Miorița (mitul transhumanței)

Rezumat: Miorița povestește despre trei ciobani (vrâncean, ungurean, moldovean) care își
conduc turmele la pășune. Totuși, ungureanul și vrânceanul, invidioși pe ciobanul moldovean
care era mai bogat decât ei pentru că avea turme, cai și câini mai buni, hotărăsc să-l omoare și
să-și împartă averea între ei. Acordul lor este auzit de Miorița, care se grăbește la ciobanul ei
să-i dezvăluie ce se întâmplă, obligându-l să facă ceva urgent. Totuși, moldoveanul nu face
altceva decât să dea instrucțiuni pentru cazul morții sale, pe care o înfățișează ca pe o nuntă în
care se va conecta cu natura.

Operele inspirate din acest mit:

Mai am un singur dor (Mihai Eminescu)

1. Dorul de liniște și armonie cu natura: În ambele texte, se regăsește un profund dor al
protagonistului pentru liniște și armonie cu natura. Eminescu exprimă dorința de a muri
în liniște, la marginea mării, unde să fie înconjurat de frumusețea naturală, iar în
"Miorița", ciobanul român exprimă un simțământ de pace și acceptare a destinului său,
dorind să fie înmormântat într-un loc liniștit și frumos.
2. Acceptarea inevitabilității vieții și morții: Ambele poezii ilustrează acceptarea
inevitabilității vieții și a morții. Protagoniștii înțeleg și acceptă destinele lor și își găsesc
pacea și liniștea în ceea ce urmează să fie.
3. Legătura cu natura și elementele naturale: Atât Eminescu, cât și Alecsandri folosesc
imagini și simboluri din natură pentru a-și exprima starea interioară a personajelor și
pentru a ilustra ideile de liniște și acceptare. Mareea, codrul, apele, cerul senin,
frunzele, luna și vântul sunt elemente naturale prezente în poeziile ambilor autori.

Poetul este dezamăgit de viață pentru că nu poate ajunge la absolut, de aceea, vede moartea ca pe o
scăpare dintr-o viață neîmplinită și își încheie viața cu bucurie. Pentru el, moartea este doar un proces ciclic,
unirea geniului cu elementele naturii și întoarcerea la infinit, la fel ca la Miorița.
Ceea ce leagă Mai am un singur dor și Miorița este dorința reciprocă atât a ciobanului, cât și a
subiectului liric al acestei poezii de a se contopi cu natura.

Baltagul (Mihail Sadoveanu)

 Tema centrală a romanului conține un motiv mioritic: Doi ciobani, de invidie, hotărăsc să-l
omoare pe al treilea în romanul Baltagul ca și în Miorița.
 În ambele opere este prezent și un personaj feminin. În Miorița, mama are grijă de ciobanul
moldovean, în timp ce în Baltagul, soția sa îl caută pe ciobanul ucis.
 Unul dintre motivele mioritice este credinciosul câine Lupu al lui Nechifor. Așa cum oaia
Miorița își avertizează stăpânul despre crima iminentă pentru că îl iubește, tot așa și în
Baltagul avem un animal credincios. Câinele lui Lipan, printre altele, nu numai că l-a apărat
pe Nechifor după ce a primit o lovitură fatală în cap, dar a continuat apoi să se întoarcă la
cadavrul său și, în cele din urmă, a arătat calea către nefericitele Vitoria și fiul ei și l-a ucis
(împreuna cu Gherghiță) pe ucigașul stăpânului său.
 Mircea Nedelciu, Tânguire de mior
Motivul atât în Miorița, cât și în Nedelciu este același: lăcomia umană. Singura diferență este că
în Miorița ciobanii se unesc împotriva unuia dintre ei, împotriva unui cioban, în timp ce la
Nedelciu ciobanii se unesc împotriva oilor.

Mănăstirea Argeșului (mitul sacrificiului)

Rezumat: Neagoe vrea cea mai frumoasă mănăstire din lume, totuși, „forțele malefice”
împiedică construirea ei. Orice ar construi Manole și zidarii săi, nimic nu poate supraviețui în acel
loc. În vis, Manole primește viziunea că finalizarea cu succes a construcției mănăstirii necesită un
sacrificiu uman, și anume una dintre soțiile lor care le apare prima în fața lor. Ana, soția
însărcinată a lui Manole, ajunge în fața mănăstirii, iar Manole, disperat pentru că își dă seama că
este nevoit să-și zidească dragostea vieții pentru a duce la bun sfârșit mănăstirea, cheamă la
Dumnezeu în speranța că o va împiedica. sosire. Dumnezeu aude rugăciunile lui Manole și
trimite vreme rea, dar, în ciuda tuturor, Ana ajunge în fața mănăstirii care îi este locul destinat
morții și își acceptă soarta din dragoste pentru soțul ei. Zidirea ei reprezintă punctul culminant al
acestei balade. Mănăstirea este construită cu succes, iar domnitorul Basarab, încântat de
deznodământul situației, de teamă că Manole și zidarii săi ar putea depăși această creație prin
construirea unei mănăstiri și mai bune și mai frumoase pentru altcineva, îl surprinde pe Manole
și pe zidarii de pe acoperișul mănăstirii, de unde ei, neputându-și salva propriile vieți, sar la
moarte.

