ŞCOALA POSTLICEALĂ FEG BRAȘOV

LUCRARE DE PRACTICĂ

ÎNGRIJIREA COPIILOR CU ASTM

BRONŞIC

CLASA,AMG III B Candidat,

KORODI KAROLA KINGA

BRASOV 2024
ÎNGRIJIREA COPIILOR CU ASTM

BRONȘIC
CUPRINS

MOTTO ...................................................................................................................... 1

ARGUMENT .............................................................................................................. 2

CAP I.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR .......................... 3

CAP II.ASTMUL BRONŞIC LA COPII ..................................................................... 11

II.1 INTRODUCERE ......................................................................................... 11

II.2 DEFINIŢIE .......................................................................................................... 12

II.3 ETIOLOGIE ................................................................................................ 13

II.4 FIZIOPATOLOGIE ..................................................................................... 14

II.5 TABLOU CLINIC ........................................................................................ 15

II.6 FORME CLINICO-FUNCŢIONALE ............................................................ 17

II.7 DIAGNOSTIC ............................................................................................. 18

II.8 COMPLICAŢII .................................................................................................... 21

II.9 TRATAMENT ............................................................................................. 22

CAP III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA COPIILOR CU ASTM

BRONŞIC ................................................................................................................. 30

PREZENTARE CAZ...... .......................................................................................... 33

 MOTTO:

“Nevoia de a respira este o necesitate a fiinţei vii, care constă în a capta

oxigenul indispensabil vieţii celulare şi a arunca gazul carbonic,produs al
combustiei celulare.Căile respiratorii perbeabile şi alveola pulmonară permit
satisfacerea acestei nevoi”.

1
 ARGUMENT:

“Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care necesită

cunoştinţe profesionale profunde şi calităţi morale deosebite.

Mi-am ales astmul bronşic ca temă a lucrării de diplomă pentru faptul că este o
afecţiune extrem de frecventă, întâlnită mai ales la copii dar şi la adulţi, cu
debut la orice vârstă şi indiferent de condiţia socială”

2
 CAPITOLUL I:NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI
RESPIRATOR

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiraţia este funcţia prin care se asigură continuu şi adecvat, atât aportul de
oxigen din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează, cât şi circulaţia
în sens invers a dioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase,dintre

aerul atmosferic şi organism,constituie aparatul respirator.

Aparatul respirator este format din:

1. căile respiratorii superioare:

-nas
-cavitate nazală
-cavitatea bucală

3
 -faringe
2. căile respiratorii inferioare:
-laringe
-trahee
-bronhii
-plămâni

Nasul-formaţiune mediocefalică cu caracteristici specifice fiecărui individ, cu

dublu rol – respirator şi olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge în plămâni. Mucusul
vâscos şi perii aflaţi în nas au rol de filtrare a impurităţilor din aer. La om prin
inspiraţie sunt folosite nările alternativ (la un interval de 20 -30 de minute), permiţând
astfel regenerarea mucoasei nazale.

Cavitatea nazală -este împărţită în 2 cavităţi numite fose nazale de un perete

median (septulnazal). Fosele nazale comunică cu exteriorul prin 2 orificii (narine), iar
cu faringele prin 2 orificii largi (meaturinarofaringiene). Cavitatea nazală este
captuşită cu o mucoasă foarte vascularizată şi împărţită în 2
regiuni: mucoasaolfactivă ce se află în partea superioară şi mucoasarespiratorie,
aflată în partea inferioară.

Faringe - organ musculos căptuşit cu o mucoasă, care reprezintă locul de

încrucişare a căii respiratorii (laringele) cu cea digestivă (esofag). Faringele este
delimitat în partea superioară de cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul
palatin, iar de cavitatea nazală de coanele nazale. Ieşirea postero-ventrală din
faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de altă
parte prin esofag.

Laringele-este un organ cu dublă funcţie:respiratorie şi fonatorie. Laringele

are o formă de trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu
faringele printr-un orificiu, delimitat anterior de epiglotă şi posterior de cartilajele
aritenoide. Vârful laringelui se continuă în jos cu traheea.
Aspectul interior al laringelui. Pe pereţii laterali ai laringelui se află 2 perechi
de pliuri cu directive antero-posterioare:2 superioare-vestibulare şi 2 inferioare-
corzile vocale care delimitează orificiul glotic.
Funcţia fonatorie a laringelui:laringele este organul vorbirii, graţie corzilor
vocale.Producerea sunetelor este determinată de apropierea corzilor vocale, care

4
astfel îngreunează gloata. Cu cât corzile vocale sunt mai apropiate una de cealaltă,
sunetele emise sunt mai înalte.
Sunetele sunt produse prin vibraţia corzilor vocale la ieşirea aerului din
plămâni. Ele vor fi întărite atât de cavităţile: toracică,nazală, bucală, cât şi de
sinusurile paranazale care au loc de cutie de rezonanţă.La producerea sunetelor
articulate, mai participă: limba,buzele, dinţii şi valul palatin.Din combinarea sunetelor
articulate,rezultă vorbirea.

Epiglota-este un cartilagiu de dimensiuni mici situat la intrarea în laringe.În

structura sa se găseşte ţesut cartilaginos elastic, iar la exterior este acoperită cu o
mucoasă. Rolul ei principal este acela de a preveni intrarea hranei pe trahee în
timpul deglutiţiei şi de a asigura transferul spre esofag.
Epiglota se găseşte la intrarea în glotă, care este deschiderea dintre corzile
vocale. În timpul respiraţiei este orientată în sus, iar în timpul deglutiţiei coboară spre
o poziţie orizontală, protejând în acest fel calea respiratorie. Practic, elevaţia osului
hioid trage laringele către o poziţie superioară, iar partea superioară a sa
funcţionează ca parte din structura faringelui.Din punct de vedere structural, ea este
compusă din cartilaj elastic. În plus, are 2 suprafeţe, una linguală,care corespunde
limbii, şi a doua laringeană, care corespunde laringelui. Este important de menţionat
că porţiunea linguală şi cea apicală din regiunea faringeană sunt acoperite de un
strat epitelial nekeratinizat. Restul porţiunii laringeale, care corespunde tractului
respirator, este acoperit de straturi epiteliale şi de celule ciliate.

Traheea- este un tub elastic fibros şi cartilaginos,care leagă laringele de

bronhii şi prin care circulă aerul necesar respirației din cavitatea bucală sau nazală în
bronhii.
Traheea este un organ sub forma unui tub care continuă laringele până la
vertebra toracică T4, unde se împarte în cele două bronhii. Traheea se întinde de la
cartilajul cricoid imediat sub laringe, la limita dintre gât şi torace. Are o lungime de 10
- 12 cm. Traheea este alcătuită dintr-un țesut fibroelastic rezistent, în interiorul căruia
se găsesc un număr de 15 - 20 de inele incomplete de cartilaj hialin, cartilajele
traheale. Diametrul traheii la adult este destul de mare (2,5 cm), dar la copii traheea
este mult mai îngustă. Suprafața posterioară a traheii nu are suport cartilaginos, ci
este alcătuită numai din țesut fibros şi fibre musculare traheale. Acest perete
posterior se află în contact direct cu esofagul, aflat imediat în spatele traheii. Faptul
că traheea este incompletă posterior, are o importanță fiziologică mare, deoarece
5
permite destinderea esofagului în timpul trecerii bolului alimentar prin acesta
către stomac.

Plămânii-plămânul este un organ pereche, localizat în cavitatea toracică, de o

parte şi de alta a inimii. Plămânii permit intrarea aerului în interiorul corpului în
vederea asigurării schimburilor de gaze cu sistemul circulator.

Anatomie/Structura plămânilor - plămânii sunt principalele organe implicate

în respiraţie. Aceştia au forma unei jumătăţi de con şi sunt acoperiţi cu pleură
viscerală. Culoarea plămânilor este variabilă cu vârsta şi în funcţie de anumiţi factori
(fumat, poluare s.a.):la copil gri-roz, la adult cenuşiu.Plămânii cântăresc
aproximativ 700 g fiecare, cel drept fiind puţin mai greu decât cel stâng.
Capacitatea totală a plămânilor este de aproximativ 5.000 cmc de aer.
Consistenţa acestora este elastică iar faţa lor externă este convexă şi vine în contact
cu coastele pe când faţa internă este plană şi vine în contact cu organele din
mediastin.
Faţa externă este brazdată de şanţuri adânci numite scizuri, care
compartimenteazăplămânii în lobi. Plămânul drept are două scizuri care îl împart în
trei lobi, pe când plămânul stang are doar o scizură care îl imparte în doi lobi.
Faţa internăprezintă hilul pulmonar, locul în care pătrund/de unde ies vasele,
nervii şi bronhia principală. La plămânul stâng se descrie anterior de hil, impresiunea
cardiacă şi impresiunea lasată de aorta descendentă. În ceea ce priveşte plămânul
drept, anterior de hil se găseşte tot impresiunea cardiacă însă de dimensiuni mai
reduse decât la plămânul stâng şi impresiunile venei cave superioară şi venei cave
inferioare. Tot la acest nivel se descrie impresiunea marii vene azygos.

Baza pulmonară are aspect concav şi vine în contact cu diafragma. Prin

intermediul acesteia, plămânii au raport cu ficatul în dreapta şi fundul gastric şi splina
în stânga.

Vârful pulmonar depăseşte în sus prima coastă, venind în raport cu organele

de la nivelul bazei gâtului.Marginea anterioară a plămânilor este ascuţită şi este
localizată posterior de stern, fiind acoperită de recesul costo-mediastinal.Marginea
posterioară este rotunjită şi vine în raport cu coloana vertebrală şi extremitatea
posterioară a coastelor.Plămânii sunt alcătuiţi din arbore bronşic, lobuli, ramificaţiile
vaselor pulmonare şi bronşice, nervi şi limfatice, toate fiind cuprinse în ţesut
conjunctiv.
6
 Bronhia principală pătrunde în plămân prin hilul pulmonar şi se împarte
intrapulmonar în bronhie lobară superioară, bronhie lobară mijlocie şi bronhie lobară
inferioară pentru plămânul drept şi bronhie lobară superioară şi inferioară pentru
plămânul stâng.

Bronhiile lobare se divid ulterior în bronhii segmentare. Acestea asigură

aeraţiasegmentelor bronhopulmonare.

