Sunteți pe pagina 1din 5

MOTIVUL MITIC AL STRIGOIULUI

ÎN LITERATURA FANTASTICĂ
În această lucrare, intitulată Motivul mitic al strigoiului in literatura fantastică îmi
propun să demostrez că tradițiile românești au reprezentat un factor decisiv în creațiile literare
românești.După cum bine știm în mitologia dacilor aceștia se considerau nemuritori,pentru ei
moartea fiind doar o trecere de la lumea materială la cea spirituală.Acestă credință a dacilor m-a
dus cu gândul la mitul strigoiului în operele literare românești de natură fantastică :Strigoii de
Mihai Eminescu Domnișoara Christina de Mircea Eliade.Religia dacilor a fost politeistă centrată
în jurul zeului Zamolxis care simbolizează zeul morților și viilor.Pentru ca sufletul să rămână
nemuritor trebuia să fie ales un tânăr să fie mesagerul lui Zamolxis.Sacrificiul uman avea loc în
incinta Sarmisegetuzei.Mesajul către Zamolxis era transmis de marele preot în taină.Aruncarea
suliței se făcea din jos în sus,de la pământ spre cer,prin aruncarea mesagerului de către patru
ostași puternici,care-l prindeau de mâini și de picioare.Mesagerul trebuie să moară prins în sulițe
fără să atingă pământul.Dacă mesagerul atinge pământul și moare mesajul nu a fost primit de
Zamolxis și se repetă procedura.Este un fel de ofrandă oferită zeului.Strigoiul în credințele
populare românești simbolizând un duh necurat,de sex masculin (Strigoi)sau feminin
(Strigoaică).După cum vom observa în poezia Strigoii de Mihai Eminescu el abordează elemente
provenite din mitologii,credințe și superstiții diferite.Însă ceea ce ma frapat este sentimental de
iubire care dizolvă tărâmul dintre viață și moarte.Romanul Domnișoara Christina am asemănat-
o cu poezia Luceafărul în care ne este prezentată o iubire imposibilă.În poezia Strigoii ne este
evidențiată imaginea unui rege, pe nume Arald care e îndrăgostit de Maria însă aceasta este
moartă.Moartea este reprezentată de Maria iar viața de Arald.De menționat este faptul că Mihai
Eminescu reprezintă un model de inspirație pentru Mircea Eliade care scrie romanul Domnișoara
Christina.Personajul principal,anom care dorește să se umanizeze prin iubire.Caracterizarea ei se
face în mod direct prin aplicarea tehnicii oglinzilor paralele.Fiecare personaj o vede diferit pe
Christina.Familia considera ,tot ce se atinge de Domnisoara Christina ceva într-adevar sacru, lui
Egor părândui-se interesant modul de aducere aminte a Christinei: să iubești și să sfințești o
moartă chiar în icoanele ei cele mai triviale. Țăranii o considerau crudă și însetată de sânge,
copiii înca se mai sperie de numele ei .Ea a murit la vârsta de douăzeci de ani în conacul pe care
Egor îl vizită.Christina fusese împușcată în 1907 în timpul răscoalelor țărănești.Christina vrea să
îți depășească condiția de strigoi prin iubirea pe care o are față de Egor ,un pictor.
Mi-am propus în această lucrare să demonstrez importanța miturilor,poveștile
românilor în literature română studiind mai mulți autori:Romulus Vulcănescu,Ivan Evseev
etc.Mi-am început lucrarea prin definirea strigoiului apoi prin comparare personajelor feminine
din cele două opera literare.Diferențe și asemănări.Relația cu celelalte personaje.
Scopul acestui capitol este de a compara două personaje feminine care sunt
strigoaice:domnișoara Christina și regina Maria din poezia Strigoii de Mihai Eminescu.În aceste
creații literare observăm inspirațiile de natură folclorică și literară.Voi începe mai întai prin
definirea strigoiului care provine din lima latină de la striga care înseamnă bufniță,duh
necurat.Strigoiul este de dou tipuri ,,viu’’ și mort mai precis ,,om-strigoi,, și mort-strigoi,,.În
romanul Domnisoara Christina observăm o strigoaică care iubind un muritor încearcă să
depășească granița dintre două lumi.Egor este invitat la iubita lui Sanda la conacul unde aceasta
locuiește cu mama ei,Moscu și cu sora ei mai micăSimina în vârstă de 9 ani. Atmosfera de aici
este sinistră: proprietatea pare lăsată în paragină, servitorii o părăsesc alungați de prezențe
nevăzute, animalele pier în mod straniu. Cei care locuiesc în conac par lipsiți de vlagă și au
gesturi bizare. Doamna Moscu are un comportament somnambulic și îi ignoră deseori pe oamenii
din preajma ei, în timp ce fetița Simina dovedește o perversitate precoce. Portretul în mărime
naturală al domnișoarei Christina, pictat de Mirea, îi fascinează pe musafiri, iar Egor își exprimă
dorința de a repicta tabloul în stilul său propriu.Tabloul respecti provoacă spaimă,melancolie.În
camera unde se afla tabloul mirosea a sulfină iar în cameră se răcise brusc.
Într-una din nopți, domnișoara Christina pătrunde în visul lui Egor și își
mărturisește dragostea sa pentru el, spunându-i că-l va iubi „cum niciodată n-a fost iubit vre-un
muritor”.Ea îl anunță că va veni la el în fiecare noapte mai întâi în vis și apoi ca o prezență reală.
Începând de a doua zi, Sanda începe să se simtă tot mai rău, iar starea ei se înrăutățește după cea
de-a doua apariție în noaptea următoare. Egor se logodește cu Sanda într-o încercare de a o apăra
de influența malefică a strigoaicei și a persoanelor aflate sub influența ei (doamna Moscu și
