Respiratia este procesul prin care la nivel celular au loc, in prezenta oxigenului,

procese de oxido-reducere a substantelor organice, cu eliberari de energie, dioxid de

carbon si apa.

Totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic si organism
alcatuiesc sistemul respirator.
Sistemul respirator este alcatuit din: cai respiratorii: fose nazale, faringe, laringe, trahee si
bronhii principale (primare); si plamani.
1. Cavitatea nazală – formată din două spații simetrice numite fose nazale, situate deasupra
cavității bucale și sub baza craniului.
- este căptușită cu mucoasa respiratorie, care are un epiteliu cilindric ciliat
și conține: glande mucoase, fire de păr, vase de sânge – având rol în condiționarea aerului
(filtrare, încălzire, umidificare).
2. Faringele – răspântie între calea respiratorie și cea digestivă
3. Laringele – alcătuit din mai multe cartilaje, cel mai mare fiind cartilajul tiroidian.
- conține corzile vocale (2 superioare, 2 inferioare), care delimitează orificiul
glotic
- are dublă funcție – respiratorie și fonatorie
- deschiderea superioară a laringelui (glota) este închisă în timpul deglutiției de
un cartilaj elastic, epiglota.
4. Traheea – un tub cu o lungime de 10-12 cm, alcătuit din inele cartilaginoase incomplete
posterior, spre esofag, unde prezintă țesut muscular neted.
5. Bronhii primare – rezultă din ramificarea traheei la nivelul vertebrei T4
- sunt formate din inele cartilaginoase
- pătrund în plămâni prin hil, apoi se ramifică intrapulmonar, formând
arborele bronșic (căi respiratorii intrapulmonare).
Plămânii – sunt principalele organe ale respirației, cu consistență elastică, buretoasă. Fiecare
plămân este învelit de o seroasă numită pleură, care prezintă două foițe: foița viscerală care
acoperă plămânul si foița parietală care căptușește pereții toracelui. Între cele 2 foițe este
cavitatea pleurală, o cavitate virtuală în care se află o lamă fină de lichid pleural. Plămânii
sunt alcătuiți din lobi, segmente, lobuli.
Plămânii conțin arborele bronșic alcătuit din bronhii și bronhiole. Bronhiile au inele
cartilaginoase. Bronhiolele au țesut muscular neted și nu au inele cartilaginoase. Reprezintă
sectorul reglabil al căilor respiratorii.
Unitatile morfo-functionale ale plamanilor sunt acinii pulmonari, alcătuiți din bronhiole
respiratorii, canale alveolare, saci alveolari cu alveole pulmonare.
Schimburile de gaze respiratorii se realizeaza la nivelul alveolelor pulmonare. În jurul
alveolelor pulmonare se găsește o bogată rețea de capilare care, împreună cu peretele alveolar,
formează membrana alveolo-capilară, la nivelul căreia are loc schimbul de gaze.
Membrana alveolo-capilară (membrana respiratorie) este alcătuită din: endoteliu
capilar, interstițiu pulmonar, epiteliul alveolar, surfactant (lichid tensioactiv care căptușește la
interior alveola pulmonară).

VENTILATIA PULMONARA
Ventilatia pulmonara este procesul prin care se realizeaza schimbul de gaze respiratorii dintre
organism si mediul extern. Cuprinde doua etape: inspiratia si expiratia.
1.Inspiratia
Inspiratia este un proces activ care presupune introducerea aerului in plamani. Se realizeaza
prin contractia muschiului diafragma si a muschilor intercostali, care determina marirea
volumului cutiei toracice.
Marirea volumului cutiei toracice determina marirea volumului plamanilor. Presiunea
intrapulmonara scade cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica si aerul intra in plamani. In
conditii de efort fizic, inspiratia devine fortata si se realizeaza cu participarea muschilor
respiratori auxiliari: pectorali, sternocleido-mastoidieni si dintati.
2.Expiratia 
Expiratia este un proces pasiv care presupune eliminarea aerului din plamani. Se realizeaza
prin relaxarea muschiului diafragma si a muschilor intercostali externi, care determina
micsorarea volumului cutiei toracice.
Micsorarea volumului cutiei toracice determina micsorarea volumului plamanilor. Presiunea
intrapulmonara creste cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica si aerul iese din plamani.
In conditii de efort fizic, expiratia devine activa si se realizeaza cu participarea muschilor
respiratori auxiliari: abdominali si intercostali interni.

Volume respiratorii:
1. Volum curent = volumul de aer inspirat și expirat într-o respirație normală, de reapos.
VC=500 ml.
2. Volumul inspirator de rezervă = volumul suplimentar de aer care poate fi introdus peste
VC (printr-o inspirație forțată ce urmează inspirației normale). VIR = 1500 ml
3. Volum expirator de rezervă = volumul suplimentar de aer care poate fi expirat prin
expirație forțată după un inspir normal. VER = 1500 ml
VC, VIR, VER pot fi măsurate cu spirometrul.
4. Volumul rezidual – volumul de aer care rămâne în plămâni și după expirația forțată. VR =
1500 ml. Nu poate fi măsurat spirometric.

