Conceptualizarea bolii

Dr. Mara Jidveian Popescu

 Starea de sanatate - OMS
„O stare de completă bunăstare fizică, mentală şi
socială, şi nu doar absenţa bolii sau a
infirmităţii” (WHO, 1946)

Sănătatea unui individ şi a unei societăţi este

condiţionată de existenţa „sănătăţii” mediului
înconjurător biologic (floră şi faună), fizic (geo-
climatic) şi social
Starea de sănătate, respectiv de boală, sunt condiţionate de o serie de
factori foarte variaţi şi interrelaţionaţi:

- factori individuali: moştenire genetică, sex (feminin sau masculin), trăsături

de personalitate, tipuri de comportamente (obiceiuri alimentare, activitate
fizică, fumat, consum alcool sau droguri), nivel de educaţie;

- factori de mediu fizic: poluat sau nu;

- factori socio-familiali: statut socio-economic, venit financiar, loc de muncă,

stare civilă, suport social, accesibilitate la serviciile medicale (preventive şi
curative);

- factori culturali: tradiţii, obiceiuri.

 Modele explicative ale bolii
Definirea sănătăţii si a bolii necesita stabilirea unui cadru conceptual care să
orienteze medicii în vederea diagnosticului şi tratamentului, concretizat în
elaborarea unor modele explicative, ale căror elemente componente sunt
reprezentate de:
• denumirea bolii,
• etiologia (cauzele) bolii,
• simptome (acuzele subiective),
• afectarea funcţionării normale a unui organ,
• diagnosticul bolii,
• natura acută/ cronică a bolii,
• prognosticul,
• tratamentul.
 Modelul biomedical
• boala = absenţa sănătăţii
• boala (fizică) -> proces exclusiv biologic ce poate fi explicat prin
apariţia tulburărilor proceselor fiziologice în urma unei leziuni, a unui
dezechilibru biochimic sau a unui agent patogen infecţios şi în care
factorii psihologici şi sociali sunt nerelevanţi
• Relevant in boli acute, infectioase
• model considerat incomplet şi datorită faptului că nu include:
• factorii psihosociali care determină oamenii să acţioneze în vederea prevenirii
sau depistării bolii în stadiile incipiente;
• rolul personalităţii şi a obiceiurilor în păstrarea sănătăţii sau în favorizarea
apariţiei bolii
 Modelul psiho-social
• boala are o etiologie plurifactorială
• se caracterizează prin disfuncţii biologice şi psihologice care afectează
• relaţiile interpersonale,
• viaţa familială,
• viata profesională
• viata socială
• implica pierderea rolurilor obişnuite => stare socială alterată,
„deviantă” şi de nedorit
 Modelul bio-psiho-social
Factori psihologici
Factori biologici Factori sociali
-comportament
-agenţi infecţioşi -clasa socială
-convingeri
(bacterii, virusuri) -etnie
-gânduri
-predispoziţie -loc de muncă
-percepţia bolii
genetică -relaţii sociale/
-stress
-hormoni suport social
-mecanisme de coping
-leziuni -educaţie sanitară
-durere
 Modelul biomedical Modelul bio-psiho-social
Cauzele bolii
Externe (bacterii, virusuri)
O combinaţie de factori biologici, psihologici şi sociali
Interne (predispoziţie genetică, dezechilibru biochimic)
Rolul individului
Individul nu este responsabil pentru boala sa; este considerat ca o Individul este responsabil pentru propria boală (de ex. prin
victimă pasivă a unor forţe exterioare ce produc modificări interne comportamente ce pot cauza sau favoriza apariţia bolii)
Modalităţi de tratament
Abordează individul ca o entitate, adresându-se modificărilor biologice şi
Se adresează modificărilor biologice (de ex. antibioticoterapie,
