Tema si viziune

“Moara cu Noroc”

“Moara cu Noroc” este una dintre cele mai semnificative opera ale lui Ioan Slavici, fiind considerata
capodopera nuvelisticii autorului. Aceasta avut un impact insemnat asupra literaturii romane, fiind
publicata in volumul “Nouvele din popor” in 1881.
Opera se incadreaza in specia nuvelei, intrunind o multitudine de trasaturi care fac trimitere la aceasta
tipologie. Actiunea este focalizata in jurul personajului principal, Ghita, carciumarul. De asemenea,
conflictul este bine structurat, iar dimensiunile sunt medii, actiunile fiind organizate pe un singur fir narativ,
povestea lui Ghita care incearca sa isi schimbe destinul. Nuvela este una realista, caci prezinta o imagine
verosimila a lumii transilvanene de la sfarsitul secolului al 19-lea. Totodata, Ghita este urmarit in
transformare, caci observam cum acesta renunta la valorile sale morale si devine opusul omului care este
prezentat in incipit. In plus, nuvela este una psihologica caci accentual pica pe conflictul intern, zbaterea lui
Ghita in raport cu moralitatea sa, iar stilul este liber si indirect.
Tema abordata in nuvela este una de factura realista, reprezentand statutul taranului roman, in conditile
societatii existente de la sat. Tema se intinde pe mai multe planuri, in special pe cel psihologic care prezinta
metamorfoza eroului, din cauza fatimei pentru bani. Totodata, pe plan social, nuvela urmareste evolutia
relatiilor capitaliste in lumea rurala. Ghita si Ana reprezinta relatia de cuplu din mediul rural, bazata pe
cresterea copiilor si pe ingrijirea gospodariei. In schimb, relatia dintre Ghita si Lica este una de dusmanie, in
care fiecare incearca sa isi impuna autoritatea. Pe plan moral, accentual cade pe framantarile lui Ghita, care
doreste sa ramana un om cinstit in ciuda faraderegilor comise. El se pierde pe drum, dorind sa isi intreaca
conditia de taran roman, insa el nu intelege ca nu poate sa aiba ce este mai bun din ambele lumi, iar la final
alege sa isi sacrifice sufletul bun pentru un statut social mai inalt.
Titlul indica un topos marcat de semnele mortii. Inca din incipit, sunt prezentate 5 cruci, doua de piatra si 3
de lemn. Acestea semnifica greutatea pacatelor fiecarui personaj in parte, crucile de piatra fiind
corespondente Ghita si Anei, iar cele de lemn apartinandu-le soacrei si celor 2 copii. De asemenea, pauza
descriptiva are rolul de a prefigure semnificatia negativa a numelui “moara”. Acest cuvant reprezinta de fapt
o metafora. In moara se macina grau, fapt care face trimitere la macinarile sufletesti prin care va trece
personajul principal. Totodata, titlul face trimitere spre motivul “fortuna labelis” care transmite idea ca
norocul este schimbator. Un alt motiv la care titlul face referire este motivul vanitas vanitatum, care
inseamna desertaciunea desertaciunilor. Titlul pune in discutie doua notiuni, norocul impotriva destinului. In
conceptia lui Slavici, fiecare om, de la nastere, are un destin fix, pe care trebuie sa il indeplineasca. Asfel,
inca de la inceput, destinul personajelor este hotarat, in ciuda decizilor pe care acestea le iau dealungul
nuvelei.
Subiectul are o constructie simetrica, care este data de circularitatea incipitului cu finalul. In incipit baba
prezinta conceptia omului obisnuit de la tara, trecut prin viata “omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca
e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”. Batrana este un personaj simbolic care are rolul de
a purta mesajul autorului, care anunta inca de la inceput morala textului: “im confruntarea dintre noroc si
destin, omul afla ca sta sub puterea sortii. Astfel, incipitul exprima o mentalitate traditionala, care va intra in
opozitie cu dorinta eroului de a-si schimba viata. Actiunea incepe in preajma sarbatorii de Sf. Gheorghe si
se incheie in ziua de Paste. Aceste doua sarbatori religioase conoteaza cele doua ipostaze ale eroului, prima
fiind cea de cavaler, om cu onoare, cu o moraliatate uluitoare, iar a doua fiind ipostaza omului care a
pacatuit. Pentru a crea veriditate, actiunea este plasata in zona Ineului.
Pentru inceput, totul decurge bine la Moara cu noroc, iar Ghita chiar crede ca a facut alegerea buna, luandu-
si destinul in proprile maini. Insa, la scurt timp , apare factorul care va tulbura starea de echilibru, aparitia
lui Lica Samadaul.

