Sunteți pe pagina 1din 50

Colegiul Romano-catolicSFANTUL IOSIF

Lucrare de licienta
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu pneumonie

Cursant:

Boecea Maria Anul: AMG 1 C

Argument
Am ales sa fac acest proiect despre pneumonia acuta pneumococica,fiind o boala des intalnita, cu totii cred ca suntem familiarizati cu ea, dar depinde cat de multa ma lasat-o sa avanseze atunci cand a aparut in vietile noastre.Tocmai deaceea doresc sa-mi verific cunotinele legate despre, ngrijirea pacienilor cu aceast boal,deoarece ,cercetrile n domeniul medical au progresat, susinute prin tehnici i medicamente noi, i am constatat c este necesar s strng noi date i s m informez asupra conduitei terapeutice i a monitorizrii acestor bolnavi, astfel ca lucrarea mea s cuprind tot ceea ce este de actualitate, informaii i teorii noi referitoare la boal Boala reprezint ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarm tradus prin suferinta fizic, psihic, o dificultate sau o inadaptare la o situaie nou, provizorie sau definitiva. Candva pneumonia era numita prietena omului batran deoarece era ultima lovitura primita de cei in varsta, care deja sufereau de alte afectiuni. Pneumonia ii afecteaza in general pe cei bolnavi, pe copii si pe batrani si a provocat milioane de morti de-a lungul anilor. In zile noastre, datorita antibioticelor, urmarile sunt mult mai optimiste. De fapt pneumonia este o denumire generica data mai multor tipuri de inflamatii dureroase ale celor mai profunde parti ale plamanilor, situate dupa bronhii si bronhiole.

CAPITOLUL I. DATE GENERALE DESPRE PNEUMONIA PNEUMOCICIA 1.1PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIA I FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR Indispensabil pentru functiile vitale oxigenul reprezinta un factor care intra un procesele de nutritie si respiratie.Pentru furnizarea energiei necesare organismului ,el participa activ in procesele oxidare a substantelor celulare.Pentru a patrunde din mediul extern in cel intern ,ii sunt necesare cai de transport care sunt reprezentate de catre aparatul respirator ,si respectiv, celular. Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern.In plus,prin partea superioara a cavitatii nazale la nivelul mucoasei olfactive se percepe mirosul, iar laringele,un alt segment al aparatului respirator,datorita corzilor vocale inferioare,realizeaza fonatia. Aparatul respirator este alcatuit din : caile respiratorii- organe care au rol in vehicularea aerului ;cavitatea nazala si faringele formeaza caile respiratorii superioare,iar laringele trahea si bronhiile - caile respiratorii inferioare. plamanii-organe la nivelul carora au loc schimbul de gaze(oxigen si dioxid de carbon). 1.1.1 ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR A

Aparatul respirator este alctuit din totalitatea organelor care asigura mecanismul respiraiei, al ventilaiei pulmonare si al schimburilor de gaze de la nivelul alveolelor pulmonarehematoza. . Aparatul respirator este format din:

I. Cile respiratorii aeriene superioare : - Fosele nazale ; - Faringe ; - Laringe ; - Trahee ; II. Cile respiratorii inferioare : - Plmnii ; - Arborele bronic bronhii ; - Bronhiole ; - Sacii alveolari - aceste organe alctuiesc cile respiratorii superioare (cavitatea nazala si faringele) si cile respiratorii inferioare (laringe, trahee, bronhii), la care se aduga plmnul ca organ central al actului respirator. Cile respiratorii extrapulmonare, reprezentate de fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii principale, servesc doar pentru tranzitul aerulu. NASUL ,reprezinta primul segment al cailor respiratori cu dublu rol functional:respirator si olfactiv.O formatiune mediofaciala,de forma unei piramide cu varful un jos ,despartita de . septul nazal in doua cavitati numite fose nazal Fosele nazale ,se continua cu sinusurile si flaringele prin doua orifici largi, naso

faringiene numite choane care comunica cu exteriorul prin cele doua narine, . Acestea sunt cptuite de mucoasa foarte bogat vascularizata, mucoasa respiratorie aflndu-se in primele doua treimi inferioare ale foselor nazale,numita mucoasa respiratorie, iar in treimea superioara se afla mucoasa olfactiva. Rolul foselor nazale este acela de a purifica si umecta aerul inspiror. LARINGELE Este alctuit dintr-un schelet cartilaginos, de form triunghiular, cu baza n sus , cu rol dubulu functional,ce deservete in protectia caii respiratorie i pe cea de organ al fonaie,cu rol in fonatie. Este situat : - sub osul hioid ; - deasupra traheei ;

