Conversatie, discutie sau dialog?

In intalnirile cu colegii, cu clienti, cu diverse persoane, aud adesea referiri la comunicare. „As
vrea mai mult dialog intre noi!” sau „Uff! M-am saturat de discutiile astea!” sau „Aseara am avut
o conversatie interesanta cu el, dar…”. Imi imaginez ca astfel de exprimari le auzim de fapt cu
totii sau le expunem chiar noi, in situatii felurite, legate de si/sau in fata a celor mai diverse
categorii de oameni. Ele par sa vina din nevoia noastra de impartasire a unei stari sau a unei idei,
sau din nevoia individuala de a fi pur si simplu ascultati.

Dar, desi subsumati aceleiasi categorii generice – comunicarea, fiecare dintre cei trei termeni –
conversatie, discutie si dialog – par sa fie folositi in conjuncturi diferite si de aici si incarcatura
de sens diferita. Voi incerca sa creionez trasaturile definitorii – evident, asa cum le vad eu – ale
acestor trei forme de comunicare verbala si de aici si utilizarile lor.

Eu cred ca nivelul comun (macar si numai din punct de vedere al ponderii in comunicarea
curenta) este cel reprezentat de conversatie. Unii sustin ca provine din latinescul „con-versare” –
care inseamna „a sedea impreuna”. In general, conversatia este superficiala si fara acoperire
larga (decat, din nefericire, de prea multe ori (sic!), ca timp). Este politicoasa si afabila ca o cafea
placuta, despre subiecte cotidiene; fiecare ne transmitem opinia fara sa ne implicam prea mult si
fara sa dam o importanta ultimativa parerilor celorlalti. Este un schimb de informatii sau date,
fara prea mare interes acordat urmarilor, fara confruntare si fara sa cautam neaparat un feed-
back. Uneori conversatia poate ascunde interesul minor pentru un anume subiect, de obicei de
actualitate, dar, oricum, fara mare importanta. In acesta situatie conversatia se poarta (mai mult
sau mai putin abil) de cele mai multe ori „de la sine” catre subiectul cu pricina dar fara a angaja o
controversa sau o dezbatere (parerea fiecaruia despre subiect fiind deja formata) ci mai mult
pentru a vedea – ca fapt divers – opiniile altora. Conversatia are reguli si o disciplina agreate de
toti cei implicati: putem sari dupa bunul plac de la un subiect la altul; putem exprima pareri
diferite sau chiar contradictorii dar se trece de catre toata lumea, nonsalant sau cu umor peste
orice neconcordanta; nu-i acordam mare valoare in sine ci este mai mult spre informare „subtire”
sau pentru consumul placut al timpului; iar din punct de vedere procesual, desi usor formala, ea
nu este nici agreabila si nici recomandabila daca toti participantii vorbesc in acelasi timp…!

Discutia (din latinescul „discutere”, compus din „dis”- care indica separare si „scuotere”- care
inseamna „agitare”) aduce cu sine un nivel mai ridicat de interes si implicare ale participantilor.
Subiectul abordat poate varia de la unul fara mare importanta (eventual, initial, asa pare!) pana la
subiecte de importanta capitala (eventual, la final, asa pare!). In orice context, discutia presupune
o abordare mai personala, adesea in contradictoriu. Cei care participa au argumente, punctele de
vedere sunt sustinute pasional si aspectele tactice si strategice din artele martiale sunt frecvent
intalnite (chiar si manifestarile lor fizice – e adevarat, mai rar – mai ales spre finalul
dezbaterilor…!!). Astfel, argumentatia nu este intotdeauna corecta, cel mai important lucru fiind
sa se castige confruntarea, sa se demonstreze ca opinia/atitudinea/perspectiva individuala este
mai buna, mai recomandabila decat a celorlalti. Faptul ca fiecare are de fapt de invatat cate ceva
de la ceilalti este de importanta secundara, chiar neglijabila. Cel mai important lucru este sa
avem dreptate sa fim remarcati prin cunostintele noastre superioare, infailibile, sa ne hranim
orgoliul cu victorie. Sustinatorul (si alimentatorul) cel mai important al acestei atitudini este
realitatea insasi, demonstrata de experienta de viata de zi cu zi: mintea umana poate demonstra
orice, absolut orice!

