Sunteți pe pagina 1din 6

EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR

Examenul general
Poate oferi date privind:
Atitudinea şi poziţia – oferă date privind poziţia pacientului în anumite boli
respiratorii. Pot fi prezente poziţia ortopneică sau poziţii antalgice.
Faciesul poate oferi date importante despre prezenţa unor boli respiratorii:
- facies vultuos – cu pomeţi roşii, ochi strălucitori, pe fond febril, care
apare în pneumonia francă lobară (semnul Jaccoud - hiperemie de aceeaşi parte
cu pneumonia) .
- facies cianotic – mai ales a buzelor, pomeţilor şi a vârfului nasului –
denotă o afecţiune cronică pulmonară (bronhopneumonie, pneumonie masivă,
BPCO avansat, neoplasm pulmonar,etc.) sau un cord pulmonar cronic.
- facies cianotic-negru „blue-bloatter” apare la bronşiticii cronici sau
în sindromul mediastinal
- facies „pink-puffer” tipic pentru emfizematoşi
Examenul tegumentelor şi mucoaselor –poate releva: cianoză de tip central,
herpesul labial caracteristic în pneumonii virale sau în pneumonia francă
lobară. Nu trebuie uitată examinarea tegumentelor de la membrele inferioare
(edeme, tulburari trofice) tipice pentru cordul pulmonar cronic.
Examenul fanerelor – poate decela modificări de tipul degetelor hipocratice
sau în sticlă de ceas tipice pentru BPCO, procese pulmonare cronice, neoplasm
pulmonar, etc
Examenul sistemului nervos şi osteoarticular poate releva: dureri şi
tumefieri articulare, frecvent paraneoplazice (osteoartropatia pneumică),
nevralgia de plex brahial, asociată cu ptoză palpebrală şi inegalitate pupilară,
caracteristică pentru sindromul Pancoast –Tobias.

Examenul toracelui
Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului
fizic: inspecţie, palpare, percuţie şi ascultaţie.
Se stabilesc linii de reper:
- linia - mediosternala
- medioclaviculara
- linia axilara - anterioara
- mijlocie
- posterioara
INSPECTIA TORACELUI
- unghiul sternal normal este <90 °.
- diametrul antero - posterior este mai mic ca cel lateral, raportul este 2:1
toracele emfizematos - "in butoi"
- diametrul antero-posterior este mai mare
- unghiul sternal >90°.
coloana vertebrala:
- deformari - cifoza , scolioza
- mobilitatea coloanei
miscarile respiratorii – se apreciază simetria, amplitudinea.
Se caută existenţa retracţiilor intercostale in inspir - "tiraj costal".
Se apreciază frecventa si amplitudinea respiratiilor.
Se examinează pacientul:
- are cianoza centrala? (calda, cuprinde si mucoasele: buze, limbă)
- are venele jugulare destinse?
- are edeme ale gambelor ?
- are degete hipocratice (unghii in "sticla de ceasornic", degete ca "betele
de tobosar" cianotice)

PALPAREA TORACELUI
Vizează palparea: peretelui toracic, palparea vârfurilor şi bazelor plămânului,
palparea plămânului adică a freamătului pectoral.
Identificarea poziţiei traheei:

Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă, prin aplicarea feţei


palmare pe torace (cu degetele lipite), pe toate feţele, succesiv şi simetric.
Se palpeaza:
- peretele toracic - are durere la palparea toracica? (in nevralgie intercostala,
fracturi costale)
- se apreciază prin palpare excursiile respiratorii : posterior se plaseaza palmele
la baza toracelui cu policele spre coloana, pacientul inspira si deplaseaza in
lateral palmele examinatorului. La fel şi pentru faţa anterioară. Se urmăreşte
dacă miscarile respiratorii sunt simetrice.

- Se apreciază prin palpare freamatul pectoral - transmiterea vocii la peretele


toracic, cind pacientul spune "33". Datorită faptului că sunetul se transmite de
la corzile vocale prin căile aeriene, prin parenchimul pulmonar până la peretele
toracic, examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt
pectoral sau vibraţie vocală.
Mâinile se plasează cu faţa
palmară sau cu marginea cubitală
pe peretele toracic. Freamatul
poate fi crescut (in pneumonie) sau
scazut (in emfizem).

PERCUTIA TORACELUI
Prin percuţie se verifică sonoritatea pulmonara.
Se percuta simetric şi se compara stg-dr.
Se incepe cu fosele supraclaviculare, apoi cu spatiile intercostale (nu pe
reliefuri osoase).

Se identifică prin percuţie marginea inferioara a plaminului, in inspir si expir


(normal variaza cu 5-6 cm).
Se apreciază dacă sonoritatea pulmonara este normala pe toată suprafaţa
toracelui:
Sonoritate anormala se percepe in urmatoarele situatii:
- matitatea apare in pleurezie
- submatitate în pneumonii, infarcte pulmonare
- hipersonoritate in pneumotorax.

ASCULTATIA PLAMANULUI
Zgomotele sunt determinate de trecerea aerului prin caile respiratorii si alveole.
Modificarile sunt date de variaţiile calibrului luminal, de prezenta de fluide,
mucus, modificari pleurale.
Pentru o ascultaţie corectă, pacientul trebuie sa respire adanc, cu gura deschisa.
Ascultaţia se face simetric, in inspir si expir.

Normal se ascultă:
- suflu tubar - in dreptul traheei, expirul cu intensitate mai mare decât
inspirul
- murmur vezicular - in restul plaminilor, inspirul cu intensitate mai mare
decât expirul
În afara zgomotelor normale se pot asculta şi zgomote supraadaugate.
 Raluri bronsice - ronflante – se ascultă ca nişte "sforaituri"
- sibilante – se ascultă ca nişte "ţiuituri"
Ralurile bronşice apar si in inspir si expir (în astm bronsic)
 Raluri alveolare - crepitate - se aud in inspir, zgomotul seamănă cu cel
produs de frecarea firelor de par (in pneumonie).
- subcrepitante - se aud in inspir si expir, seamănă cu
zgomotul facut de suflarea aerului cu paiul intr-un pahar cu apa (apar in
insuficienta cardiaca).
 Frecatura pleurala (in pleurite)

Puteţi vizualiza examenul clinic al aparatulului respirator la următoarele adrese:


› Partea I:
http://www.youtube.com/watch?
v=OdkdJZ_ppOI&feature=player_detailpage
› Partea a II-a:
http://www.youtube.com/watch?
v=OYDeI2HEyZw&feature=player_detailpage
› Ascultaţia pulmonară normală şi patologică
http://www.med.ucla.edu/wilkes/lungintro.htm