Capacitățile pulmonare sunt sume de 2 sau mai multe volume respiratorii.

1. Capacitatea inspiratorie = volumul de aer pe care o persoană îl poate inspira pornind de
la nivelul expirator normal până la distensia maximă a plămânilor. CI – VC + VIR = 2000 ml
2. Capacitatea reziduală funcțională = volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul
unei expirații normale. CRF = VER + VR = 3000 ml
3. Capacitatea vitală = volumul maxim de aer care poate fi sdcos din plămâni după o
inspirație forțată. CV = VC + VIR + VER = 3500 ml
4. Capacitatea pulmonară totală = volumul maxim până la care pot fi expansionați plămânii
prin efort inspirator maxim. CPT = VC + VIR + VER + VR = CV + VR = 5000 ml

Debitul respirator – (minut volumul respirator) = VG x Frecvența respiratorie (18/min la

femei și 16/min la bărbați). Se poate modifica mult în diferite condiții fiziologice și
patologice.
SCHIMBUL DE GAZE RESPIRATORII SI TRANSPORTUL ACESTORA
Schimburile de gaze respiratorii cuprind trei etape: etapa pulmonara, etapa sangvina si etapa
celulara.
1.Etapa pulmonara
Etapa pulmonara se realizeaza la nivelul membranei alveolo-capilare; presupune schimbul de
gaze respiratorii dintre aerul din alveolele pulmonare (aer alveolar) si sangele din capilare
(sange capilar).
Se realizeaza datorita diferentei de presiune partiala a gazelor in cele doua medii separate de
membrana alveolo-capilara, aerul alveolar si aerul capilar.
Presiunea oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg, iar in sangele capilar este de 40
mm Hg. Oxigenul va trece din aerul alveolar in sangele capilar.
Presiunea dioxidului de carbon in aerul alveolar este de 40 mm Hg iar in sangele capilar este
de 47 mm Hg. Dioxidul de carbon va trece din sangele capilar in aerul alveolar.
2.Etapa sangvina
Etapa sangvina presupune transportul gazelor respiratorii prin sange.
Oxigenul se transforma sub doua forme:
a) dizolvat in plasma (1,5%)
b) sub forma de combinatie cu hemoglobina, numita oxihemoglobina (98,5%)
Dioxidul de carbon se transporta sub trei forme:
a) dizolvat in plasma (5%)
b) sub forma de bicarbonati de sodiu si potasiu (90%)
c) sub forma de combinatie cu hemoglobina, numita carbohemoglobina (5%)
3.Etapa celulara (tisulara)
Etapa celulara presupune schimburile de gaze respiratorii dintre sangele capilar si celule, prin
intermediul lichidului interstitial.
Presiunea oxigenului in sangele capilar este de 97 mm Hg, fata de 40 mm Hg in lichidul
interstitial, oxigenul trece din sangele capilar in lichidul interstitial si de aici in celule (de la
presiune mare la presiune mica).
Presiunea dioxidului de carbon in sangele capilar este de 40 mm Hg iar in lichidul interstitial
si celule presiunea este de 47 mm Hg, dioxidul de carbon trece din celule in lichidul
interstitial si de aici in sangele capilar.

NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE ALE SISTEMULUI

RESPIRATOR
I.GRIPA - este o boala infecto-contagioasa produsa de virusul gripal.
1.Cauze- Infectarea cu virusul gripal
2.Simptome- Se manifesta prin febra, dureri musculare, dureri de cap, inflamatia cailor
respiratorii superioare, insomnii.
3.Prevenire- Calirea organismului pentru marirea rezistentei la imbolnaviri, evitarea
aglomeratiilor, imunizarea cu vaccin antigripal.
II.FIBROZA PULMONARA- se caracterizeaza prin cicatrizarea tesutului pulmonar datorita
producerii in exces de tesut conjunctiv.
1.Cauze- Iradierea terapeutica pentru tumori, expunerea la toxine si poluanti, chimioterapia,
fumatul.
2.Simptome- Dificultate in respiratie, insuficienta respiratorie si cardiaca, tuse uscata,
oboseala, dureri musculare.
3.Prevenire- Evitarea fumatului pasiv sau activ, respectarea normelor de protectie a muncii,
purtarea echipamentului de protectie la locul de munca.
III.EMFIZEM PULMONAR- este o afectiune caracterizata prin acumularea de aer in
tesutul pulmonar interstitial.
1.Cauze- Apare in urma unor boli cronice (TBC, bronsite), in cazul unor profesii ca: sticlatori,
suflatori, instrumentisti.
2.Simptome- Scaderea elasticitatii pulmonare, dilatarea alveolelor, cresterea volumului de aer
rezidual, tuse.
3.Prevenire- Evitarea fumatului pasiv sau activ, purtarea echipamentului de protectie la locul
de munca, alimentatie bogata in vitamine.