MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ SLATINA

PROIECT
TREPTELE TRATAMENTULUI ÎN ASTMUL BRONŞIC LA COPIL

COORDONATORI, ABSOLVENT,
DR.
AS. MED.

2023
 ÎNGRIJIREA COPIILOR CU ASTM BRONŞIC
CUPRINS
Argument ................................................................................................................................ 2
CAPITOLUL I. Anatomia şi fiziologia aparatului respirator ................................................. 3
CAPITOLUL II. Astmul Bronşic la copii ............................................................................ 11
2.1. Definiţie ........................................................................................................................... 12
2.2. Etiologie ........................................................................................................................... 13
2.3. Fiziopatologie .................................................................................................................. 14
2.4. Tablou clinic .................................................................................................................... 15
2.5. Clasificare ........................................................................................................................ 17
2.6. Diagnostic ........................................................................................................................ 18
2.7. Complicaţii ...................................................................................................................... 21
2.8. Tratament ......................................................................................................................... 22
CAPITOLUL III. Rolul asistentei medicale în îngrijirea copiilor cu astm bronşic ..............30
CAPITOLUL IV Cazuri clinice ...............................................................................................33
Cazul clinic I .......................................................................................................................... .33
Cazul clinic II .......................................................................................................................... 52
Cazul clinic III ........................................................................................................................ 70
Anexe ...................................................................................................................................... 89
Bibliografie .......................................................................................................................... 103
 MOTTO:
“Nevoia de a respira este o necesitate a fiinţei vii, care constă în a capta oxigenul indispensabil
vieţii celulare şi a arunca gazul carbonic,produs al combustiei celulare.Căile respiratorii perbeabile şi
alveola pulmonară permit satisfacerea acestei nevoi”.

ARGUMENT
“Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare răspundere care necesită cunoştinţe profesionale profunde
şi calităţi morale deosebite.
Mi-am ales astmul bronşic ca temă a lucrării de diplomă pentru faptul că este o afecţiune extrem de
frecventă, întâlnită mai ales la copii dar şi la adulţi, cu debut la orice vârstă şi indiferent de condiţia
socială”.
Astmul apărut în perioada copilăriei nu este foarte diferit de cel apărut la adulți. El reprezintă o
patologie a căilor respiratorii manifestată prin îngustarea căilor aeriene, inflamația acestora și producția
excesivă de mucus, ceea ce duce la dificultăți în respirație.
Nu știm cauzele precise care duc la apariția astmului, pe care să le putem preveni, însă astmul
reprezintă rezultatul unui cumul de factor genetici și de mediu.
Câteva cauze implicate sunt:
 prezența astmului la rude de gradul 1 (părinți bolnavi de astm)
 tendința la atopie și alergii, în special alergiile la prag, polen, mucegai sau animale
 infecții respiratorii în perioada de nou-născut sau sugar (inclusiv răceli comune sau alte infecții virale)
 expunerea la anumiți factori precum fumul de țigară și poluarea atmosferică.
Pe lângă acest cumul de factori cauzali, există anumite condiții care duc la declanșarea bolii, precum
expunerea la frig, infecțiile de căi respiratorii (chiar și sinuzite sau pneumonii), activitatea fizică,
alergiile, expunerile la fum și poluanți, chimicale, mirosuri puternice, stresul.
Copiii cu astm au simptome cand caile respiratorii se ingusteaza,fie ca urmare a contractiei
musculaturii bronsice (bronhospasm), fie cand se inflameaza si se umplu cu mucus, si afectarea cailor
respiratorii se datoreaza expunerii la anumite substante declansatoare numite alergeni (de exemplu,
dupa inhalarea de polen, substante poluante din aer ca si gazele de esapament,praf de casa, mucegai,
fum de tigara), sau cand copilul face o viroza sau o alta afectiune respiratorie infectioasa. Uneori,
episodul de astm poate fi declansat de efortul fizic, de stres sau chiar de ingerarea de medicamente.

3
CAPITOLUL I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiraţia este funcţia prin care se asigură continuu şi adecvat, atât aportul de oxigen din aerul
atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează, cât şi circulaţia în sens invers a dioxidului de
carbon, produs al metabolismului celular.
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase,dintre aerul atmosferic
şi organism,constituie aparatul respirator.
Aparatul respirator este format din: (ANEXA 1, FIGURA 1)
1. căile respiratorii superioare:
-nas
-cavitate nazală
-cavitatea bucală
-faringe
2. căile respiratorii inferioare:
-laringe
-trahee
-bronhii
-plămâni
Nasul-formaţiune mediocefalică cu caracteristici specifice fiecărui individ, cu dublu rol –
respirator şi olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge în plămâni. Mucusul vâscos şi perii aflaţi în nas au
rol de filtrare a impurităţilor din aer. La om prin inspiraţie sunt folosite nările alternativ (la un interval
de 20 -30 de minute), permiţând astfel regenerarea mucoasei nazale.
Cavitatea nazală -este împărţită în 2 cavităţi numite fose nazale de un perete median
(septulnazal). Fosele nazale comunică cu exteriorul prin 2 orificii (narine), iar cu faringele prin 2
orificii largi (meaturinarofaringiene). Cavitatea nazală este captuşită cu o mucoasă foarte vascularizată
şi împărţită în 2 regiuni: mucoasaolfactivă ce se află în partea superioară şi mucoasarespiratorie, aflată
în partea inferioară.
Faringe - organ musculos căptuşit cu o mucoasă, care reprezintă locul de încrucişare a căii
respiratorii (laringele) cu cea digestivă (esofag). Faringele este delimitat în partea superioară de
cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazală de coanele nazale.

4
Ieşirea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de
altă parte prin esofag.
Laringele - este un organ cu dublă funcţie:respiratorie şi fonatorie. Laringele are o formă de
trunchi de piramidă triunghiulară cu baza în sus. Baza comunică cu faringele printr-un orificiu,
delimitat anterior de epiglotă şi posterior de cartilajele aritenoide. Vârful laringelui se continuă în jos cu
traheea.
Funcţia fonatorie a laringelui: laringele este organul vorbirii, graţie corzilor vocale. Producerea
sunetelor este determinată de apropierea corzilor vocale, care astfel îngreunează gloata. Cu cât corzile
vocale sunt mai apropiate una de cealaltă, sunetele emise sunt mai înalte.
Sunetele sunt produse prin vibraţia corzilor vocale la ieşirea aerului din plămâni. Ele vor fi
întărite atât de cavităţile: toracică,nazală, bucală, cât şi de sinusurile paranazale care au loc de cutie de
rezonanţă.La producerea sunetelor articulate, mai participă: limba,buzele, dinţii şi valul palatin.Din
combinarea sunetelor articulate,rezultă vorbirea.
Epiglota - este un cartilagiu de dimensiuni mici situat la intrarea în laringe.În structura sa se
găseşte ţesut cartilaginos elastic, iar la exterior este acoperită cu o mucoasă. Rolul ei principal este
acela de a preveni intrarea hranei pe trahee în timpul deglutiţiei şi de a asigura transferul spre esofag.
Epiglota se găseşte la intrarea în glotă, care este deschiderea dintre corzile vocale. În timpul
respiraţiei este orientată în sus, iar în timpul deglutiţiei coboară spre o poziţie orizontală, protejând în
acest fel calea respiratorie.
Traheea - este un tub elastic fibros şi cartilaginos,care leagă laringele de bronhii şi prin care
circulă aerul necesar respirației din cavitatea bucală sau nazală în bronhii.
Traheea este un organ sub forma unui tub care continuă laringele până la vertebra toracică T4,
unde se împarte în cele două bronhii. Traheea se întinde de la cartilajul cricoid imediat sub laringe, la
limita dintre gât şi torace. Are o lungime de 10 - 12 cm. Traheea este alcătuită dintr-un țesut fibroelastic
rezistent, în interiorul căruia se găsesc un număr de 15 - 20 de inele incomplete de cartilaj
hialin, cartilajele traheale. Diametrul traheii la adult este destul de mare (2,5 cm), dar la copii traheea
este mult mai îngustă.
Plămânii - plămânul este un organ pereche, localizat în cavitatea toracică, de o parte şi de alta a
inimii. Plămânii permit intrarea aerului în interiorul corpului în vederea asigurării schimburilor de gaze
cu sistemul circulator. 