celor în plan comportamnetal şi cognitiv, cu optimizarea aderenţei
vaccinare, intervenţii chirurgicale, chimioterapie, radioterapie)
terapeutice şi a abilităţilor de coping
Responsabilitatea pentru tratament
Revine medicului şi pacientului (responsabil pentru respectarea
Revine personalului medical
indicaţiilor terapeutice şi a ajustărilor în plan comportamental)
Relaţia dintre sănătate şi boală
Sănătatea şi boala sunt stări calitative diferite Sănătatea şi boala sunt stări calitative ce se pot succeda
Relaţia dintre minte şi corp (între psihic şi soma)
Mintea (sentimente, gânduri) şi corpul sunt entităţi separate,
Mintea şi corpul, deşi considerate entităţi separate, interacţionează şi se
independente una de alta; modificări la nivelul uneia nu au efecte
influenţează reciproc
asupra celeilalte
Rolul factorilor psihologici în sănătate şi boală
Boala poate avea consecinţe în plan psihologic, dar nu are cauze
Factorii psihologici pot contribui la apariţia şi/ sau evoluţia bolii
 Aspecte sociale şi culturale ale bolii
• Conduce la un anumit comportament al pacientului (cu pierderea rolurilor
obişnuite)
• Duce la o stare socială alterată
• Diagnosticul = etichetă ce poate avea conotaţii negative cu impact
nefavorabil asupra pacienţilor
• Diagnosticul afecteaza relaţiile interpersonale, locul de muncă şi chiar
îngrijirea medicală
• Existenta unor boli contestate (sindromul oboselii cronice, fibromialgia,
sindromul colonului iritabil)
• Semnificaţia personală şi socială atribuită bolii
• Reorganizarea vieţii din perspectiva adaptării la boală, a statusului
ocupaţional, a credinţelor religioase şi culturale
 Suportul social
• „ansamblul relaţiilor interpersonale ale unui individ care îi procură
acestuia o legătură afectivă pozitivă, un ajutor practic şi informaţii
referitoare la o situaţie ameninţătoare”
• Include:
• familia,
• colegii de muncă,
• prietenii
• suportul social perceput vs suportul social primit
 Suportul social
Integrarea în comunitate, numărul de contacte sociale şi prezenţa
reţelei de sprijin social au efecte pozitive precum:
- scăderea incidenţei unor afecţiuni, un exemplu constituindu-l infarctul
miocardic
- evoluţia favorabilă a bolilor cronice sau cu handicap rezidual (cu
creşterea aderenţei la tratament, a duratei de supravieţuire şi a
calităţii vieţii, cu menţinerea funcţionării psihosociale)
- scăderea mortalităţii la vârstnici, precum şi în cazul unor boli ca
diabet, boli cardiovasculare, artrită reumatoidă
- incidenţă scăzută a tulburărilor psihice, a simptomelor depresive şi
anxioase
- rol protectiv (de „tampon”) împotriva stressului psihic
- reducerea durerii
 Mecanisme prin care suportul social are
efecte favorabile asupra stării de sănătate
- prezenţa suportului social reduce efectul stressului, în timp ce absenţa sa
acţionează ca un agent stressor;
- suportul social are rolul de a amortiza efectele stressului;
- prezenţa şi experienţa celorlaţi ajută individul să selecteze cea mai potrivită
strategie de coping pentru a face faţă unei situaţii stressante, respectiv
bolii;
- suportul social, ca factor ce influenţează şi încurajează adoptarea unor
comportamente benefice pentru sănătate:
- alimentaţie echilibrată,
- consum de fructe şi legume,
- activitatea fizică,
- renunţarea la fumat
- aderenţa la tratament
 Mecanisme prin care suportul social are
efecte favorabile asupra stării de sănătate