Intr-un fel limitat, as spune ca dialogul ar putea fi o conversatie de cea mai buna calitate – o
conversatie civilizata, deschisa, onesta, toleranta, respectuoasa, clara si clarificatoare. Dialogul,
pur si simplu, atinge esenta comunicarii. Etimologic, el vine din cuvintele grecesti „dia”- care
inseamna „prin” sau „cu” si „logos” – care inseamna „vorbire”. In dialog (spre deosebire de
conversatie) exista confruntare (ma refer aici la intelesul primar: cuvintele latinesti „con” – „cu”
si „frons” – „frunte”, adica perspectivele participantilor sunt asezate fata in fata, spre verificare
sau comparatie). In dialog, cei care participa sunt parteneri egali in drepturi iar abordarea este
una de respect reciproc. Nu exista competitie: fiecare participa in mod altruist cu ceea ce are.
Fiecare tinteste sa-si dezvolte cunostintele sau sa-si confirme luarile de pozitie. In mod ideal,
dialogul se sfarseste atunci cand toti partenerii ajung la o pozitie comuna, impartasita; apare un
fel de egalizare a perspectivelor privind tema respectiva. Adesea intalnim si situatia in care
partenerii nu ajung la acelasi nivel de cuprindere; este momentul in care toti aratam deschidere
pentru acceptarea parerilor care nu ne sunt familiare sau pot fi chiar dureroase si respect fata de
ceilalti, fata de inzestrarile si sentimentele lor.
In dialog, rezultatul normal este ca fiecare plecam cu ceva pozitiv. Chiar daca nu adaugam
neaparat ceva nou, suntem satisfacuti pentru ca, macar pana la un anumit punct, avem
confirmarea celorlalti. Dar, de cele mai multe ori, surpriza este ca, prin simpla participare si
expunere a perspectivelor proprii, descoperim fatete noi dar la fel de autentice despre subiect si,
in ultima instanta, despre noi insine. In dialog, cadrul de desfasurare este totdeauna sincer si
contributiile individuale oneste. Nu cred ca poate sa existe dialog cu trisorii (nici macar intre ei!).
Pentru ca nu se poate cladi nimic durabil pe o infrastructura falsa, oricat am fi de bine-
intentionati.
Timpul petrecut in dialog este agreabil, simtim ca se intampla ceva important si valoros. Faptul
ca primim atentie si consideratie, respect si intelegere, ne face sa ne simtim confortabil si astfel
comunicarea atinge usor straturi mai adanci.
Fundamental, coaching-ul este si comunicare. Conversatia, cu nivelul ei superficial si neimplicat
nu este suficienta. Discutia, cu trasaturile ei de dominare si individualism este contraproductiva.
Calea spre coaching-ul eficient se deschide abia atunci cand reusim sa cream un mediu propice
dialogului.

Tipologia textelor
1. informativ
-transmite inf clare, precise
- fol sensurilor proprii
-evitarea ambiguitatii
-utilizarea timpului prezent
2. descriptiv
-prezintă trăsăturile particulare ale unui personaj, fenomen, obiect, colţ din
natură.
-comunică, prin transfigurare artistică, observaţii, reflecţii, emotii, trăirietc;
- au mare frecvenţă procedeele artistice: comparaţia, metafora, hiperola,
epitetul etc;
-predomină adjectivul şi substantivul, cu accent pe verbele statice la modul
indicativ, timpul prezent sau imperfect;
După raportul cu literatura:
·         lirerară:
-          reflectă sentimentele şi impresiile celui care o priveşte;
-          limbajul este artistic, expresiv, sensibilizator;
-          este caracteristică operelor literare lirice, dar şi epice;
-          este preponderent subiectivă.
Este de două feluri:
Tabloul – înfăţişează o privelişte, un eveniment sau un fenomen al naturii
Portretul – prezintă imaginea unui personaj literar.
·         nonliterară
-          oferă informaţii precise;
-          se folosesc termeni tehnici şi ştiinţifici;
-          nu se apelează la imagini artistice, figuri de stil;
-          cuvintele sunt folosite cu sensul propriu;
-          este preponderent obiectivă.
 