5
 Structura plămânilor - plămânii sunt principalele organe implicate în respiraţie. Aceştia au
forma unei jumătăţi de con şi sunt acoperiţi cu pleură viscerală. Culoarea plămânilor este variabilă cu
vârsta şi în funcţie de anumiţi factori (fumat, poluare s.a.):la copil gri-roz, la adult cenuşiu.Plămânii
cântăresc aproximativ 700 g fiecare, cel drept fiind puţin mai greu decât cel stâng. 
Capacitatea totală a plămânilor este de aproximativ 5.000 cmc de aer. Plămânii sunt alcătuiţi din
arbore bronşic, lobuli, ramificaţiile vaselor pulmonare şi bronşice, nervi şi limfatice, toate fiind
cuprinse în ţesut conjunctiv. 
Bronhia principală pătrunde în plămân prin hilul pulmonar şi se împarte intrapulmonar în
bronhie lobară superioară, bronhie lobară mijlocie şi bronhie lobară inferioară pentru plămânul drept şi
bronhie lobară superioară şi inferioară pentru plămânul stâng. 
Alveolele pulmonare au aspectul unor săculeţi, cu perete subţire, potrivit pentru schimburile
gazoase.În jurul alveolelor este prezentă o bogată reţea de capilare perialveolare, care formează,
împreună cu pereţii alveolari, bariera alveolo-capilară.
Diafragma este principalul muşchi al respiraţiei, care separă cavitatea toracică de cavitatea
abdominală. Dupa inimă, diafragma este cel mai important muşchi din organismul uman, fiind
responsabilă de menţinerea corectă a respiraţiei şi, implicit, de starea de sănătate şi de echilibru fizic,
mental şi emoţional. Structura sub formă de dom a diafragmei se extinde de-a lungul conturului general
al coastelor inferioare şi se ataşează de stern. În timpul inhalării de aer, acest muşchi se tonifică şi
coboară, permiţând pătrunderea aerului la nivelul plămânilor. Dupa expir, muşchiul se relaxează şi
revine la forma sa iniţială de dom. Orice iritare a diafragmei va duce la declanşarea sughiţului, pentru
ca aceasta se va contracta abrupt. Muşchiul este extrem de important şi în acţiuni ca tuşit, strănutat,
vomat, plâns, urinat şi în expulzarea fătului în timpul naşterii, pe cale naturală.
Contracţia diafragmei are următoarele funcţii:
- scăderea presiunii intrapleurale (pleura este membrana care îmbracăplămânii şi pereţii
toracelui);
- expansiunea cutiei toracice, prin generarea unei presiuni intra-abdominale pozitive;
- expansiunea cavităţii toracice prin folosirea abdomenului ca punct de sprijin;
Vascularizaţia pulmonară -plămânul are o dublă vascularizaţie: funcţională şi nutritivă.
Vascularizaţia funcţională – realizează schimburile gazoase şi este reprezentată de trunchiul
pulmonar şi venele pulmonare care alcătuiesc mica circulaţie.Trunchiul pulmonar începe cu ventriculul
drept, se împarte în artera pulmonară stângă şi dreaptă care pătrund în plămâni prin hilul pulmonar.

6
Ajunsă în plămân artera urmăreşte ramificaţiile arborelui bronşic; pătrunzând în lobul pulmonar şi se
capilarizează în jurul alveolelor pulmonare. La nivelul acestei reţele capilare dioxidul de carbon este
cedat alveolelor şi din alveole pătrunde oxigenul care este preluat de venele pulmonare.Aceste vene
părăsesc plămânul prin hilul pulmonar şi duc sângele cu oxigen în atriul stâng,de unde va trece în
ventriculul stâng care îl va împinge prin aortă în tot organismul.
Între cele două foiţe se găseşte foarte puţin lichid seros,care menţine umedă suprafaţa lor,
uşurând alunecarea plămânului în timpul mişcărilor respiratorii. Cavitatea pleurală poate deveni reală
când în cazuri de boală conţine aer (pneumotorax), sânge (hemotorax) sau puroi (piotorax).
Pleurele sunt două membrane seroase care formează doi saci închişi, complet separaţi unul de
celălalt. În cursul dezvoltării embrionare, în fiecare sac pleural, se învaginează plămânul corespunzător.
Astfel iau naştere două foiţe pleurale:
a.pleura parietalăcare căptuşeşte pereţii toracelui;
b.pleura viscerală(pulmonară) intim aplicată pe suprafaţa exterioară a plămânului.
Între cele două foiţe se delimitează cavitatea pleurală. Cavitatea pleurală devine reală în
momentul în care între cele două foiţe se acumulează sânge, lichid, aer, puroi sau limfă.
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Respiraţia reprezintă una din funcţiile esenţiale ale organismelor vii în general, funcţie prin care se
realizează raportul de oxigen din aerul ambiant până la nivelul celular, în paralel cu eliminarea în
atmosferă a dioxidului de carbon,realizat din metabolismul celular.
Ventilaţia pulmonară este procesul prin care se realizează circulaţia alternativă a aerului între mediu
ambiant şi alveolele pulmonare, antrenând astfel pătrunderea aerului bogat în oxigen către alveole şi
eliminarea dioxidului de carbon către exterior.
MECANICA RESPIRAŢIEI (ANEXA 2, FIGURA 2)
Schimburile gazoase la nivelul plămânului se realizează datorită succesiunii ritmice a 2 procese:
1. Inspiraţia-este un proces activ,prin care aerul atmosferic cu oxigen pătrunde în plămâni.
-prin contracţia muşchilor inspiratori(diafragma şi muşchii intercostali), se măreştevolumul
cutiei toracice. Deoarece contracţia musculară necesită energie, inspiraţia este considerată un proces
activ.
-mărirea volumului cutiei toracice determină marirea volumului plămânilor, deoarece aceştia
aderă, prin pleură, de cutia toracică. Prin mărirea volumuluiplămânilor,presiunea aerului din plămâni
scade sub cea atmosferică şi astfel aerul atmosferic intră în plămâni.

7
 2. Expiraţia-în condiţii fiziologice normale,este un process pasiv, ce constă în eliminarea aerului
cu dioxid de carbon din plămâni.
-prin relaxarea muşchilor inspiratori(diafragma şi muşchii intercostali), se micşorează volumul
cutiei toracice,comparativ cu faza de inspiraţie.
-micşorarea volumului cutiei toracice determină micşorarea volumului plămânilor şi ca urmare,
creşterea presiunii aerului din plămâni. Când presiunea aerului din plămâni creşte peste cea
atmosferică,aerul cu dioxid de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă.