- suportul social, ca factor strâns legat de procese psihologice (emoţii,

stare de dispoziţie -depresie- sentimentul controlului) care la rândul
lor pot avea repercusiuni asupra comportamentului (de exemplu, în
situaţii stressante individul poate adopta comportamente nocive)
- suportul social, ca factor implicat în morbiditate, cu evidenţierea unui
posibil dublu rol al acestuia:
- în apariţia şi evoluţia unor boli
- în efectele bolii asupra reţelei de suport social
 Vulnerabilitatea la imbolnavire
(1) stressul psihic - evenimente stressante în copilărie asociate cu apariţia
• durere cronică
• sindromul colonului iritabil
• risc la vârsta adultă
• geneza bolilor psihice
• bolilor psihosomatice: cardiovasculare, endocrine, respiratorii, dermatologice

(2) tipul de personalitate

• Prezenţa trăsăturilor imunogene de personalitate
• Tipul psihocomportamental A
• Alexitimia - dificultate în descrierea şi identificarea emoţiilor şi gândire orientată spre
exterior, este prezentă la pacienţi cu boli psihosomatice „clasice” precum ulcer, sindromul
colonului iritabil, astm, boli cardiovasculare, artrită reumatoidă, diabet, cancer.

(3) comportamentele nocive şi stilul de viaţă

(4) suportul social

 Tulburări psihosomatice (TPS) Boli psihosomatice (BPS)

Boli organice apărute la un individ cu un anumit tip de

personalitate, determinate de factori etiopatogenici
Modificări intense şi durabile ale proceselor fiziologice
Definiţie (factorul psihic –rol important), condiţionate de
ca urmare a unei emoţii sau unui stress psihic
preexistenţa unui teren de organ vulnerabil la stressul
psihic

-induse de stress psihic repetat/ cronic

-induse de emoţii, stress psihic -au bază organică (este evidentă o leziune morfologică)
Caracteristici -sunt tulburări funcţionale -parţial reversibile/ sau ireversibile
-reversibile -presupun existenţa unei vulnerabilităţi somatice
(genetice şi/ sau dobândite)

Modalitate de
De la CSVP la TPS De la TPS la BPS
apariţie
Evoluţie Cronică, ondulantă

Palpitaţii, lipotimii, dispnee nevrotică, opresiune BPS „clasice”: astm bronşic, colita ulcerohemoragică,
Exemple respiratorie, inapetenţă, spasme abdominale, diaree, hipertensiunea esenţială, ulcerul duodenal, artrita
curbatură, astenie musculară, cefalee, hiperestezii reumatoidă, dermatita atopică
Modele teoretice privind atitudinile fata de boala si
tratament

• Definitia sanatatii (OMS) – stare de bine psihic, somatic, social =>

integritate somatica + lipsa simptomelor + starea de bine

• Sanatatea presupune si o perspectiva dinamica – modularea

persoanei in functie de varsta
 Evaluarea starii de sanatate
• capacitatea de autonomie a individului
• autoreceptia si autoaprecierea corecta a individului
• perceptia si reprezentarea corecta si adecvata din punct de vedere
social a realitatii
• capacitatea de crestere si dezvoltare armonioasa
• capacitatea de creatie
 Implicatia bolii
• Traire subiectiva neplacuta
• Tulburari somatice specifice (durere, dispnee) si nespecifice
(anxietate, astenie, insomnii)
• Consecinte socio-profesionale (limitarea capacitatii de munca,
pierderea rolului social, schimbari relationale)

Comportamentul de bolnav – capacitatea individului de a-si percepe

starea de boala, de a o interpreta adecvat si de a lua decizii care
faciliteaza insanatosirea
 Factori care mentin comportamentul de bolnav

• Trasaturi de peronalitate (depresie, anxietate, hipocondrie)

• Educatia
• Modelul cultural
• Starea socio-economica
• Beneficiile secundare
 Impactul bolii asupra pacientului

• Inactivitate
• Izolare
• Incertitudinea vindecarii
• Sentiment de neputinta
• Culpabilizare
• Frica de moarte
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare

• Comportamentul pacientului in fata bolii – stress psihic major – este

determinat de existenta sau inexistenta unor strategii de coping
eficiente.
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
1. comportamente derivate din acceptare
• boli curabile sau incurabile in faza incipienta:
• comportament adaptativ – cautarea unei solutii, urmarea tartam,entului – coping
activ, centrat pe problema
• comportament dizadaptativ – atitudine pasiva – optimism nefondat sau fatalism –
coping pasiv, centrat pe emotie
• boli incurabile in stadiul avansat:
• comportament adaptativ – centrat pe maximizarea beneficiilor de moment – coping
pasiv, centrat pe emotie
• comportament dizadaptativ – combativ – coping activ, centrat pe problema
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
2. comportamente derivate din negare:
• boli incurabile – negarea apare cand impactul psihologic al bolii este mare
(dat de gravitatea bolii sau de afectarea in plan social a pacientului) –
intarzie prezentarea la medic si initierea tratamnetului; este, in general, de
scurta durata, pasagera

• afectiuni psihiatrice grave, dependente – negarea este un mecanism de

aparare prevalent -> distorsioneaza realitatea. Comportamentul pacientului
poate deveni agresiv, imoral, iresponsabil => ingreuneaza mult actul medical.
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
3. comportamente derivate din proiectie – specifica persoanelor cu locus de
control extern, pacienti psihotici sau cu tulburari de personalitate – considera
ca boala/simptomul au aparut sau se agraveaza din cauza unei alte persoane
=> comportament agresiv si noncomplianta

• proiectie retrospectiva – alte persoane sau circumstante au cauzat boala

• proiectie prospectiva – evolutia nefavorabila a bolii si esecul terapeutic sunt
datorate altor persoane sau unor circumstante ce nu tin de pacient.
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
4. comportamente derivate din refulare – strategie prin care se reprima
cautarea ajutorului medical.

