Mediile transparente ale ochiului

Umoarea apoasă
Este un lichid incolor ce este secretat la nivelul
proceselor ciliare la nivelul camerei posterioare de unde
trece la nivelul camerei anterioare prin intermediul
pupilei.De la nivelul camerei anterioare aceasta este
drenată la nivelul reţelei trabeculare în canalul
Schlemm.Aceasta este principala cale de evacuare a
umorii apoase denumită şi calea trabeculo-schlemiană.
Cristalinul
Este o lentilă biconvexă transparentă şi avasculară ce
prezintă o capsulă numită cristaloidă.Fiind o lentilă
biconvexă prezintă:
-o faţă anterioară alcătuită de peretele posterior al camerei
posterioare;
-o faţă posterioară cu raport direct cu fosa hialoidă a
corpului vitros;
-circumferinţa cristalinului ce reprezintă locul de inserţie
a fibrelor ecuatoriale a zonulei Zinn.
Cristalinul prezintă o capsulă proprie numită cristaloidă şi
un nucleu cu structura epitelio-fibrilară.
Zonula Zinn denumită şi ligamentul suspensor al
cristalinului are rol ligamentar.
Corpul vitros
Este delimitat:
-anterior de cristalin, corpul ciliar si zonula Zinn;
-posterior de retină.
Are o structura gelatinoasă incoloră alcătuită din fibre de
colagen, substanţă fundamentală (ce conţine acid
hialuronic) şi fibrocite. Întreg corpul vitros este înconjurat
de o capsulă denumită hialoidă.

FUNCTIILE OCHIULUI
Functia principala a analizatorului visual este perceperea
luminozitatii ,formei si culorii obiectelor din lumea
inconjuratoare.Receptia vizuala se realizeaza la nivelul
ochiului.Acesta poate fi comparat cu un aparat
fotografic,format din trei sisteme optice:
-o camera obscura ,respectiv camera posterioara a
globului ocular
-un sistem de lentile ,respectiv aparatul dioptric al
ochiului
-o suprafata fotosensibila ,reprezentata de stratul celulelor
cu conuri si bastonase din retina ,unde se desfasoara
procesele fotochimice ale receptiei vizuale.
In plus ,la fel ca la aparatul fotografic si la nivelul
ochiului exista o diafragma variabila,pupila.
Camera Obscura. In interiorul globului ocular ,razele
luminoase nu se reflecta .Aceasta situatie se datoreaza
straturilor de celule pigmentare din structura coroidei si a
retinei.In plus ,fiecare con si bastonas este inconjurat de
prelungiri citoplasmatice ale celulelor stratului pigmentar
retinian ,care contin melanina,formand o multitudine de
mici camera obscure.Lipsa melaninei ,la albinosi
,provoaca tulburari ale vederii diurne.
Aparatul Dioptric ocular este format din cornee(o putere
de refractiee de aproximativ 40 dioptrii)si cristalin (cu o
putere de refractive de aprox 20 dioptrii).Simplificand
,aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat ca o
singura lentila convergenta cu o putere totala de
aproximativ 59 dioptrii si cu centrul optic la 17 mm in
fata retinei. Razele paralele ce vin de la infinit (o distanta
mai mare de 6 m) se vor focalize la 17 mm in spatele
centrului optic,dand pe retina o imagine reala si
rasturnata.
Cea mai mare parte a puterii de refractie a aparatului
dioptric ocular apartine fetei anterioare a corneei.Motivul
principal este diferenta mare intre indicele de refractie a
corneei si cel al aerului.Indicele de refractive al
cristalinului este in raport cu cel al aerului,dar cristalinul
este in mod normal inconjurat de umoarea apoasa
(anterior) si cea vitroasa(posterior),ambele avand un
indice de refractive de 1,33 ,cee ace face ca puterea de
refractie a cristalinului sa fie in mod normal mai mica
decat a corneei.Totusi cristalinul este important deoarce
raza lui de curbura poate fi mult crescuta realizand
procesul de acomodare.
Acomodarea reprezinta variatia puterii de refractie a
cristalinului in raport cu distanta la care privim un obiect.
Acomodarea datoreaza elasticitatii cristalinului,aparatul
suspensor al acestuia si muschiul ciliar.Cand ochiul
priveste la distanta ,muschiul ciliar este relaxat iar zonula
Zinn tensionata.Aceasta poate pune in tensiune cristaloida
,comprimand cristalinul. Ca urmare ,raza de curbura a
acestuia creste,iar puterea de convergenta scade la
valoarea minima de 20 dioptrii.Cand privim obiecte la o
distanta mai mica de 6 m ,mushciul ciliar se contracta si
relaxeaza zonula lui Zinn.Tensiunea din cristaloid scade
,iar datorita elasticitatii cristalinul se bombeaza.Ca urmare
puterea de convergenta creste la valoarea maxima.
Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un
obiect ,cu efort acomodativ maximal ,se numeste punct
proxim.Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem
clar ,fara efort de acomodarese numeste punct remotum.
La indivizii tineri punctul proxim se afla la 25 cm,iar
punctul remotum la 6 m de ochi.
Acomodarea este un act reflex ,reglat de centrii
corticali si de coliculii cvadrigemeni superiori ,care,prin
intermediul nucleului vegetative parasimpatic anexat
nervului oculomotor din mezencefal ,comanda contractia
muschiului ciliar.
La reflexul de acomodare vizuala participa si centrii
corticali din ariile vizuale primare si asociative ,iar la
raspunsul efector participa muschii irisului si muschii
extrinseci ai globului ocular.Cand privim in departare
muschii circulari ai irisului se relaxeaza si diametrul
pupilar creste (midriaza) ,iar cand privim aproape are loc
reactia opusa urmata de mioza.Efectul midriatic este
ajutat de simpaticul cervico-toracal ce produce contractia
fibrelor radiare ale irisului.Concomitent cu variatia
diametrului pupilar are loc si o schimbare reflexa a
directiei axelor vizuale.Cand privim in departare ,axele
vizuale ale celor doi ochi sunt paralele ,iar pe masura ce
urmarim un obiect ce se apropie de ochi ,cele doua axe
vizuale converg tot mai mult.Fenomenul de convergenta
ocular in cazul vederii de aproape se realizeaza actiunea
conjugate a muschilor extrinseci ai globilor ocular .Cei
doi muschi drepti interni se contracta,iar cei doi drepti
laterali se relaxeaza progresiv.
In cazul acomodarii pentru vederea de aproape se produce
un triplu raspuns reflex:
-cresterea convergentei cristalinului
-mioza
-convergenta oculara
Coordonarea acestor reactii presupune atat integritatea
centrilor mezen-cefalici si a celor corticali ca si a cailor de
legatura dintre receptorii retinieni si centri ,dintre centri si
efectori de la nivelul de la nivelul ochiului.Reflexul
pupilar fotomotor este un reflex mult mai simplus cu
centrii mezencefal. El consta in contractia muschilor
circulari ai irisului ,urmata de mioza,cu reactive la
stimularea cu lumina puternica a retinei si
invers,contractia musculor radiari si relaxxarea muschilor
circulari ai irisului urmata de midriaza provocata de
scaderea intensitatii stimulului luminos(la intuneric).
Receptorii acestui reflex sunt celulele fotoreceptoare
retiniene,calea aferenta este reprezentata de nerbiii si
tracturile optice si colateralele acestora spre
mezencefal.Centrii sunt situati in substanta reticulate
mezencefalica.Calea aferenta este dubla,simpatico si
parasimpatica.
In functie de distanta la care se afla retina fata de centrul
optic ,exista trei tipuri de ochi:
-ochiul emetrop ,la care retina se afla la 17 mm in
spatele centrului optic ,iar imaginea obiectelor plasate la
infinit este clara ,fara acomodare.
-ochiul hipermetrop,care are retina situate la mai putin
de 17 mm de centrul optic,nu are punct remotum ,necesita
un efort de acomodare permanent ,indifferent de distanta
la care priveste.
Procesele Fotochimice Din Retina
Mecanismul fotoceptor . Procesul fotoceptiei este
identic la cele doua tipuri de celule fotoreceptoare (conuri
si bastonase).Pigmentul visual absoarbe energia radiatiei
luminoase si se descompune in retinien si opsina.
 Deoarece pigmentul face parte din structura
membranei conurilor si bastonaselor ,descompunerea sa
determina modificari ale conductantelor ionice,urmate de
aparitia unui potential electric,numit receptor sau
generator.Amplitudinea acestuia este proportional cu
logaritumul intensitatii luminoase.Acest potential
determina un influx nervos ce se propaga spre centrii
vizuali.
Sensibilitatea receptorilor vizuali este foarte mare.
Bastonasele sunt mult mai sensibile decat conurile.Pentru
a excita o celula cu bastonas este suficienta energia unei
singure cuante de lumina.
Adaptarea receptorilor vizuali. Sensibilitatea celulelor
fotoreceptoare este cu atat mai mare cu cat ele contin mai
mult pigment. Cantitatea de pigment din conuri si
bastonase variaza in functie de expunerea lor la lumina
sau intuneric.