 3. narativ
-prezinta o suita de evenimente in ordine cronologica
-frecventa vb, care confera dinamism, util in sp la prezent, pc si p simplu.
-prezenta unor repere temporale: atunci, apoi, dupa care..etc.
4. argumentativ
-rol persuasiv (incearca sa convinga receptorul de adev unei idei)
-prezenta conectorilor si a verbelor de opinie.
-structura specifica (ipoteza, argumente si concluzie)

Dezbaterea  este un act de comunicare sau discuție în care două sau mai multe
persoane se gândesc la unul sau mai multe subiecte și în care fiecare își expune ideile și își apără
opiniile și interesele. Pe măsură ce argumentele prezentate de cineva cresc în cantitate și coerență,
cel ce le spune devine mai credibil; La sfârșitul tuturor argumentelor prezentate de fiecare dintre
persoane, moderatorul trebuie să ajungă la o decizie finală.
În funcție de spontaneitatea lor, dezbaterea se clasifică în cele formale, care au un format, precum și
subiectul de discutat prestabilite și care au un moderator; și cele informale care nu au fost stabilite
anterior, unde nu există un moderator direct și libertatea de argumentare prevalează.

PREZENTARE DE CAZ CLINIC SCHEMA

l. AM AVUT DE EXAMINAT 1.bolnavul XY. in vârsta de ... de profesie ...
din ...localitatea sau, după caz. mediul (urban sau rural) din care provine
2.care s-a internat in serviciul nostru la data de... in urma cu ... 3.in condiţii
de urgenta din ambulator prin transfer din ... ( secţia, clinica, spitalul etc.) 4.
pentru: " motivele internării, in ordinea importantei pentru semnificaţia: -
vitala - diagnostica - terapeutica - progtiostica DIN ISTORICUL
AFECŢIUNII AFLAM CA SUFERINŢA ACTUALA 1. datează de ... 2. când
a debutat ... - brusc -insidios 3. prin apariţia ...(semnele de debut ale
afecţiunii); 4. in perioada următoare, semnele iniţiale au avoluat către:
estompare - dispariţie ... spontan sau sub influenta tratamentului ( care
anume) - agravare etc. - apariţia de noi semne ...( care anume si in ce
măsura au contribuit !a întregirea simptomato logiei 5. consultul medical,
iniţial... nivel, diagnostic etc, ulterior, internări ...in ce servicii, diagnostice
stabilite, tratamente urmate, evoluţia sub tratament etc. ANTECEDENTELE
BOLNAVULUI 1. heredo-colaterale si 2. personale : fiziologice ( menarha,
ciclul menstrual, sarcini, menopauza,etc) patologice : - infecto-contagioase
parazit

II.

III.

are medical e - chirurgicale - tratamente cronice (diabet, cardiopatii, anemi,

epilepsie,etc.) - intolerante sau alergii etc 3. condiţiile de viata, de munca si
mediu ne atrag atenţia asupra (noxe sau factori de mediu care pot avea
legătura cu afecţiunea actuala sau evoluţia biologica in general)
IV.EXAMENUL OBIECTIV PE APARATE SI SISTEME NE ARATA A.
Prezentarea datelor normale sau patolosice poate evolua conform
semiologiei uzuale, aparat cu aparat, in ordinea cunoscuta: - stare
generala. - tegumente si mucoase, - musculo-adipos - ganglio-limfatic -
osteo-articular - respirator - cardio-vascuiar - digestiv - uro-genital - sistem
nervos si endocrin, etc B. Se pot prezenta numai elementele patologice
care caracterizează afecţiunea sau care se abat de la normai si pot avea
legătura cu afecţiunea principala, modificandu-i evoluţia posibila ... C.
EXAMENUL LOCAL DEVINE OBLIGATORIU pentru afecţiunile
chirurgicale si poate fi prezentat: 1. la începutul examenului obiectiv sau 2.
in finalul examenului obiectiv pe aparate si sisteme D. Examenul obiectiv
mai trebuie sa includă si: 1. Temperatura sau, după caz, curba termica pe
o anumita perioada, 2. Tensiunea areriala si pulsul sau curba lor: După caz
pot fi consemnate: 3. Respiraţia si caracterele sale, 4. Diureza pe 24 ore
sau minutata, 5. Curba ponderala etc; Pentru situaţii speciale se vor
consemna : 6. Eliminările neobişnuite : - vărsaturi si caracterul lor, -sputa
-lichide de fistula, drenaj biliar, puroi, etc. V.EXAMENUL CLINIC LOCO-
REGIONAL A.