8
 CAPITOLUL II. ASTMUL BRONŞIC LA COPIL
2.1. Definiție. Astmul este o afecţiune cronică a conductelor aeriene, frecvent întâlnită la toate vârstele
şi considerată ca una dintre cele mai comune boli cronice ale copilului. (ANEXA 3, FIGURA 3)
Astmul este definit ca o alterare cronică a căilor aeriene în care joacă rol multe elemente
celulare, în special mastocite, eozinofile, limfocite T, neutrofile şi celule epiteliale (definiţie
fiziopatologică). La indivizii susceptibili, această inflamaţie determină episoade recurente de wheezing,
dificultate în respiraţie, apăsare toracică şi tuse, în special noaptea şi dimineaţa devreme (definiţie
clinică). În astm se produce îngustarea conductelor aeriene, exprimată clinic prin simptomele astmatice
şi funcţional prin prezenţa sindromului obstructiv (definiţie fiziologică). Din punct de vedere al
biologiei celulare, astmul este definit ca o reacţie alegică a conductelor aeriene condusă de celulele Th 2
mastocite şi mediatorii eliberaţi prin activarea celulelor implicate. Astmul se caracterizează prin
prezenţa simptomelor recurente şi a hiperreactivităţii bronşice (definiţie epidemiologică). De fapt,
astmul înseamnă: simptome persistente, funcţie pulmonară redusă, risc crescut de mortalitate.
La copilul mic, datorită aspectului clinic necaracteristic şi a imposibilităţii de a aplica
mijloacele de investigaţie care să obiectiveze alterările existente, se preferă utilizarea termenului de
wheezing recurent. Data debutului, circumstanţele apariţiei şi evoluţia acestui simptom determină
schimbări în dezvoltarea plămânului şi în sistemul imun al copilului, care predispun la cronicizarea
simptomelor.
2.2. Etiologie. Se obişnuieşte în practica curentă încercarea de a se diferenţia două forme de astm:
extrinsec şi intrinsec. Dar, cel puţin pentru unii pacienţi, se observă o oarecare suprapunere a acestor
forme astfel încât nu se poate face o distincţie clară între ele. Totuşi, la copii se întâlneşte mai frecvent
astmul extrinsec, declanşat de alegeni specifici identificabili; acesta este însoţit deseori de eczemă
şi/sau rinită, teste cutanate pozitive pentru alergenii comuni. În antecedentele personale sau familiale se
semnalează existenţa unui teren atopic: conjunctivita, rinita sezonieră, eczema, urticaria, alte alergii.
Pacienţii prezintă eozinofilie şi IgE totale crescute.
Clasificare
Dupǎ criteriul etiologic se deosebesc douǎ tipuri de astm bronsic:
- alergic;
- nealergic.
Astmul alergic: se mai numeste si extrinsec sau atopic. El are la bazǎ o reactie alergicǎ a bolnavului la
un antigen prezent in mediul ambient (exogen).

9
Astmul nealergic: nu are la bazǎ o etiologie bine definitǎ si nici un mecanism patogenic cunoscut.
Factorii de risc în astmul pediatric sunt:
Factorii genetici – presupun inducerea hiperreactivităţii bronşice (transmiterea genelor de pe
cromozomul 5q cu rol în fenotipul alergic); în transmiterea genetică sunt importanţi tipul alimentaţiei şi
fumatul la gravide.
Factorii favorizanţi:
 particularităţile morfofuncţionale care favorizează obstrucţia: imaturitatea fibrelor musculare netede
(la sugar şi la copil mic), hiperplazia glandelor mucoase cu hipersecreţie de mucus, predominanţa
sistemului colinergic, imaturitatea sistemului imun pulmonar;
 antecedentele perinatale şi postnatale: ventilaţie asistată, aspiraţia lichidului amniotic, displazia
bronhopulmonară;
 gradul de poluare al mediului ambiant, fumatul pasiv;
 refluxul gastroesofagian; este prezent în 20-30% din cazurile de astm la copiii mici, poate juca rol de
factor declanşator;
 condiţiile socioeconomice deficitare.
Agenţii declanşatori (triggeri) mai frecvent identificaţi sunt:
 domestici: praf de casă, acarieni, fulgi, păr, mucegai;
 poluare atmosferică, polen, aer rece, ceaţă, fum;
 infecţii virale şi bacteriene;
 efort, râs, plâns, stres;
 alergeni alimentari, substanţe biologice, agenţi chimici, medicamente.
2.3. Fiziopatologie. După cum reiese din definiţia astmului, inflamaţia conductelor aeriene este
mecanismul fiziopatogenic predominant al astmului; inflamaţia induce declanşarea alterărilor conexe,
caracteristice astmului (hiperreactivitatea bronşică exprimată clinic prin bronhospasm, limitarea
fluxului de aer datorată bronhoconstricţiei acute, infiltrării edematoase a conductelor aeriene, formării
dopurilor de mucus, remodelarea peretelui bronşic reprezintă expresia unei evoluţii nefavorabile a
astmului persistent care conduce la alterări structurale fibrotice, manifestate prin obstrucţii fixe ale
conductelor aeriene; prezenţa acestora explică persistenţa sindromului obstructiv şi lipsa reversibilităţii
la acţiunea bronhodilatatoarelor.
Mediatorii inflamatori determină: bronhoconstricţie, descuamări epiteliale, hipersecreţie de mucus,
edem, extravazare plasmatică hiperreactivitatea căilor aeriene, activarea reflexelor colinergice, a

10
nervilor senzitivi, care amplifică şi perpetuează inflamaţia. Cronicizarea inflamaţiei conduce la alterări
ireversibile la nivelul mucoasei şi submucoasei bronşice, îngroşarea, „colagenizarea”, fibrozarea
membranei bazale a epiteliului respirator, hipertrofia şi hiperplazia musculaturii netede, apariţia vaselor
de neoformaţie; expresia funcţională a acestor alterări o constituie apariţia sindromului obstructiv cu
reversibilitate limitată.
2.4. Tablou clinic
- accese recurente de dispnee expiratorie întrerupte de perioade intercritice cu puţine simptome sau
chiar asimptomatic.
- criza debutează brusc, în cursul nopţii fiind declanşată de contactul cu alergenul sau o infecţie
bacteriană, banală.
- bolnavul prezintă accese de tuse uscată, iritativă, dispnee expiratorie intensă, cianoza feţei, sete de
aer, senzaţie de sufocare, agitaţie, transpiraţii.
Criza de astm, consecinţa unei exacerbări, constă în apariţia episodică paroxistică a simptomelor
astmatice; crizele apar frecvent noaptea sau dimineaţa devreme, copilul este palid, transpirat, uneori
cianotic, tahipneic; durata crizei este de 1-3 ore cu maximum de intensitate de 10-20 minute, poate ceda
spontan sau sub tratament. Starea de rău astmatic se defineşte prin crize severe, prelungite de astm,
rezistente la terapia astmatică uzuală. Tabloul clinic se caracteriazează prin tahipnee/bradipnee (mai
rar), cianoza marcată perioronazală şi a extremităţilor, oboseală musculară, murmur vezicular diminuat
(hiperinflaţie severă); lipsesc sibilantele şi tusea, pot apărea semne de insuficienţă cardiacă dreaptă.
Prognosticul este sever, de aceea necesită o terapie energică, imediată, în serviciu de specialitate.
Starea de rău astmatic
Este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronşic. Se manifestă printr-un sindrom asfixic (crize
prelungite). Poate să dureze chiar peste 24 de ore.
a. Cauze declanşatoare
 Infecţia bronşică difuză (bacteriană, virotică)
 Reacţii alergice imediate
 Abuzul de simpaticomimetice, bronhodilatatoare
 Medicamente sedative, opiacee, tranchilizante, prin deprimarea centrului respirator
 Suprimarea brutală a corticoterapiei
 Utilizarea necorespunzătoare a oxigenului.
b. Tablou clinic