Vederea alb-negru si vederea cromatica. Stimularea
bastonaselor produce senzatia de lumina alba ,iar lipsa
stimularii senzatia de negru. Corpurile ce reflecta toate
radiatiile luminioase apar albe iar cele ce absorb toate
radiatiile apar negre.Stimularea conurilor produce senzatii
mai diferentiate,deoarece conurile sunt de trei feluri,in
functie de tipul de pigment visual pe care il contin. Exista
conuri care contin pigment sensibil la culoarea rosie,
,conuri cu pigment sensibil la culoarea verde,conuri cu
pigment sensibil la culoarea albastra.
Vederea diurna ,cromatica ,este caracteristica retinei
centrale (maculare) ,in special foveei ,unde se afla
exclusive conuri,Vederea noctura ,in alb negru ,este
realizata de retina periferica unde predomina
bastonasele.Sensibilitatea diferita a conurilor si
bastonaselor se datoreaza si modului de transmitere a
informatiei vizuale de la receptori spre centru.
Transmiterea stimului vizual
Potentialul receptor determina aparitia unor
modificari electrice in neuronii bipolari care,la randul
lor,determina aparitia in neuronii multipolari a unor
potentiale de actiune de tip “tot sau nimic”.Frecventa
acestor potentiale este proportional cu logartimul
intensitatii luminioase. Axonii acestor neuroni se termina
in corpii geniculate laterali (externi)ai metatalamusului,de
unde informatia vizuala este transmisa de scoarta
cerebrala.Din punct de vedere topografic si functional
,retina este impartita in doua :retina nazala si retina
temporala. Pe retina se formeaza o imagine rasturnata si
inversata.Datorita modului particular de a incrucisare a
fibrelor nervului optic la nivelul chiasmei optice,imaginile
obiectelor situate pe partea stanga a ochiului care le
priveste se vor forma in emisfera dreapta cerebrala si
invers.
Retina contine pe langa celule fotoreceptoare ,si neuron
ce asigura transmiterea si prelucrarea stimulilor generati
in conuri si bastonase.O celula multipolara(ganglionara)
formeaza impreuna cu celulele bipolare si cu celulele
fotoreceptoare ,o unitate functionala retidiana.Exista
unitati functionale retididiene specializare pentru vederea
alb negru,continand bastonase ,alte unitati sunt sunt
specializare pentru vederea colorata,ele continand conuri.
Inhibitia colaterala
Retina este sediul ,nu numai al receptorului
analizatorului vizual ci si al primilor doi neuroni ai caii
vizuale,respectiv neuronal bipolar si neuronal multipolar.
Ca si in cazul altor segmente intermediare ,si la nivelul
retinei intalnim fenomenul de inhibitie colaterala.In acest
process ,rolul essential il au celulele orizontale care au
conexiuni atat cu celulele fotoreceptoare ,cat si cu celulele
bipolare situate in vecinatatea caii directe.Celulele
orizontale sunt excitate de celulele fotoreceptoare ,dar
exercita un efect inhibitor asupra celulor bipolare.
Rolul releului vizual talamic
La nivelul corpului geniculat lateral(extern),de o partre
sosesc aferentele de la hemiretina temporala ipsilaterala
(de aceeasi parte) si de la hemiretina nazala contralaterala
(de partea opusa).Deoarece pe cele doua hemiretine ale
unui glob ocular se proiecteaza aceeasi zona de camp
vizual ,rezulta ca o prima etapa in fuziunea imaginilor si
vederea binoculara se petrece aici.Tot prin suprapunerea
zonelor neuronale talamice,care primesc doua imagini
pentru fiecare obiect “vazut” de cele doua hemiretine,este
posibila si analiza stereoscopica a campului
vizual.Ambele procese vor fi definitivate pe scoarta
cerebrala.
Segmentul Cortical Al Analizatorului Vizual
Fiecarui punct pe retina ii corespunde un punct
specific de proiectie corticala.Aria vizuala primara,numita
si aria striata ,se intinde mai ales pe fata medial a lobilor
occipitali ,de o parte si de alta a scizurii calcarine.In jurul
acestea se afla ariile vizuale secundare sau asociative.
In ariile vizuale se realizeaza senzatia si perceptia
vizuala ,respective transformarea stimulilor electrici
porniti de la nivelul celulelor fotoreceptoare in senzatie de
lumina,culoare,forma.
Simtul luminii este cel mai vechi punct de vedere
filogenic.Senzatia de luminozitate se datoreaza exercitarii
unor neuroni corticali cu stimuli proveniti de la bastonase
sau cu stimuli de valoare egala proveniti de la cele doua
tipuri de conuri.Datorita relatiei logaritmice intre
intensitatea stimulului luminos si valoarea potentialului
receptor corespunzator,ochiul percepe o gama larga de
intensitati luminoase.De precizat ca lumina de intensitate
extrem de mare produce mai degraba o senzatie dureroasa
decat luminoasa.