Bronhiile segmentare se divid în bronhiole lobulare, care la rândul lor se

ramifică în bronhiole respiratorii de la nivelul cărora pornesc ductele alveolare care
se termină prin săculeţi alveolari.

Alveolele pulmonare au aspectul unor săculeţi, cu perete subţire, potrivit

pentru schimburile gazoase.În jurul alveolelor este prezentă o bogată reţea de
capilare perialveolare, care formează, împreună cu pereţii alveolari, bariera alveolo-
capilară.

Bariera alveolo-capilară este formată din surfactant, apă, pneumocitele de

tip I, membrana bazală a peretelui alveolar şi a peretelui capilar şi peretele capilar.
La nivelul acestei bariere se realizează schimburile de gaze dintre alveole şi sânge.

Diafragma este principalul muşchi al respiraţiei, care separă cavitatea

toracică de cavitatea abdominală. Dupa inimă, diafragma este cel mai important
muşchi din organismul uman, fiind responsabilă de menţinerea corectă a respiraţiei
şi, implicit, de starea de sănătate şi de echilibru fizic, mental şi emoţional. Structura
sub formă de dom a diafragmei se extinde de-a lungul conturului general al coastelor
inferioare şi se ataşează de stern. În timpul inhalării de aer, acest muşchi se tonifică
şi coboară, permiţând pătrunderea aerului la nivelul plămânilor. Dupa expir, muşchiul
se relaxează şi revine la forma sa iniţială de dom. Orice iritare a diafragmei va duce
la declanşarea sughiţului, pentru ca aceasta se va contracta abrupt. Muşchiul este
extrem de important şi în acţiuni ca tuşit, strănutat, vomat, plâns, urinat şi în
expulzarea fătului în timpul naşterii, pe cale naturală.
Contracţia diafragmei are următoarele funcţii:
- scăderea presiunii intrapleurale (pleura este membrana care
îmbracăplămânii şi pereţii toracelui);
- expansiunea cutiei toracice, prin generarea unei presiuni intra-abdominale
pozitive;

7
 - expansiunea cavităţii toracice prin folosirea abdomenului ca punct de sprijin;

Vascularizaţia pulmonară -plămânul are o dublă vascularizaţie: funcţională şi

nutritivă.

Vascularizaţia funcţională – realizează schimburile gazoase şi este

reprezentată de trunchiul pulmonar şi venele pulmonare care alcătuiesc mica
circulaţie.Trunchiul pulmonar începe cu ventriculul drept, se împarte în artera
pulmonară stângă şi dreaptă care pătrund în plămâni prin hilul pulmonar. Ajunsă în
plămân artera urmăreşte ramificaţiile arborelui bronşic; pătrunzând în lobul pulmonar
şi se capilarizează în jurul alveolelor pulmonare. La nivelul acestei reţele capilare
dioxidul de carbon este cedat alveolelor şi din alveole pătrunde oxigenul care este
preluat de venele pulmonare.Aceste vene părăsesc plămânul prin hilul pulmonar şi
duc sângele cu oxigen în atriul stâng,de unde va trece în ventriculul stâng care îl va
împinge prin aortă în tot organismul.

Vascularizaţia nutritivă face parte din marea circulaţie şi este reprezentată

de arterele şi venele bronşice.Arterele bronşice provin prin aorta toracală,iar venele
bronşice se deschid în sistemul azyges.Pleura este o membrană seroasă formată din
două foiţe dintre care una înveleşte plămânii la exterior, pătrunde în fisuri, iar cealaltă
căptuseşte pereţii cutiei toracice. Cele două foiţe se continuă una cu cealaltă la
nivelul pediculului pulmonar. Între cele două foiţe se află cavitatea pleurală
spaţiuvirtual, în care există presiune negativă cu rol important în mecanica respiraţiei.
Între cele două foiţe se găseşte foarte puţin lichid seros,care menţine umedă
suprafaţa lor, uşurând alunecarea plămânului în timpul mişcărilor respiratorii.
Cavitatea pleurală poate deveni reală când în cazuri de boală conţine aer
(pneumotorax), sânge (hemotorax) sau puroi (piotorax).

Pleurele sunt douămembrane seroase care formează doi saci închişi, complet
separaţi unul de celălalt. În cursul dezvoltării embrionare, în fiecare sac pleural, se
învaginează plămânul corespunzător. Astfel iau naştere două foiţe pleurale:
a.pleura parietalăcare căptuşeşte pereţii toracelui;
b.pleura viscerală(pulmonară) intim aplicată pe suprafaţa exterioară a
plămânului.
Între cele două foiţe se delimitează cavitatea pleurală.
Cavitatea pleurală devine reală în momentul în care între cele două foiţe se
acumulează sânge,lichid,aer,puroi sau limfă.
8
 FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI

Respiraţia reprezintă una din funcţiile esenţiale ale organismelor vii în

general, funcţie prin care se realizează raportul de oxigen din aerul ambiant până la
nivelul celular, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon,realizat
din metabolismul celular.

Ventilaţia pulmonară este procesul prin care se realizează circulaţia

alternativă a aerului între mediu ambiant şi alveolele pulmonare, antrenând astfel
pătrunderea aerului bogat în oxigen către alveole şi eliminarea dioxidului de carbon
către exterior.

MECANICA RESPIRAŢIEI

Schimburile gazoase la nivelul plămânului se realizează datorită succesiunii

ritmice a 2 procese:

1. Inspiraţia-este un proces activ,prin care aerul atmosferic cu oxigen

pătrunde în plămâni.

9
 -prin contracţia muşchilor inspiratori(diafragma şi muşchii intercostali), se
măreştevolumul cutiei toracice. Deoarece contracţia musculară necesită energie,
inspiraţia este considerată un proces activ.
-mărirea volumului cutiei toracice determină marirea volumului plămânilor,
deoarece aceştia aderă, prin pleură, de cutia toracică. Prin mărirea
volumuluiplămânilor,presiunea aerului din plămâni scade sub cea atmosferică şi
astfel aerul atmosferic intră în plămâni.

2. Expiraţia-în condiţii fiziologice normale,este un process pasiv, ce constă în

eliminarea aerului cu dioxid de carbon din plămâni.
-prin relaxarea muşchilor inspiratori(diafragma şi muşchii intercostali), se
micşorează volumul cutiei toracice,comparativ cu faza de inspiraţie.
-micşorarea volumului cutiei toracice determină micşorarea volumului
plămânilor şi ca urmare, creşterea presiunii aerului din plămâni. Când presiunea
aerului din plămâni creşte peste cea atmosferică,aerul cu dioxid de carbon din
plămâni este eliminat în atmosferă.

Volume şi capacităţi respiratorii:

Volumul current(VC) este volumul de aer inspirat şi expirat în timpul unei

respiraţii normale(curente) şi are o valoare medie de 500 cm³.
Volumlul inspirator de rezervă (VIR) este volumul de aer introdus în plămâni
printr-o inspiraţie forţată,dupa o inspiraţie normală,si are valoare de cca 1500 cm³.
Volumul expirator de rezervă (VER) este volumul de aer eliminat din plămâni,
printr-o expiraţie forţată, după o expiraţie normală şi are o valoare de cca 1500 cm³.
Volumul residual(VR) este volumul de aer care nu se elimină niciodată din
plămâni şi are aceeaşi valoare.
Capacitatea vitală (Cv) reprezintă suma volumelor:curent, inspirator de
rezervă şi expirator de rezervă (Cv=Vc+VIR+VER) şi are o valoare de 3500 cm³.
Capacitatea pulmonară totală (CPT) reprezintă suma dintre volumul residual şi
capacitataea vitala(CPT=Cv+VR) şi are o valoare de 5000 cm³.
Debitul respirator (ventilator) reprezintă cantitatea de aer vehiculată prin
plămâni într-un minut, adică produsul dintre volumul curent şi frecvenţa respiratorie
(Dv=Vc x frecvenţa respiratorie). În timpul efortului fizic, valoarea sa creşte.
Frecvenţa respiratorie este de 18 respiraţii/min la femeie şi 16 respiraţii/min la
bărbat. Poate creşte în condiţii fiziologice şi patologice.

10
 CAPITOLUL II. ASTMUL BRONŞIC LA COPIL

II.1. Introducere. Astmul este o afecţiune cronică a conductelor aeriene,

frecvent întâlnită la toate vârstele şi considerată ca una dintre cele mai comune boli
cronice ale copilului. Prevalenţa astmului se situează la copii între 10-15% şi
aproximativ 60% dintre bolnavii astmatici sunt diagnosticaţi în copilărie. În ciuda
ameliorării cunoaşterii în domeniul fiziopatologiei şi a metodelor de investigaţie şi
tratement, datele cele mai recente demonstrează o creştere alarmantă a incidenţei şi
prevalenţei astmului, dar şi a severităţii formelor clinice şi chiar a mortalităţii prin
astm; ca o consecinţă a acestor aspecte se remarcă o creştere importantă a
costurilor de îngrijire şi tratament pentru copii astmatici. Prin caracterul cronic şi,
uneori, neprevăzut al evoluţiei, astmul constituie o cauză reală de absenteism şcolar
la copii, de afectare a activităţii zilnice, având un impact socioeconomic deosebit, cu
implicaţii asupra întregii familii a copilului astmatic şi a mediului în care acesta
evoluează.

Experienţele clinice şi urmărirea în dimanică, prin studii longitudinale, a

evoluţiei astmului la copii au demonstrat în ultimii ani faptul că intervenţiile
terapeutice în stadiile precoce ale bolii sunt mult mai eficiente. De asemenea, o mai
bună cunoaştere şi înţelegere a mecanismelor fiziopatogenice responsabile de
declanşarea şi evoluţia bolii sunt necesare pentru optimizarea asistenţei astmului. În
acest sens, ghidul internaţional pentru prevenirea şi tratamentul astmului (GINA –
Global initiative for asthma – Strategia globală de management şi prevenţie a
astmului, NHLBI/WHO 1995) prezintă recomandările de bază pentru diagnosticul şi
tratamentul astmului şi reprezintă un instrument util de lucru pentru clinician; acesta

11
însă trebuie să individualizeze planul terapeutic în acord cu particularităţile, nevoile şi
circumstanţele fiecărui caz.

