Ion caracterizare

Personajul realist Ion este unul de referinta din literatura romana,concentrand tragica
istorie a taranului ardelean din primele decenii ale secolului al XX-lea.
Trasaturile morale ale personajului reies indirect,din faptele,gandurile si atitudinile
lui,precum si din relatiile cu celelalte personaje.Inca de la inceputul romanului,la hora satului se
evidentiaza intre jucatori feciorul lui Alexandra Pop Glanetasu,Ion,urmarind-o pe Ana cu o privire
stranie,parca nedumerire si un viclesug neprefacut,apoi o vede pe Florica mai frumoasa ca
oricand.Desi ii e draga Florica,Ion e constient ca Ana avea locuri si case si vite multe
Conflictul interior care va marca destinul flacaului este vizibil inca de la inceputul
romanului.Iute si harnic ca ma -sa,chipes,voinic,dar sarac,Ion simte dureros prapastia dintre el si
bocotanii satului ca Vasile Baciu.Cand acesta ii zice fleandura,sarantoc,hot si talhar,Ion,se simte
biciuit,nu suporta ocara si reactioneaza violent.De la inceput,Ion este sfasiat de doua forte,glasul
pamantului si glasul iubirii,cazand victima acestor doua patimi.
Patima pentru pamant il macina pentru ca pamantul ii era drag ca ochii din cap.Fiind
dominat de dorinta de a fi respectat in sat,stapanit de o vointa impetuosa,un temperament
controlat de instincte primare,hotarat si perseverent in atingerea scopului,dar si viclean,Ion isi
urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei.Asadar,setea pentru pamant este
trasatura dominante a personalitatii sale,facand din el un personaj memorabil prin aceea ca
intreaga sa energie este canalizata spre atingerea scopului de a avea pamant : glasul pamantului
patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare,coplesindu-l. Alta data,Ion exclama impatimit
: cat pamant,Doamne!.
Dupa ce planul ii reuseste datorita inteligentei ascutite,vicleniei procedurale si mai ales
vointei imense,Ion,intr-un gest de adorare,saruta pamantul,iar in fata ii zambea cu o placere
nesfarsita.Este a doua ipostaza a lui Ion,cand se vede mare si puternic ca un urias din basme
care a biruit in lupte grele o ceata de balauri ingrozitori
Pamantul inseamna pentru Ion demnitate,obiect al muncii asupra caruia isi exercita
energia,vigoarea,harnicia si priceperea.Dupa ce o lasa insarcinata pa Ana,atitudinea lui Ion e
rece,distanta,cinica,refuza sa discute cu ea si ii spune ca va vorbi numai cu taica-sau.Cand trateaza
problema zestrei cu Vasile Baciu,Ion este semen si cu nasul in vant,sfidator,constient ca detine
control absolut asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care atata ravnise.Cand a luato pe Ana,Ion s-a insurat,de fapt cu pamanturile ei,nevasta devenid o povara jalnica si
incomoda.Capitolul Nunta il surprinde pe Ion intre cele doua glasuri devenite voci interioare,mai
intai ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta,ca
apoi,in clipa imediat urmatoare,sa gandeasca in sine cu dispret si sa raman tot calic,pentru
muiere.
Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapinirea pamanturilor lui Vasile Baciu sunt
cele mai diverse : de la brutalitate,violenta,la prefecatorie si incantare.Calinescu afirma ca in
planul creatiei Ion este o bruta.A batjocorit o fata,i-a luat averea,a inpins-o la spanzuratoare si a
ramas in cele din urma cu pamant,ceea ce sugereaza faptul ca Ion este vinovat de propriul lui
destin.Vinovata este insa si societatea care determina o opozitie intre saraci si bogati prin natura
relatiilor

dintre

oameni.Insusindu-si

pamantul

pe

cai

necintite,Ion

nu

putea

sa

supravietuiasca,sfarsitul lui fiind perfect motivat moral si estetic.

Odata satisfacuta patima pentru pamant,celalalt glas ce mistuie sufletul lui Ion,iubirea
patimasa pentru Florica duce fara dubiu la destinul tragic al eroului.Ion este omorat de George,care
ii prinde pe cei doi in flagrant,fiind apoi arestat,iar Florica ramane singura si de rusinea
satului.Astfel,personajul este drastic pedepsit de autor,intrucat el se face vinovat de dezintegrare
morala,raspunzator de viata Anei si a copilului lor,tulburand linistea unui camin,linistea unei intregi
colectivitati.
Dupa dramele consumate,viata satului isi reia cursul normal,finalul romanului ilustrand
sarbatoarea sfintirii noii biserici,la care este adunat tot satul,iar drumul dinspre Pripas sugereaza
faptul ca total reintra in obisnuit.