11
 Bolnavul stă în poziţie şezândă, cu toracele împins înainte, cu faţa anxioasă şi semne de insuficienţă
respiratorie accentuată.
 Polipnee, cu expiraţie prelungită şi tiraj.
 Cianoza
 Transpiraţiile profunde chinuiesc bolnavul, care este "lac de apă"
 Absenţa tusei şi expectoraţiei
Diminuarea extremă a murmurului vezicular, raluri bronşice mari şi mici (la auscultaţie).
Diagnosticul de astm la sugar şi la copilul mic se bazează în special pe criterii clinice.
Particularităţile morfofuncţionale ale sugarului şi copilului mic favorizează apariţia şi evoluţia
obstrucţiei bronşice în condiţiile prezenţei unor factori de risc cu impact crescut la aceste vârste.
2.5.Diagnostic. Diagnosticul pozitiv al astmului se sprijină pe: date anamnestice, examen clinic,
examenul funcţiei pulmonare, alte investigaţii paraclinice.
Datele anamnestice heredocolaterale pot aduce informaţii asupra existenţei astmului la genitori;
anamneza personală evidenţiază în antecedente: tuse predominant nocturnă, wheezing, dispnee.
Indicatori de diagnostic în astm: apariţia episoadelor de wheezing, dispnee expiratorie, tuse,
presiune toracică în special noaptea sau dimineaţa devreme provocând trezirea din somn a copilului;
aceste episoade recurente sunt datorate unora sau mai multor triggeri şi pot dispărea după administrarea
unui β2-adrenergic.
Examenul clinic poate fi normal (ceea ce nu exclude astmul), mai ales în cazurile de astm
intermitent, uşor sau atipic; copilul poate prezenta wheezing, tuse recurentă sau cronică, expir
prelungit, dispnee care însoţeşte wheezingul în special în expir, raluri sibilante difuz, bilateral,
hipersonoritate.
Exacerbarea este o agravare progresivă a astmului în ore sau zile; se datorează expunerii
prelungite la triggeri, aprecierii eronate a severităţii bolii şi, în consecinţă, a tratamentului insuficient
sau administrării defectuase a tratamentului de fond. Exacerbarea are diferite grade de severitate
evaluate de intensitatea simptomelor şi de gravitatea alterării funcţiei pulmonare.
Examenul funcţional pulmonar: deoarece pacientul astmatic şi în special copilul nu îşi poate
aprecia corect manifestările clinice, iar medicul de multe ori are o percepţie incompletă asupra
severităţii bolii, este absolut necesară obiectivarea observaţiilor clinice, prin metode care să ofere atât
bonavului, cât şi celui care îl îngrijeşte date mai clare şi mai exacte despre amploarea fenemenelor
legate de boală. Explorarea funcţiei pulmonare obiectivează prezenţa şi severitatea simptomelor,

12
monitorizează evoluţia astmului şi răspunsul la tratament, oferă un suport clar pentru alcătuirea
schemei terapeutice şi aprecierea prognosticului; evaluarea corectă şi obiectivă a rezultatelor, permite
ajustarea conduitei terapeutice în funcţie de evoluţia cazului.
Acest examen se poate efectua la copii numai după vârsta de 5-6 ani, deoarece pentru a obţine
rezultate valide, interpretabile, este necesară o corectă înţelegere a manevrelor de respiraţie solicitate,
deci o bună cooperare din partea copilului. La sugar şi copilul mic explorarea funcţională pulmonară nu
se practică de rutină deoarece necesită aparatură complicată (baby body pletismograf).
Investigaţia funcţiei pulmonare se poate efectua cu ajutorul unei baterii complexe de teste
funcţionale pulmonare, prin diferite metode: spirografie, pletismografie, pneumo-tahografie.
În practica medicală curentă se utilizează doar testele funcţionale mai accesibile (care nu cer o
aparatură sofisticată) şi care pot oferi – în anumite limite – informaţiile funcţionale absolut necesare
scopului propus.
Una dintre caracteristicile esenţiale ale astmului este variabilitatea zilnică a semnelor clinice şi
funcţionale care se corelează cu hiperreactivitate bronşică – cea de-a doua trăsătură principală a
astmului; ele recunosc acelaşi mecanism predominant de producere – inflamaţia căilor aeriene.
Aprecierea variabilităţii se face prin măsurarea valorilor PEF dimineaţa şi seara, cu ajutorul unui peak-
flowmetru. Formula de calcul este:
PEF seara−PEF dimineaţa
Variaţia PEF = ×100.
PEF seara
O variabilitate a PEF mai mare de 20% semnalează un astm moderat sau sever, insuficient controlat.
Alte investigaţii paraclinice:
 teste cutanate pentru evaluarea statusului alergic, a atopiei; sunt utile pentru identificarea posibililor
alergeni;
 teste sanguine – eozinofilie crescută;
 dozarea imunoglobulinelor – IgE;
 radiografie, radioscopie – relevă un aspect normal sau hiperinflaţie pulmonară;
 bronhoscopie – nu se practică de rutină, este utilă pentru diagnosticul diferenţial.
Diagnostic diferenţial: episoade recurente cu wheezing şi tuse apar în:
 boli infecţioase: bronşiolită (VSR), pneumonie, bronşită, bronşiolită obliterantă, bronşiectazii,
tuberculoză;

13
 boli congenitale: laringotraheomalacie, fistulă traheoesofagiană, tumori, cardiopatii congenitale cu
şunt stânga - dreapta, fibroză chistică, reflux gastroesofagian, imunodeficienţă;
 corpi străini intrabronşici;
 vasculite, hipersenzitivitate: aspergiloza alergică bronhopulmonară, alveolita alergică sindromul
Churg-Strauss, periarterita nodoasă;
 alte afecţiuni: tromboembolismul pulmonar, sarcoidoza, displazia bronhopulmonară, tusea psihogenă.
2.6.Complicatii. Astmul bronsic este o afectiune cu tendinta spre cronicizare si cu o evolutie
imprevizibila indelungata.Vindecarea este rara(posibila in astmul infantil),alergic sau profesional,dupa
o infectie virala).Boala poate sa ramana ca un astm cu accese intermitente,sa devina un astm cronic sau
stare de rau astmatic.Diagnosticul se bazeaza pe crizele de dispnee paroxistica expiratorie,eozinofilie si
antecedente alergice.
Complicatiile cele mai frecvente sunt:
 starea de rau astmatic sau astmul grav acut
 aspergiloza bronhopulmonara alergica
 pneumotoraxul spontan
 bronsite acute si cronice
 pneumonii
 bronsiectazii
 emfizemul pulmonar(cea mai importanta dintre complicatii care duce cu timpul la isuficienta renala
cardiaca)
2.7. Tratament. Decizia de tratament în astmul copilului este uneori dificilă, deoarece nu se poate
aprecia corect gradul de severitate al formei de astm, schema de tratament nu este întotdeauna adaptată
la particularităţile cazului (individualizată) sau nu se poate aplica la pacient din diferite motive. Pe de
altă parte nu se cunosc efectele tratamentului de lungă durată sau ale astmului necontrolat asupra
creşterii şi dezvoltării copilului. Este ştiut faptul că un control adecvat al astmului opreşte evoluţia spre
obstrucţia ireversibilă. De aceea, scopul terapiei în astmul pediatric este obţinerea şi menţinerea
controlului. Pentru obţinerea controlului în astm sunt necesare: identificarea şi evitarea agenţilor
„trigger”, selectarea medicaţiei potrivite cu forma clinicofuncţională, monitorizarea răspunsului la
tratament, absenţa exacerbărilor, educaţia pacientului şi a părinţilor pentru a controla corect astmul,
monitorizarea evoluţiei astmului pentru obţinerea şi menţinerea unui control eficient, de lungă durată.
Principii în tratamentul astmului pediatric:

14
 Terapia bronhodilatatoare şi antiinflamatorie; medicaţia care controlează astmul conţine droguri
care determină remisiunea rapidă a crizei, deci medicaţie cu acţiune rapidă (quick-relief relievers) –
agenţii bronhodilatatori cu acţiune de scurtă durată, şi droguri care împiedică declanşarea crizei, deci
medicaţie „pe termen lung” (controllers, long-term preventive) – agenţii antiinflamatori.
Administrarea inhalatorie a drogurilor are unele avantaje: concentraţie mare direct în căile
aeriene, eficacitate terapeutică crescută, efecte adverse minime.
Medicaţia inhalatorie se poate administra sub formă de: aerosoli inhalatori măsuraţi presurizaţi
(MDI), doză inhalatorie măsurată activată prin respiraţie (breath-actuated MDI), pudră uscată
inhalatorie, nebulizare. Spacer-ul (camera de mixtură) se adaugă dispozitivului de administrare al
medicaţiei inhalatorii deoarece prezintă o serie de avantaje absolut indispensabile pentru creşterea
eficienţei drogului administrat: ameliorează utilizarea drogului inhalat, reduce absorbţia sistemică şi
efectele adverse ale corticoizilor inhalatori.
Selecţia dispozitivului adecvat fiecărui pacient se face în funcţie de vârstă: la copiii sub 2 ani –
MDI cu spacer şi mască facială sau nebulizare, la copiii între 2-5 ani – MDI cu spacer sau nebulizare,
la copiii mai mari de 5 ani – MDI cu spacer, breath-actuated inhaler, pudră uscată sau nebulizare. Este
foarte important să se demonstreze pacientului/părinţilor tehnica de utilizare a dispozitivelor de
inhalare.
Administrarea graduală (în trepte) a medicaţiei: tratamentul se administrează în concordanţă cu
severitatea formei clinicofuncţionale:
 se abordează treptele superioare (tratament intens) dacă astmul este sever sau evoluţia nu este
favorabilă – „step up”;
 se trece la o treaptă inferioară dacă astmul este controlat – „step down” (se reduce tratamentul şi se
menţine la nivelul medicaţiei minime);
 se începe tratamentul la treapta cea mai apropiată de severitatea iniţială a condiţiilor
clinicofuncţionale. Scopul este obţinerea cât mai rapidă a controlului; pacientul trebuie să evite agenţii
declanşatori la fiecare treaptă de tratament.
Tratamentul în exacerbările astmului la copii: exacerbarea reprezintă alterarea treptată a
stării de fond a copilului astmatic, exprimată prin semne clinice şi funcţionale. Exacerbarea are diferite
grade de severitate, evaluate în funcţie de intensitatea simptomelor şi de gravitatea stării funcţionale.
Criza de astm este consecinţa unei exacerbări. Exacerbarea trebuie sesizată în cel mai scurt timp, astfel

15
încât, printr-un tratament adecvat, să se poată obţine remisiunea cât mai rapidă a simptomelor şi
revenirea la starea de fond.
Obiectivele urmărite în tratamentul exacerbărilor sunt:
 înlăturarea rapidă a obstrucţiei căilor aeriene;
 normalizarea PaO2 şi a funcţiei pulmonare;
 evitarea factorilor declanşatori;
 educaţia pacientului/părinţilor;
 stabilirea planului terapeutic.
Tratamentul crizei astmatice la domiciliu: se evaluează severitatea simptomelor (tuse, dispnee,
wheezing, folosirea musculaturii accesorii, retracţia suprasternală, tulburarea somnului) şi, eventual, a
funcţiei pulmonare (scăderea brutală a valorii PEF):
 se iniţiază tratamentul cu β2-agonişti inhalatori cu acţiune de scurtă durată, 2-3 doze în prima oră, apoi
se evaluează răspunsul la tratament;
 dacă se produce şi se menţine ameliorarea simptomelor după β2-agonişti, se continuă administrarea lor
la 4-6 ore, 1-2 zile şi apoi se urmează terapia de bază;
 dacă răspunsul este incomplet (simptomele diminuează în intensitate, dar reapar după 2-3 ore) se
continuă administrarea de β2-agonişti, se creşte doza de coticoizi inhalatori, se pot adăuga corticoizi
oral, dar este posibilă internarea în servicii de specialitate;
 dacă simptomele persistă şi chiar se agravează se creşte doza de corticoizi inhalatori, se adaugă
corticoizi oral şi β2-agonişti cu acţiune de lungă durată, dar este preferabilă internarea.
Nu se recomandă: sedative, medicaţie mucolitică, antibioterapie; aceasta se justifică numai în
pneumonii sau alte infecţii bacteriene.
 Tratamentul crizei astmatice în spital: se evaluează severitatea crizei după criterii clinice şi
funcţionale (PaO2, SaO2 şi, eventual, numai când condiţia clinică a pacientului permite, VEMS sau
PEF);
 se începe tratamentul cu β2-agonişti cu acţiune scurtă (obligatoriu cu spacer) şi oxigen, până se atinge
valoarea SaO2>95%, şi corticoizi sistemici dacă criza este severă. Se repetă evaluarea după o oră;
 dacă episodul este moderat ca severitate, se continuă terapia iniţiată încă 1-3 ore;
 dacă episodul este sever şi nu se constată nici o ameliorare, se menţin β 2-agnoştii cu acţiune scurtă, se
pot introduce anticolinergice inhalator, se administrează oxigen, se introduc corticoizi sistemici i.v. şi
β2-agonişti i.m. sau i.v.

16
 Imunoterapia specifică direcţionată spre tratamentul alergiilor la praful de casă, părul de
animale, polen, poate fi luată în considerare numai dacă nu este posibilă evitarea alergenilor sau
administrarea medicaţiei convenţionale care controlează astmul. Imunoterapia specifică are deci
indicaţii foarte restrânse, poate fi eventual aplicată în astmul uşor asociat cu rinita alergică; nu este
recomandată dacă valoarea VEMS este mai mică de 70% din cauza riscului instalării unui bronhospasm
sever; se practică numai de către personal calificat şi în servicii de specialitate.
Un loc aparte, foarte important, care face parte din îngrijirea complexă a copilului astmatic, în
ocupă educaţia pacientului şi a părinţilor; aceştia trebuie să dispună de informaţii cât mai clare şi mai
complexe asupra manifestărilor bolii, a necesităţii aplicării unui tratament corect, a sesizării precoce,
obiective (prin măsurarea valorilor PEF la domiciliu) a unei posibile evoluţii nesatisfăcătoare, pentru a
preveni, prin măsuri imediate, agravarea bolii.

2.8. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA COPIILOR CU ASTM BRONŞIC

ÎNGRIJIRI GENERALE
Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesită o îngrijire unitară,dar şi îngrijiri speciale în funcţie de
varietatea cazurilor şi caracterul bolii(boli cu caracter infecţios,de evoluţie cronică sau ce pot apare in
pusee acute şi reprezintă urgenţe ale apartului respirator)
Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele:
Asigurarea condiţiilor de mediu în spital:
Saloane luminoase,bine aerisite,fără curenţi de aer suficient încălziţi (18-20 ºC),în cazul bolnavilor cu
afecţiuni bronşice inflamatorii,temperatura salonului va fi mai ridicată şi umidificată.
Aerisirea va fi continuă,dacă temperatura aerului o permite, sau împrospătată de mai multe ori pe zi
prin deschiderea ferestrelor.
Se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere umedă.
Repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni
Psihoterapia este un mijloc terapeutic foarte important, mai ales în cazul crizelor cu tablouri
dramatice,care pun în pericol viaţa bolnavului.
Atenţie la psihicul bolnavului,bolile cronice tulbură echilibrul psihic al bolnavului,bolnavilor cronici cu
o perioadă lungă de spitalizare,li se va asigura un climat propice(radio,tv,cărţi)
Alimentaţia
Va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii

17
Se evită supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi
Se interzic tutunul şi alcoolul.
Supravegherea funcţiilor vitale şi combaterea simptomelor majore de boală
Se măsoară zilnic pulsul,respiraţia şi diureza,şi se notează în fişa de temperatură
Se măsoară temperatura şi se urmăreşte evoluţia febrei(se combate prin tratament prescris de medic)
In pusee febrile se aplică comprese reci sau împachetări reci
Dispneea şi cianoza necesită oxigenoterapie
Tusea chinuitoare şi dureroasă în faza recipientă se combate cu preparate de codeină,iar în faza a doua
se se recomandă bolnavilor să tuşească şi să expectoreze de mai multe ori pe zi
Pentru uşurarea eliminării expectoraţiei se vor administra fluidizante ale secreţiei bronşice
Alte îngrijiri
La majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru bolnavi este cea
semişezândă. Acest lucru nu trebuie forţat şi dacă starea bolnavului nu contrazice, poziţia va fi lăsată la
alegerea lui.
Poziţia luată de bolnav în pat sau la marginea patului, în cursul acceselor de astm bronşic,trebuie făcută
cât mai comdă
Toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l în mod special de curenţi de aer reci
Trebuie avut în vedere că mulţi bolnavi pulmonari transpiră abundent,ceea ce face ca pielea să fie
foarte fragilă,se lezează uşor şi pot face escare
Lenjeria bolnavilor transpiraţi trebuie schimbată ori de cate ori este nevoie
Prevenirea complicaţiilor
Ameliorarea toleranţei la efort.
Intervenţii
Aplicarea măsurilor de urgenţă privind combaterea crizei de astm bronşic
Internarea pacientului cu stare de rău astmatic
Menţinerea pacientului în poziţia care faciliteză respiraţia
Identificarea factorilor care contribuie la exacerbarea manifestărilor clinice(scuturarea păturilor,a
saltelelor)
Ajutarea pacientului să îşi satisfacă nevoile fundamentale
Suport psihic pentru pacienţi