II.2. Definiţie. Astmul este definit ca o alterare cronică a căilor aeriene în care
joacă rol multe elemente celulare, în special mastocite, eozinofile, limfocite T,
neutrofile şi celule epiteliale (definiţie fiziopatologică). La indivizii susceptibili, această
inflamaţie determină episoade recurente de wheezing, dificultate în respiraţie,
apăsare toracică şi tuse, în special noaptea şi dimineaţa devreme (definiţie clinică).
În astm se produce îngustarea conductelor aeriene, exprimată clinic prin simptomele
astmatice şi funcţional prin prezenţa sindromului obstructiv (definiţie fiziologică). Din
punct de vedere al biologiei celulare, astmul este definit ca o reacţie alegică a
conductelor aeriene condusă de celulele Th2 mastocite şi mediatorii eliberaţi prin
activarea celulelor implicate. Astmul se caracterizează prin prezenţa simptomelor
recurente şi a hiperreactivităţii bronşice (definiţie epidemiologică). De fapt, astmul
înseamnă: simptome persistente, funcţie pulmonară redusă, risc crescut de
mortalitate.

La copilul mic, datorită aspectului clinic necaracteristic şi a imposibilităţii de a

aplica mijloacele de investigaţie care să obiectiveze alterările existente, se preferă
utilizarea termenului de wheezing recurent. Data debutului, circumstanţele apariţiei
şi evoluţia acestui simptom determină schimbări în dezvoltarea plămânului şi în
sistemul imun al copilului, care predispun la cronicizarea simptomelor. Astfel, pot fi
diferenţiaţi copiii care nu au prezentat nici un episod de wheezing în primii 6 ani de
viaţă (66%), de cei care au avut wheezing indus de infecţii ale tractului respirator
inferior în primii 3 ani de viaţă (early wheezers), de cei care nu au prezentat
wheezing în primii 3 ani, dar la care acest simptom este semnalat la 6 ani (late
wheezers) precum şi de copii la care wheezingul apare în primii 3 ani, dar se
regăseşte şi la vârsta de 6 ani (persistent wheezers). Evoluţia ulterioară a acestora
sugerează posibilitatea de definire a astmului la copii: la aproximativ 60% din copiii la
care wheezingul a apărut în primii 3 ani de viaţă, acesta nu se mai întâlneşte la 6 ani,
dar funcţia respiratorie este afectată şi alterările funcţionale persistă şi după 11 ani.
Copii la care wheezingul a apărut după 6 ani prezintă o creştere a variabilităţii PEF,
teste cutanate pozitive, dar fără modificări ale funcţiei pulmonare (diagnostic de astm
posibil). Dintre copiii cu wheezing persistent, 40% au wheezing şi la 11 ani, prezintă

12
hiperreactivitate bronşică, funcţie pulmonară alterată, creşterea IgE; din această
grupă se selectează cu certitudine copiii astmatici.

II.3. Etiologie. Se obişnuieşte în practica curentă încercarea de a se diferenţia

două forme de astm: extrinsec şi intrinsec. Dar, cel puţin pentru unii pacienţi, se
observă o oarecare suprapunere a acestor forme astfel încât nu se poate face o
distincţie clară între ele. Totuşi, la copii se întâlneşte mai frecvent astmul extrinsec,
declanşat de alegeni specifici identificabili; acesta este însoţit deseori de eczemă
şi/sau rinită, teste cutanate pozitive pentru alergenii comuni. În antecedentele
personale sau familiale se semnalează existenţa unui teren atopic: conjunctivita,
rinita sezonieră, eczema, urticaria, alte alergii. Pacienţii prezintă eozinofilie şi IgE
totale crescute.

Clasificare

Dupǎcriteriuletiologic se deosebescdouǎtipuri de astmbronsic:

- alergic;

- nealergic.

Astmulalergic: se mai numeste si extrinsecsauatopic. El are la bazǎ o

reactiealergicǎ a bolnavului la un antigenprezent in mediulambient (exogen).

Astmulnealergic: nu are la bazǎ o etiologie bine definitǎ si nici un

mecanismpatogeniccunoscut.

Factorii de risc în astmul pediatric sunt:

 factorii genetici – presupun inducerea hiperreactivităţii bronşice

(transmiterea genelor de pe cromozomul 5q cu rol în fenotipul alergic); în
transmiterea genetică sunt importanţi tipul alimentaţiei şi fumatul la gravide.

Factorii favorizanţi:

 particularităţile morfofuncţionale care favorizează obstrucţia: imaturitatea

fibrelor musculare netede (la sugar şi la copil mic), hiperplazia glandelor mucoase cu

13
hipersecreţie de mucus, predominanţa sistemului colinergic, imaturitatea sistemului
imun pulmonar;
 antecedentele perinatale şi postnatale: ventilaţie asistată, aspiraţia lichidului
amniotic, displazia bronhopulmonară;
 gradul de poluare al mediului ambiant, fumatul pasiv;
 refluxul gastroesofagian; este prezent în 20-30% din cazurile de astm la
copiii mici, poate juca rol de factor declanşator;
 condiţiile socioeconomice deficitare.

Agenţii declanşatori (triggeri) mai frecvent identificaţi sunt:

 domestici: praf de casă, acarieni, fulgi, păr, mucegai;

 poluare atmosferică, polen, aer rece, ceaţă, fum;
 infecţii virale şi bacteriene;
 efort, râs, plâns, stres;
 alergeni alimentari, substanţe biologice, agenţi chimici, medicamente.

II.4. Fiziopatologie. După cum reiese din definiţia astmului, inflamaţia

conductelor aeriene este mecanismul fiziopatogenic predominant al astmului;
inflamaţia induce declanşarea alterărilor conexe, caracteristice astmului
(hiperreactivitatea bronşică exprimată clinic prin bronhospasm, limitarea fluxului de
aer datorată bronhoconstricţiei acute, infiltrării edematoase a conductelor aeriene,
formării dopurilor de mucus, remodelarea peretelui bronşic reprezintă expresia unei
evoluţii nefavorabile a astmului persistent care conduce la alterări structurale
fibrotice, manifestate prin obstrucţii fixe ale conductelor aeriene; prezenţa acestora
explică persistenţa sindromului obstructiv şi lipsa reversibilităţii la acţiunea
bronhodilatatoarelor.

Bronhoscopia fibroptică, biopsia de mucoasă bronşică, lavajul bronhoalveolar

au demonstrat că şi în astmul uşor sau chiar asimptomatic există tendinţa de
dezvoltare a inflamaţiei active în conductele aeriene, relevată de prezenţa
mastocitelor, a eozinofilelor, a celulelor T. În astmul moderat creşte numărul de
eozinofile, limfocite, mastocite activate, ca şi nivelul de mediatori eliberaţi din celulele
activate, ca, de exemplu: histamina, triptaze, substanţe biologic active derivate din
acidul arahidonic (prostaglandine, leucotriene), interleukine, TNFα, GM-CSF; aceşti

14
mediatori iniţiază şi întreţin răspunsul inflamator cronic al conductelor aeriene la
stimuli imunologici (antigene) sau neimunologici (infecţii virale, stimuli fizici, chimici,
efort). TNFα şi IL-4 sunt implicate în prezenţa crescută a moleculelor de adeziune (e-
selectin şi ICAM-1) în endoteliul microvascular, care sunt responsabile de recrutarea
selectivă de eozinofile. În astmul sever cresc prezenţa de interleukine (IL-2, IL-5, IL-
8), numărul de eozinofile activate în sângele periferic şi nivelul proteinelor eozinofil-
cationice (ECP), care apar prin degranularea eozinofilelor şi determină alterări
importante ale epiteliului bronşic prin mecanism citotoxic.

Mediatorii inflamatori determină: bronhoconstricţie, descuamări epiteliale,

hipersecreţie de mucus, edem, extravazare plasmatică hiperreactivitatea căilor
aeriene, activarea reflexelor colinergice, a nervilor senzitivi, care amplifică şi
perpetuează inflamaţia. Cronicizarea inflamaţiei conduce la alterări ireversibile la
nivelul mucoasei şi submucoasei bronşice, îngroşarea, „colagenizarea”, fibrozarea
membranei bazale a epiteliului respirator, hipertrofia şi hiperplazia musculaturii
netede, apariţia vaselor de neoformaţie; expresia funcţională a acestor alterări o
constituie apariţia sindromului obstructiv cu reversibilitate limitată.

II.5. Tablou clinic

- accese recurente de dispnee expiratorie întrerupte de perioade intercritice cu

puţine simptome sau chiar asimptomatic.

- criza debutează brusc, în cursul nopţii fiind declanşată de contactul cu

alergenul sau o infecţie bacteriană, banală.

- bolnavul prezintă accese de tuse uscată, iritativă, dispnee expiratorie

intensă, cianoza feţei, sete de aer, senzaţie de sufocare, agitaţie, transpiraţii.

15
 Criza de astm, consecinţa unei exacerbări, constă în apariţia episodică
paroxistică a simptomelor astmatice; crizele apar frecvent noaptea sau dimineaţa
devreme, copilul este palid, transpirat, uneori cianotic, tahipneic; durata crizei este de
1-3 ore cu maximum de intensitate de 10-20 minute, poate ceda spontan sau sub
tratament. Starea de rău astmatic se defineşte prin crize severe, prelungite de astm,
rezistente la terapia astmatică uzuală. Tabloul clinic se caracteriazează prin
tahipnee/bradipnee (mai rar), cianoza marcată perioronazală şi a extremităţilor,
oboseală musculară, murmur vezicular diminuat (hiperinflaţie severă); lipsesc
sibilantele şi tusea, pot apărea semne de insuficienţă cardiacă dreaptă. Prognosticul
este sever, de aceea necesită o terapie energică, imediată, în serviciu de
specialitate.

Starea de rău astmatic

Este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronşic. Se manifestă printr-un
sindrom asfixic (crize prelungite). Poate să dureze chiar peste 24 de ore.
a. Cauze declanşatoare
 Infecţia bronşică difuză (bacteriană, virotică)
 Reacţii alergice imediate
 Abuzul de simpaticomimetice, bronhodilatatoare
 Medicamente sedative, opiacee, tranchilizante, prin deprimarea centrului
respirator
 Suprimarea brutală a corticoterapiei
 Utilizarea necorespunzătoare a oxigenului.
b. Tablou clinic
 Bolnavul stă în poziţie şezândă, cu toracele împins înainte, cu faţa
anxioasă şi semne de insuficienţă respiratorie accentuată.
 Polipnee, cu expiraţie prelungită şi tiraj.
 Cianoza
 Transpiraţiile profunde chinuiesc bolnavul, care este "lac de apă"
 Absenţa tusei şi expectoraţiei
 Diminuarea extremă a murmurului vezicular, raluri bronşice mari şi mici (la
auscultaţie).