Ion- relatia dintre el si Ana

Statutul iniial al celor dou personaje ale cror destine se intersecteaz, i aaz la polii opui ai
ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un ran harnic, dar srac,
ns dornic de a obine avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pmnt l
stpnete.
Pe de alt parte, instinctul de proiprietate este n relaie de opoziie cu cel erotic. Ion, cel
care iubete pmntul mai mult dect pe o mam, iubete n acelai timp, o fat fr pmnt, pe
Florica. De aici drama personajului care nu poate alege , ci se supune destinului, urmndu-i
ambiiile . La polul opus se afl Ana, personaj ce ilustreaz cel mai clar tipologia victimei:
ndrgostit de Ion i traumatizat de un tat prea dur, lipsit de afeciunea matern i de orice
form de comunicare, Ana i se ofer lui Ion cutnd la el afeciunea de care a fost lipsit. Naiv i
supus autoritii masculine, ea nu poate fi dect o victim ntr-o lume condus dup legi
patriarhale.
Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulat, iar
Ion manipulatorul. Din dorina de a-l putea fora pe Vasile Baciu s i-o dea pe Ana, dar i
pmnturile, Ion urmeaz contient un plan de seducere a Anei, n urma cruia fata rmne
nsrcinat. Dup ce Vasile Baciu afl cine este tatl copilului, Ana devine obiectul rzbunrii celor
doi brbai. Paralel cu evoluia conflictului dintre cei doi brbai, Ana devine fascinat de moarte,
gsind-o ca unic soluie salvatoare. n momentul n care ana aflta despre relaia dintre Ion i
Florica, Ana realizeaz c toate sacrificiile ei au fost inutile i c nici mcar copilul nu l poate face
pe Ion s o iubeasc, n consecin se spnzur. n schimb, Ion e consecvent n urmrirea planului
su i, dup seducerea Anei, ignor suferina acesteia din cauza btilor i a umilinelor tatlui ei.
n incontiena lui sincer, dup obinerea pmnturilor, el caut s refac relaiile cu Florica,
femeia pe care o iubete.
Din perspectiv moral, cele dou personaje sunt victimele unor destine imanente, manipulai
de dou dorine diferite: Ion de dorina de a obine pmn, iar Ana de dorina de a obine afeciune.
n ilustrarea relaiei dintre cei doi, o scen semnificativ este scena de la nceputul romanului,
cnd Ion pleac de la hor i o caut pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc. n timp ce, n
sufletul personajului mai exist dubii, n privina sentimentelor pentru Ana, receptorul textului nu

are niciun dubiu c Ion nu o iubete pe Ana, n ai crei ochi nu se uit cnd i vorbete, dei ea e
prezent, pe cnd Florica, absent fizic de la scen, este prezent n mintea lui.
O alt scen semnificativ pentru relaiile dintre cei doi este cea n care, dup ce Vasile Baciu afl
c Ion e tatl copilului Anei, i trimite fata acas la Glanetau. Ana ajunge la casa lui Ion fr s
tie cum, dar indiferena cu care o primete Ion o blocheaz: acesta mnnc ,tindu-i cu atenie
feliile de mncare i tergndu-i tacticos briceagul de pantaloni, fr a se uita la femeia nenorocit
din faa lui. Apoi cntrete burta Anei cu o privire triumftoare, dup care i spune s i trimit
tatl, pentru c situaia nu poate fi rezolvat de ea. Rceala lui Ion, indiferena i detaarea cu care
el o privete pe Ana prefaeaz destinul femeii. Ana este o victim ntr-un rzboi al brbailor, o
marionet care ajunge fr s tie cum de la o cas la alta, pe cnd Ion este sigur pe el, arogant i
superior, iar copilul din pntecele Anei i d sigurana c va reui.
n opinia mea, relaiile dintre Ana i Ion sunt cele dintre manipulator i manipulat, ns niciunul nu
reuete s obin ce vrea de la cellalt. Pe de-o parte, cei doi au n comun tentativa de a-i
schimba statutul : Ion dorete s-i schimbe statutul social prin obinerea averii, pe cnd Ana
dorete s-i schimbe statutul psihologic, cutnd iubirea. Pentru Ana, Ion e un substitut al
afeciunii de care e lipsit, iar pentru Ion, Ana e o cale de a se mbogi rapid i sigur.
n concluzie, cuplul Ion-Ana , din romanul Ion de Liviu Rebreanu, se distinge prin ,maniera
naturalist n care e tratat relaia celor doi, prin raporturile de manipulator i manipulat, dar i prin
sinceritatea instinctual care i mpiedic pe cei doi s comunice conferindu-le celor doi statut de
victime n faa unui destin implacabil, mai ales cu cei care ncearc s i schimbe soarta.