• Specific persoanelor cu tip comportamental C si D, celor care se considera

invulnerabili, persoane hipercontrolate, cu sentiment acut al datoriei,
persoane care pun pe plan secund sanatatea – tip comportamental A =>
prognostic nefavorabil al bolii deoarece pacientul nu recunoaste existenta
bolii.

• Refularea are capacitate crescuta de a se permanentiza in timp.

 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
5. comportamente derivate din intelectualizare – ajuta la diminuarea
anxietatii prin comutarea interesului pacientului dinspre conotatiile afective
ale bolii catre cele de la nivel cognitiv => cautarea de informatii despre
boala/tratament, intr-un mod impersonal -> da sentimentul de control asupra
bolii. Intelectualizarea cuplata cu o personalitate obsesiv compulsiva poate
creste nivelul de anxietate.
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
6. comportamente derivate din regresie -> retrairea in plan mintal a unei
perioade asociata cu suport emotional neconditionat si lipsa respnsabilitatii.

• Regresia este un mecanism de aparare inconstient => comportamentele

derivate – agresivitate nejustificata, dependenta de anturaj, instabilitatea
emotionala – sunt rezultat al impulsului de moment. => trebui luate masuri
terapeutice pentru consolidarea sentimentului de siguranta.
 Modificari comportamentale induse de boala sau
spitalizare
7. comportamente derivate din inexistenta unor strategii de coping eficiente –
pacient hiperactiv, haotic, expusi la un risc crescut de agravare a bolii prin
atitudini nocive sau prin apelul la mai multe terapii simultan.

• Specific pacientiilor cu personalitate predispozanta – anxiosi.

• Comportament agravat de informatii incomplete, contradictorii, mediu

nesuportiv, comunicare deficitara medic-pacient.
 Reactii comportamentale ale familiei

In cazul bolilor cronice/boala incurabila, comportamentul

apartinatorilor trece prin stadii asemanatoare cu cele descrise la
pacient:
• soc,
• negare,
• furie,
• negociere,
• depresie,
• acceptare.
Parcurgerea stadiilor este modulata de durata bolii, specificul bolii,
specificul cultural, relatiile familiale si experiente anterioare.
 Reactii comportamentale ale familiei

Stiluri de coping ale membrilor familiei:

• predominant cognitiv - asociat cu neacceptarea (minimalizare,
negare, ignorare, atentie selectiva); asociat cu acceptarea
(rationalizare, rigiditate, hipervigilenta, compulsivitate, control
exacerbat)
• predominant afectiv – anxietate, teama, panica, depresie, furie,
neputinta, rusine, dezgust, ambivalenta, optimism nefondat
• ambivalenta afectiva – trecere brusca de la o atitudine exagerata de
disponibilitate si incredere in medic, la totala neincredere, acuze de
malpraxis, agresivitate.
 Reactii ale personalului medical

Influentate de:
• specificul cazului (gravitatea cazului, varsta pacientului, tipul bolii),
• comportamentul pacientului (influentat de comportamentul
terapeutului),
• comportamentul apartinatorilor
 Reactii ale personalului medical

Scenarii comportamentale ale personalului medical:

1. Comportament imoral – implicare minima sau traumatizare a
pacientului
• Abandonul – retragerea voluntara a asistentei sau abuzul activ asupra
pacientului
• Neglijarea – raceala si agresivitate aratate constant pacientului
 Reactii ale personalului medical

Scenarii comportamentale ale personalului medical:

2. Comportament recomandat – maximum de beneficii pentru pacient
si minimum de pierderi in cadrul relatiei terapeutice
• Atitudine de suport – voluntara, insotita de caldura, respect,
preocupare pentru starae de bine fizic si psihic a pacientului
• Empatie exprimata – capacitate de dedublare si impartasire reala a
suferintei exprimate de pacient. Exprimare libera a sentimentelor de
catre pacient si abtinerea de la formularea de judecati de catre medic
 Reactii ale personalului medical

