Fiziologia analizatorului vizual

Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si
formarea senzatiilor vizuale.
1. Receptia vizuala (formarea imaginilor pe retina) se realizeaza la nivelul celulelor
fotoreceptoare din retina. In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza
irisul, care regleaza cantitatea de lumina si sistemul optic, care functioneaza ca o lentila
convergenta cu rolul de a proiecta razele de lumina direct pe retina. Razele de lumina sufera la
nivelul ochiului o tripla refractie (la interfata aer-cornee, pe fata anterioara si pe fata posterioara
a cristalinului. Ca urmare a acestei triple refractii, imaginea care se formeaza in pata galbena a
retinei este clara, reala, mai mica si rasturnata.
La ochiul emetrop, normal, exista o concordanta perfecta intre lungimea axului
anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente si razele de lumina paralele
focalizeaza pe retina.
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu
lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte optice:
miopie, hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a
puterii crescute de refractie (cuburii crescute) a cristalinului. Miopia se corecteza cu lentile
biconcave (divergente).
b) Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau
a puterii de refractie (curburii) scazute a cristalinului. Hipermetropia se corecteaza cu lentile
biconvexe (convergente).
c) Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara. Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili sub actiunea luminii, se modifica
permeabilitatea celulelor fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune
(influxuri nervoase). De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii
optici sunt conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul
occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz. 
2. Reflexul pupilar fotomotor - Irisul regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe
retina, proces numit reflex pupilar fotomotor.
Mioza: La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza,
proces numit mioza (pupiloconstrictie). Mioza este un reflex parasimpatic.
Midriaza: La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces
numit midriaza (pupilodilatatie). Midriaza este un reflex simpatic.
3. Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a
obiectelor, situate intre punctul proxim (25 cm) si punctul remotum (6m).
La ochiul normal, concordanta intre lungimea axului anteroposterior si puterea de
convergenta a mediilor transparente permite vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la
o distanta mai mare de 6 m.
Punctul proxim (25 cm) este punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea clara a
obiectului se face cu efort maxim de acomodare.
 Punctul remotum (6m) este punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea clara a
obiectului se face fara acomodare.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari (inervate de
SNV parasimpatic), care determina relaxarea ligamentelor cristalinului si bombarea cristalinului
(cresterea curburii cristalinului)
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului
- rotirea interna a globilor oculari prin contractia muschilor externi ai globului ocular
4. Adaptarea celulelor fotoreceptoare se realizeaza prin descompunerea pigmentilor
fotosensibili sub actiunea luminii si refacerea pigmentilor la intuneric.
Adaptarea depinde de cantitat3ea de pigmenti fotosensibili din celulele fotoreceptoare si
de durata expunerii lor la lumina sau la intuneric.
Adaptarea la intuneric dureaza 30-40 minute, deoarece este necesara o perioada de timp
pentru refacerea pigmentilor fotosensibili care s-au descompus la lumina.
Adaptarea la lumina dureaza mult mai putin, cca 5 minute, celulele cu conuri avand o
cantitate de pigment suficienta pentru realizarea stimularii.
5. Mecanismul vederii cromatice - Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea mai
cunoscuta teorie care explica perceperea culorilor. Conform acestei teorii retina contine trei
tipuri de celule cu conuri, care la randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu, verde si
albastru.
a) Stimularea unei singure categorii de conuri determina senzatia culorii absorbite.
b) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor
trei tipuri de celule cu conuri.
c) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da senzatia de
lumina alba.
d) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.
Boli ale analizatorului vizual
Cataracta -opacifiereatotală sau parţială a cristalinui
- cauze : lovituri;-diabet;-intoxicaţii;-vârsta înaintată;-congenitale;-neutilizarea echipamentului
adecvat de către muncitorii care lucrează la temperaturi ridicate, radiaţii infrarosii
- simptome: pierderea vederii;-modificarea culorii pupilei;
- prevenire: -respectarea regulilor de igienă a vederii;-evitarea privitului îndelungat la televizor;-
folosirea ochelarilor de soare şi a ochelarilor de protecţie la locul demuncă.
Glaucomul (apa neagră) – produce atrofierea nervului optic şi îngustarea campului vizual
- cauze: -atrofierea nervului optic;-vârsta înaintată;-ereditate;-boli vasculare
- simptome: - creşterea tensiunii intraoculare;-scăderea vederii până la piederea ei; dureri de cap
- prevenire: - respectarea regulilor de igienă a vederii
Conjunctivita - inflamaţie a conjunctivei globului ocular -este o boală contagioasă –se transmite
prin secreţii care ajung pe mâini, prosop,faţă de pernă.-netratată duce la orbire.
- cauze: infectie virala, alergii
- simptome: inflamarea si înroşirea conjunctivei globului ocular;-senzaţie de arsură la
nivelul ochilor şi lăcrimare;-scurgere purulentă; mâncărimi oculare.
- prevenire: - respectarea regulilor de igienă a vederii; - evitarea înotului în ape poluate.
 ANALIZATORUL AUDITIV

Segmentele analizatorului auditiv:

1. Segmentul periferic (receptor)
Receptorul analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat in canalul cohlear (din
labirintul membranos al urechii interne), pe membrana bazilara.
Organul Corti este format din celule senzoriale auditive si celule de sustinere. Celulele senzoriale
auditive prezinta la polul apical cili. Cilii strabat membrana reticulata iar varful lor patrunde in
membrana tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva formata din
patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spiral Corti din columela (columela
este axul central al cohleei). Dendritele sale sunt conectate cu celulele senzoriale auditive, iar
axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in nucleii cohleari din puntea lui Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in coliculii cvadrigemeni inferiori din mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in corpii geniculati mediali din metatalamus.
3.Segmentul central – aria auditiva se afla in girusul temporal superior.

