ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI

CURS 25

SISTEMUL RESPIRATOR

A. ANATOMIA SISTEMULUI RESPIRATOR

Activitățile fiziologice ale organismului uman necesită un consum

permanent de energie.
Energia utilizată provine din substanțele organice care sunt supuse, la nivel
celular, unor procese de oxido-reducere în urma cărora rezultă și CO 2 care trebuie
eliminat.
Totalitatea organelor care au rolul de a prelua, din aerul atmosferic,
O2 necesar acestor procese și de a elimina CO2 din organism, alcătuiesc sistemul
respirator.

Sistemul respirator este format din: căi aeriene și plămâni.

1. CĂILE AERIENE
Căile respiratorii sunt conducte prin care aerul atmosferic, încarcat cu
O2 ajunge la plămani, iar aerul cu CO2 de la plămani este eliminat. 
Căile respiratorii sunt: fosele nazale, faringe, laringe, traheea și bronhiile.

1. Fosele nazale - nasul este alcătuit dintr-o parte externă, care proemină
la suprafața feței, și o parte internă, cavitatea nazală. Aceasta este
împărțită în două jumatăți (fose nazale) prin septul nazal. 

1
 Fosele nazale comunică anterior cu exteriorul prin nări și posterior cu
nasofaringele prin coane. Partea anterioară a cavității nazale este captușită cu
țesut epitelial stratificat, iar partea posterioară cu un epiteliu cilindric
pseudostratificat.
Cavitatea nazală îndeplinește mai multe roluri: purifică și umezeste aerul
inspirit, participă la realizarea funcțiilor analizatorului olfactiv, este camera de
rezonanță pentru sunetele emise la nivelul laringelui.

2. Faringele - face legatura dintre cavitatea bucala și esofag, și între

cavitatea nazală și laringe, având atât funcție digestivă cât și respiratorie. Este
constituit din trei porțiuni:
 nazofaringe (porțiunea superioară) – are funcție respiratorie;
 orofaringe (porțiunea mijlocie) – are funcție respiratorie și digestivă;
 laringofaringe (porțiunea inferioară) – se separa calea digestivă de cea
respiratorie.
Faringele conține trei perechi de amigdale: o pereche la nivelul
nazofaringelui și două perechi la nivelul orofaringelui (palatine și linguale).

3. Laringele - este principalul organ al fonației și conduce aerul către

plamani. Este format din 9 cartilaje hialine și elastice, dintre care 3 sunt
nepereche (epiglota, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid), iar 6 sunt pereche
(aritenoide, cuneiforme, corniculate). Cel mai mare este cartilajul tiroid,
proeminenăța lui fiind cunoscută sub numele de “marul lui Adam“, mai bine
dezvoltat la barbați, ca urmare a influenței testosteronului asupra dezvoltarii
laringelui în timpul pubertății.
Laringele previne pătrunderea alimentelor în căile respiratorii prin
intermediul epiglotei, o structura cartilaginoasă ce inchide glota (deschiderea
laringeală) în timpul deglutiției. Legatura dintre laringe și trahee se face prin
cartilajul cricoid.
Laringele este căptușit de mucoasa laringeală, care formează 2 perechi de
corzi vocale (false și adevarate); vibrațiile corzilor vocale genereazș sunete.
Mușchii laringeali au rol esențial în închiderea glotei în timpul deglutiției, dar și în
vorbire. Există 2 tipuri de mușchi: extrinseci (ridică laringele în timpul înghițirii)
și intrinseci (acționează asupra corzilor vocale).

2
Fig. Laringele

4. Traheea - este un organ în formă de tub, care continuă laringele, și se

întinde de la C6 pana la T4, unde se împarte în cele două bronhii. Prezintă un
segment cervical și unul toracal. În segmentul cervical vine în raport posterior cu
esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu mușchii infrahioidieni și pielea.
Lateral, vine în raport cu artera carotidă comună, vena jugulară internă,
nervul vag și lobii laterali ai glandei tiroide. Porțiunea toracică este situată în
mediastinul superior. Posterior, vine în raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei
și cu ramurile desprinse din el, cu timusul și cu sternul, iar lateral cu plămânii,
acoperiți de pleură.
Peretele traheei posedă un schelet format din 15-20 inele cartilaginoase în
formă de potcoava. Partea posterioară a inelelor, dinspre esofag, este completată
cu țesut conjunctiv. Traheea este captușită cu un epiteliu respirator
pseudostratificat, format din celule ciliate și mucoase. Cilii vibratili, cu mișcare
ondulatorie permanentă, împing spre faringe surplusul de mucus și eventualele
impurități ajunse până aici.

3
 5. Arborele bronșic - este alcătuit din căile respiratorii extra și
intrapulmonare. Căile extrapulmonare sunt bronhiile primare, fiecare prezentând
inele de cartilaj hialin complete, care le mențin permanent deschise. Bronhiile
sunt captușite cu un epiteliu cilindric pseudostratificat ciliar.
Bronhiile primare, prin ramificare, formează căile intrapulmonare,
reprezentate de bronhii secundare, terțiare și bronhiole. La nivelul bronhiolelor
nu mai există cartilaj hialin, pereții lor prezentând doar musculatură netedă, care
le permite să-și dilate sau să-și contracte lumenul. Peretele muscular conferă
bronhiolelor, în sistemul respirator, rolul pe care îl au arteriolele în sistemul
cardiovascular. Bronhiolele sunt căptușite cu un epiteliu cubic unistratificat.