Scenarii comportamentale ale personalului medical:

3. Comportament nerecomandat – poate duce la sindromul de
burnout, fara sa creasca beneficiul pentru pacient
• Simpatie – Exprimarea simpatiei fata de pacient, incalcarea
neutralitatii afective
• Supraimplicare ocazionala – incercari periodice de a ajuta
pacientul/familia, fara a exista o cerere din partea acestora
• Supraimplicare permanenta – pacientul privit ca obiect al unor sarcini
de trebuie efectuate, in lipsa cererii de ajutor din partea pacientului
 Reactii ale personalului medical

Scenarii comportamentale ale personalului medical:

4. Comportament imoral prin supraimplicare – afectarea intimitatii
pacientului, distrugerea sentimentului de autonomie al pacientului
• Supra implicare eroica – incercari disperate din partea medicului de a
satisface toate nevoile pacientului. Cultivarea dependentei
pacientului fata de medic, reprimarea autonomiei pacientului
• Fuziunea personalitatilor – abandonarea orcarei nevoi ale medicului
in fata pacientului. Scopul medicului este de a satisface toate nevoile
pacientului.
 Complianta la tratament
• masura in care comportamentul pacientului corespunde cu recomandarile
medicului

• complianta la tratament -> importanta crescuta in practica medicala

• 30-50% din medicamentele prescrise sunt luate incorect sau deloc

• principala cauză a non-complianţei - relaţie deficitară medic-pacient

• interviul închis - după 18 secunde medicul îl întrerupe pe bolnav, spre a-i

pune o serie de întrebări precise, menite să clarifice diagnosticul
 Complianta la tratament
Interviul semideschis -> “Find out more”:
- a cădea de acord cu pacientul asupra problemei / problemelor, sau a stabili de comun acord
o ierarhie de probleme ce trebuie rezolvate;
- a propune alternative terapeutice (dacă există), cu discutarea posibilelor puncte slabe şi
forte ale fiecăreia dintre ele;
- evaluarea costului tratamentului, şi alegerea alternativei cele mai convenabile din acest
punct de vedere pentru pacient;
- asigurarea cooperării familiei;
- testarea cunoştinţelor şi/sau prejudecăţilor pacientului asupra bolii respective, ca şi a
înţelegerii explicaţiilor oferite de către medic;
- testarea motivaţiei pacientului (“pe o scară de la 1 la 10, cît de important vi se pare acest
tratament pentru rezolvarea bolii Dvs.?”; “pe o scară de la 1 la 10, cît de încrezător sunteţi că
puteţi respecta acest tratament?”);
- testarea predispoziţiei la non-complianţă (“unora dintre pacienţi li se pare foarte dificil să
respecte acest tratament. Cum credeţi că este, în cazul Dvs.?”);
- recompensarea pacientului (reală, simbolică) pentru urmarea corectă a regimului
terapeutic.
 Cinci elemente care influenţează complianţa
A. Factori economici și sociali
• statutul socio-economic scăzut,
• sărăcia,
• analfabetismul,
• nivelul scăzut de educaţie,
• şomajul,
• lipsa de reţele eficace de suport
social,
• distanta mare față de centrul de
tratament,
• costurile ridicate ale transportului,
• condiţiile instabile de trai,
• costurile ridicate ale
medicamentelor,
• situaţii de schimbare a climei,
• cultura,
• ideile preconcepute despre boli si
tratament,
• disfuncţiile familiale.
 Cinci elemente care influenţează complianţa
B. Factori legați de sistemul de sănătate și echipa de îngrijiri medicale
• servicii medicale slab dezvoltate cu rambursări inadecvate sau inexistente din
partea planurilor de asigurare,
• sisteme necorespunzătoare de distribuție a medicamentelor,
• lipsa de cunoștințe si instruire pentru furnizorii medicali in managementul bolilor
cronice,
• furnizori medicali suprasolicitați,
• lipsa de stimulenți si feedback al performanțelor,
• consultații scurte,
• slaba capacitate a sistemului de a aducă pacienții si de a face follow-up,
• neputința de a acorda suport comunitar si capacitate de management propriu,
• lipsa cunoștințelor despre aderare si de intervenții
 Cinci elemente care influenţează complianţa
C. Factori legați de boală
• solicitări ale pacientului specifice, legate de boala propriu-zisă
• severitatea simptomelor,
• gradul de disabilitate (fizic,psihologic,social si vocațional),
• gradul înaintării si a severității bolii,
• disponibilitatea de tratamente eficiente.
• Impactul lor -> cum influențează percepția pacienților asupra
• riscului,
• importanta urmării tratamentului,
• prioritatea pusa pe aderare.
 Cinci elemente care influenţează complianţa
D. Factori legați de terapie
• complexitatea regimului medical ,
• durata tratamentului,
• eșecuri anterioare in tratament,
• schimbări frecvente ale tratamentului,
• caracterul de „imediat” al efectelor benefice, efectele secundare,
• disponibilitatea de suport medical pentru a rezolva efectele adverse
• percepția nevoilor de medicamente este influențată de simptome,
așteptări si experiențe, cat si de cunoașterea simptomelor
• grijile privind medicamentele provin de la convingerile legate de efectele
secundare, de întreruperea unui anumit stil de viața si de la anumite griji
mai abstracte legate de efectele pe termen lung si dependenta.
 Cinci elemente care influenţează complianţa