16
 II.6. Forme clinicofuncţionale (trepte de severitate) (tabelele 1.xx şi 1xxi).

Tabelul 1.xx - Grade de severitate în astm

Treapta Simptome Simptome PEF, VEMS
nocturne
1. Astm < 1/săpt., asimptomatic, < 2/lună >80% prezis
intermitent exacerbări rare variabilitate>20%
2. Astm uşor > 1/săpt., dar <1/zi, exacerbările < 2/lună >80% prezis
persistent pot afecta activitatea şi somnul variabilitate20-30%
3. Astm zilnic, folosirea zilnică a beta- > 1/săpt. <80%, >60% prezis
moderat agoniştilor, afectarea activităţii, variabilitate>30%
persistent exacerbări frecvente
4. Astm sever continuu, limitarea activităţii frecvente <60% prezis
persistent fizice, exacerbări frecvente variabilitate>30%

Tabelul 1.xxi - Forme clinice de astm la sugar şi copilul mic

Simptomel Formă uşoară Formă medie Formă severă

semne
Număr cu 30% >normal cu 30-50% >normal cu 50% >normal
respiraţii
Tiraj intercostal intercostal, balans
subcostal toracoabdominal
Wheezing sfârşitul expirului pe tot expirul inspir/expir
Coloraţia normală normală cianoză
tegumentelor
Auscultaţie expir prelungit expir prelungit murmur vezicular
diminuat/absent
Pulsoximetrie >95% 90-95% <90%
PaCO2 35-40 mmHG 35-40 mmHG >40 mmHG

criteriile de definire a formelor clinicofuncţionale în astm sunt:

 frecvenţa şi severitatea simptomelor;

 valoarea şi variabilitatea parametrilor funcţionali (VEMS, PEF);
 nevoia de bronhodilatatoare;
 gradul de afectare a activităţii zilnice;
 efecte adverse ale medicaţiei antiastmatice.

Diagnosticul de astm la sugar şi la copilul mic se bazează în special pe criterii

clinice. Particularităţile morfofuncţionale ale sugarului şi copilului mic favorizează
apariţia şi evoluţia obstrucţiei bronşice în condiţiile prezenţei unor factori de risc cu
impact crescut la aceste vârste.

17
 II.7.Diagnostic. Diagnosticul pozitiv al astmului se sprijină pe: date
anamnestice, examen clinic, examenul funcţiei pulmonare, alte investigaţii
paraclinice.

Datele anamnestice heredocolaterale pot aduce informaţii asupra existenţei

astmului la genitori; anamneza personală evidenţiază în antecedente: tuse
predominant nocturnă, wheezing, dispnee.

Indicatori de diagnostic în astm: apariţia episoadelor de wheezing, dispnee

expiratorie, tuse, presiune toracică în special noaptea sau dimineaţa devreme
provocând trezirea din somn a copilului; aceste episoade recurente sunt datorate
unora sau mai multor triggeri şi pot dispărea după administrarea unui β2-adrenergic.

Examenul clinic poate fi normal (ceea ce nu exclude astmul), mai ales în

cazurile de astm intermitent, uşor sau atipic; copilul poate prezenta wheezing, tuse
recurentă sau cronică, expir prelungit, dispnee care însoţeşte wheezingul în special
în expir, raluri sibilante difuz, bilateral, hipersonoritate.

Exacerbarea este o agravare progresivă a astmului în ore sau zile; se

datorează expunerii prelungite la triggeri, aprecierii eronate a severităţii bolii şi, în
consecinţă, a tratamentului insuficient sau administrării defectuase a tratamentului de
fond. Exacerbarea are diferite grade de severitate evaluate de intensitatea
simptomelor şi de gravitatea alterării funcţiei pulmonare.

Examenul funcţional pulmonar: deoarece pacientul astmatic şi în special

copilul nu îşi poate aprecia corect manifestările clinice, iar medicul de multe ori are o
percepţie incompletă asupra severităţii bolii, este absolut necesară obiectivarea
observaţiilor clinice, prin metode care să ofere atât bonavului, cât şi celui care îl
îngrijeşte date mai clare şi mai exacte despre amploarea fenemenelor legate de
boală. Explorarea funcţiei pulmonare obiectivează prezenţa şi severitatea
simptomelor, monitorizează evoluţia astmului şi răspunsul la tratament, oferă un
suport clar pentru alcătuirea schemei terapeutice şi aprecierea prognosticului;
evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor, permite ajustarea conduitei terapeutice
în funcţie de evoluţia cazului. Acest examen se poate efectua la copii numai după
vârsta de 5-6 ani, deoarece pentru a obţine rezultate valide, interpretabile, este
necesară o corectă înţelegere a manevrelor de respiraţie solicitate, deci o bună
cooperare din partea copilului. La sugar şi copilul mic explorarea funcţională

18
pulmonară nu se practică de rutină deoarece necesită aparatură complicată (baby
body pletismograf).

Investigaţia funcţiei pulmonare se poate efectua cu ajutorul unei baterii

complexe de teste funcţionale pulmonare, prin diferite metode: spirografie,
pletismografie, pneumotahografie. Se măsoare astfel:

 volumele pulmonare: capacitatea pulmonară totală (CPT);

 debitele expiratorii maxime şi forţate: volumul expirator maxim pe secundă
(VEMS), debitul mediu expirator maxim (FEF25-75);
 debitele expiratorii maxime instantanee: debitul expirator maxim instantaneu
de vârf (PEF), debitul expirator maxim la 50% din CV (MEF 50), debitul expirator
maxim la 25% din CV (MEF25);
 rezistenţa la flux în conductele aeriene (Raw);
 debitul maxim la capacitatea reziduală funcţională (V’max CRF); se
măsoară pe curba flux-volum parţială la copii de 3-6 ani, care cooperează într-o
oarecare măsură, dar nu sunt capabili să efectueze la comandă o inspiraţie completă
până la CPT şi nici să expire complet până la volumul rezidual.

În practica medicală curentă se utilizează doar testele funcţionale mai

accesibile (care nu cer o aparatură sofisticată) şi care pot oferi – în anumite limite –
informaţiile funcţionale absolut necesare scopului propus.

Prin urmare, evaluarea stării funcţionale pulmonare la copilul astmatic se

bazează în principal pe doi parametri funcţionali:

 VEMS – volumul expirator maxim pe secundă;

 PEF – debitul expirator maxim instantaneu de vârf.

Valorile acestor parametri sunt influenţate de gradul de limitare a fluxului de

aer, în relaţie directă cu îngustarea calibrului bronşic. În formele severe (VEMS <50%
din volumul prezis) este indispensabilă măsurarea presiunii parţiale a O 2 (PaO2) şi
CO2 (PaCO2) în sângele arterial pentru aprecierea gradului de alterare a schimburilor
gazoase, condiţie care impune o terapie mult mai energică.

Una dintre caracteristicile esenţiale ale astmului este variabilitatea zilnică a

semnelor clinice şi funcţionale care se corelează cu hiperreactivitate bronşică – cea

19
de-a doua trăsătură principală a astmului; ele recunosc acelaşi mecanism
predominant de producere – inflamaţia căilor aeriene.

Aprecierea variabilităţii se face prin măsurarea valorilor PEF dimineaţa şi

seara, cu ajutorul unui peak-flowmetru. Formula de calcul este:

PEFseara−PEFdimineaţa
VariaţiaPEF= ×100.
PEFseara

O variabilitate a PEF mai mare de 20% semnalează un astm moderat sau

sever, insuficient controlat.

Evaluarea hiperreactivităţii bronşice se face prin testarea farmacodinamică a

bronhomotricităţii, adică urmărirea variaţiilor calibrului bronşic după administrarea de
substanţe bronhoconstrictoare (în scop diagnostic) sau bronhodilatatoare, măsurând
parametrii funcţionali cei mai sugestivi pentru aprecierea răspunsului bronhomotor;
testul este semnificativ când VEMS variază cu mai mult de 15%, MEF 50 cu mai mult
de 25%, iar Raw cu peste 40%.

Testul de efort este utilizat pentru evidenţierea hiperreactivităţii bronşice

nespecifice care se poate manifesta prin bronhoconstricţia determinată de un efort
muscular. Astmul indus de efort este definit de apariţia unor crize de dispnee de
intensitate variabilă însoţite de wheezing, imediat sau la câteva minute după un
exerciţiu fizic, simptome care cedează după aproximativ 30 minute. Tipul de efort
practicat poate fi: alergare, mers pe bicicletă sau pe covor rulant, înot. Obstrucţia
căilor aeriene este obiectivată prin măsurarea VEMS, MEF 50, Raw, care vor prezenta
alterări proporţionale cu intensitatea efortului. Durata efortului este de aproximativ 6
minute, obstrucţia bronşică indusă de efort poate atinge nivelul maxim la 5-10 minute
de la încetarea efortului şi durează aproximativ 15 minute.

Tablourile funcţionale mai frecvent întâlnite în astmul copilului sunt:

 în perioada intercritică: funcţie ventilatorie normală, sindrom obstructiv distal

(VEMS >80% din prezis, MEF50 scăzut), sindrom obstructiv uşor (VEMS >70% din
volumul prezis);
 în perioada simptomatică: sindrom obstructiv sau mixt, moderat (VEMS
între 70 şi 50% din volumul prezis) sau sever (VEMS <50% din volumul prezis).

Alte investigaţii paraclinice:

20
  teste cutanate pentru evaluarea statusului alergic, a atopiei; sunt utile
pentru identificarea posibililor alergeni;
 teste sanguine – eozinofilie crescută;
 dozarea imunoglobulinelor – IgE;
 radiografie, radioscopie – relevă un aspect normal sau hiperinflaţie
pulmonară;
 bronhoscopie – nu se practică de rutină, este utilă pentru diagnosticul
diferenţial.

