10th Grade

Sistemul respirator

Chirilă Mihai Cosmin

 Sistemul respirator
Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema respiratorium)
constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând
organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidul de
carbon rezultat din oxidări.
La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile respiratorii
și organele respiratorii – plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii
de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce
aerul la plămâni și de a-l purifica, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Se deosebesc: căile respiratorii
superioare (cavitatea nazală și faringele) și căile respiratorii inferioare (laringele, traheea și
bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc respirația pulmonară,
schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare.
 Structura sistemului respirator
Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al animalului și tipului de respirație. Ființele
unicelulare nu au un aparat respirator, ele fiind ușor pătrunse de gaze și de lichidele care le înconjură. Nu același lucru se
petrece la ființele pluricelulare, unde absorbția oxigenului de către lichidul circulant (sângele) și eliminarea bioxidului de
carbon are loc la nivelul unor organe special diferențiate, care constituie aparatul respirator. Multe nevertebrate inferioare
(spongieri, celenterate, oligochete, hirudinee, platelminte, crustacei inferiori) nu au un aparat respirator diferențiat și
schimburile gazoase au loc prin toată suprafața corpului (respirație cutanată), dar și la animalele care îl au, există o
respirație cutanată, mai mult sau mai puțin importantă. Organele respiratorii diferențiate există la multe nevertebrate și la
toate vertebratele. La animalele acvatice, ele sunt branhiile (la echinoderme, crustaceii superiori, polichete,
majoritatea moluștelor, ciclostomi, pești); la cele terestre, ele sunt traheele (la insecte)
și plămânii (la araneide, gasteropodele pulmonate, majoritatea vertebratelor). Se pot distinge astfel trei feluri de
respirații: respirația branhială, în care schimburile gazoase au loc cu ajutorul unor expansiuni membranoase mai mult sau
mai puțin cutate și puternic vascularizate, care atârnă în apă, numite branhii (la pești); respirația traheală, în care
distribuția aerului în tot corpul animalului are loc prin tuburi ramificate, numite trahee (la insecte); respirația pulmonară,
în care aerul este introdus printr-un mecanism special în saci membranoși, puternic vascularizați, care
sunt plămânii (la vertebratele tetrapode). În raport cu mediul se deosebesc 2 tipuri de respirație: respirația acvatică unde
aparatul respirator este reprezentat prin branhii și respirația aeriană unde aparatul respirator este alcătuit dintr-un sistem
de trahee ramificate și anastomozate (la insecte) sau din plămâni și din căile respiratorii (la vertebratele tetrapode).
Respirația privită în totalitatea ei cuprinde două etape fundamentale: respirația externă (respirația pulmonară, branhială
sau traheală), asigurată de aparatul respirator, și respirația internă (respirația tisulară) care se realizează la nivelul
celulelor din organism.
 Anatomia aparatului respirator
Aerul inspirat se deplasează trecând pe rând prin:
1. Cavitate nazală - sunt căptușite cu mucoasa nazala. Aceasta are o foarte bogata rețea de vase cu rol în încălzirea
aerului. Ea produce mucus care umezește aerul și retine particule străine.
2. Faringe - este organul comun sistemului digestiv și sistemului respirator.
3. Laringe - are în peretele său numeroși mușchi și piese cartilaginoase protectoare. Un cartilaj în forma de frunza
(epiglota) acoperă intrarea substanțelor nutritive, înghițite. În interior, peretele laringelui are niște pliuri
musculoase, coardele vocale, care prin vibrare creează sunete.
4. Trahee - conține în peretele său inele cartilaginoase suprapuse care țin mereu deschis.
5. Bronhii - au țesut cartilaginos. Mucoasa traheei și bronhiilor produce mucus care retine particulele străine, iar cilii
prezenți împing corpurile străine spre ieșire, prin mișcarea lor permanenta.
6. Saci alveolari - sunt extremitățile bronhiolelor( care nu au cartilaj, dar au țesut muscular neted).
7. Alveole pulmonare (în plămâni)de unde oxigenul trece în sânge, apoi în celule.
„A fost deja stabilit faptul că diverse părţi ale aceluiaşi individ, care sunt exact la fel pe parcursul
perioadei embrionare timpurii, devin foarte diferite şi servesc la scopuri foarte diferite în stadiul de
adult. Deci, din nou, s-a demonstrat că, în general, embrionii de la cele mai distincte specii care
aparţin aceleaşi clase, sunt foarte similari, dar devin, foarte diferiţi, atunci când sunt complet
dezvoltaţi.”

—Charles Darwin