E. Factori legați de pacient

• resursele,
• cunoștințele,
• atitudinile,
• convingerile ,
• percepțiile,
• așteptările pacientului
 Modele teoretice care influenteaza complianta la
tratament

Modele cognitive – atitudinea pacientului fata de boala si tratament

este elementul care decide gradul de complianta – se construieste in
timp si este influentata de factori diversi. Ignora originea atitudinilor
si a factorilor sociali care influenteaza deciziile legate de boala. Utila
in programele de screening (ex: pt cancer colorectal, cervical,
mamar).
 Modele cognitive
a. Health belief model – elemente cheie in deciziile legate de boala si
tratament => semnificatia simptomelor pentru pacient si intelegerea
modului in care conceptualizeaza boala
• perceptia amenintarii
• perceptia beneficiilor vs bariere in calea schimbarii
• factorii declansatori ce stimuleaza activarea unui comportament
sanatos
• interni (simptom)
• externi (ex: pliante privind educatia pentru sanatate)
 Modele cognitive
a. Health belief model

Probabilitatea ca un pacient sa urmeze tratamentul este direct

proportionala cu:
• nivelul amenintarii percepute
• raportul risc/beneficiu perceput mic
• existenta unui trigger
 Modele cognitive
b. Theory of reasoned action - factori socio-culturali (norme/motive
sociale) care influenteaza atitudinea fata de boala. Important in
grupuri in care coeziunea este mare – se apeleaza la lider. Rol in
programe de screening, vaccinare, carantina.

• pacientul este compliant pentru a se incadra in normele impuse de

grup
 Modele cognitive
c. Teoria comportamentului planificat – schimbarea comportamentului este
influentata de existenta unui plan de actiune.
• convingeri referitoare la urmarile unui comportament
• convingeri privind modul in care persoanele apropiate se asteapta ca
pacientul sa se comporte
• controlul perceput asupra comportamentului (intern – aptitudini; ext:
obstacole, oportunitati)
• regretul anticipat
• rolul unui obicei/comportament din trecut supra comportamentului viitor
• gradul de control exercitat sau dorit asupra simptomului
• Dezavantajele modelului – nu tine seama de starea emotionala a
pacientului. Are rol in anticiparea comportamentelor sanogenice si de risc
(activitate fizica; consum de droguri).
 Modele cognitive
d. Teoria motivatiei pentru protectie – in adoptarea unui
comportament sanatos sunt implicate
• susceptibilitatea perceputa,
• severitatea perceputa,
• eficienta raspunsului protector,
• autoeficacitatea
 Modelul autoreglarii

• Modelul autoreglarii – model cognitiv-afectiv.