18
Administrarea tratamentului medicamentos prescris şi observarea unor efecte secundare cum ar fi:
tahicardia, greaţă, vărsături.
Măsurarea funcţiilor vitale care la starea de rău astmatic se monotorizează din 15 în 15 minute dar şi
electroliţii Na si K la 8 h.
Hidratarea corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor. Educarea pacientului

19
 CAITOLUL III. CAZURILE CLINICE
CAZUL CLINIC I
CULEGEREA DATELOR
NUME: D;
PRENUME: N;
VÂRSTA: 12 ani;
OCUPAŢIA: elev
DOMICILIUL: Slatina
ÎNĂLŢIME: 155 cm;
GREUTATE: 41 kg;
T: 37ºC, respiratia - 14 batai/minut, puls - 90 batai/minut, tensiunea arteriala -110/65 mm HG
ANTECEDENTE HEREDO COLATERALE – tata – BPOC
ANTECEDENTE PATOLOGICE: amigdalectomie la 10 ani
ANTECEDENTE FIZIOLOGICE – copil născut la 9 luni, cu greutatea de 2300 g, alimentat natural 2
luni, apoi artificial cu lapte praf, a efectuat toate vaccinările conform vârstei.
DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE: Astm bronşic în criză
ISTORICUL BOLII. Bolnav cunoscut cu astm bronşic de 1 an având internări multiple în secţia
pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Slatina, se internează pentru apariţia unei crize datorită
contactului bolnavului cu alergenul (praful din casă). Criza debutează cu dispnee expiratorie, tuse cu
expectoraţie seroasă. Prezintă crize rare nocturne, acuză o respiraţie greoaie, tuse cu expectoraţie,
astenie fizică.
MOTIVELE INTERNĂRII
● dispnee expiratorie, obstrucţie nazală, tuse cu expectoraţie seroasă, anxietate, cianoză perinazală,
wheezing, facies palid, cianoză perinazală; tegumente şi mucoase palide şi umede; ochi încercănaţi;
fose nazale libere; îşi face igiena cavităţii bucale, tegumente palide fără semne particulare; normoton,
constituţie astenică; ţesut celular adipos slab prezentat, tegumente palide.
Nevoile afectate:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
2. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice.
3. Nevoia de a fi curat şi îngrijit şi a-şi păstra tegumentele şi mucoasele curate.
4. Nevoia de a evita pericolele.

20
 NEVOIA DIANOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE

1. Nevoia de Perturbarea Pacientul să -internez de La indicatia Dispneea se

a respira şi a respiraţiei prezinte urgenţă pacientul medicului menţine
avea o bună manifestată diminuarea -învaţ pacientul să administrez: Pacientul
circulaţie prin tuse dispneei tuşească, să *metilprednisolol cooperează cu
uscată urmată expectoreze şi să (solumedrol) echipa medicală.
de expectoraţie colecteze sputa în *Hemisuccinat de
datorită recipientele hidrocortizon Pacientul respectă
dispneei speciale pentru *Dexametazon tratamentul
(respiraţie examen fosfat indicat de medic.
dificilă) bacteriologic *Teofilina
-aşez pacientul în Pregătesc Tusea s-a redus în

salon, în pat, în materialele intensitate

poziţie necesare recoltării

semişezând de sânge pentru
(ortopnee) şi analize de
încerc liniştirea laborator.
lui
-măsor şi notez în Pregătesc
FO:puls,temperat pacientul pentru
ura,respiratia,tens examene
iunea arteriala. radiologice
administrez
pacientului O2 pe
sonda nazală

21
 NEVOIA DIANOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE
2. Nevoia de Subfebrilitate Pacientul să -aerisesc Administrez la În urma
a menţine (37,9ºC) îşi menţină încăperea în care indicaţia îngrijirilor
temperatura datorită bolii, temperatura se află pacientul medicului acordate,
corpului în manifestat prin corpului în -asigur antitermice, pacientul avea
limite agitaţie şi limite pacientului antibiotice, temperatura
fiziologice tegumente ce fiziologice îmbrăcămintea încălzesc axială 36,5 ºC,
prezintă o lejeră pacientul cu valoare ce s-a
uşoară -servesc pacientul pături, menţinut pe
transpiraţie cu cantităţi mici termofoare, sticle perioada
de lichide, cu apă caldă. spitalizării
călduţe, la
intervale regulate
de timp
-schimb lenjeria
de pat şi de corp
ori de câte ori este
nevoie

22
 NEVOIA DIANOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE
3. Nevoia de Dezinteres faţă Pacientul să -ajut pacientul să Aplic pudră de În urma
a fi curat şi de măsurile de prezinte îşi facă baie totală talc, și creme îngrijirilor
îngrijit şi a-şi igienă tegumentele sau îi efectuez grase pe acordate,
păstra manifestate şi mucoasele toaleta pe regiuni tegumente și pacientul înţelege
tegumentele prin alterarea curate -ajut pacientul să mucoase pentru importanţa igienei
şi mucoasele tegumentelor se îmbrace şi să mențiunerea corporale şi
curate şi mucoaselor îşi taie unghiile, integrității lor. începe să îşi
să îşi facă toaleta însuşească
cavităţii bucale deprinderi
-informez igienice
pacientul în
legătură cu
importanţa
menţinerii curate
a tegumentelor şi
mucoaselor
pentru prevenirea
îmbolnăvirilor

NEVOIA DIANOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE

23
4. Nevoia de Evitarea Pacientul să -asistenta -testarea Pacientul are o
a evita pericolelor din fie în amplasează sensibilității la stare de bine
pericolele cauza siguranţă, pacientul în salon, antibiotice și Anxietatea s-a
anxietăţii; fără accidente în funcţie de algocalmin la redus
-afectare fizică şi infecţii starea lui, indicația
şi psihică Pacientul să afecţiune şi medicului.
fie echilibrat receptivitate - i se
psihic cât mai -ia măsuri de administrează la
curând prevenire a indicația
transmiterii emdicului Cefort
infecţiilor i.v. la 8 ore.
-efectuează - se recoltează
imunizările produse biologice
necesare și exudat
-învaţă pacientul faringian pentru
tehnici de examene de
relaxare laborator.
-asistenta asigură
un mediu de
protecţie psihică
adecvat stării
pacientului

24
 CAZUL CLINIC II
CULEGEREA DATELOR
NUME: A;
PRENUME: C;
SEX: M;
VÂRSTA: 15 ani;
OCUPAŢIA: elev;
DOMICILIUL:galati
ÎNĂLŢIME: 157 cm;
GREUTATE: 50 kg;
T - 37,9˚C,- puls: 85 pulsaţii/minut, tensiunea arteriala 140/75 mm HG, respiratia-26/min
ANTECEDENTE HEREDO COLATERALE – bunica maternală astm bronşic cronicizat
ANTECEDENTE PERSONALE – a efectuat toate vaccinările conform vârstei.
DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE: Astm bronşic
ISTORICUL BOLII. Bolnavul relatează că în urmă cu o lună a prezentat o infecţie a căilor
aeriene superioare manifestată prin rinoree, motiv pentru care s-a prezentat la medical O.R.L.-ist.
Diagnosticul a fost de rinită alergică, urmând tratament conform prescripţiei medicale (Claritine,
spray corticosteroid nazal şi antihistaminice). Se prezintă la medicul de familie pe data de
30.05.2013 acuzând crize de dispnee de tip expirator cu ortopnee, wheezing, tuse cu expectoraţie
seromucoasă.
MOTIVELE INTERNĂRII
● dispnee de tip expirator cu ortopnee, tuse cu expectoraţie seromucoasă, tiraj intercostal,
wheezing, senzaţie de sufocare („sete de aer”), facies palid, cianoză perinazală; tegumente şi
mucoase palide; ochi încercănaţi; fose nazale libere; îşi face igiena cavităţii bucale, tegumente
palide fără semne particulare; normoton, constituţie astenică; ţesut celular adipos slab reprezentat.
NEVOI AFECTATE:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
2. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
3. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
4. Nevoia de a mânca şi a bea.