Examenul cervico-facial Se realizează prin inspecţie palpare si mai rar

auscultatie 1.Inspecţia urmăreşte: -simetria fetei -reliefurile santurilor
naturale -mişcările mimice -aspectul si rapoartele labiale -fantele
palpebrale -semne de inflamatie -prezenta de fistule, ulceraţii, escoriatii,
hematoame, plagi -prezenta unor deformaţii in regiunile fetei si gitului I.La
palpare urmărim: -contururile osoase ale maxilarului si mandibulei -conturul
piramidei nazale -rebordurile orbitare -osul zigomatic -peretele anterior al
sinusului maxilar -întreruperea continuităţii, absenta transmiterii mişcărilor,
prezenta de mobilităţi anormale In caz de formaţiuni tumorale urmărim:
Mărimea Localizarea topografica Forma * Felul deformatiei Daca este sau
nu dureroasa spontan sau la palpare Temperatura locala Raporturile cu
ţesuturile adiacente Mobilitatea fata de aceste ţesuturi Aspectul ţesuturilor
înconjurătoare Tulburări de sensibilitate 3 .Examenul limfotiodulilor se va
face atent pe grupe ganglionare: -preauricular -retroauricular -genian
-subrnental -submandibular -retroangulo-mandibular si retrodigastric
-cervical superficial -cervical profund -supraclavicular urmăreşte :
-topografia (nivelul ganglionar) -numărul ganglionilor interesaţi -forma si
dimensiunile -consistenta -aderenta la ţesuturile vecine -prezenta sau
absenta durerii
4. Examenul ATM

la mişcările de deschidere a gurii pot apare: mişcări sacadate, in treapta

laterodeviatii ale memoriului diminuarea amplitudinii deschiderii cracmente
si crepitatii trismus, constricţie, anchiloza 5.Zonele de emergenta

trigeminale

palpare la nivelul gaurii supraorbitale infraorbitare mentoniere B. Examenul

cavităţii orale -culoare

l.Buzele: -aspect -culoare -leziuni patologice 2 Mucoasa bucala se

examinează pe regiuni (vestibul, jugala, alveolara) unde putem gasi. -fistule
-ulceraţii -eroziuni -formaţiuni tumorale -tumefactii -plăgi traumatice se
examinează; papila canalului Stenon si aspectul salivei -papilele de
excreţie ale canalelor Warton -mucoasa boltit palatine -mucoasa planseului
bucal -şanţurile mandibulo-linguale -trenurile labiale si linguale 3. Limba
prin inspecţie urmărim:-culoare -aspect -volum -mobilitate -devieri ale
poziţiei acesteia palpatoriu putem decela:-abcese -gome -tumori -corpi
străini formaţiunile decelate se descriu cu toate caracteristicile amintite
A.Planseul bucal- se examinează prin inspecţie si palpare bimanuala poate
fi suplu, mobil, elastic, sau putem decela o induratie impastare tumora
chistica, dura, eroziva 5. Examenul dento-parodontal -status odontal
-examen parodontal -examenul arcadelor dentare examenul dento-
parodontal va fi urmat de un diagnostic de sinteza ce va cuprinde
diagnostic -odontal -de edentatie -parodontal -ocluzal VI. DIN
ELEMENTELE DE ANAMNEZĂ SI DIN EXAMENUL OBIECTIV LOCAL SI
GENERAL , M-AM ORIENTAT CĂTRE : = către un diagnostic de
probabilitate de ... = care mi se pare bine susţinut de :( se vor enumera
simptomele definitorii pentru afecţiunea pusa in discuţie) VII. PENTRU:
Precizarea diagnosticului si Stabilirea configuraţiei biologice actuale a
bolnavului am considerat necesara o