Simina).Corpul Christinei dispăru după moarte imposibilitatea stbilirii ritualului de trecere pe
lumea cealaltă.Astfel sufletul dacă a suferit în timpul vieții sau a murit în chinuri groaznice nu
poate trece pe celălalt tărâm al vieții de apoi,el devine strigoi acest lucru se credea în tradițiile
populare românești.Simina îi spune lui Egor o poveste despre un cioban care se îndragostește de
o fată de împărat moartă prin acestă poveste,îi comunică planurile Christinei.Locul unde a trăit
Christina poartă marca prezenței ei.Reprezintă o aură spiritual.Atmosfera neliniștitoare a
conacului,moartea animalelor reprezintă sintomele influenței strigoiului.Punctul de placare a
creării personajului Christinei se adatorează poveștilor românești Fata cu ureghea roșie.Egor
spune Christinei:,,Cine te-a învățat să dezmierzi,zburătorule?,,În folclorul românesc
,,zburătorul’’ reprezintă sufletul unui om mort,care în timpul vieții nu a fost iubit.Cerul,lumina
nu fac parte din caracteristicile Christinei,ea este un personaj demonică care aduce numai
pieire.Un personaj apocaliptic care aduce boală (Sanda)întuneric,moartea animalelor,a
Sandei.Toate aceste aspecte a Christinei le regăsim în mitul străvechi a lui Lilith.Lilith
avertizează asupra erotismul femeilor care,dacă e eliberat,le aduce pieirea bărbaților.Este o
femeie pătrunzătoare,demonică,șireată.
Dacă domnișoara Christina reprezintă personajul demonic atât în timpul vieții cât și
după aceasta regina Maria din poezia Strigoii reprezintă o personă pură ,,fața ei frumoasă ca
varul este alb’’,,părul lung bălai’’În această operă Maria personajul feminin este moartă iar
Arald este îndurerat de moartea iubitei lui logodnice încât blesteamă pe Dumnezeu.Cu sufletul
indurerat el abjucă credința la care tocmai trecuse.Într-o noapte aleargă la bătrânul Mag din
munții străvechi pentru a cere ajutoru zeiilor păgâni:Zamolxe de care am amintit la începutul
lucrării.Magul il conduce într-o biserică din munte unde Arald se așează tăcut pe un jeț săpat în
stâncă.Se aud voci,urletel,plânsete și blesteme îl fac pe bătrânul Mag să se înfioare și îl invocă pe
zeul Zamolxe ca să o aducă pe Maria la viață.Biserica se Domul se cutremura catapeteasma
creștină e ruptă în două de un fulger semna neputinței Dumnezeului ei,natura se dezlănțuie
vijelios(fulger,gheață,vânt) iar fantasma Maria ,întrupându-se din stihiile descătușate apre în
fața ochilor uimiți ai regelui.Apoi domul se înghide.Patima iubirii lui Arald este mistuitoare
sfidând legile celor vii și celor morți pentru a fi alături de iubirea lui.Nu strigoiul îl caută ca să îi
aducă prejudicii,așa cum s-ar fi cuvenit după tradiția populară ci el,prin iubirea lui mai curând
decât prin vraja magului,îl face să se ridice din mormânt.Poetul și-a imaginat un cadru mitico-
magic.Aici este vorba de o apocalipsă a iubirii prin ochii lui Arald față de strigoiul Maria.Aici
legile naturii sunt încalcate încat un strigoi revine la viață datorita iubirii lui Arald care cere
zeilor ajutor pentru a deveni și el un strigoi.Imaginea munților apare in poezia lui Eminescu ca
fiind punctul de reper unde au loc incantațiile pentru a cere ajutor zeilor deoarece se credea în
credințele populare că îngerii răi au început să își facă munți înalți,suflând cu putere,ca să aducă
țărâna la un loc.Munții creșteau fără încetare și erau să ajungă la cer,când Dumnezeu a
blagoslovit iar munții au încetat să mai crească.De aici reiese faptul că incantația trebuie să aibă
loc într-un loc impur.Dumnezeu nu poate interveni.El este neputincios în fața morții care este
Zamolxe.,, Ajuns-a el la poala de codru-n muntii vechi,/ Izvoare vii murmura si salta de sub
piatra,,În poezie îmi par invocate și versete din Biblie însă aici Dumnezeul suprem fiind
Zamolxe: ,,Din inima-i pământul la morti sa deie viată,,Singurul care a înviat din morți a fost
Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu. ,,Iar duh da-i tu, Zamolxe, samanta de lumina,,,Zamolxe este
singurul care poate să o trezească la viață dându-i ,,duh,,.Arald a salvat-o pe Maria din Infern ,,
Viața, tinerețea mi-ai prefacut-o-n rai,,Arald își sacrifice viața din iubire devenind și el un
strigoi.Un suflet călător în lume.
Ne este prezentat și calul lui Arald care era negru: ,,Arald pe un cal negru zbura, și
dealuri, vale(…),,În mitologia română strigoii se înfățișau uneori în chip de cal negru.Acestor
cai li se tăia coada și li se băga usturoi în gură.Se credea în metamorofoza în animale.Calul
simboliza și călăuza sufletului în lumea cealaltă.Faptul că Arald a fost cu un cal negru la zei în
dorința lui da a fii cu persoana iubită sacrificându-și viața reiese ritualul de sacrificare a propriei
vieți.Reprezintă o premoniție la ce avea să se întâmple.Iar toate elementele creștine sunt anulate
în fața credințelor mitologice:lumina,crucea,, Sub crucea de piatră.,,Mitul fiind mai important ca
religiile,credințele care sunt doar niște iluzii.Alt element mitic este urmatorul vers: ,,N-auzi tu de
departe cucoșul răgușit?,,Conform credințelor populare strigoii se întorc în morminte după
ultimul cântat la cocoșului.

