TITLUL “Moara cu nororc”

Titlul contine ambiguitate si ironie, trimitand la conotatiile opuse ale

termenilor. Este o tehnica de subversiune prin care naratiunea intra in conflict cu
titlul care, in mod logic, ar fi trebuit sa se numeasca "Moara Cu ghinion". Spre
deosebire de motivul hanului in literatura romana, la Slavici hanul este un loc al
pervertirii sufletesti in care se altereaza principiile sanatoase ale vietii si in care
omul isi uita idealurile inalte ale vietii. Isi innabusa pornirile inimii pentru a se
complace intr-o existenta materialista sordida. Moara este un simbol al miscarii
neintrerupte, de aceea Slavici inlocuieste "termenul han" cu "moara" pentru a
extinde conotatiile cuvantului. Moara va macina nemilos destinele personajelor,
amestecandu-le ca intr-un imens malaxor.
Moara constituie un cronotop (maracini, pamant arid, corbi, cruci), un punct
in care se schimba balanta destinului unui personaj.
Ca loc al tuturor si al nimanui, hanul este spatiul in care intimitatea si
siguranta familiei este amenintata. Identificarea caminului cu hanul va sta la baza
tuturor tragediilor, transformand pe Ghita din postura de stapan in aceea de sluga,
de victima.
Locurile sunt pustii, neprietenoase, parca lipsite de viata, incat drumetul care
zareste hanul se bucura ca l-a ajutat norocul, de unde si titlul nuvelei.
In ciuda perspectivelor de afacere prospera, "moara cu noroc" este un
univers al patimilor prin care omul ajunge la o adevarata "coborare in infern"
(Ghita - patima banilor, Ana - caderea in pacat, simtul valorilor este pervertit, Lica
- patima de a stapani oamenii, betia puterii). Oamenii pustiului sunt personaje
infernale, cum este Lica, de aceea destinul lui suporta rigorile unui taram lipsit de
umanitate.
Subiectul nuvelei, ca si ironia din titlu, sugereaza o lume salbatica, nesupusa
nici uneia din legile cunoscute. Dimpotriva, samadaii isi impun propriile legi
incalcand invatatura straveche a cumpatarii, ceea ce distruge fericirea simpla a
familiei. Trei destine apar impletite pe parcursul actiunii intr-un crescendo al
deriziunii. Fiecare dintre cele trei personaje schimba in rau destinul celuilalt. Insusi
Lica va sfarsi tragic, in ciuda modului in care ignora legile omenesti si divine.
Deznodamantul nuvelei probeaza viziunea clasicista a autorului care isi
pedepseste personajele pentru patima sau lipsa masurii. Insasi "Moara cu noroc" va
disparea, intrucat in cele din urma hanul blestemat va fi mistuit de flacari, sugerand
vartejul descendent al sortii.