Simtul culorilor.
Din practica se stie ca prin amestecarea in proportii
variabile a celor trei culori fundamentale(rosu,verde si
albastru )se pot obtine toate celelalte culori din spectrul
vizibil sau senzatia de alb.
Simtul culorii se datoreaza neuronilor corticali
specializati in prelucrarea informatiei recepetionate la
nivelul conurilor.Neuronii excitati de o anumita culoare
primara sunt inhibati de culoarea complementara
corespunzatoare si invers. De exemplu neuronii exitati de
rosu sunt inhibati de verde,iar cei stimulati de verde sunt
inhibati de rosu.La fel se comporta si neuronii de tip
albastru-galben,culori de asemenea
complementare.Senzatia unei anumite culori este data de
proportia de neuroni exitati si inhibati sub actiunea
aferentelor de la conuri.O radiatie monocromatica va
excita conurile rosii.De aici stimulul va ajunge la neuronii
talamici de tip rosu-verde ,excitandu-I pe primii si
inhibandu-i pe ceilalti. Neuronii “rosii” talamici vor
excita numai neuronii corticali omonimi si vor inhiba
neuronii corticali”verzi”.Astfel ia nastere senzatia
contienta de rosu.Daca stimulam concomitant conurilor
rosii si verszi pe scoarta nu va mai apare senzatia de
culoare ci de luminca alba.
Simtul formelor
Identificarea formelor si a detaliilor obiectelor este
realizata de niste neuroni corticali ce sunt stimulate numai
cand pe retina apar zone excitate prin contrast de
luminozitate sau de culoare.Aceste zone retiniene
reprezinta imaginea fotografica a obiectului.Lor le
corespunde o imagine corticala a lumii private ,formata
din neuronii stimulate,a caror dispozitie spatiala
reproduce punctele corespondente excitate pe
retina.Precizia cu care sunt percepute detaliile si
contururile reprezinta acuitatea vizuala.Ea se defineste ca
distanta minima dintre doua puncta pe care ochiul le vede
separat.Unghiul minim sub care este vazuta distanta dintre
aceste doua puncta este de 45 de secunde de arc.Cea mai
mare acuitate o are foveea centrala.Acuitatea vizuala
depinde in mare parte de diametrul conurilor.Pentru a fi
vazute distinct ,doua puncta din spatiu trebuie sa dea pe
retina doua imagini separate printr-un rand de conuri
neexcitate.Un rol essential in acuitatea vizuala il are
inhibitia colaterala.
Campul Vizual ,Vederea Binoculara si Stereoscopica
Spatiul cuprins cu privirea se numeste camp
vizual.Fiecarui ochi ii corespunde un camp vizual
monocular care se suprapune in mare parte cu campul
vizual al celuilalt ochi.Partea comuna a celor doua
campuri reprezinta campul vizual binocular.Orice obiect
aflat in campul vizual binocular formeaza cate o imagine
pe fiecare din retine.Aceste imagini fuzioneaza pe scoarta
intr-o imagine unica. Procesul de fuziune corticala este
posibil numai daca imaginile retiniene se formeaza in
puncte corespondente.Acest proces de fuziune a
imaginilor incepe la nivelul corpilor geniculate
laterali.Din punct de vedere functional ,retina fiecarui
ochi are o jumatate nazala si una temporala.Datorita
modului particular de incrucisare a fibrelor nervului optic
la nivelul chiasmei optice,hemiretina nazala stanga devine
corespondenta cu hemiretina temporala dreapta si invers.
Altfel spus imaginile proiectate de hemiretinele stangi
ajung in aria vizuala a emisferei cerebrale stangi iar
imaginile proiectate de hemiretinele drepte ajung in aria
vizuala a emisferei drepte.Datorita cristalinului imaginea
formata pe retina este rasturnata,iar hemiretinele stangi
vad hemicampul vizual drept ,iar hemiretinele drepte vad
hemicampul vizual stang.
Corespondenta punct cu punct , a proiectiilor retiniene
necesita interventia permanenta a unor reflexe motorii de
orientare conjugate a ochilor spre obiectul privit.In functie
de unghiul format de axele vizuale a celor doi ochi cu
obiectul explorat ,este apreciata distanta fata de ochi la
care se afla obiectul respectiv.Precizia vederii in
adancime se obtine numai prin vedere binoculara chiar
daca stereoscopic vedem si cu un singur ochi.