Diagnostic diferenţial: episoade recurente cu wheezing şi tuse apar în:

 boli infecţioase: bronşiolită (VSR), pneumonie, bronşită, bronşiolită

obliterantă, bronşiectazii, tuberculoză;
 boli congenitale: laringotraheomalacie, fistulă traheoesofagiană, tumori,
cardiopatii congenitale cu şunt stânga-dreapta, fibroză chistică, reflux
gastroesofagian, imunodeficienţă;
 corpi străini intrabronşici;
 vasculite, hipersenzitivitate: aspergiloza alergică bronhopulmonară,
alveolita alergică sindromul Churg-Strauss, periarterita nodoasă;
 alte afecţiuni: tromboembolismul pulmonar, sarcoidoza, displazia
bronhopulmonară, tusea psihogenă.

II.8.Complicatii.Astmul bronsic este o afectiune cu tendinta spre cronicizare si

cu o evolutie imprevizibila indelungata.Vindecarea este rara(posibila in astmul
infantil),alergic sau profesional,dupa o infectie virala).Boala poate sa ramana
ca un astm cu accese intermitente,sa devina un astm cronic sau stare de rau
astmatic.Diagnosticul se bazeaza pe crizele de dispnee paroxistica
expiratorie,eozinofilie si antecedente alergice.

Complicatiile cele mai frecvente sunt:

 starea de rau astmatic sau astmul grav acut
 aspergiloza bronhopulmonara alergica
 pneumotoraxul spontan
 bronsite acute si cronice
 pneumonii
21
  bronsiectazii
 emfizemul pulmonar(cea mai importanta dintre complicatii care duce cu
timpul la isuficienta renala cardiaca)

II.9. Tratament. Decizia de tratament în astmul copilului este uneori dificilă,

deoarece nu se poate aprecia corect gradul de severitate al formei de astm, schema
de tratament nu este întotdeauna adaptată la particularităţile cazului (individualizată)
sau nu se poate aplica la pacient din diferite motive. Pe de altă parte nu se cunosc
efectele tratamentului de lungă durată sau ale astmului necontrolat asupra creşterii şi
dezvoltării copilului. Este ştiut faptul că un control adecvat al astmului opreşte
evoluţia spre obstrucţia ireversibilă. De aceea, scopul terapiei în astmul pediatric este
obţinerea şi menţinerea controlului. Pentru obţinerea controlului în astm sunt
necesare: identificarea şi evitarea agenţilor „trigger”, selectarea medicaţiei potrivite
cu forma clinicofuncţională, monitorizarea răspunsului la tratament, absenţa
exacerbărilor, educaţia pacientului şi a părinţilor pentru a controla corect astmul,
monitorizarea evoluţiei astmului pentru obţinerea şi menţinerea unui control eficient,
de lungă durată.

Principii în tratamentul astmului pediatric:

1. Terapia bronhodilatatoare şi antiinflamatorie; medicaţia care controlează

astmul conţine droguri care determină remisiunea rapidă a crizei, deci medicaţie cu
acţiune rapidă (quick-relief relievers) – agenţii bronhodilatatori cu acţiune de scurtă
durată, şi droguri care împiedică declanşarea crizei, deci medicaţie „pe termen lung”
(controllers, long-term preventive) – agenţii antiinflamatori (tabelele 1.xxii şi 1 xxiii).

22
 Tabelul 1.xxii - Medicaţia astmatică. Medicaţia pe termen lung (long-term preventive medications)

Nume Nume generic Mecanism de Efecte adverse Efect de lungă durată Acţiune
acţiune rapidă
Corticoizi Inhalatori Agenţi -Corticoizi inhalatori: Inhalator Inhalator
adrenocorticoizi, beclometazon antiinflamatori candidoză orală la doze >1 mg +++ -
glucocorticoizi ă (prevenită prin administrare pe Tablete Tablete
budesonid spacer) ++ + + (ore)
flunisolid -Corticoizi per os:osteoporoză
fluticasonă HTA, diabet, obezitate
triamcinolon supresia adrenopituitară
Cromone: Agenţi Efecte secundare minime, tuse + -
Sodium antiinflamatori după inhalare Se instalează după
cromoglical 2-3 luni de tratament
Nedocromil Agenţi Nu (necunoscute) + -
antiinflamatori Se instalează după
3-4 zile de tratament
β2-agonişti cu Inhalator Bronhodilata-tor Inhalator: Inhalator Nu se
acţiune de -salmeterol efecte secundare minime ++ folosesc în
lungă durată -formoterol Tablete: Tablete criză
β2-adrenergice Tablete stimulare c.v., tahicardie +-
simpatomimetice -terbutalină anxietate, cefalee pirozis
-salbutamol greţuri, vărsături tremurături
musculare hipokaliemie
Teofilina retard Bronhodilatator cu + ++
eliberare efecte
continuă antiinflamatorii
-aminofilin incerte
-metilxantine
-xantine
Ketotifen Agent antialergic Sedare, creştere în greutate + la copii -
Antileucotriene -montelukast Antagonist al Date limitate: fără efecte Poziţia -
-zafiriukast receptorilor de adverse, este posibilă antileucotrienelor în

23
 -zileuton leucotriene creşterea enzimelor hepatice, terapia astmului nu
Inhibitor de hepatită reversi-bilă, este pe deplin stabilită;
5-lipoxigenază hiperbilirubinemie sunt necesare studii
viitoare şi experienţă
clinică

Tabelul 1.xxiii - Medicaţia pe termen scurt cu acţiune rapidă (quick – relief medications)

Nume Nume generic Mecanism de Efecte adverse Efect de lungă Acţiune rapidă
acţiune durată
β2-agnoşti cu acţiune Salbutamol Bronhodilatator Inhalator:efecte minime Inhalator Inhalator
de scurtă durată Fenoterol Tablete, sirop:stimulare c.v. +/- +++
adrenergice β2-agonişti Metaproterenol tremurături membre cefalee, Tablete, sirop Tablete, sirop
simpatomimetice Terbutalină iritabilitate +/- ++
Anticolinergice Ipratropium Bronhodilatator Uscăciunea gurii - ++
bromid
Oxitroprim
bromid
Teofilină cu acţiune Bronhodilatator Greaţă, vărsături, tahicardie, +/- +
scurtă aritmie
Epinefrină/ Bronhodilatator Convulsii, febră, halucinaţii Nu este Nu este
24
adrenalină recomandat recomandat în
tratamentul crizei

25
 2. Administrarea inhalatorie a drogurilor are unele avantaje: concentraţie
mare direct în căile aeriene, eficacitate terapeutică crescută, efecte adverse minime.

Medicaţia inhalatorie se poate administra sub formă de: aerosoli inhalatori

măsuraţi presurizaţi (MDI), doză inhalatorie măsurată activată prin respiraţie (breath-
actuated MDI), pudră uscată inhalatorie, nebulizare. Spacer-ul (camera de mixtură) se
adaugă dispozitivului de administrare al medicaţiei inhalatorii deoarece prezintă o serie
de avantaje absolut indispensabile pentru creşterea eficienţei drogului administrat:
ameliorează utilizarea drogului inhalat, reduce absorbţia sistemică şi efectele adverse
ale corticoizilor inhalatori.

Selecţia dispozitivului adecvat fiecărui pacient se face în funcţie de vârstă: la

copiii sub 2 ani – MDI cu spacer şi mască facială sau nebulizare, la copiii între 2-5 ani –
MDI cu spacer sau nebulizare, la copiii mai mari de 5 ani – MDI cu spacer, breath-
actuated inhaler, pudră uscată sau nebulizare. Este foarte important să se demonstreze
pacientului/părinţilor tehnica de utilizare a dispozitivelor de inhalare.

3. Administrarea graduală (în trepte) a medicaţiei: tratamentul se

administrează în concordanţă cu severitatea formei clinicofuncţionale:
 se abordează treptele superioare (tratament intens) dacă astmul este sever
sau evoluţia nu este favorabilă – „step up”;
 se trece la o treaptă inferioară dacă astmul este controlat – „step down” (se
reduce tratamentul şi se menţine la nivelul medicaţiei minime);
 se începe tratamentul la treapta cea mai apropiată de severitatea iniţială a
condiţiilor clinicofuncţionale. Scopul este obţinerea cât mai rapidă a controlului; pacientul
trebuie să evite agenţii declanşatori la fiecare treaptă de tratament.

Formele de astm persistent sunt controlate eficient prin tratament de lungă durată
cu agenţi antiinflamatori, în special corticosteroizi inhalatori care stăpânesc şi chiar
reduc inflamaţia; o cură scurtă (7-10 zile) de corticoizi oral poate fi utilă în orice treaptă
de tratament pentru a obţine un control prompt al astmului. Treapta superioară de
tratament se foloseşte dacă nu s-a obţinut controlul; înainte de trecerea la o treaptă
superioară se evaluează medicaţia pacientului, tehnica de administrare, complianţa la
tratament, evitarea agenţilor declanşatori. La treapta inferioară de tratament se trece

26
prin diminuarea graduală a medicaţiei, dacă se menţine controlul asupra astmului cel
puţin trei luni. Tratamentul este revăzut la fiecare 3-6 luni atunci când astmul este
controlat. Este necesar consultul specialistului dacă intervin condiţii clinice care
complică astmul, pacientul nu răspunde optim la terapie sau rămâne la treapta 3 sau 4
de severitate o perioadă prea lungă de timp (tabelul 1.xxiv).

Tabelul 1.xxiv - Tratamentul în astmul pediatric în funcţie de treptele de severitate

Trepte de Tratament pe termen lung Tratament de scurtă durată „la

severitate nevoie”
1. Astm Cromone: nedocromil, cromoglicat β2-agonist cu acţiune de scurtă
intermitent pentru astmul de efort durată, inhalator, „la nevoie”
2. Astm uşor Cromone: nedocromil, cromoglicat β2-agonist cu acţiune scurtă,
persistent Corticoizi inhalatori:200-400 µg inhalator, „la nevoie”, maxim de
β2-agonist cu acţiune de lungă durată 4 ori/zi
pentru simptomele nocturne
3. Astm Corticoizi inhalatori:400-600 µg β2-agonist cu acţiune scurtă,
moderat Cromone inhalator sau oral
persistent β2-agonist cu acţiune lungă Ipratropium bromid, de 3-4 ori/zi
Teofilină cu acţiune retard
4. Astm Corticoizi inhalatori, în doze mari β2-agonişti cu acţiune scurtă,
sever Steroizi oral (doze mici) inhalator şi/sau oral
persistent β2-agonişti cu acţiune lungă Ipratropium bromid
Teofilină retard

Tratamentul în exacerbările astmului la copii: exacerbarea reprezintă alterarea

treptată a stării de fond a copilului astmatic, exprimată prin semne clinice şi funcţionale.
Exacerbarea are diferite grade de severitate, evaluate în funcţie de intensitatea
simptomelor şi de gravitatea stării funcţionale. Criza de astm este consecinţa unei
exacerbări. Exacerbarea trebuie sesizată în cel mai scurt timp, astfel încât, printr-un
tratament adecvat, să se poată obţine remisiunea cât mai rapidă a simptomelor şi
revenirea la starea de fond (tabelul 1.XXV).