În romanul Domnișoara Christina de Mircea Eliade și Strigoii de Mihai Eminescu am


identificat următoarele asemănări și deosebiri:iubirea care este dincolo de viață și de moarte.
Dragostea domnișoarei Christina fiind neîmplinită.Ea necunoscând în tinerețe sentimentul
iubirii.Fata își dorește să redevină din nou muritoare dar acest lucru este imposibil.Iar în poezia
Strigoii sacrificiul în iubire fiind făcut de Arald nu de Maria,ființa pură,care era strigoi și își
accepta condiția.Arald reprezintă sacrficiul în iubire.Iubirea fiind implinită.Faptul că cei doi au
încălcat legile universului sunt blestemați să rămână eterni niște strigoi,ei trăind doar cu iubire.
Personajele lui Eliade sunt oameni obisnuiți.Decorul unde au loc evenimentele este unul real(o
moșie boierească de la țară,aproape de Dunăre)spre deosebire la Eminescu evenimentele
petrecandu-se intr-un peisaj de poveste mitică.Personajele cu excepția Christinei sunt oameni cu
biografii aparținând din medii sociale diferite.Comportamentul loc,dacă nu sunt confruntați cu
supranaturalul este unul logic.Strigoiul iși face apariția treptat mai întâi printr-un tablou,apoi în
vis și apoi în lumea materială.Observăm că reacțiile raționale sunt rare la personaje.Nu putem
distinge lumea reală de lumea materială.Reacțiile emoționale din ce în ce mai dereglate și stilul
halucinant de descriere a evenimetnelor la marginea visului și realitățile sugerează explicarea
prin nebunie și susține ezitarea pentru prezența fantasticului.În visul al doilea presiunea
seducătoare a Christinei este întărită de prezența satanei.Sexualitatea este asociată cu păcatul
originar.Confruntarea vieții cu moartea este axa principală a romanului.Revenirea Christinei la
viață dorindu-și să redevină femeie cauzează moartea celorlalte personaje.Nararea este la
persoana a III-a,omniscient.Autorul se axează pe emoțiile personajele puse față în față cu
necunoscutul.M.Eliade a îmbinat în opera lui motivul oniric,estetica realistă,halucinantă ceea ce
a dat operei lui o aură de mister.
Concluzii

Literatura fantastică este o moștenitoare a miturilor și credințelor populare românești.Ea


împărtășește diferite credințe în diferite culturi.Întâlnirea sferei materiale cu cele spirituale la
Mircea Eliade s-a dovedit fiind un eșec dar nu și în cazul lui Mihai Eminescu.Aspectul demonic
al Christinei și dorința de a schima ordinea sacra care divizează morții de vii,fac din ea o creatură
legată de Haos.Seducția lui Egor ar fi o viziune a istoriei biblice despre ispitirea și gonirea din
Rai unde în personajul Christinei s-ar contopi Eva și șarpele,dar Egor ar fi Adam și arhanghelul
răzbunător.Christina are un loc sacru al ei:camera ei,tabloul.Mitul strigoiului este simbloizat ca
fiind spaimele umane în fața morții,necunoscutul veșnic dar și spaimele unei iubiri neîmplinite.
Bibliografie

1.ELIADE,MIRCEA Domnișoara Christina,Ed.Minerva,București,1996.


2.PANFILE,TUDOR Mitologia românească,Ed.All.
3.EVESS,IVAN Dicționar de magie,demonologie și mitologie
românească,Ed.Amarcord,Timișoara,1998.
4.VULCĂNESCU,ROMULUS Mitologia românească,Ed.Academia republicii socialiste
române,1985.