„Meșterul Manole” Octavian Goga

1. Tema construirii unei mănăstiri: Ambele poezii se concentrează pe povestea construirii unei
mănăstiri. În "Meșterul Manole", Manole și echipa sa de meșteri construiesc o mănăstire, iar
în "Monastirea Argeșului", se descrie construirea Mânăstirii Argeșului.
2. Sacrificiul personal al meșterului: În ambele poezii, meșterul implicat în construcție (Manole în
"Meșterul Manole" și meșterii în "Monastirea Argeșului") face un sacrificiu personal major.
Manole își sacrifică soția pentru a asigura durabilitatea mănăstirii, iar meșterii din "Monastirea
Argeșului" depun eforturi considerabile pentru a îndeplini comanda domnului.

Lucian Blaga, Meșterul Manole

 timpul mitic românesc în Argeș ca loc și timp al acțiunii.
 Motivul zidirii(biserica la blaga)
 Motivul sacrificiului (motivul pentru care Mira apare la locul de jurământ al lui Lucian Blaga
este diferit de varianta lui Alecsandri: Ana (numele soției lui Manole în varianta lui Alecsandri)
vine aducând feluri de mâncare, iar Mira vine cu intenția de a împiedica jertfa umană propusă
de starețul Bogumil)
 Zburătorul (mitul erotic)
Rezumat: Mitul zburătorului este un mit popular românesc care spune povestea unui spirit malefic
care seduce și posedă fetele tinere. Zburătorul este adesea descris ca un tânăr frumos și misterios,
care apare în visurile fetelor. El le seduce cu promisiuni de dragoste și fericire, dar în realitate este o
forță malefică care le aduce doar suferință.
Într-o variantă a mitului, o fată pe nume Florica este vizitată în vis de un zburător. Zburătorul o
seduce și o face să se îndrăgostească de el. Florica devine obsedată de zburător și începe să aibă
halucinații. Ea vede zburătorul în jurul ei, chiar și în timpul zilei.
Mama Floricăi este îngrijorată de starea fiicei sale și o duce la vrăjitoare. Vrăjitoarea îi spune mamei
că Florica este posedată de un zburător. Ea dă mamei un remediu care îi va ajuta pe Florica să scape
de zburător.
Mama Floricăi îi dă fiicei sale remediul vrăjitoarei. Florica îl bea și, în cele din urmă, este eliberată de
zburător. Ea se trezește din halucinațiile ei și își revine la normal.
Mitul zburătorului este o reflectare a fricii și a curiozității umane față de misterele iubirii și ale
sexualității. Zburătorul este o forță malefică care reprezintă partea întunecată a naturii umane. El
este o amintire a faptului că dragostea poate fi o forță distructivă, dacă nu este controlată.
Iată câteva dintre elementele cheie ale mitului zburătorului:
* Zburătorul este un spirit malefic care seduce și posedă fetele tinere.
* Zburătorul este adesea descris ca un tânăr frumos și misterios.
* Zburătorul apare în visurile fetelor.
* Zburătorul aduce suferință fetelor pe care le posedă.
* Femeile pot fi eliberate de zburător cu ajutorul unui remediu magic.
Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul
un important scriitor și filosof român, a preluat din mitul zburătorului în poezia sa "Zburătorul".
Această poezie, scrisă în stil romantic, explorează ideea unui erou care călătorește pe ceruri și își
caută cunoașterea și înțelepciunea în universul vast. Principalele elemente preluate din mitul
zburătorului includ:
1. Zborul și aventura: Motivul zborului este central în mitul zburătorului, iar acest aspect se
reflectă și în poezia lui Heliade Rădulescu. Eroul, numit "Zburătorul", călătorește pe
ceruri, exprimând dorința de a atinge înălțimi spirituale și de a descoperi tainele
universului.
2. Asocierea cu sfera divină: Zburătorul este adesea asociat cu divinitatea sau cu lumea
supranaturală în mituri. De asemenea, în poezia lui Heliade Rădulescu, "Zburătorul" este
descris ca un erou care are o legătură specială cu sfera divină și călătorește pentru a
căuta înțelepciunea și cunoașterea superioară.
3. Misterul și magia: Mitul zburătorului este adesea înconjurat de mister și magie, iar
această atmosferă misterioasă și supranaturală se regăsește și în poezia "Zburătorul".
Eroul își desfășoară călătoria într-un mod mistic și filozofic, exprimând aspirații spre
transcendență și cunoaștere profundă.
 Traian și Dochia (mitul etnogenezei)
Rezumat: legenda populară românească Dochia și Traian descrie legenda Dochiei,
fiica lui Decebal, care, sub amenințarea romană, pentru a nu își părăsi pământul și
neamul se transformă alături de "a ei popor"[2] în stâncă.

Mihai Eminescu, Decebal

Dochia, văzută ca o zână în ambele opere, reprezintă fața antitetică a lui Decebal.

La Asachi, dragostea lui Traian pentru Dochia poate fi interpretată și ca dragoste

pentru Dacia și dorința de a o cuceri. Aici, Dochia are o conotație pozitivă a unui
regat curajos care își sacrifică viața pentru poporul ei și pentru țara ei. Personajul
de zână Dochia are o conotație pozitivă, aproape mitică, în piesa Decebal a lui
Mihai Eminescu. Un personaj oarecum diferit al lui Dochia este prezentat în
lucrarea lui Mihail Sadoveanu Mărțișor, unde Dochia este de fapt Baba Dochia, o
bătrână care trăiește la munte și care tânjește după dragoste, iar în cele din urmă
moare în singurătate. În romanul al Vintilă Horia, Dochia și Honorius se căsătoresc
și își perpetuează dragostea cu un copil – micuța Dochița. Copilul este un simbol al
unirii a două popoare; romani si daci, din care se nasc românii.