Obiectivele urmărite în tratamentul exacerbărilor sunt:

 înlăturarea rapidă a obstrucţiei căilor aeriene;

 normalizarea PaO2 şi a funcţiei pulmonare;
 evitarea factorilor declanşatori;
 educaţia pacientului/părinţilor;
27
  stabilirea planului terapeutic.

Tratamentul crizei astmatice la domiciliu: se evaluează severitatea simptomelor

(tuse, dispnee, wheezing, folosirea musculaturii accesorii, retracţia suprasternală,
tulburarea somnului) şi, eventual, a funcţiei pulmonare (scăderea brutală a valorii PEF):
se iniţiază tratamentul cu β2-agonişti inhalatori cu acţiune de scurtă durată, 2-3 doze în
prima oră, apoi se evaluează răspunsul la tratament;

 dacă se produce şi se menţine ameliorarea simptomelor după β 2-agonişti, se

continuă administrarea lor la 4-6 ore, 1-2 zile şi apoi se urmează terapia de bază;
 dacă răspunsul este incomplet (simptomele diminuează în intensitate, dar
reapar după 2-3 ore) se continuă administrarea de β 2-agonişti, se creşte doza de
coticoizi inhalatori, se pot adăuga corticoizi oral, dar este posibilă internarea în servicii
de specialitate;
 dacă simptomele persistă şi chiar se agravează se creşte doza de corticoizi
inhalatori, se adaugă corticoizi oral şi β2-agonişti cu acţiune de lungă durată, dar este
preferabilă internarea.

Nu se recomandă: sedative, medicaţie mucolitică, antibioterapie; aceasta se

justifică numai în pneumonii sau alte infecţii bacteriene.

Tratamentul crizei astmatice în spital: se evaluează severitatea crizei după criterii

clinice şi funcţionale (PaO2, SaO2 şi, eventual, numai când condiţia clinică a pacientului
permite, VEMS sau PEF); se începe tratamentul cu β2-agonişti cu acţiune scurtă
(obligatoriu cu spacer) şi oxigen, până se atinge valoarea SaO 2>95%, şi corticoizi
sistemici dacă criza este severă. Se repetă evaluarea după o oră;

 dacă episodul este moderat ca severitate, se continuă terapia iniţiată încă 1-3
ore;
 dacă episodul este sever şi nu se constată nici o ameliorare, se menţin β 2-
agnoştii cu acţiune scurtă, se pot introduce anticolinergice inhalator, se administrează
oxigen, se introduc corticoizi sistemici i.v. şi β2-agonişti i.m. sau i.v.

Se repetă evaluarea răspunsului la tratament:

28
  dacă răspunsul este considerat satisfăcător (examen fizic normal, PEF >70%,
SaO2>95%), pacientul se externează, continuă β2-agonişti inhalatori şi, eventual,
corticosteroizii inhalatori;
 dacă răspunsul este incomplet, se menţin internarea şi terapia cu β 2-agonişti şi
anticolinergice inhalator, corticoizi sistemici, eventual aminofilin i.v. şi se monitorizează
PaO2, SaO2, pulsul;
 dacă răspunsul este slab şi simptomele persistă sau chiar se agravează
(PaO2<60% mmHg, PaCO2>45 mmHg), copilul se internează în serviciul de terapie
intensivă unde, pe lângă tratamentul energic menţionat anterior, la care se adaugă
administrarea i.v. a corticoizilor şi a bronhodilatatoarelor, se poate trece la intubaţie şi
ventilaţie mecanică.

Imunoterapia specifică direcţionată spre tratamentul alergiilor la praful de casă,

părul de animale, polen, poate fi luată în considerare numai dacă nu este posibilă
evitarea alergenilor sau administrarea medicaţiei convenţionale care controlează astmul.
Imunoterapia specifică are deci indicaţii foarte restrânse, poate fi eventual aplicată în
astmul uşor asociat cu rinita alergică; nu este recomandată dacă valoarea VEMS este
mai mică de 70% din cauza riscului instalării unui bronhospasm sever; se practică
numai de către personal calificat şi în servicii de specialitate.

Un loc aparte, foarte important, care face parte din îngrijirea complexă a copilului
astmatic, în ocupă educaţia pacientului şi a părinţilor; aceştia trebuie să dispună de
informaţii cât mai clare şi mai complexe asupra manifestărilor bolii, a necesităţii aplicării
unui tratament corect, a sesizării precoce, obiective (prin măsurarea valorilor PEF la
domiciliu) a unei posibile evoluţii nesatisfăcătoare, pentru a preveni, prin măsuri
imediate, agravarea bolii.

29
 CAPITOLUL III: ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA COPIILOR CU
ASTM BRONŞIC

ÎNGRIJIRI GENERALE

Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesită o îngrijire unitară,dar şi îngrijiri speciale

în funcţie de varietatea cazurilor şi caracterul bolii(boli cu caracter infecţios,de evoluţie
cronică sau ce pot apare in pusee acute şi reprezintă urgenţe ale apartului respirator)

Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele:

Asigurarea condiţiilor de mediu în spital:

 Saloane luminoase,bine aerisite,fără curenţi de aer suficient încălziţi (18-20 ºC),în

cazul bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii,temperatura salonului va fi mai
ridicată şi umidificată.
 Aerisirea va fi continuă,dacă temperatura aerului o permite, sau împrospătată de
mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor.
 Se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere umedă.
 Repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni
 Psihoterapia este un mijloc terapeutic foarte important, mai ales în cazul crizelor
cu tablouri dramatice,care pun în pericol viaţa bolnavului.
 Atenţie la psihicul bolnavului,bolile cronice tulbură echilibrul psihic al
bolnavului,bolnavilor cronici cu o perioadă lungă de spitalizare,li se va asigura un
climat propice(radio,tv,cărţi)

Alimentaţia

 Va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii

 Se evită supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi
 Se interzic tutunul şi alcoolul.

Supravegherea funcţiilor vitale şi combaterea simptomelor majore de boală

 Se măsoară zilnic pulsul,respiraţia şi diureza,şi se notează în fişa de temperatură

30
  Se măsoară temperatura şi se urmăreşte evoluţia febrei(se combate prin
tratament prescris de medic)
 In pusee febrile se aplică comprese reci sau împachetări reci
 Dispneea şi cianoza necesită oxigenoterapie
 Tusea chinuitoare şi dureroasă în faza recipientă se combate cu preparate de
codeină,iar în faza a doua se se recomandă bolnavilor să tuşească şi să
expectoreze de mai multe ori pe zi
 Pentru uşurarea eliminării expectoraţiei se vor administra fluidizante ale secreţiei
bronşice

Alte îngrijiri

 La majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru

bolnavi este cea semişezândă. Acest lucru nu trebuie forţat şi dacă starea
bolnavului nu contrazice, poziţia va fi lăsată la alegerea lui.
 Poziţia luată de bolnav în pat sau la marginea patului, în cursul acceselor de
astm bronşic,trebuie făcută cât mai comdă
 Toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l în mod special
de curenţi de aer reci
 Trebuie avut în vedere că mulţi bolnavi pulmonari transpiră abundent,ceea ce
face ca pielea să fie foarte fragilă,se lezează uşor şi pot face escare
 Lenjeria bolnavilor transpiraţi trebuie schimbată ori de cate ori este nevoie
 Prevenirea complicaţiilor
 Ameliorarea toleranţei la efort.

Intervenţii

 Aplicarea măsurilor de urgenţă privind combaterea crizei de astm bronşic

 Internarea pacientului cu stare de rău astmatic
 Menţinerea pacientului în poziţia care faciliteză respiraţia
 Identificarea factorilor care contribuie la exacerbarea manifestărilor
clinice(scuturarea păturilor,a saltelelor)
 Ajutarea pacientului să îşi satisfacă nevoile fundamentale
 Suport psihic pentru pacienţi

31
  Administrarea tratamentului medicamentos prescris şi observarea unor efecte
secundare cum ar fi: tahicardia, greaţă, vărsături.
 Măsurarea funcţiilor vitale care la starea de rău astmatic se monotorizează din 15
în 15 minute dar şi electroliţii Na si K la 8 h.
 Hidratarea corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor
 Educarea pacientului.

PREZENTARE CAZ

CAZUL 1.

CULEGEREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR

I. DATE DE IDENTIFICARE

NUME: D; PRENUME: N; SEX: M; VÂRSTA: 12 ani;

RELIGIE:crestin ortodox

NATIONALITATE:romana

OCUPAŢIA: elev

DOMICILIUL-galati

2.DATE ANTROPOMETRICE

GRUP SANGUIN: A2; RH: pozitiv;

ÎNĂLŢIME: 155 cm; GREUTATE: 41 kg;

TEMPERATURA: 37ºC,respiratia-14 batai/minut,puls-90 batai/minut,tensiunea

arteriala-110/65mm HG

OCHI-VERZI PAR-NEGRU

32
 ANAMNEZA

a) Antecedente heredo colaterale – tata – BPOC

Antecedente patologice: amigdalectomie la 10 ani

b) Antecedente personale – copil născut la 9 luni, cu greutatea de 2300 g,

alimentat natural 2 luni, apoi artificial cu lapte praf, a efectuat toate vaccinările conform
vârstei.

DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE: Astm bronşic în criză

ISTORICUL BOLII. Bolnav cunoscut cu astm bronşic de 1 anavând internări

multiple în secţia pediatrie a Spitalului de Pneumoftiziologie Galaţi, se internează pentru
apariţia unei crize datorită contactului bolnavului cu alergenul (praful din casă). Criza
debutează cu dispnee expiratorie, tuse cu expectoraţie seroasă. Prezintă crize rare
nocturne, acuză o respiraţie greoaie, tuse cu expectoraţie seromucoasă, astenie fizică,
este afebril, anxietate.

