 Mara este un roman tradițional, realist și obiectiv.

Naratorul este omniscient

(adică știe totul despre fiecare personaj și eveniment) și omniprezent (adică apare
în toate planurile narative alături de personaje), iar relatarea se face de la persoana
a III-a.
 Titlul romanului este dat de numele personajului principal, reprezentanta unei
categorii sociale, un exponent tipic al mediului din care provine; aceasta este o
femeie văduvă, care muncește pentru a le asigura copiilor ei, Persida și Trică, o
viață decentă, fără greutățile sărăciei, pe care ea fusese nevoită să le îndure.
 Acțiunea romanului Mara se petrece în regiunea subcarpatică apuseană, la granița
Crișanei cu Banatul, în perioada absolutismului austriac de după Revoluția de la
1848, adică în perioada 1850-1860. Târgurile imperiale ale acelei epoci aveau un
aspect multinațional și poliglot, imitând compoziția eterogenă a imperiului. Acolo
conviețuiau pașnic persoane aparținând unor etnii diferite (români, germani,
maghiari, sârbi), vorbitori de limbi diferite, însă membrii fiecărei etnii doreau să-și
conserve individualitatea națională.
 În acest roman autorul adâncește problematica socială pe care o tratase anterior în
nuvelele sale.
 Scriitorul realizează prin personajele sale, dar și prin acțiune, o vastă frescă socială a
unui târg românesc din împrejurimile Aradului de la mijlocul secolului al XIX-lea,
creând portrete vii și scoțând în evidență realități și moravuri specifice societății
ardelene ale acelei epoci.
 Mai evidențiază pătrunderea capitalismului în orașele ardelene și problemele sociale
cu care se confruntă personajele.
 Una din teme abordate de autor în Mara este tema ”existenței prejudecăților etnice și
religioase”. Această idee a relației între persoane de naționalitate diferită este reluată
cu mijloace de expresie superioare artistic în romanul Mara, care prezintă o dramă
etnică: apariția și consolidarea dragostei între o româncă ortodoxă (Persida) și un
german catolic (Națl). Societatea vremii este formată din oameni încăpățânați în
prejudecăți etnice arhaice, cu o gândire individuală subordonată gândirii colective,
care nu sunt dispuși să accepte această relație între persoane de naționalitate și
religie diferite, după cum afirmă chiar Mara. Însoțirea cu un om de altă etnie și
religie este considerată mai rușinoasă chiar decât păcătuirea fizică. O mentalitate
similară o manifestă și germanul Hubăr, care nu acceptă sub nici o formă ideea că
nepotul său ar putea fi botezat într-o altă religie decât cea catolică. Cu toate acestea,
căsătoria interetnică a lui Națl cu Persida deschide o nouă etapă în relațiile sociale,
iar prejudecățile, chiar dacă mai există, se vor diminua tot mai mult odată cu
ajungerea la maturitate a noii generații, determinând instaurarea unei atmosfere de
toleranță și înțelegere.
 Baltagul este un roman social scris de Mihail Sadoveanu, care prezintă călătoria
Vitoriei Lipan pe urmele soțului ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a
întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege nescrisă pe cei doi tovarăși ce
l-au ucis și jefuit.

 Baltagul este considerat o monografie a satului tradițional românesc deoarece

prezintă aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez,
nuntă și înmormântare. Datele din roman sunt un prilej pentru autor de a zugrăvi
atmosfera epocii și tradițiile populare românești.

 Ca și în alte scrieri, Mihail Sadoveanu prezintă o lume rurală tradiționalistă, care

viețuiește după reguli străvechi și respinge inovațiile modernității.[23] Personajele
din Baltagul trăiesc de secole după un ritual propriu, urmând ciclul naturii și
ghidându-se după legi nescrise. Tradiția capătă aici putere de lege și sunt păzite cu
strășnicie pentru că oamenii nu au încredere în instituțiile moderne precum
tribunalul, prefectura sau primăria.

 Trăind în pustietăți rar călcate de alți oameni, muntenii și-au format un caracter
puternic și autonom, respectând un set de norme morale străvechi. Autorul îi
caracterizează la începutul capitolului X, descriindu-i astfel: „Locuitorii aceștia de
sub brad sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea;
răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca și-n arșițile lor de
cuptor, plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii, ferindu-se
de alte neamuri și de oamenii de la câmpie și venind în bârlogul lor ca fiara de codru
— mai cu samă stau ei în fața soarelui c-o inimă ca din el ruptă: cel mai adesea se
desmiardă și lucește — de cântec, de prietinie”. Muntenii par a face parte dintr-o
rasă veche și pură, care cunoaște tainele naturii și misterele umanității.

