VARIANTĂ DE

DEFECT SEPTAL ATRIAL

Autori
TEODORA BARBOI
MĂDĂLINA CHIRIAC
Îndrumător ştiinţific
Dr. CARMEN CRISTESCU
 Introducere

• Septarea cordului este un

proces complex, care
presupune mişcări
semnificative ale ţesuturilor
şi modificări la nivelul
raporturilor dintre diversele
structuri.
La formarea septului interatrial contribuie:
* septul prim, cu marginea liberă acoperită de un capişon mezenchimal
* spina vestibuli (protruzia mezenchimului dorsal), acoperită de un capişon
mezenchimal
* septul secund
* septul spurium
* pernuţele endocardice atrioventriculare, acoperite de câte un capişon
mezenchimal şi cu care fuzionează septul prim, prin intermediul spinei
vestibuli
 • După naștere, fuzionarea septului secund cu septul prim duce la
suprimarea comunicării interatriale (prin închiderea găurii ovale) și
formarea, în atriul drept, a fosei ovale, limitate de limbul fosei ovale (din
septul secund)
• Valva fosei ovale, provenită din septul prim, împreună cu marginea antero-
inferioară, muscularizată, a limbului fosei ovale, provenită din spina
vestibuli, formează adevăratul sept care separă cele două atrii.

Valva fosei ovale şi foramen Valva fosei ovale la adult Valva fosei ovale la adult
secund în cord fetal uman Transiluminație
 Erorile de evoluție ale structurilor implicate în formarea
septului interatrial determină diferitele forme de defect
septal atrial (DSA).

Persistenţa comunicării interatriale este una dintre cele

mai frecvente anomalii cardiace congenitale, reprezentând
aproximativ 10% din totalitatea anomaliilor congenitale
cardiace.

Constă în persistenţa unor forme tranzitorii din

ontogenză, fiind considerată o “blocare” a evoluţiei normale,
cu oprirea în stadii precoce de dezvoltare.
• Adevăratele defecte septale
atriale sunt limitate teritorial
strict la fosa ovală şi marginea
ei anterioară şi sunt cele mai
frecvente (defecte de tip ostiu
secund).
• Alte comunicări între cele două atrii,
ca de exemplu defecte superioare sau
inferioare ale sinusului venos, defecte
de sinus coronar sau defectul de tip
ostium prim, sunt mai puţin frecvente.
• De aceea, terminologia mai apropiată
de realitate a acestor defecte ar putea
fi cea de defecte ale peretelui
interatrial.
 Prezentare
de caz

• Lucrarea noastră prezintă o variantă de defect

septal atrial, descoperită în cursul disecţiei la un
cadavru de sex feminin şi vârstă de aproximativ 50
de ani, ce prezenta şi numeroase alte variante
anatomice şi anomalii congenitale.
Aspectul exterior al cordului – fața sternocostală
AA TP
VCS
La nivelul feței sternocostale se VS
constată: AD

• dilatare atrială şi ventriculară dreaptă

VD
şi dilatarea trunchiului pulmonar
(diametru de 35 mm)
• hipoplazia cavităţilor stângi şi a aortei
ascendente (diametru de 17 mm ) VCS
• prezența unui apex bifid – variantă AA
TP
anatomică foarte rară, cu o frecvență
de 0,4% (după R. Bergman)
 Aspectul exterior al cordului

VD

VS

Faţa diafragmatică Vârful cordului

Se remarcă originea a interventriculare post. Apex bifid, cu două vortexuri, dintre
din a coronară dr., ceea ce corespunde unei care cel drept este mai voluminos
dominanțe arteriale drepte Se remarcă anastomoza voluminoasă
dintre cele două artere interventriculare
 Aspectul interior al cordului

Defect septal atrial, pozat

prin orificiul VCI
• Sondă introdusă din AD spre AS
prin spaţiul dintre cornul
anterior al limbului fosei ovale (1), 1
2
bine dezvoltat, şi valva fosei ovale
(provenit din septul prim- 2), cu
multiple orificii (sept membranos
fenestrat)
 Aspectul interior al cordului

Valva fosei ovale, văzută 1

din atriul drept
3
• Se remarcă structura
membranoasă a septului,
alcătuit din travee conjunctive ,
acoperite de endocard
5
4

1. valva fosei ovale 2. limbul fosei ovale 3. cornul

anterior al limbului 4. prelungirea valvei lui Eustachio
5. orificiul sinusului coronar 6. orificiul VCI
 Aspectul interior al cordului

Valva fosei ovale, văzută

din atriul stâng
• Valvă fenestrată, cu defecte în valvă
fenestrată
partea anterioară, inferioară cât
şi posterioară a valvei.
• În partea inferioară a valvei se comunicare cu
sinusul coronar
remarcă un orificiu prin care se
realizează comunicarea cu sinusul orificiu mitral
coronar
 Precizăm faptul că la cadavrul studiat s-au constatat o
multitudine de:
• variante anatomice:
– dedublări ale muşchilor
infrahioidieni
– persistenţa venei ischiatice de tip
incomplet bilateral, cu diametru
de 8 mm
– persistenţa arterei sciatice la
membrul inferior drept
– variantă anatomică de formare şi
vărsare a venei renale drepte
– venă ovariană dreaptă dedublată
• anomalii congenitale:
– implantare joasă și anomalii ale
pavilionului urechii
– micrognatie
– venă cavă dublă în segmentul
postrenal
– tulburări de coalescenţă ale
colonului ascendent şi
descendent
– megadolicocolon sigmoid
– ectopie ovariană bilaterală .
 • Varianta prezentată de noi
reprezintă o formă
intermediară între defectul
Concluzii septal de tip ostiu secund și
cel de tip ostiu prim
• Mecanismul de producere al
defectului este complex:
- defect de evoluție al septului prim, ale cărui orificii reprezintă tulburări de fuzionare
cu pernuțele endocardice, superioară și inferioară și care au dus la lipsa formării unui
orificiu secund
- insuficienta dezvoltare a septului secund (sept scurt), a cărui extremitate antero-
inferioară nu a fuzionat cu septul prim, astfel încât nu s-a putut realiza
muscularizarea porțiunii antero-inferioare a septului interatrial, din mezenchimul adus
de spina vestibuli
- comunicarea sinusului coronar cu AS
Asocierea cu alte anomalii și variante anatomice sugerează
apartenența DSA unui sindrom malformativ de cauză genetică.
În ciuda vârstei cadavrului, asocierea anomaliilor și variantelor anatomică este sugestivă
pentru trisomia 18 (sindromul Edwards), dar nu există informații privind istoricul bolii și
investigațiile efectuate.
 ”Orice disecție este
unică și fiecare disecție
oferă o oportunitate de
învățare”
Vă mulţumim
pentru atenţie !