Fiziologia analizatorului auditiv

Urechea umana percepe sunete cu frecventa cuprinsa intre 16 – 20000 Hz si intensitatea
de 1 -120 db.
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern. La
capatul acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul, care la randul sau antreneaza
lantul celor trei oscioare – ciocan, nicovala si scarita. Lantul de oscioare nu transmite pasiv
vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei din rampa
vestibulara, din rampa timpanica si endolimfei din canalul cohlear. Vibratiile perilimfei
determina si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana vestibulara este extrem de subtire.
Vibratiile perilimfei determina deformarea membranei bazilare pe care se afla organul
Corti. Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana tectoria si se declanseaza
un influx nervos. Influxul nervos este transmis prin calea auditiva la segmentul central, aflat in
girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie auditiva. La baza melcului se percep
sunetele inalte (frecventa mare), iar la varful melcului se percep sunetele joase (frecventa mica).
 ANALIZATORUL VESTIBULAR

Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului sau a corpului in
spatiu. Excitantul specific al analizatorului vestibular este constituit de schimbarea pozitiei
capului sau a intregului corp. Receptorii vestibulari se afla in canalele semicirculare
membranoase (utricula si sacula).
Segmentele analizatorului vestibular:
1. Segmentul periferic (receptor)
Receptorii vestibulari sunt reprezentati de crestele ampulare si de aparatul otolitic.
a) Crestele ampulare
Crestele ampulare se gasesc la baza canalelor semicirculare membranoase. Contin celule de
sustinere si celule senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa numita cupula. Mentin
echilibrul in conditiile acceleratiilor circulare ale capului si corpului.
b) Aparatul otolitic (macula)
Aparatul otolitic se gaseste in utricula si sacula. Contine celule de sustinere si celule senzoriale
cu cili, aflati in contact cu o masa gelatinoasa ce contine otolite (cristale microscopice de
carbonat de calciu). Mentin echilibriul in conditii statice si dinamice fiind stimulati de acceleratia
gravitationala si de acceleratia liniara a capului si corpului.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar este reprezentat de calea vestibulara formata din trei neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul vestibular Scarpa. Dendritele sale se afla
in contact cu celulele senzoriale iar axonii sai formeaza ramura vestibulara a nervului acustico-
vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in bulbul rahidian.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vestibular se afla in girusul temporal superior, in vecinatatea
ariei auditive.
 Fiziologia analizatorului vestibular
1. In repaus, atunci cand capul sta nemiscat, otolitele apasa asupra receptorilor maculari care
trimit impulsuri nervoase catre segmentul central, informandu-l asupra pozitiei capului.
2. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral) 
Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus
miscarii. In aceste situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul central si
determina reactii pentru corectarea pozitiei capului si corpului.
3. Miscari de rotatie
Miscarile de rotatie ale corpului si capului antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare
aflate in planul rotatiei respective. Miscarile endolimfei antreneaza cupula gelatinoasa,
determinand inclinarea cililor celulelor receptoare. Astfel, la nivelul receptorilor iau nastere
impulsuri nervoase, care sunt transmise prin nervul vestibular catre segmentul central, aflat in
girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
a) Canalele semicirculare orizontale si laterale
Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical
(rasuciri, intoarceri).
b) Canalele semicirculare verticale
Canalele semicirculare verticale informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri,
caderi).
Boli ale analizatorului acustico-vestibular
Otita –otita externă = infecţia urechii externe; - otita medie = infecţia urechii medii
- cauze- micotice; -bacteriene; -virale
- simptome - Otita externă -eczemă acută sau cronică.
- Otita medie - durere; -scăderea auzului; -febră, frisoane; -stare general proastă;
-perforarea timpanului;-complicaţii:meningite,encefalite.
- prevenire – respectarea regulilor de igienă a urechii

ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele. Pielea
este alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat pavimentos keratinizat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat:
1. Segmentul periferic (receptor) 
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici si
durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini,
corpusculii Golgi si corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si de
mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in epiderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii
exteroceptive. Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si durerosi, la
scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal.
Fiziologia analizatorului cutanat
1.Sensibilitatea tactila fina (epicritica)
Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari usoare ale pielii. Zone cu sensibilitate
mare sunt buzele si pulpa degetelor.
2.Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de apasare.
Discriminarea tactila – 2 sau mai multe excitatii tactile aplicate simultan sunt receptionate numai
daca distanta dintre puncte este suficient de mare.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii. Receptorii pentru rece sunt mai
numerosi decat cei pentru cald.
Intensitatea senzatiei depinde de marimea suprafetei excitate si de diferenta de temperatura dintre
tegument si excitant.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce leziuni
celulare. Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de discriminare. Receptorii
pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea viscerala nu se poate localiza precis.
Boli ale analizatorului cutanat:
Herpes - boală a pielii şia mucoaselor
- cauze – virale
- simptome – eruptie de mici băşicuţe pline cu lichid; -eroziuni; -senzaţie de arsura si mancarime.
- prevenire - spălarea pe mâini cu apă şi săpun înainte de masă şi după folosirea toaletei;-
folosirea prosopului individual; -evitarea contactului direct cu persoanele bolnave.