 Încălcarea principiilor etice produce un dezechilibru în acest mediu, iar restabilirea

echilibrului se face prin găsirea punctului în care existența a fost întreruptă și prin
pedepsirea celor care au tulburat viața pașnică a comunității. Spre deosebire de
balada populară „Miorița”, Sadoveanu respinge ideile de resemnare în fața morții și
de împăcare cu destinul ale victimelor, descriind efortul făcut pentru ca dreptatea să
triumfe. Țăranii lui Sadoveanu sunt ospitalieri și blajini,[26] dar neînfricoșați și
puternici. Principala trăsătură sufletească prețuită în aceste locuri este bărbăția,
capacitatea de a lua hotărâri ferme și de a le pune în aplicare fără șovăieli, trăsătură
care este întâlnită atât la bărbați, cât și la femei. Personajul principal, Vitoria Lipan,
este reprezentativ pentru o întreagă clasă socială: țărănimea care nu-și pune
nădejdea în autoritățile de stat, ci așteaptă ajutor numai de la Dumnezeu.
 Credincioasă, dar și superstițioasă, ea ajunge la convingerea că soțul ei este mort și
este dusă de instinct la locul uciderii lui. Autorul descrie un ansamblu de credințe,
superstiții și obiceiuri populare care guvernează viața oamenilor din mediul rural.

 Opera literară Ion este un roman tradițional, care înglobează elemente de

modernitate, obiectiv, realist și social.

 Caracterul realist al romanului se evidențiază și la nivel tematic: discursul narativ

dezvoltă tema rurală, problematica pământului în satul transilvănean Pripas de la
începutul secolului al XX-lea. De asemenea, este surprinsă, în conformitate cu
viziunea tradițională a scriitorului asupra lumii, tema destinului.
 Conflictul principal este unul exterior și constă în lupta pentru pământ în satul
transilvănean Pripas. Se manifestă deseori și un conflict social, între țăranii înstăriți
și cei săraci, fără avere. Discursul narativ dezvoltă și conflicte exterioare care-l au în
centru pe protagonist: conflictul între Ion și Vasile Baciu, între Ion și Simion Lungu,
între Ion și George Bulbuc etc. Se observă, de asemenea, și un conflict național,
între românii din Transilvania și autoritățile Imperiului Austro-Ungar, opresiunea
politică fiind resimțită îndeosebi de intelectualii satului. Modernitatea romanului
constă și în dezvoltarea unui conflict interior, în cazul lui Ion, al cărui suflet este
scindat între cele două porniri contradictorii: „Glasul pământului” și „Glasul
iubirii”.

 Război și pace este un roman scris de Lev Nikolaevici Tolstoi, publicat pentru prima
dată între anii 1865-1869. Concentrându-se asupra membrilor a două familii
importante, Bolkonski și Rostov, „Război și pace” folosește istoriile lor individuale
pentru a portretiza Rusia în pragul unui conflict apocaliptic cu Franța lui Napoleon
Bonaparte.
 Personajele principale, reprezentanți ai celei mai ănalte nobilimi, se află în
captivitatea unui triunghi amoros. Relația lor dificilă se dezvoltă pe fundalul
evenimentelor dramatice ale războiului din 1812: după ce au supraviețuit multor
încercări, fiecare dintre ei își regândește viața.
 Dintre numeroasele subiecte abordate de autor în roman, una dintre cele mai
importante este soarta istorică a întregului popor rus în perioada de timp grea de
război.
 Semnificația titlului „Război și pace” este că autorul, folosind exemplul diferitelor
personaje și al diferitelor pături sociale ale societății, a arătat atitudinea oamenilor
față de evenimentele istorice grandioase care au loc în țară și în lume.
 Tolstoi subliniază ceea ce și acum sună a cel mai pur adevăr: societatea îi acceptă
necondiționat pe cei care au un statut și o poziție financiară solidă, fără să acorde
atenție acelor vicii de care plin sufletele „aleșilor”. Aspectul, împachetarea
frumoasă - este cheia succesului, recunoașterea universală (asta se poate vedea în
exemplul lui Helen Kuragina). Calitățile spirituale nu sunt interesante pentru
mulțime, ei admiră doar ceea ce este în afară - acest adevăr este neschimbat chiar și
acum.