Astfel, una din scenele reprezentative ale nuvelei este reprezentata de prima intalnire dintre Ghita si Lica
Samandaul. Slavici acorda o mare importanta descrierii lui Lica prin care se observa statutul sau social inalt
si faptul ca el nu este un porcar ca oricare altul. Pozitia sa autoritara, precum si imbracamintea denota
caracterul personajului. Desi este eroul nuvelei, Ghita nu este prezentat in aparenta sa fizica, el este
caracteriat prin intermediul conflictului cu Lica prin care reiese tumultul interior al acestuia. Cukm intra in
han, Lica stabileste rolurile, el fiind stapanul, iar Ghita sluga. Ghita isi arata taria de character, caci incearca
sa se restabileasca si sa se impuna. Practic, toata scena are ca element de baza dorinta arzatoare a fiecarui
personaj de a fi adevaratul stapan al situatiei, astfel actiunea urmareste raportul de forta. Lica are cultul
vorbelor, stie cum sa se autocaracterize astfel incat sa lase impresia de om care detine puterea. Scena este
plina de tensiune, caci pana si Ana realizeaza influenta rea pe care Lica o va aduce hanului, chiar daca
aceasta nu intra in contact cu el.
Ghita pierde drumul pe care acesta porneste, iar pe parcursul actiunii el alege calea necurata din cauza
dorintei pentru bani. Aici se poate realiza o analogie, caci hanul este situate la rascruce de drumuri,
prezentand motivul unei alegeri dificile. Astfel, astfel personajul principal ajunge intr-un moment critic al
declinului sau atunci cand trebuie sa depuna marturie.
Prin urmare, scena ce il infatiseaza pe Ghita la judecata isi pune amprenta pe evolutia personajului. In
incipitul scenei, Ghita este prezentat ca sotul onest si iubitor ce nu doreste sa devina un exemplu negativ
pentru copiii sai. Relatia dintre el si Ana este bine conturata caci este gata sa realizeze un sacrificiu
financiar, iar el isi cere iertare, pentru ca se simte vinovat de nefericirea femeii. El realizeaza gravitatea
faptelor comise, pune in balanta totul si decide ca, la finalul zilei, cea mai importanta este familia si ca va
face tot ce ii sta in putinta, chiar sa minta, pentru a ramane alaturi de acestia. Atfel, Ghita depune marturie
falsa, lucru care reprezinta una dintre cele mai semnificative actiuni pe care acesta o duce la capat. Aici
apare din nou in antiteza cu Lica. In timp ce Ghita estetimorat, framantat, cu ochii in lacrimi si macinat pe
interior de vina, Lica este prezentat ca avand “sange rece” fiind calm si stapan pe situatie. Totodata, scena
ne ofera informatii despre actul juridic la final de secol al 19-lea, insa accentul cade pe zbuciumul, conflictul
interior permanent al lui Ghita, moralitate sau avutie si statut social.
Finalul prezinta filozofia mioritica, potrivit careia un destin implacabil se indeplineste. Ghita culege ceea ce
a semanat si are parte de un sfarsit tragic, pierdandu-si complet moralitatea si umanitatea. Astfel, se incheie
linia de simetrie, caci la batrana concluzioneaza totul “Simteam eu ca nu are sa iasa bine, da asa a fost sa
fie”.
In concluzie, autorul a reusit sa creioneze lumea rurala a satului in care personajul principal incearca sa isi
depaseasca conditia, lucru care ii aduce declinul si il face sa piarda tot ceea ce a avut. Zbuciumul si
framantarile interioare sunt portretizate intr-un mod authentic, iar motivele presarate in nuvela o fac sa
capete un aer traditional si mitic. Totul poate fi sintetizat printr-o singura idee, cea pe care autorul si-a droit
ca noi toti sa o retinem: destinul nu poate fi schimbat prin vointa umana, oricat de mult am incerca noi acest
lucru.

#include <iostream>
using namespace std;

int main()

{
int n,p,v[1501], i;
cin>>n>>p;

for (i=1;i<=n;i++)
cin>>v[i];
for (i=p+1; i<=n; i++)
v[i-1]=v[i];
n=n-1;

for(i=1;i<=n;i++)
cout<<v[i]<<" ";

return 0;
}