explorare complementara ţintită reprezentata de: 1. Explorări biologice

( sânge, urina, fecale, sputa,imunohistochimie etc.), 2. Explorări radiologice
( simple, cu substanţa de contrast etc.) 3. Explorare ecografica. 4. Explorări
radioizotopice, 5. Alte explorări ( CT, RMN ) - se vor enunţa rezultatele
pzitive sau negative ale explorării complexe, subliniind semnificaţia lor; - se
vor nominaliza si eventualele explorări necesare dar neefectuate : " miar ti
fost utila st ...care mi-ar fi pus in evidenta ... sau mi-ar fi infirmat
suspiciunea .se va evita inşiruirea " in bloc" a tuturor explorărilor posibile
dar fara legătura cu cazul prezentau solicitând explorări ţintite, jusnticate de
observarea discutata. VIII..IN CELE DIN URMA, - DATELE DE
ANAMNEZĂ. - EXAMENUL OBIECTIV - EXPLORAREA
COMPLEMENTARA, ne permit conturarea unui l. DIAGNOSTIC
POZITIV,de a. ... afecţiunea principala si b., c, afecţiunile insotitoare in
raport cu ponderea lor vitala, funcţionala etc 2 IN ACELAŞI TIMP PUTEM
CONTURA SI: a. diagnosticul de forma clinica sau etapa evolutiva, b. un
diagnostic etiologic c un diagnostic fiziopatologic ... după caz... 3 CU
TOATE CA DIAGNOSTICUL POZITIV ESTE EVTDENT ( SAU ESTE BINE
SUSŢINUT ... SAU ...NU COMPORTA DISCUŢII -) ESTE NECESARA
TRECEREA IN REVISTA A UNOR ELEMENTE DE - DIAGNOSTIC
DIFERENŢIAL, de semn. de simptom de organ de afecţiune de sindrom
etc. 4. FATA DE CELE EXPUSE DIAGNOSTICUL DEFINITIV ESTE: a. ...
( diagnosticul afecţiunii principale, cu forma clinica sau etapa evolutiva cat
mai concis si mai sugestiv ) si b. (afectiunilor însoţitoare} IX. EVOLUŢIA
CAZULUI: A, FARA TRATAMENT afecţiunea poate evolua către : t.
Vindecare spontana ...( condiţii, risc, sechele etc.) 2. Ameliorare sau
cronicare ...( forme, risc. sechele etc.) 3. Complicaţii ... (. acute, cronice,
locale sau generale, anatomice sau funcţionale; tip. rezolvare etc.) 4.
Agravare ...( mecanism, forme, manifestări etc.) 5. Stări ireversibile sau
deces. B. CU TRATAMENT CONSIDERAM CA PACIENTUL
BENEFICIAZĂ DE; 1. TRATAMENT MEDICAL :
- igieno-dietetic, se vor trece in revista modalităţile tratame- medicamentos,
tului medical, tipul, posibilităţile si limitele - fizioterapie. sale, ceea ce se
urmăreşte si pe ce se poate - recuperator. sconta, şanse de reuşita, durata,
etc. - complex ... 2. CAZUL ESTE DE INDICAŢIE CHIRURGICALA ,
tratamentul medical intrând in discuţie numai cu titlul de pregătire
preoperatorie. a. TRATAMENTUL CHIRURGICAL este singurul capabil sa
aducă: -ameliorarea -scoaterea din zona risului vital etc... b. INDICAŢIA
chirurgical ARE UN CARACTER: - ABSOLUT, in condiţii de : -urgenta
imediata, -urgenta amânata ...(cat timp sub ce tratament,parametrii
momentului operator etc), - RELATIV, in raport cu : - ineficienta
tratamentului medical, - afecţiunea si forma clinica. - vârsta, starea
generala, afectarea altor sisteme sau aparate etc, posibilităţile de tratament
chirurgical, confort chirurgical si anestezie etc. c. RISCUL OPERATOR va
fi trecut in revista in raport cu: - afecţiunea si caracterele ei, cu etapa
evolutiva, - vârsta si starea generala a bolnavului, - tare organice, afecţiuni
însoţitoare etc. d. MOMENTUL OPERATOR : se vor stabili parametrii
optimi sau minimali care conturează momentul operator.

Jocul de rol

Jocul de rol este un element foarte important; nu este un secret că jocurile

de rol reprezintă o parte esențială a dezvoltării unui copil. Copiii învață
observând, imaginându-și și realizând. Adesea ne gândim la timpul de joc
ca pe un timp rezervat pentru a alerga în jurul locului de joacă și a sta
liniștiți pe păturică cu câteva jucării.
Aceste forme de joc sunt importante în sine, dar ele nu sunt singurele
forme de joc. Învățarea prin joc este acum recunoscută pe scară largă de
practicanți ca o metodă esențială de învățare și dezvoltare pentru copiii
mici și un număr de teoreticieni și cercetători au identificat valorile jocului
de rol sau imaginativ că fiind un factor vital pentru dezvoltarea normală a
unui copil.
În toate școlile primare, veți vedea copiii care se bucură de jocul
imaginativ; fie că se joacă cu bucată de hârtie în aer ca și cum ar fi o
mașină de curse sau un avion care zboară sau întră în rolul unui pompier,
un negustor,  părinte, dentist sau asistent medical.
Copiii folosesc obiecte pentru a reprezenta altceva sau pentru a-și
desemna rolurile și pentru a le imita. Poate părea foarte simplu, dar acești
copii învață și dezvoltă multe abilități de viață diferite și importante.
Aceste jocuri de rol, care permite realizarea unor perspective diferite și în
care ideile și emoțiile sunt modelate și rearanjate, reprezintă o trăsătură
majoră a dezvoltării sociale și cognitive a copilului.

