza de 4-5 ori mai
mica, ceea ce justifica folosirea etanolului drept antidot in intoxicatiile cu acesti alcooli). Femeile
au mai putina ADH, avand astfel o susceptibilitate mai mare decat barbatii fata de alcool.
1 g de alcool genereaza 7.1 Kcal, dar aceasta energie nu poate fi inmagazinata in compusi
macroergici (nu poate fi folosita in efortul muscular sau in apararea organismului impotriva
frigului). Exercitiile fizice accelereaza biotransformarea alcoolului.
O alcoolemie de 1 g la mie reprezinta rezultatul ingerarii a 1 g de alcool pe Kgc. Stiind
faptul ca alcoolemia scade cu aproximativ 0.17-0.18 g la mie/h, rezulta ca sunt necesare 6-7 ore
pentru revenirea la normal in acest caz.
 In cazul soferilor, alcoolemia >0.8 la mie reprezinta un delict penal, iar <0.8 la mie este
contraventie (fiind penalizata cu amenda si suspendarea permisului de conducere).
Peste 40% din decesele inregistrate prin accidente rutiere apar pe fondul consumului de alcool.
Eliminarea alcoolului etilic se realizeaza astfel:
- ca atare - prin urina (2-4%), aer expirat, saliva, transpiratie, lapte matern (poate atinge
concentratii mai mari in lapte decat in plasma);
- sub forma de metaboliti, pe cale urinara.
Eliminarea dureaza 2-24 ore. In aceasta faza alcooluria este mai mare decat alcoolemia
(raport 1.35-1.40). Concentratia maxima in urina este atinsa la aproximativ 1 ora dupa peak-ul
sanguin. Alcoolul etilic traverseaza bariera placentara.
Efecte la nivelul creierului
Unul din locurile principale în care acționează etanolul (substanța activă din alcool)
este sistemul nervos central. Chiar dacă alcoolul este o substanță care se găsește peste tot,
efectele sale nu sunt la fel de bine cunoscute ca cele ale altor substanțe
psihoactive (morfină, THC, etc.).

În timp ce alte subsțante actionează pe receptorii specifici ai unor neurotransmițători la

nivelul sinapselor, nu s-au identificat receptori pentru etanol (adică ori nu există, ori trebuie
descoperiți). În schimb s-a constatat că etanolul inteacționează cu sistemul GABA-ergic.

În complexul amigdalian

În complexul amigdalian, în nucleul central amigdalian, prezența etanolului determină

o amplificare a potențialelor postsinaptice inhibitorii (PPSI) determinate de receptorii
GABAA, cât și a descărcărilor spontane. Apare și o creștere în frecvență a descărcărilor spontane.
Amigdala joacă un rol important în anxietate (frică) și se presupune că această interacțiune are
rol în efectul anxiolitic al alcoolului (de reducere a fricii)

În hipocamp

În hipocamp etanolul determină tot amplificarea PPSI mediate de receptorii GABAA,

dar numai în cazul unor stimulări mici (inferențele nu sunt certe, vezi bibliografie, articolul 3).
Hipocampul este o "stație de releu", dar este strâns legată de memoria spațială, și se presupune
că acțiunea etanolului în această structură este legată de amneziile ce apar în cazul consumului
excesiv de alcool. Studii pe șoareci au demonstrat că lezarea hipocampului și intoxicarea sa cu
alcool au aceleași simptome.

Efecte asupra mesagerilor de ordinul II și III

S-a constat că prezența etanolului determină o creștere a nivelului de cAMP (mesager de

ordinul II, vezi sinapsă), ceea ce determină o translocare a subunitații catalitice Cα
a PKA (mesager de ordinul III, vezi sinapsă) spre nucleu unde modulează expresia genelor.
Aceasta poate avea implicații serioase în activitatea celulei, de exemplu la nivelul
răspunsurilor mediate de hormoni și neurotransmițători.

Rolul dopaminei

Dopamina(DA), prin acțiunea sa în sistemul mezocorticolimbic

(vezi: cortex, mezencefal, sistem limbic), este molecula cel mai direct implicată în
formareadependenței de diferite subsțante, datorită efectului ei de recompensare. Zona ventral
tegmentală și nucleus acumbens au fost asociate cu formarea dependențelor, prin input-
urile glutamatergice venite de le cortexul prefrontal, hipocamp și amigdală.

Rolul receptorilor de opioizi

Consumul de etanol la șobolani se reduce după administrarea antagonistilor nonselectivi

sau selectivi (adică substanțe care blochează fie ambele tipuri de receptor fie câte unul) pentru
receptorii µ si δ de opioizi, ceea ce sugerează o interacțiune între etanol și receptorii opioizi.
Se presupune că această interacțiune este mediată de DA, și că neuronii DA din mezencefal au
funcția de a converti semnalele motivaționale care prezic recompensa, în comportamente
direcționate spre obținerea stimulilor recompensatorii.

Rolul altor receptori și altor neurotransmițători

Administrarea unui antagonist pentru receptorii cannabinoizi poate reduce ingestia

voluntară de etanol la șobolani și previne formarea comportamentului obsesiv de consum de
etanol. Neuropeptidul Y (NPY) joacă de asemenea un rol în dependența de etanol. Șoarecii
NPY KO (fara receptori pentru NPY) prezintă sensibilitate scazută la etanol și consum voluntar
pronunțat, în timp ce șoarecii cu expresie accentuată a NPY manifestă opusul.

Genetica și alcoolul
 Deși factorii de mediu sunt importanți în formarea dependențelor, studiile relevă tot mai
mult importanța mare a factorilor genetici. Studiile epidemiologice au demonstrat că se
moștenește o sensibilitate la alcoolism. Între diverse linii de șobolani există diferențe
comportamentale induse de etanol și se încearcă identificarea bazei genetice a acestor diferențe
prin diverse metode ca analiza quantitative trait locus (QTL).

Descoperiri

Studiile genetice au confirmat mulți dintre receptorii pe care acționează substanțele

psihoactive si a adus și noi contribuții. Șoarecii fără receptori serotoninergici5HT1b sunt mai
receptivi la etanol, ceea ce indică o implicare a serotoninei și a receptorilor săi în efectele și
dependența de alcool.

După uzul cronic de alcool se constată o acumulare a factorului transcripțional

ΔFosB în nucleus acumbens. ΔFosB persistă în această regiune mult timp după ce consumul de
alcool incetează. Cercetările actuale se concentrează pe determinarea genelor prin care
acționeaza factori transcripționali ca ΔFosB.

Alcoolul și substanțele psihoactive acționează asupra expresiei genelor, adică asupra

modului în care genele își exercită funcțiile în activitatea celulară.