MOTIVELE INTERNĂRII

● dispnee expiratorie, obstrucţie nazală, tuse cu expectoraţie seroasă, anxietate,

cianoză perinazală, wheezing

CAPUL

● facies palid, cianoză perinazală; tegumente şi mucoase palide şi umede; ochi

încercănaţi; fose nazale libere; îşi face igiena cavităţii bucale

TRUNCHI

● tegumente palide fără semne particulare; normoton, constituţie astenică; ţesut

celular adipos slab prezentat

MEMBRE

● tegumente palide; fără semne particulare

33
APARAT RESPIRATOR

● torace normal conformat, cu mişcări respiratorii simetrice

● respiraţie liniştită cu pauze egale între inspiraţii

● amplitudini profunde

● respiraţia = 14 respiraţii/minut

APARAT CARDIOVASCULAR

- cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, accelerate;

- puls: 90 pulsaţii/minut.

- valoarea tensiunii arteriale 110/65 mm HG.

APARAT DIGESTIV

● tranzit interstinal prezent; ficat şi splină în limite normale; apetit redus;

APARAT RENAL

● loje renale nepalpabile

SISTEM OSTEO – ARTICULAR

● aparat integru, mobil

● articulaţii mobile nedureroase la mişcări active şi pasive

SISTEM GANGLIONAR

● ganglioni nepalpabili

SISTEM NERVOS

● orientare tempero-spaţială bună

● reflexe osteo-tendinoase prezente bilateral

ELEMENTE DE IGIENĂ

34
 - nu este preocupat de propria sa persoană

- somnul este diminuat cantitativ şi calitativ

- durata somnului pe 24 ore: pacientul doarme circa 6 ore/noapte

COMUNICARE VERBALĂ: limbaj corect, inteligibil

ATITUDINEA FAMILIEI: manifestă interes faţă de pacient.

EXPLORĂRI PARACLINICE

A) REZULTATELE ANALIZELOR DE LABORATOR ALE PACIENTULUI D.N.

12 ANI

03.02.2013

ANALIZA CERUTĂ MOD DE VALORI OBŢINUTE VALORI NORMALE

RECOLTARE
1.Hematologie
-hemoglobină - 2 ml sânge prin - 11,8 g - 14-16 g
-hematocrit puncţie venoasă pe - 44 % - 45 %
-leucocite herapină sau EDTA - 6500 - 4000-8000/mm3
-eozinofile -8% - 2-3 %
-neutrofile - 68 % - 0-1 %
-limfocite - 18 % - 20-40%
-monocite -6% - 4-8%
2.VSH 1,6 ml sânge/0,4 ml 60 mm/h 5-10mm/h
citrat de sodiu 3,8 %
prin puncţie
venoasă
Biochimie 5-8 ml sânge prin
3.Glucoza puncţie venoasă 108 mg/dl 70-110 mg/dl
4.Uree fără substanţe 20-40 mg/dl
5.Creatinină coagulante 0,6-1,3 mg/dl
6.TGP 4-13 UI
7.TGO 5-17 UI
8.Ig E 5-8 ml sânge prin 430 UI/ml <200 UI/ml
puncţie venoasă
fără substanţe
coagulante

35
9. Examen sumar - se face toaleta Albumine, glucoză, Albumine, glucoză,
urină organelor genitale pigmenţi biliari, corpi pigmenţi biliari, corpi
externe, se cetonici, cetonici,
recoltează 100-150 urobilinogen absent urobilinogen absent
ml urină din jetul Sediment urinar: Sediment urinar:
mijlociu într-un -rare leucocite, -epitelii- foarte rare
recipient perfect hematii atipice, rare -leucocite - rare
curat, se epitelii -hematii - absent
etichetează PH-7 - cilindri granuloşi –
Densitate-1020 absent
10. Examen - se recoltează - absent – germeni - absent – germeni
bacteorologic sputa dimineaţa pe patogeni patogeni
nemâncate după
gargara cu ser - se evidenţiază
fiziologic. Pacientul eozinofilie în sânge
este rugat să (8%) şi în spută ca
expectoreze într-o şi în secreţia nazală
cutie Petri sterilă

B) EXAMENE PARACLINICE

Rx – leziuni ale bronhiilor

EKG – ritm sinusal 64 c/s

Ecografie abdominală – ficat, pancreas, rinichi, splină – normal ecografic

Spirograma – CV-80 %, VEMS-68,2%, IT-76%

36
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PE PRIMA ZI: TOATE NEVOILE

Nevoia Manifestari de Manifestari de Sursa de dificultate

independenta dependenta
1. Nevoia de a - respiraţie 16-18 - dispness - hiperalergie,
repira şi a crea o resp/min respiratorie, edemul mucoasei
bună circulaţie - puls 60-80 b/min tahicardie cu bronşice, scăderea
- TA – 115-140/ 75- polipnee, obstrucţia capacităţii de
90 mm HG căilor respiratorii expansiune
pulmonară
2. Nevoia de a bea - dentiţie bună, inapetenţă - situaţie de criză
şi a mânca gingii 107, aderonte
dinţilor
3. Nevoia de a - micţiuni 2-3/zi, - -
elimina aspect clar
- 1,2 scaune/zi
4. Nevoia de a se - sistem osteo- - -
mişca şi de a crea o articular integru,
bună postură mobil
5. Nevoia de a - somn odihnitor, - treziri frecvente - tuse, dispnee
dormi şi a se odihni timp pentru - are insuficienţe de expiratorie,
refacerea somn anxietate
organismului
6. Nevoia de a se - haine alese - -
îmbracă şi dezbrăca adecvat statutului
socio-cultural şi
climatului
7. Nevoia de a - 36,2-36,9ºC - 37,9 ºC febră - proces infecţios
menţine musculoasă
termperatura
corpului în limite
normale
8. Nevoia de a fi - tegumentele şi - tegumente umede - carenţe de igienă
curat şi a-şi proteja mucoasa integre şi şi reci
tegumentele şi curate
mucoasa
9. Nevoia de a evita - menţinerea - anxietate - situaţie de criză
pericolele integrităţii prin - afectare fizică şi
mecanisme naturale psihică
de autoapărare
10. Nevoia de a - funcţionarea - -
comunica adecvată a
organelor de simţ
- limbaj clar
- debit verbal
moderat
11. Nevoia de a - posibilitatea de a - -
acţiona conform acţiona conform
37
propriilor convingeri propriilor credinţe şi
şi valori şi a practica valori
religia
12. Nevoia de a fi - integritate fizică şi - -
precupat în vederea psihică
realizării - activitate ce
permite satisfacerea
utilităţii şi simţului
creator
13. Nevoia de a se - activităţi de - neparticiparea la - stare depresivă
recrea destindere pentru activităţile recreative - oboseală
obţinerea unei preferate
relaxări fizice şi
psihice
14. Nevoia de a - atitudini şi - cunostinţe - vârsta
învăţa cum să-şi comportament cu insuficiente
păstreze sănătatea scop de menţinere a referitoare la boală
sănătăţii

38
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

PACIENTUL D.N. 12 ANI, DIAGNOSTIC: ASTM BRONŞIC

PRIMA ZI DE SPITALIZARE ŞI DE ÎNGRIJIRE

03.02.2023-7.02.2023

NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII DE NURSING EVALUAR

CU ROL PROPRIU CU ROL E
DELEGAT
1. Nevoia Perturbarea Pacientul să -internez de urgenţă pacientul La indicatia Dispneea
de a respira respiraţiei prezinte -învaţ pacientul să tuşească, să medicului se menţine
şi a avea o manifestată diminuarea expectoreze şi să colecteze sputa în administrez: Pacientul
bună prin tuse dispneei recipientele speciale pentru examen *metilprednisolo cooperează
circulaţie uscată bacteriologic l (solumedrol) cu echipa
urmată de -aşez pacientul în salon, în pat, în *Hemisuccinat medicală.
expectoraţie poziţie semişezând (ortopnee) şi încerc de hidrocortizon
datorită liniştirea lui *Dexametazon Pacientul
dispneei -măsor şi notez în fosfat respectă
(respiraţie FO:puls,temperatura,respiratia,tensiune *Teofilina tratamentul
dificilă) a arteriala. Pregătesc indicat de
administrez pacientului O2 pe sonda materialele medic.
nazală necesare
recoltării de Tusea s-a
sânge pentru redus în
analize de intensitate
laborator.

Pregătesc
pacientul pentru
examene
radiologice
2. Nevoia Dificultate de Pacientul să -aerisesc salonul în care se află Administrez la Starea de
39
de a dormi a dormi şi a prezinte somn şi pacientul indicaţia oboseală a
şi a se se odihni odihnă -creez un climat de încredere medicului 1 tb pacientului
odihni datorită corespunzătoare -pacientul să aibe un somn liniştit de Diazepam se menţine
evenimentelor , să aibă un -pacientul este lăsat să se odihnească seara la culcare
ameninţătoar tonus fizic şi şi nu este trezit po Pacientul
e (crizele de psihic bun se
astm ce apar) calmează
manifestate treptat
prin alterarea
somnului, Pacientul
oboseală, este
agitaţie mulţumit.
3. Nevoia Subfebrilitate Pacientul să îşi -aerisesc încăperea în care se află Administrez la În urma
de a (37,9ºC) menţină pacientul indicaţia îngrijirilor
menţine datorită bolii, temperatura -asigur pacientului îmbrăcămintea lejeră medicului acordate,
temperatura manifestat corpului în limite -servesc pacientul cu cantităţi mici de antitermice pacientul
corpului în prin agitaţie şi fiziologice lichide, călduţe, la intervale regulate de avea
limite tegumente ce timp temperatur
fiziologice prezintă o -schimb lenjeria de pat şi de corp ori de a axială
uşoară câte ori este nevoie 36,5 ºC,
transpiraţie valoare ce
s-a
menţinut pe
perioada
spitalizării
4. Nevoia Dezinteres Pacientul să -ajut pacientul să îşi facă baie totală sau În urma
de a fi curat faţă de prezinte îi efectuez toaleta pe regiuni îngrijirilor
şi îngrijit şi măsurile de tegumentele şi -ajut pacientul să se îmbrace şi să îşi acordate,
a-şi păstra igienă mucoasele taie unghiile, să îşi facă toaleta cavităţii pacientul
tegumentel manifestate curate bucale înţelege
e şi prin alterarea -informez pacientul în legătură cu importanţa
mucoasele tegumentelor importanţa menţinerii curate a igienei
curate şi mucoaselor tegumentelor şi mucoaselor pentru corporale şi
prevenirea îmbolnăvirilor începe să
îşi
40
 însuşească
deprinderi
igienice
5. Nevoia Neplăcerea Pacientul să -explorez ce activităţi recreative îi Pacientul
de a se de a efectua prezinte o stare produc plăcere pacientului încearcă să
recrea activităţi de bună -planific activităţi recreative împreună cu comunice
recreative dispoziţie pacientul specifice vârstei lui cu echipa
datorită bolii, -câstig încrederea pacientului şi îl ajut de îngrijire
oboselii, să depăşească momentele dificile
manifestate
prin tristeţe,
plictiseală

