Caracterizare “Moara cu Noroc”

Ghita

“Moara cu Noroc” este una dintre cele mai semnificative opera ale lui Ioan Slavici, fiind
considerata capodopera nuvelisticii autorului. Aceasta avut un impact insemnat asupra literaturii
romane, fiind publicata in volumul “Nouvele din popor” in 1881.
Opera ‘’Moara cu noroc’’ este o nuvela realist psihologica, fapt care este reliefat prin conflictul
interior care este pe primul plan, accentul fiind pus pe psihicul uman, relatiile dintre personaje
subliniand involutia lor morala. Toate personajele graviteaza in jurul protagonistului nuvelei,
Ghita carciumarul, care este urmarit in transformare, caci observam cum acesta renunta la
valorile sale morale si devine opusul omului care este prezentat in incipit
Tema abordata in nuvela este una de factura realista, reprezentand statutul taranului roman, in
conditile societatii existente de la sat. Ghita infatiseaza intocmai aceasta tipologie, a omului
simplu care incearca sa isi depaseasca conditia. Tema se intinde pe mai multe planuri, in special
pe cel psihologic care prezinta metamorfoza eroului, din cauza fatimei pentru bani. Goana dupa
avutie il impiedica pe Ghita sa se multumeasca cu ce are, lucru care il va conduce spre pierzanie.
Totodata, pe plan social, nuvela urmareste evolutia relatiilor capitaliste in lumea rurala. Ghita si
Ana simbolizeaza relatia de cuplu din mediul rural, bazata pe cresterea copiilor si pe ingrijirea
gospodariei. Observam cum pe parcursul nuvelei, Ghita se transforma din sotul si tatal iubitor,
intr-o persoana rece, distanta care nu mai acorda atentie familiei, crezand el ca astfel ii protejeaza
de la necazurile ce se vor abate de asupra lui. Pe plan moral, accentul cade pe framantarile lui
Ghita, care doreste sa ramana un om cinstit in ciuda faraderegilor comise. Are loc o batalie
interioara, reprezentata de tumultul protagonistului, caci el nu pare sa se decida ce cale va dori sa
urmeze, cea cinstita sau cea imorala, nehotarare care ii va aduce in final doar nefericire.
Titlul indica un topos marcat de semnele mortii. Inca din incipit, sunt prezentate 5 cruci, doua de
piatra si 3 de lemn. Acestea semnifica greutatea pacatelor fiecarui personaj in parte, crucile de
piatra fiind corespondente Ghita si Anei, iar cele de lemn apartinandu-le soacrei si celor 2 copii.
Atfel, inca de la inceput, realizam ca Ghita va ispasi foarte multe pacate in viata sa, lucru care
pare initial complet in antiteza cu imaginea incipienta acestuia fiind infatisat ca un gospodar
harnic si intreprinzator. Totodata, titlul face trimitere spre motivele “fortuna labelis” si “vanitas
vanitatum. Titlul pune in discutie doua notiuni, norocul impotriva destinului. In conceptia lui
Slavici, fiecare om, de la nastere, are un destin fix, pe care trebuie sa il indeplineasca. Asfel, inca
de la inceput, destinul personajelor este hotarat, in ciuda decizilor pe care acestea le iau
dealungul nuvelei. Deci, in ciuda eforturilor pe care le depune Ghita pentru a iesi din incurtatura,
calea sa a fost deja stabilita si tot ce poate face el este sa ii urmeze cursul.
Totodata, nuvela are o constructie simetrica data de circularitatea inipitului cu finalul. Putem
observa schimbarea drastica de comportament a protagonistului, om ce porneste de la statutul de
familist, ajungand la statutul de criminal. In incipit baba prezinta conceptia omului obisnuit de la
tara, trecut prin viata “omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit”. Batrana este un personaj simbolic care are rolul de a purta
mesajul autorului, care anunta inca de la inceput morala textului: “im confruntarea dintre noroc
si destin, omul afla ca sta sub puterea sortii. Astfel, incipitul exprima o mentalitate traditionala,
care va intra in opozitie cu dorinta eroului de a-si schimba viata. Actiunea incepe in preajma
sarbatorii de Sf. Gheorghe si se incheie in ziua de Paste. Aceste doua sarbatori religioase
conoteaza cele doua ipostaze ale eroului, prima fiind cea de cavaler, om cu onoare, cu o
moraliatate uluitoare, iar a doua fiind ipostaza omului care a pacatuit.
Ghita este cel mai complex personaj al nuvelisticii lui Slavici, fiind un persoanj de factura
realista care nu se incadreaza intr-o anumita tipologie, autorul lasandu-l sa evolueze in accord cu
natura sa, morala si psihica. Este un personaj tridimensional, fiind prezentat in 3 pozitii, prima
fiind cea de om onest dar sarac, apoi de carciumar avid si laco, iar la final cea de criminal.
Din punct de vedere social, acesta este casatorit cu Ana si au impreuna doi copii, locuind in
acelasi timp cu soacra sa. In incipit, traiul lor este modest, deoarece Ghita, cizmar fiind, nu are
destui clienti in sat pentru a imbunatati starea gospodariei. De aceea, planuieste sa arendeze o
carciuma numita ‘’Moara cu noroc’’. Ghita si soacra sa sunt surprinsi initiali in dialog, sfatuindu-
se cu privire la oportunitatea acestei hotarari. Dialogul devine mijloc de caracterizare indirecta,
evidentiand trasaturi ale personajului: aspiratia obsesiva a acestuia la avere si bani, aspiratie ce se
va transforma in patima, conflict interior si exterior cu celelalte personaje. Actiunile, gesturile si
atitudinea lui Ghita scot in evidenta incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si
suspiciunea instalata definitiv in sufletul lui.