Iată 4 motive principale pentru care copiii ar trebui să ia parte la jocurile

de rol în fiecare zi:

1. Încurajează imaginația și creativitatea

S-a constatat că un beneficiu important al jocului de rol timpuriu este
îmbunătățirea capacității copilului pentru  flexibilitate cognitivă și, în cele
din urmă,  creativitate. Absorbându-se într-un joc imaginativ, oricare ar fi,
copiii au posibilitatea de a-și exersa imaginația, de a-și exercita creierul și
de a-1 instrui să gândească creativ și să învețe să gândească singur.
Abilitatea de a  ne folosi imaginația este o abilitate cognitivă de care avem 
nevoie pe toată durata vieții și trebuie să ne încurajăm copiii să învețe cum
să facă acest lucru încă de la început cu ocazii frecvente pentru jocul
imaginativ.
Din cauza dezvoltării imaginației în copilărie, noi, ca adulți, suntem capabili
să îndeplinim cele mai multe dintre sarcinile pe care le cere viața de zi cu
zi.
Adulții trebuie să-și folosească imaginația în fiecare zi pentru a ajuta să
rezolve problemele, să facă planuri, să prospere și să descopere sau să
inventeze lucruri noi. Imaginația este necesară pentru a vizualiza în mod
corespunzător și pentru a putea să vă bucurați de plăcerile vieții, cum ar fi
o carte bună sau un film. Este un factor esențial pentru înțelegerea
perspectivelor altor persoane și pentru gândirea creativă.
2. Sprijină dezvoltarea socială și emoțională
Atunci când un copil se angajează în jocul de rol sau imaginativ,
pretinzând că este personaje diferite sau că controlează obiectele în felul
lor și observând rezultatul, ei experimentează, în esență, rolurile sociale și
emoționale ale vieții. Este vorba de a învăța cine sunt ei ca indivizi și cum
se potrivesc în lumea din jurul lor, cum funcționează lumea și cum se
poate merge în pantofii altcuiva. Ei dezvoltă empatie și învață cum să
coopereze, să devină responsabili și să împărtășească responsabilitatea.
3. Îmbunătățirea competențelor lingvistice și de comunicare
Este fascinant să ascultați copiii care interacționează cu prietenii lor.
Acestea vin deseori cu cuvinte sau fraze pe care nu le știau! Aceștia își pot
imita părințîi într-un mod foarte amuzant, și chiar profesorii! Jocul
imaginativ permite copiilor să experimenteze și să învețe despre puterea
limbajului, cum ne afectează pe noi și pe cei din jurul nostru. De
asemenea, îi ajută să înțeleagă că cuvintele ne dau mijloacele de a retrăi
situații, de a ne exprima punctul de vedere și de a ne face auziți și înțeleși.
4. Dezvoltarea abilităților de gândire, de învățare și de rezolvare a problemelor
Prin însăși natura sa, jocul imaginativ prezintă copiilor o varietate de
probleme diferite de rezolvat și scenarii care trebuie gândite cu atenție. Ei
pot decide ce jocuri să joace, ce roluri trebuie să aibă, cine va fi implicat și
cum, ce materiale sunt necesare pentru joc și ce reguli se aplică jocului și
cum să depășească scenariile în care ceva „merge prost”- toate necesită
multă gândire și deliberare într-un fel sau altul. Participarea la jocul de rol
cere unui copil să apeleze la abilitățile de gândire cognitivă pe care le vor
folosi în fiecare aspect al vieții de zi cu zi și acest lucru va rămâne valabil
până la vârsta adultă.
Atlas Sport oferă soluții pentru dezvoltarea armonioasă a copiiilor din
comunitatea ta. Oferim cele mai bune echipamente locuri de
joacă exterior pentru copii.