41
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

PACIENTUL D.N. 12 ANI, DIAGNOSTIC: ASTM BRONŞIC

A DOUA ZI DE SPITALIZARE ŞI DE ÎNGRIJIRE

NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII DE NURSING EVALUARE

CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT

1. Nevoia Dispnee Pacientul să -aerisesc salonul în care se află Administrez la Dispneea s-a
de a respira cauzată de respire liber pacientul indicaţia medicului: diminuat în
şi a avea o obstrucţia pe nas -împrospătez aerul în salon de mai *Metilprednisolon urma
bună căilor multe ori pe zi, prin deschiderea (solumedrol) , administrării
circulaţie respiratorii ferestrelor, timp în care învelesc *Hemisuccinat de tratamentului şi
manifestată pacientul cu o pătură hidrocortizon oxigenoterapiei
prin respiraţie -măsor zilnic, dimineaţa şi seara şi *Dexametazon
grea, dificilă, ori de câte ori este nevoie: Pulsul, fosfat Pacientul
Wheezing Respiratia, Tensiunea arteriala, (superprednol) prezintă:
Temperatura şi le notez în FO *Teofilin, R – 15 resp/min
*Ventolin solutie P – 85 bat/min
inhalantă, o TA – 110/65
inhalaţie de 3-4 ori mmHg
pe zi cu ajutorul
Spacerului

2. Nevoia Dificultate de Pacientul să -facilitez condiţii de microclimat Administrez la Pacientul

de a dormi a dormi aibă un adecvate indicaţia medicului 1 doarme 6-7 h
şi a se cauzată de somn liniştit -asigur linişte în salon şi sfătuiesc tb Fenobarbital pe noapte,
odihni tuse, 6h pe ceilalţi pacienţi să respecte cu seara la culcare po prezintă tonus
manifestată noapte stricteţe orele de somn muscular
42
 prin treziri -invăţ pacientul tehnici de relaxare, prezent
repetate exerciţii respiratorii înainte de
culcare
-sfătuiesc pacientul să bea o
băutură caldă înainte de
culcare(ceai, lapte)
-apreciez somnul pacientului din
punct de vedere calitativ şi cantitativ
-elaborez un program de odihnă
care să corespundă vârstei
pacientului
3. Nevoia Incapacitate Pacientul să -asigur menţinerea tegumentelor Pacientul este
de a fi curat de a-şi prezinte o într-o perfectă stare de igienă prin capabil să îşi
şi îngrijit şi acorda îngrijiri stare de efectuarea toaletei zilnice pe regiuni acorde îngrijiri
a-şi păstra datorită bine şi să îşi -asigur permanent lenjerie curată de igienice
tegumentel alterării stării păstreze pat şi de corp pacientului
e şi generale tegumentele -umăresc permanent starea
mucoasele manifestată intacte tegumentelor şi mucoaselor
curate prin tuse, pacientului
dispnee de tip -pregătesc materialele necesare
expirator, pentru toaleta pe regiuni şi ajut
Wheezing pacientul în satisfacerea acestei
nevoi
-protejez patul cu paravan şi
conving pacientul cu tact şi blândeţe
să accepte toaleta
-identific împreună cu pacientul
cauzele şi motivaţia pentru aspectul
fizic şi îngrijirile igienice
4. Nevoia Dificultăţi în a Pacientul să -explorez gustul şi interesul Pacientul se
de a se efectua poată pacientului pentru activităţi simte mai bine
recrea activităţi participa la recreative şi participă activ
recreative activităţi -planific activităţi recreative la activităţi
datorită stării recreative împreună cu pacientul şi asigur recreative
generale condiţiile necesare
43
 alterate -aleg activităţi care să nu îl
manifestate obosească, să îi creeze o stare de
prin bună dispoziţie, să îşi recapete
neparticipare încrederea în forţele proprii
a la activităţi -învăt pacientul tehnici de relaxare
recreative -aleg mijloace de recreere in functie
de varsta

PLAN DE ÎNGRIJIRE

PACIENTUL D.N. 12 ANI, DIAGNOSTIC: ASTM BRONŞIC

A TREIA ZI DE SPITALIZARE ŞI DE ÎNGRIJIRE

NEVOIA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII DE NURSING EVALUARE

CU ROL PROPRIU CU ROL DELEGAT

1. Nevoia Alterarea Pacientul să -asigur repausul la pat al Administrez la În urma

de a respira funcţiei prezinte o pacientului şi o poziţie în indicaţia medicului: îngrijirilor
şi a avea o respiratorii bună respiraţie ortopnee pentru a favoriza o *Metilprednisolon acordate,
bună datorită apariţiei şi căi respiraţie mai bună (solumedrol) pacientul
circulaţie obstrucţiei respiratorii -fac educaţie sanitară *Hemisuccinat de răspunde bine la
bronşice permeabile pacientului pentru prevenirea *Dexametazon fosfat tratamentul
manifestată prin Observarea şi infecţiei bronşice *Teofilin, astmatic şi se

44
 accese de ascultarea -liniştesc pacientul psihic în *Ventolin sol linişteşte
dispnee respiraţiei vederea îmbunătăţirii stării inhalantă, o inhalaţie
paroxistică şi generale de 3-4 ori pe zi cu Pacientul
tuse cu -masăr şi notez în FO, T, TA, ajutorul Spacerului colaborează cu
expectoraţie P, R echipa medicală
mucoasă şi răspunde la
întrebări
2. Nevoia Imposibilitate Pacientul să -aerisesc salonul în care se În urma
de a dormi de a dormi beneficieze de află pacientul îngrijirilor
şi a se datorită un somn -calmez tusea şi dispneea acordate,
odihni neliniştii odihnitor prin administrarea pacientul
manifestată prin calitativ şi tratamentului prescris de prezintă un
insomnie cantitativ medic somn odihnitor,
-sfătuiesc pacientul să bea o tonus muscular
cană de ceai de tei călduţ prezent, este
înainte de culcare echilibrat psihic
-observ şi notez calitatea,
orarul somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte nevoi
-creez un climat de încredere,
încurajez şi liniştesc pacientul
pentru a-şi recăpăta echilibrul
psihic
3. Nevoia Reducerea Pacientul să -asigur o stare de curăţenie Pacientul a
de a fi curat autonomiei în fie ajutat în perfectă a corpului pacientului înţeles ce i s-a
şi îngrijit şi îngrijirile satisfacerea pentru a preveni apariţia explicat cu
a-şi păstra personale acestei nevoi complicaţiilor privire la
tegumentel datorate -şterg pacientul de transpiraţie respectarea
e şi dispneei, şi schimb lenjeria de corp ori regulilor de
mucoasele asteniei fizice, de câte ori este nevoie igienă pentru
curate manifestate prin -asigur un aport suficient de prevenirea unor
diminuarea lichide pentru echilibrarea infecţii
posibilităţilor de hidroelectrolitică, explicându-i
a-şi efectua pacientului necesitatea
igiena acestora în vederea menţinerii
45
 personală elasticităţii pielii
4. Nevoia Consum redus Pacientul să -evaluez obiceiurile, Pacientul
de a se de alimente fie echilibrat cunoştinţele şi preferinţele respectă
alimenta, datorită bolii, hidroelectrolitic pacientului în legătură cu indicaţiile cu
hidrata manifestată prin şi nutriţional alimentaţia privire la modul
inapetenţă Pacientul să -evaluez gradul de nutriţie al de alimentare
poată înţelege pacientului, înregistrând
necesitatea valorile de greutate şi înălţime
respectării ale acestuia
unei diete -urmăresc orarul şi distribuţia
echilibrate meselor
-urmăresc apetitul pacientului
şi modul de alimentare al
acestuia
-cântăresc pacientul zilnic şi
monitorizez valorile rezultate
în FO
5. Nevoia Dificultatea de Pacientul să -explorez ce activităţi Pacientul îşi
de a se a efectua prezinte o recreative îi produc plăcere recapătă forţele
recrea activităţi stare de bună pacientului şi le planific şi prezintă o
recreative, dispoziţie şi să împreună cu acesta stare de bună
manifestate prin îşi amelioreze -stabilesc dacă aceste dispoziţie
lipsa de interes condiţia fizică activităţi sunt în concordanţă
pentru orice Pacientul să cu starea psihică şi fizică a Pacientul se
activitate, îşi recapete pacientului implică în
retragere, încrederea în -organizez activităţi specifice activităţile
indispoziţie forţele proprii de recreere cu vârsta propuse de
pacientului personalul
-notez reacţiile şi manifestările medical
pacientului cu privire la starea
sa de tristeţe sau plictiseală
-câştig încrederea pacientului
şi îl ajut să depăşească
momentele dificile
6. Nevoia Evitarea Pacientul să -asistenta amplasează -administrez Pacientul are o
46
de a evita pericolelor din fie în pacientul în salon, în funcţie tratamentul la stare de bine
pericolele cauza siguranţă, fără de starea lui, afecţiune şi indicaţia medicului Anxietatea s-a
anxietăţii; accidente şi receptivitate redus
-afectare fizică infecţii -ia măsuri de prevenire a
şi psihică Pacientul să transmiterii infecţiilor
fie echilibrat -efectuează imunizările
psihic cât mai necesare
curând -învaţă pacientul tehnici de
relaxare
-asistenta asigură un mediu
de protecţie psihică adecvat
stării pacientului

7. Nevoia Cunoştinţe Pacientul să -ofer pacientului cărţi, pliante Pacientul

de a învăţa insuficiente acumuleze despre astmul bronşic încearcă să
cum să-şi despre boală cunoştinţe noi dobândească
păstreze despre boală cunoştinţe
sănătatea despre boală

47
48