Caracterizare Ghiță

INTRODUCERE

[Din eseu]

I.STATUT.

Operă. Ghiță este personajul principal, complex caracterizat, urmărit în

evoluție și tridimensional, deoarece își schimbă comportamentul în procesul
dezumanizării.

Social. Există 2 ipostaze ale personajului: cea inițială de cizmar sărac,

nemulțumit de condiția să materială și socială dorindu-și să asigure un trăi mai bun
familiei și să devină patron de cizmărie cu 10 ucenici , dar și o altă ipostază, de
cârciumar, hotărât să facă avere cu orice preț.

Familial/Moral. Inițial, un soț bun pentru Ana, un tată grijuliu și un ginere

respectuos care-și consultă soacra în privința deciziilor importante, el își schimbă
cu totul atitudinea, încât ajunge să regrete că are familie, proces psihologic ce va
conduce la uciderea Anei și la dezumanizarea completă a personajului.

II. SCENE PERSONAJ

O trăsătură definitorie a personajului este dezumanizarea cauzată de

patima pentru bani.

O primă scenă în care se reflectă această trăsătură este scena sosirii la

han a lui Lică Samădăul. Scena este ilustrativă pentru surprinderea primelor
semne ale transformării psihologice şi morale a protagonistului. Dialogul dintre cei
doi are iniţial aparenţa unui interogatoriu condus de Lică, aflat pe o poziţie de
autoritate și surprinde încercarea acestuia de a se impune, cerându-i lui Ghiță să-i
raporteze tot ce se întâmplă la han și tot ce aude, dar nimeni în afară de el să nu
afle. Lică repetă interogația “Ai înțeles?” și părăsește hanul fără să-i dea lui Ghiță
prilej de replică, fapt ce declanșează conflictul psihologic; Plecarea sămădăului este
urmată de primul moment de nesinceritate al lui Ghiţă faţă de familie. Frământat
interior, acesta doreşte “să ascundă înaintea nevestei gândurile rele ce-l
cuprinseseră”. Apariţia lui Lică la han este decisivă pentru evoluţia lui Ghiţă.

1
Profitând de slăbiciunea cârciumarului pentru bani, sămădăul îl va convinge să-i
devină complice. El înțelege că nu poate rămâne la han fără voia lui Lică, știe că
acesta este darnic, dar se întreabă ce îi va cere în schimbul a ceea ce dă; se gândește
la câștigul rapid și vede parcă banii grămadă în față lui, fiind gata să-și pună capul
în primejdie. Nu poate face însă acest lucru pentru că are familie și copii, simțindu-
se legat. Personajul se interiorizează, devine morocănos, agresiv, își pierde lesne
cumpătul și acceptă complicitatea cu Lică liniștindu-și conștiința prin decizia de a
strânge dovezi împotriva acestuia.

O altă scenă în care se reflectă această trăsătură este scena uciderii Anei.
Ghiță pleacă la Ineu hotărât să anunțe jandarmul că-l poate prinde pe Lică la han cu
banii însemnați asupra lui. El o abandonează pe Ana în brațele sămădăului fără să-i
dezvăluie acesteia planurile sale, ceea ce o determină pe Ana să-l disprețuiască,
numindu-l “muiere îmbrăcată în haine bărbătești”. Când Ghiță se întoarce, îl vede
pe Lică plecând și înțelege că a pierdut onoarea familiei și ocazia de a se răzbuna.
Dialogul cu Ana ilustrează dezumanizarea, dar și regretul că Dumnezeu nu i-a dat
gândul cel bun la vremea potrivită. O înjunghie pe Ana și este ucis de oamenii lui
Lică ce dau foc hanului.

III. ELEMENTE COMPOZITIE PERSONAJ

Modalitățile de caracterizare reprezintă un element de compoziție

semnificativ pentru nuvelă, specie a genului epic în care accentul cade asupra
caracterizării complexe a personajului urmărit în evoluție și mai puțin asupra
acțiunii. Caracterizarea directă se realizează prin autocaracterizare, prin
intermediul naratorului și a celorlalte personaje. Lică intuiește patima lui Ghiță
pentru bani și o speculează: "Ai fost om cinstit și am făcut din tine om vinovat".
Bătrână știe că ginerele său are o slăbiciune: "Îi râde inima când își vede sporul".
Ana îl iubește și îl respectă, dar treptat ajunge să-l disprețuiască, numindu-l
"muiere îmbrăcată în haine bărbătești". Naratorul îi realizează un succint portret
fizic ("era înalt și spătos"), dar și moral ("era harnic și sârguitor"). Prin
autocaracterizare se observă că personajul se împacă ușor cu defectele sale (“este
în mine ceva mai presus de voință mea”), aruncă vină asupra divinității (“ce să fac
dacă așa m-a lăsat Dumnezeu”), iar lui Lică îi spune: "oamenii ca mine sunt
prieteni neprețuiți, dar slugi periculoase" ilustrând un caracter puternic pentru că

2
inițial îl înfruntă "eu nu sunt om să mă ții de frică, ci cată să ajungi la bună
înțelegere cu mine".

Un alt element de compoziție este perspectiva narativă, faptele fiind

relatate de către un narator obiectiv, la persoana a III-a, neimplicat în acțiune.
Perspectiva obiectivă contribuie la evidențierea faptelor verosimile și a
autenticității, deoarece permite naratorului să pătrundă în gândurile personajului,
dezvăluind frământările sufletești ale acestuia prin mijloacele specifice prozei
psihologice: introspecția, stilul indirect, liber. El își asumă rolul unui regizor în
raport cu universul ficțional, focalizarea fiind neutră.

În concluzie, nuvela ilustrează caracterul moralizator al operei, personajele

care au încălcat legile moralității sunt pedepsite și un foc purificator cuprinde
hanul, finalul fiind justițiar. Într-o operă pe care Călinescu o aprecia ca fiind o
,,nuvelă solidă, cu subiect de roman”, moralistul Ioan Slavici transmite concepții
sănătoase de viață, îndemnând la cumpătare și la echilibru.