Totodata, pe langa statut, el este caracterizat indirect prin numele pe care il poarta, caci acesta
simbolizeaza desacralizarea Sfantului Gheorghe pentru ca eroul nu are puterea de a lupta
impotriva raului, abdicand relative usor de la valorile moralei strabune.

Trasaturile protagonistului reies cel mai bine din scena primei sale intalniri cu Lica. Personajul
este construit in antiteza cu samadaul. Desi este eroul nuvelei, Ghita nu este prezentat in aparenta
sa fizica, el este caracteriat prin intermediul conflictului cu Lica prin care reiese tumultul interior
al acestuia. Ca in orice opera epica, preponderenta este caracterizarea indirecta, trasaturile
eroului fiind deduse din fapte. La inceput observam ca actiunile savarsite in caracterizeaza
indirect pe Ghita ca fiind un om intreprinzator, onest, prudent, harnic, dar si orgolios. Chiar daca
observa ca Lica isi doreste sa se impuna, el nu se lasa mai prejos, iar pe parcurs ii arata
samadaului faptul ca este o sluga de temut, dar un prieten valoros. In relatie cu Lica este temator,
caci realizeaza ca acesta este un om cu influenta si cu multa putere. De asemenea este indecis,
caci nu stie daca sa accepte sa lucreze cu samadaul, lucru care il va face doar sa sufere. In
opozitia lui Ghita, Lica are cultul vorbelor, stie cum sa se autocaracterize astfel incat sa lase
impresia de om care detine puterea. Scena este plina de tensiune, caci pana si Ana realizeaza
influenta rea pe care Lica o va aduce hanului, chiar daca aceasta nu intra in contact direct cu el.
Ghita pierde drumul pe care acesta porneste, iar pe parcursul actiunii el alege calea necurata din
cauza dorintei pentru bani. Aici se poate realiza o analogie, caci hanul este situate la rascruce de
drumuri, prezentand motivul unei alegeri dificile. Astfel, astfel personajul principal ajunge intr-
un moment critic al declinului sau atunci cand trebuie sa depuna marturie.
In primul rand, scena marturiei infatiseaza ultimul moment in care relatia iubitoare dintre Ghita
si Ana se mai observa. Indirect prin comportament si ganduri, Ghita demonstreaza ca pe interior
a ramas sotul iubitor, insa s-a instrainat deoarece asa a crezut ca o va proteja pe Ana. De
asemenea, femeia este in stare sa realizeze un sacrificiu financiar pentru a-l ajuta. Astfel, iar el isi
cere iertare, pentru ca se simte vinovat de nefericirea femeii, lucru care demonstreaza
compasiunea pe care protagonistul o detine. In timp ce Ghita estetimorat, framantat, cu ochii in
lacrimi si macinat pe interior de vina, Lica este prezentat ca avand “sange rece” fiind calm si
stapan pe situatie, cele doua personaje fiind din nou prezentate in antiteza. Cand Ana realizeaza
ca Ghita ar putea fi vinovat aceasta incepe sa il vada cu alti ochi si il caracterizeaza direct ca
fiind o muiere. In plus, protagonistul se autocaracterizeaza, caci dupa ce depune marturie falsa, el
insusi realizeaza ca este slab. In ciuda incercarii sale de a-si reabilita imaginea, el se cufunda din
ce in ce mai adanc in imoralitate, la final, ajungand chiar sa comita o crima.
Nuvela “Moara cu Noroc” ramane memorabilia prin modul in care e creionat protagonistul, prin
modalitatile psihologice de mare forta pentru sfarsitul secolului al 19-lea, dar si prin modul in
care este zugravita dezumanizarea provocata de elemental fets, banul.