• Ia in considerare si partea afectiva -> pacientul vrea sa fie inclus in
luarea deciziilor.
Discrepante intre rolul dorit de pacient si rolul primit din
partea medicului in cadrul relatiei terapeutice
Rol perceput (%)

Rol dorit activ semiactiv colaborativ semipasiv pasiv total

activ 1 (0.43%) 3 1 2 7 14(6.1%)

semiactiv 2 7 (3.04%) 16 8 8 41 (17.8%)

colaborativ 0 4 21 (9.13%) 36 21 82 (35.7%)

semipasiv 1 1 5 29 (12.6%) 25 61 (26.5%)

pasiv 0 0 2 12 18 (7.82%) 32 (13.9%)

Total 4 (1.7%) 15 (6.5%) 45 (19.6%) 87 (37.8%) 79 (34.4%) 230 (100%)

 Modelul autoreglarii
Strategia celor 5R (abordare terapeutica sintetizata de Kolbe 2000 pentru pacientii
cu astm bronsic):
• Relevanta – mesajul transmis pacientului sa fie adaptat nivelului sau cultural,
cunostintelor medicale, atitudinii, credintelor si intereselor acestuia
• Realismul obiectivelor tratamentului – obiectivele si scopurile terapiei sa fie
formulate de catre medic astfel incat sa fie intelese de pacient si realizabile.
Rezultatele dorite trebuie sa poata fi usor masurabile
• Accesibilitatea strategiei propuse (readely available) – explicarea programului
terapeutic si discutarea posibilitatii obiective a pacientului sa ia parte si sa sustina
programul terapeutic
• Intarirea comportamentelor sanogenice (Reinforcement) – necesita o relatie de
durata medic-pacient.
• Flexibilitea programului terapeutic (Refinement over time) – implica
reactionarea prompta la incidentele sau accidentele aparute pe parcursul terapiei
 Modelul abordarii actiunii sanatoase
Cuprinde 2 stadii:
• motivational -> cuprinde
• autoeficacitatea,
• evaluarea asteptarilor schimbarii de comportament,
• evaluarea riscurilor implicate;
• volitional -> intocmirea unui plan de actiune sau reactia in cazul
unor situatii cu risc.
 Modelul transteoretic al schimbarii
comportamentului

Exista 5 stadii ale schimbarii -> 3 preactionale si 2 actionale sau

postactionale:
• precontemplarea – nu exista nici o intentie de schimbare a
comportamentului in urmatoarele 6 luni
• contemplarea – aparitia intentiei de a schimba comportamentul nociv
• prepararea – plan de actiune pentru urmatoarele 30 zile
• actiunea – schimbarea comportamentului nociv
• mentinerea – peste 6 luni -> incheierea –rezista tentatiilor de a reveni la
comportamentul nedorit; recaderea – revine la comportamentul nedorit.
 Modelul transteoretic al schimbarii
comportamentului
Factori care influenteaza trecerea de la un stadiu la altul:
• balanta decizionala • eliberarea de sine
• autoeficacitatea • eliberarea sociala
• sensibilizarea • contra-conditionare
• descarcarea dramatica • controlul stimulului
• autoreevaluarea declansator
• reevaluarea mediului • managementul mai bun al
situatiilor inrudite
• relatii de ajutor
Impactul psihologic al reactiilor adverse si alergice
la tratament

• Definitie – Orice raspuns la un medicament care este nedorit si

daunator si care apare la doze prescrise pacientului pentru
prevenirea, diagnosticul si tratamentul unor boli.
Impactul psihologic al reactiilor adverse si alergice
la tratament
Previzibilitatea efectelor adverse influentata de:
• Medicament – tipul medicamentului, calea si durata de administrare,
doza, asocierea cu alte medicamente
• Posibilitatea de supraveghere a bolnavului
• Factori ce tin de pacient – varsta, sex, factori genetici, stari fiziologice,
stari patologice, consumul de alcool, fumatul
Impactul psihologic al reactiilor adverse si alergice
la tratament
In functie de gradul de previzibilitate, reactiile adverse sunt impartite
astfel:
1.Reactii adverse previzbile – 80% din reactiile adverse, depind de doza,
sunt consecinta efetelor farmacodinamice:
• Toxicitatea – apare in caz de supradozaj
• Efecte colaterale – produse prin mecanisme asemanatoare cu efectele dorite
– medicamentele anticolinergice produc uscaciunea gurii si retentie de urina
• Interactiuni medicament-medicament
• Efectele secundare propriu-zise – reactii adverse care nu au legatura cu
actiunea farmacologica principala
Impactul psihologic al reactiilor adverse si alergice
la tratament
In functie de gradul de previzibilitate, reactiile adverse sunt impartite
astfel:
2. Reactii adverse imprevizibile – mai putin frecvente, mai grave – pot
duce la deces, independente de doza:
• Intoleranta – apare la doze uzuale; exacerbarea efetelor adverse
• Idiosincrazia – metabolizarea mai lenta a medicamentului
• Reactii alergice
• Reactii pseudoalergice – manifestari clinice asemanatoare cu reactiile
alergice, dar fara implicarea raspunsului imun
Impactul psihologic al reactiilor adverse si alergice
la tratament
Reactiile adverse au o implicare:
• Fizica
• Psihica –iritabilitate, depresie, delir, halucinatii
• Comportamentala – agresivitate, agitatie
• Sociala – afectarea abilitatii de a efectua anumite sarcini
 Comportamente produse de reactii adverse
• Complianta – raport bun risc/beneficiu
• Solicita un alt tratament cu efecte secundare mai putine sau mai
p[utin grave
• Apeleaza la medicina alternativa
• Nu urmeaza tratamentul
Pentru a creste complianta la tratament trebuie sa existe o comunicare buna
medic-pacient – medicul trebuie sa informeze pacientul despre posibilele
reactii adverse si despre cum pot fi ele combatute, pacientul trebuie sa
raporteze reactiile aparute.