25
 NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE

1. Nevoia de Dispnee Pacientul să -aerisesc salonul în La indicatia Starea generală

a respira şi a paroxistică cu prezinte o care se află pacientul medicului,administ a pacientului
avea o bună respiraţie respiraţie -asigur pacientului rez se prezintă în
circulaţie suierătoare, corespunză- poziţie semi-şezândă *Hemisuccinat de continuare
wheezing, toare în pat pentru hidrocortizon alterată
manifestată favorizarea *Miofilin
prin „sete de respiraţiei. *Berotec spray
aer”, senzaţie -eliberez caile Criza cedează

de sufocare respiratorii Pregătesc după

-administrez O2 materialele administrarea

pacientului necesare recoltării medicamentelo

-educ pacientul să de sânge pentru r iar sputa este

facă uşoare exerciţii analize de eliminată mai

de inspiraţie şi laborator. uşor

respiraţie
-măsor funcţiile Pregătesc pacientul

vitale ale pacientului pentru examene

radiologice şi îl
însoţesc

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

26
AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE
2. Nevoia de Alterarea Pacientul să -identific cauzele -administrez la Pacientul a
a dormi şi a somnului, fie odihnit, cu care determină indicația medicului prezentat un
se odihni manifestată un somn nesatisfacerea acestei Diazepam înainte somn de 7h
prin somn corespunzăto nevoi de culcare cu 30 de
agitat, treziri r calitativ şi -creez condiţii de minute.
frecvente, cantitativ microclimat necesare - linistesc pacienta
nelinişte, Pacientul să odihnei pacientului și tratament
oboseală, aibă o igienă -apreciez somnul simptomatic.
slăbiciune corespunzăto pacientului din punct
are pentru a de vedere calitativ şi
se putea cantitativ
odihni -învăţ pacientul să
bea un pahar cu lapte
cald înainte de
culcare
-observ şi notez
numărul de ore
dormite

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE

27
3. Nevoia de Poziţie Pacientul să -aşez pacientul în Mobilizez Pacientul
a se mişca şi inadecvată poată respira salon într-un pat pacinentul, îl ajut adoptă o
a avea o bună datorită uşor, să se lângă fereastră ca să să facă mișcări poziţie care îi
postură dispneei, deplaseze cu se poată duce la aer specifice îmbunătăţeşte
manifestată uşurinţă mai uşor când încep kinetoterapiei, îi respiraţia
prin poziţie Pacientul să crizele fac masaj pe zonele Pacientul se
ortopneică, aibă o poziţie -aşez câteva perne la încordate pentru a deplasează mai
„sete de aer”, normală a spatele pacientului se relaxa. uşor, dispneea
dificultatea de corpului pentru a-i uşura şi astenia s-au
a se mişca, respiraţia diminuat
astenie -planific un program
de plimbări împreună
cu pacientul
-explic pacientului
necesitatea păstrării
repausului la pat şi îi
propun activităţi cu o
mobilizare mai
redusă

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

AFECTATĂ DE NURSING AUTONOME DELEGATE
4. Nevoia de Dificultate de a Pacientul să -asigur pacientului - Regim alimentar. Pacientul

28
a bea şi a se alimenta şi îşi recapete mese în cantitate -anunț pacientul respectă
mânca hidrata datorită apetitul mică şi la intervale din timp să nu indicaţiile date
bolii, Pacientul să scurte de timp consume nimic în cu privire la
manifestată aibă o -evaluez gradul de dimineața modul de
prin inapetenţă greutate nutriţie al pacientului efectuării alimentare
corporală în înregistrând valorile recoltărilor;
funcţie de de greutate şi -îi explic necestatea
înălţime şi înălţime în foaia de acestor recoltării în
vârstă observaţie vederea precizării
-ofer pacientului diagnosticului.
lichide - montez perfuzie
-supraveghez cu glucoză,
pacientul în timpul hidrolizată de
servirii mesei proteine și ameste
-urmăresc apetitul curi de aminoacizi,
pacientului şi modul vitamine și
de alimentare al electrolizi, conform
acestuia indicațiilor
-cântăresc pacientul medicului.
zilnic şi monitorizez
valorile respective

CAZUL CLINIC III

CULEGEREA DATELOR
NUME: B;
PRENUME: V;
29
SEX: F;
VÂRSTA: 16 ani;
OCUPAŢIA: elev;
DOMICILIU:galati
ÎNĂLŢIME: 167 cm;
GREUTATE: 56 kg;
T - 37,9˚C, puls: 85 pulsaţii/minut, tensiunea arteriala 140/75 mm HG, respiratia 26/min
ANTECEDENTE HEREDO COLATERALE – fără importanţă
ANTECEDENTE PERSONALE – a efectuat toate vaccinările conform vârstei, la 7 ani - varicelă
DIAGNOSTIC MEDICAL LA INTERNARE: Astm în status astmaticus
ISTORICUL BOLII. Bolnava cunoscută cu astm bronşic de la vârsta de 16 ani prezintă dispnee,
wheezing, tuse productivă. În dimineaţa zilei ce prevede internarea, pacienta prezintă un acces de
dispnee astmatică progresiv evoluând spre agravare până la apariţia ortopneii. Se asociază cu
respiraţia şuierătoare şi tuse. Dispneea nu se ameliorează nici la administrarea repetată, de
miofilin şi bronhodilatatoare simpaticometice, respectiv spray Salbutamol, motiv pentru care se
internează în secţia interne pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
MOTIVELE INTERNĂRII
● dispnee de tip expirator cu ortopnee, tuse cu expectoraţie seromucoasă, wheezing, facies palid,
cianoză perinazală; tegumente şi mucoase palide; ochi încercănaţi; fose nazale libere; îşi face
igiena cavităţii bucale, tegumente palide fără semne particulare;constituţie astenică; ţesut celular
adipos slab reprezentat, tegumente palide; fără semne particulare, dispnee expiratorie în ortopnee,
wheezing.
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.
2. Nevoia de a evita pericolele.
3. Nevoia de a bea și a mânca.
4. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice normale.

