Sistemul respirator

 Sistemul respirator constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos

între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen și
eliminând din organism dioxidul de carbon.
 Acesta este format din:
 Căile respiratorii
 Plămânii
 Căile respiratorii asigură alveolele pulmonare cu aer
atmosferic oxigenat şi evacuează din alveole aerul bogat
în dioxid de carbon.
 În căile respiratorii aerul este încălzit până la temperatura corpului, este umezit şi
curăţat de particule de praf, virusuri şi bacterii.
 Organele care formează căile respiratorii sunt tapetate cu mucoasă respiratorie.
 Ele au formă tubulară și se împart în:
 extrapulmonare (nas extern, fose nazale, cavitate bucală, faringe, laringe, trahee);
 intrapulmonare (arbore bronşic);
Nasul extern şi fosele nazale
 Nasul extern reprezintă segmentul căilor respiratorii prin care sistemul respirator
comunică cu mediul extern.
 Orificiile nazale la om sunt orientate în jos, fapt ce determină curentul de aer inspirat
să se îndrepte nu rectiliniu spre faringe, ci în sus, spre regiunea olfactivă a nasului,
descriind o traiectorie lungă.
 Aceasta asigură încălzirea şi curățarea aerului.
 Fosele nazale (perechi) au pereţii interni tapetați cu mucoasă nazală, formată din
mucoasă olfactivă şi mucoasă respiratorie.
 Cilii celulelor mucoasei respiratorii şi mucusul secretat de glandele nazale sedimentează
particulele de praf, bacteriile, particulele virale şi impurităţile din aerul inspirat.
Cavitatea bucală
 Are funcția de cale respiratorie.
 Ea nu posedă structuri specializate în epurarea, umezirea şi încălzirea aerului.
Faringele
 Prezintă un organ aero-digestiv.
Laringele
 Este un organ tubular cu funcţii respiratorii şi de fonaţie.
 Cavitatea internă a laringelui este tapetată cu mucoasa respiratorie, care formează
două cute orizontale.
 Cutele superioare sunt lipsite de muşchi şi ligamente, fiind numite corzi vocale false,
iar cele inferioare au în grosimea lor muşchi şi intervin în fonaţie, prezentând coardele
vocale propriu-zise.
 Aerul expirat ce trece prin laringe provoacă vibraţia coardelor vocale, generând
sunete.
 Între cutele superioare şi cele inferioare se află un orificiu numit glotă.
 La nivelul laringelui aerul continuă să fie încălzit, umezit şi curăţat de impurităţi.
Traheea
 Are pereţii formaţi din 16–20 inele cartilaginoase incomplete, unite între ele prin
ligamente fibroase.
 Semiinelele cartilaginoase se deschid în direcţia esofagului.
 O astfel de structură permite dilatarea esofagului (aflat posterior de trahee) în timpul
deglutiţiei.
 Mucusul secretat la suprafaţa internă a traheei sedimentează particulele solide şi
bacteriile ajunse în trahee împreună cu aerul.
Bronhiile
 Traheea segregă în două ramuri:
 bronhia extrapulmonară dreaptă, care pătrunde în plămânul drept
 bronhia extrapulmonară stângă, care pătrunde în cel stâng.
 În fiecare plămân, bronhia extrapulmonară se ramifică în bronhii lobare, bronhii
segmentare și bronhiole, formând arborele bronşic
intrapulmonar.
 Arborele bronșic din plămânul drept se deosebește de
cel din plămânul stâng după numărul de ramuri.
 Plămânii sunt organe pare localizate în cavitatea
toracică de o parte și de alta a inimii.
 Ei au forma unor saci conici orientaţi cu vârful în sus şi baza în jos.
 Volumul plămânilor se modifică în procesul respiraţiei.
 La exterior plămânii sunt acoperiţi de pleura viscerală.
 Plămânii sunt formaţi din parenchim pulmonar, care este împărţit în lobi.
 Plămânul drept are trei lobi (superior, mijlociu şi inferior), iar cel stâng – doi (superior
şi inferior).
 Lobii sunt formaţi din porţiuni mai mici, numite segmente (plămânul stâng – 9, iar cel
drept – 10), care la rândul lor sunt formate din mai mulţi lobuli.
 Fiecare lobul pulmonar începe cu o bronhiolă intralobulară, ce se ramifică în bronhiole
respiratorii, iar acestea din urmă se termină cu alveole pulmonare.
Alveola pulmonară
 Este unitatea funcţională a plămânilor.
 Ea se caracterizează prin:
 suprafaţa imensă (estimată la cca 100 m2, echivalentă cu suprafaţa unui cort de
tenis) și volumul de cca 6 litri;
 pereţi foarte fini (grosimea celulelor epiteliale care
formează alveolele este de 0,2 μm);
 pereţi elastici şi rezistenţi la deformare (alveolele
sunt supuse distensiei-relaxării de cca 20 000 ori pe
zi).
 Ele sunt înconjurate de o reţea densă de capilare sangvine
în care inima propulsează cca 5 l sânge/min.