Situatii care necesita atentie speciala:

• Pacient insuficient informat
• Incapacitatea de a monitoriza pacientul
• Anumite categorii de varsta
• Anumite perioade fiziologice – graviditate, lauzie
• Pacient care utilizeaza mai multe medicamente
• Medicatie care necesita dozare periodica
 Reactii alergice

• Def: rezulta din interactiunea dintre medicament si sistemul imun al

gazdei, cu aparitia unui raspuns imun specific dirijat impotriva
medicamentului respectiv.

• Incidenta este intre 2 si 15% - variaza din cauza diagnosticului dificil,

supra si subraportare, posibilitate scazuta de investigare.
 Reactii alergice

Fatori favorizanti:
• pacient – varsta (copiii incidenta mai mica prin sistem imun imatur);
sex (femeile prezinta reactii alergice mai frecvente), factori genetici,
teren atopic, infectii si boli asociate (insuficienta renala, infectie HIV,
insuficienta hepatica, lupus), administrarea anterioara de
medicamente, asocieri medicamentoase, automedicatia
• medicament – proprietati fizico-chimice; calea de administrare; gradul
de expunere la medicament
 Comportamente asociate reactiilor alergice –
teren psihologic favorabil
• tipul de personalitate - persoane susceptibile:
• rigiditate,
• incapatanare,
• tendinte egocentrice,
• obsesive,
• fobice,
• anxioase,
• agresive
• depresia si anxietatea – elemente favorizante
 Tulburari psihice secundare alergiei la
medicamente

• tulburari somato-psihice cu caracter “reactie la simptom” – insomnie

cu somnolenta diurna, iritabilitate, depresie, reactii obsesiv-
compulsive, iritabilitate – se daotreaza reactiilor respiratorii, cutanate,
digestive, anafilactice

• tulburari somato-psihice cu caracter “reactie la situatie” – teama de

repetare -> creste anxietatea, tendinta la izolare (adult); nevoia de
protectie, agresivitate compensatorie (copil)
 Simptome psihologice generate de posibilitatea
repetarii accidentului alergic
• grad crescut de anxietate in cazul aparitiei unor simptome ce necesita tratament

• teama de un nou accident

• fobii fata de boala si tratament

• asumarea unort simptome severe din cauza temerii de alergie la anestezic

• explorarea exagerata a reactiilor alergice

• reactii neuro-vegetative zgomotoase – chiar si la preparate de tip placebo

• simptome de tip nevrotic

• incarcatura emotionala la teste de provocare la unele medicamente

 Medicul trebuie sa descopere reprezentarea pe
care o are pacientul asupra reactiei alergice
• identificarea corecta a alergiei

• identificarea consecintelor

• cunoasterea/imaginarea cauzelor reale ale alergiei

• problema controlului alergiei medicamentoase

 Strategii adaptative adoptate de pacient

• evaluarea alergiei la medicamente ca reprezentand sau nu un pericol vital

• restructurarea relatiilor cu altii

• restructurarea imaginii de sine

• adoptarea unei atitudini de regresie afectiva si comportamentala

• declansarea unor reactii emotionale

• adoptarea unor comportamente centrate pe problema

 Interventii psihoterapice in alergii

• tehnici de relaxare – reducerea anxietatii

• hipnoza

• psihoterapia cognitiv - comportamentala