30
 NEVOIA DIAGTNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURISNG AUTONOME DELEGATE

1. Nevoia de Dispnee Pacienta să -aşez pacienta în La indicatia Dificultatea

a respira şi a bradipneică de respire cu poziţie şezând medicului,admini de a respira s-
avea o bună tip expirator minim de -asigur aerisirea strez: a mai
circulaţie datorită crizei dificultate salonului prin *Hemisuccinat de diminuat
astmatice deschiderea hidrocortizon*Mi
manifestată prin ferestrelor ofilin
tahipnee, -îndepărtez *Ventolin spray
cianoza secreţiile nazale 1-2 pufuri x 3
tegumentelor, ale pacientei ori/zi prin
wheezing, tuse -administrez inhalaţie
pacientei prin Pregătesc
sonda endonazală materialele
O2 necesare recoltării
-informez şi de sânge pentru
explic pacientei analizede
necesitatea laborator.
recoltării de sânge Pregătesc
pentru efectuarea pacienta pentru
egamenelor de examene
laborator, a sputei radiologice şi o
pentru examenele însoţesc
bacteriologice,
efectuarea EKG-
ului şi a
radiografiei
pulmonare

31
 NEVOIA DIAGTNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE
AFECTATĂ DE NURISNG AUTONOME DELEGATE
2. Nevoia de Vulnerabilitate Pacienta să - i se întrerupe -testarea Starea
a evita faţă de pericole prezinte alimentația solidă. sensibilității la pacientei e
pericolele din cauza diminuarea - se recomantă antibiotice și ameliorată şi
afecţiunii anxietăţii în pacientei gargară algocalmin la nu constituie
pulmonare, termen de 1h cu soluții indicația sursa de
manifestate prin antiseptice. medicului și infecţie
agitaţie, facies -se iau măsuri admin istrarea i.v. nosocomială
inspaimantat, pentru evitarea de Algocalmin 1
nevrozitate, infecțiilor fiolă pentru
frică nosocomiale prin calmarea durerii.
respectarea - i se
măsurilor de administrează la
igienă indicația
spitalicească și a emdicului Cefort
circuitelor i.v. la 8 ore.
spitalului. - se recoltează
-măsurarea produse biologice
funcțiilor vitale. și exudat
faringian pentru
examene de
laborator.

NEVOIA DIAGTNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

32
AFECTATĂ DE NURISNG AUTONOME DELEGATE
3. Nevoia de Alimentaţie Pacienta să -informez - Regim Inapetenţa s-a
a bea și a insuficientă fie echilibrată pacienta asupra alimentar. mai diminuat,
mânca calitativ şi nutriţional şi importanţei -anunț pacientul pacienta s-a
cantitativ hidroelectroli consumului de din timp să nu obişnuit cu
datorită tic alimente şi lichide consume nimic în regimul
anxietăţii, în menţinerea dimineața alimentar
manifestată prin sănătăţii efectuării
hidratare -urmăresc orarul recoltărilor;
insuficientă, şi distribuţia -îi explic
meselor necestatea acestor
-asigur echilibrul recoltării în
între principiile vederea precizării
alimentare de bază diagnosticului.
şi repartizez raţia - montez perfuzie
zilnică cu glucoză,
corespunzătoare hidrolizată de
proteine și ameste
curi de
aminoacizi,
vitamine și
electrolizi,
conform
indicațiilor
medicului.

NEVOIA DIAGTNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII INTERVENŢII EVALUARE

AFECTATĂ DE NURISNG AUTONOME DELEGATE

33
4. Nevoia de Hipertermie Pacientul să -aerisesc Administrez la În urma
a menţine datorită bolii, îşi menţină încăperea în care indicaţia îngrijirilor
temperatura manifestata prin temperatura se află pacientul medicului acordate,
corpului în temperatură de corpului în -asigur repaus la Algocalmin 1 evoluţia este
limite 38ºC limite pat pacientului pe fiola im. favorabilă, cu
fiziologice normale perioada febrilă -supraveghez scăderea
normale -măsor funcţiile pacientul în temperaturii
vitale, în special vederea riscului după 1 h la
temperatura de alte 37,2ºC
corporală la complicaţii,
intervale regulate semnalând orice
de timp, modificare
monitorizând cu patologică apărută
atenţie valorile medicului.
respective
-hidratez pacientul
permanent în
funcţie de bilanţul
hidroelectrolitic
-schimb lenjeria
de pat şi corp a
pacientului ori de
câte ori este
nevoie

CONCLUZII

34
Copiii cu astm au simptome cand caile respiratorii se ingusteaza, fie ca urmare a contractiei
musculaturii bronsice (bronhospasm), fie cand se inflameaza si se umplu cu mucus, si afectarea
cailor respiratorii se datoreaza expunerii la anumite substante declansatoare numite alergeni (de
exemplu, dupa inhalarea de polen, substante poluante din aer ca si gazele de esapament,praf de
casa, mucegai, fum de tigara), sau cand copilul face o viroza sau o alta afectiune respiratorie
infectioasa. Uneori, mecanismul declansarii crizei de astm poate fi mixt, alergic si infectios cu
cele doua cauze suprapuse. Uneori, episodul de astm poate fi declansat de efortul fizic, de stres
sau chiar de ingerarea de medicamente.
Astmul la copii nu este o boala diferita de astmul la adulți, dar copiii se confrunta cu o provocari
unice. Pentru ca astmul este una dintre principalele cauze care determina vizite nedorite la
camerele de garda, spitalizari si absente de la scoala ,in mica copilarie si pana la adolescenta .In
acest interval copiii se imbolnavesc mai usor de afectiuni respiratorii acute in colectivitati si fac
mai des alergie respiratorie severa de tipul astmului , care se reduce semnificativ la adultii care
raman astmatici doar 20% dintre cei care au avut astm si in copilarie
Manifestarile astmului la copii variaza ca durata, ca forta de manifestare sau ca frecventa de
aparitie. Nu este obligatoriu ca un copil sa aiba toate aceste simptome in acelasi timp si el poate
sa aiba simptome diferite in momente diferite de la debutul bolii. Simptomele pot de asemenea sa
varieze de la un episod de astm la altul, fiind blande in timpul unui episod si severe in timpul
altui episod.
Uneori copiii cu astm pot avea perioade lungi asimptomatice intrerupte de crize de astm
periodice; alteori pot avea simptome zilnic. Exista si copii cu astm care au simptome doar in
timpul exercitiilor fizice sau cand sunt expusi la anumiti alergeni( de exemplu inhaleaza polen de
ambrozie in perioada iulie - octombrie)sau la infectii virale ale tractului respirator( cum e infectia
cu virus sincitial respirator)
Episoadele usoare de astm sunt in general mai frecvente. De obicei, caile respiratorii se deschid
dupa cateva minute sau dupa cateva ore de la folosirea medicamentelor bronhodilatatoare.
Episoadele severe sunt mai putin frecvente, insa dureaza mai mult si necesita ajutor medical
imediat.
Este important sa recunoasteti chiar si simptomele usoare pentru ca acestea sa poata fi tratate;
astfel, se pot preveni episoadele severe si se reuseste mentinerea astmului sub control.

BIBLIOGRAFIE

35
1. "Tratat de medicina interna" vol. I "Bolile aparatului respirator" sub redactia prof. Radu
Paun,coordinator prof. Constantin Anastasiu, Editura Medicala 2000

2. "Medicina interna pentu cadre medii" Corneliu Borundel, Editura All,vol. II, 2007

3. Anatomia si fiziologia omului dr. Roxana Maria Albu, Editura Corint, 2006

4. Tehnici speciale de ingrijire a bonavilor,coordinator dr. Georgeta Balta, Editura Didactica si

Pedagogica Bucuresti 2000

5. Tehnici speciale de ingrijire a bonavilor, coordinator As. Lucretia Titirca, Editura Didactica si
Pedagogica Bucuresti 2008

6.Teodorescu Exarcu, Ileana Gh.Ciuhat, Silvia Gherghescu, Maria Soigan-Biologie –Anatomie

și Fziologia omului - Editura Didacticăși Pedagogică R.A, București, 1994

7. FL. Marin- Boli interne pentru cadre medii Editura Medicală, București, 1980

8.Radu Rizescu-AGENDA Medicală- Editura Medicală, București, 1995.

9.Simon Purice - Clinica Medicală- Analizeși sinteze-vol.I Editura Științifică și Enciclopedică,

București, 1989

10.Virginia Henderson - Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, 1999.

11.Voiculescu Marin- Medicina pentru familie - Editura Medicală, București, 1986.

12. Vlaicu Radu,Practica Urgențelor Medicale-Editura Dacia, 1998.

ANEXA 1

36
FIGURA 1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

ANEXA 2
37
FIGURA 2. MECANICA RESPIRAȚIEI

ANEXA 3
38
FIGURA 3. ASTMUL BRONȘIC

39