- naintea esofagului ; - pe linia median a gtului , n dreptul vertebrelor C5, C6 . - Supraglotic (vestibular) ; - Subglotic (infraglotic, continuat cu traheea) ; - Glotic . Laringele este acoperit de o mucoas bogat vascularizat . FARINGELE ,un conduct nuculo-membranos,situat posterior in cavitatea bucala si inaltimea coloanei vertebrale,este locul de ncruciare al caii respiratorii cu calea digestiva. Este divizat n trei etaje : - nazofaringe ; - orofaringe ; - laringofaringe . Este alcatuit din: - tunica extern de nveli (adventicea faringelui) ; - tunica muscular (muchi) . La nivelul su activeaz plexul faringian , o reea de nervi ce coordoneaz ptrunderea aerului n plmnii i a hranei n esofag . Amigdalele formeaz inelul limfoepitelial al faringelui . Mucoasa faringiana continua mucoasa cavitarilor vecine, prezentnd pe alocuri foliculi limfatici si tonsile (deosebite de cele palatine), care formeaz inelul lifoepitelial al faringelui, cu rol in aprarea biologica contra infeciilor. Laringele este format din: I.Un schelet cartilaginos alctuit din : - patru cartilagii pereche ; - trei cartilagii nepereche . Dintre acestea cel mai important fiind epiglota ce nchide glota n timpul deglutitiei . II.Articulaii i ligamente ce unesc cartilagiile ntre ele ; III.Muchii TRAHEEA ce acoper scheletul i intervin n respiraie i fona

Traheea este un tub fibrocartilaginos, care continua laringele, cu lungime de 11 13 cm. si diametru de 2 cm., ajungnd pana la nivelul vertebrelor T4 T5, unde apare bifurcaia traheii in cele doua bronhii principale, care se termina si ele la nivelul hilului pulmonar propriuzis. Mucoasa traheala este o mucoasa ciliata, cu numeroase glande, specifice mucoasei respiratorii. Este situat : - n faa esofagului ; - napoia marilor vase sanguine . Este format din 15-20 semi-inele cartilaginoase a cror parte dorsal este nlocuit de un muchi neted transversal . Este captuit cu dou tunici : - tunica extern fibro-musculo-cartilaginoas ; - tunica intern mucoasa ciliat . Traheea se bifurc n partea inferioar , la nivelul ultimului inel traheal, cu cele doua bronhii principale . Traheea si bronhiile extrapulmonare au in pereii lor inele cartilaginoase cu rol de a menine deschise cile respiratorii in condiiile variailor de presiune din inspiraie si expiraie. ARBORELE BRONIC Bronhiile parcurg plamanul de-a lungul intinderi sale si dau nastere la ramuri colaterale(primare,secundare,tertiale)acestea se ramifica la randul lor dand nastere la ultimile terminatii,care ajung la plamani si acini pulmonari, formnd arborele bronic .Bronhiile sunt alcatuite din tri tunici: -o tunica fibrinoasa cu continut cartilaginos --o tunica musculara cu fibre netede - o tunica mucoasa cu un continut o tunica musculara alcatuita din fibre bogat in glande si cili vibratili cu rol in purific Este format din cile respiratorii extra i intra-pulmonare , constituind un sistem de tuburi ce servesc la tranzitul aerului . La nivelul T4 , traheea se mparte n dou bronhii : dreapt i stang . Aceste bronhii ptrund n plmni prin hil , unde se vor ramifica intra-pulmonar , formnd

arborele bronic : la dreapta n trei bronhii lobare (superioar , mijlocie i inferioar) , iar la stanga n dou bronhii lobare (superioar i inferioar) . Bronhiile principale se ramific progresiv n bronhii lobare , apoi n bronhii terminale , care se continu cu canale alveolare (ai cror perei prezint dilataii n form de saci) , saci alveolari n care se deschid alveolele pulmonare . Bronhiile principale dreapta si stnga, cea dreapta fiind scurta si cu un calibru mai mare dect cea stnga, sunt alctuite din inele cartilaginoase. Bronhia principala dreapta are un traiect direct si aproape vertical spre baza plmnului, motiv pentru care pulmonul este frecvent sediul unor afeciuni inflamatorii sau chistice hidatice. In interiorul esutului pulmonar (parenchim) bronhiile principale se ramifica progresiv in bronhii lobare, segmentare, interlobulare, apoi bronhiolele terminale din care iau natere bronhiolele respiratorii care se continua cu canalele alveolare ai cror perei prezint nite dilataii saci alveolari, in care se deschid alveolele pulmonare . I. Bronhia dreapt : Inainte de a ptrunde adnc n plmanul drept , bronhia principal dreapt se mparte n : 1. bronhia lobar superioar ce ptrunde n lobul superior i se distribuie segmentelor pulmonare alctuind trei bronhii segmentare; 2. trunchiul bronhic intermediar , ce se mparte n dou bronhii lobare: a. bronhia lobar mijlocie , ce se mparte n dou bronhii segmentare corespunzator segmentelor lobului mijlociu ; b. bronhia lobar inferioar ce se mparte n cinci bronhii segmentare , corespunzator segmentelor pulmonare ale lobului inferior . Aceste bronhii ptrund n plmni prin hil , unde se vor ramifica intra-pulmonar dreapta n trei bronhii lobare (superioar , mijlocie i inferioar) , iar la stanga n dou bronhii lobare (superioar i inferioar) . II. Bronhia stng :

Dup ce a intrat prin hil , nainte de a ptrunde mai adnc n plmn , bronhia principal se mparte n : 1. bronhia lobar superioar care ptrunznd n lobul superior se mparte n : a. trunchiul superior ce se termin prin trei bronhii segmentare ; b. trunchiul inferior terminat prin dou bronhii segmentare . 2. bronhia lobar inferioar , mprit n cinci bronhii segmentare. Fiecare bronhie segmentar d ramificaii din ce in ce mai reduse astfel : a. bronhii lobulare; b. bronhii terminale; c. bronhii PLAMANII Plmnul este alctuit din : I. Lobii pulmonari sunt uniti morfologice mari , delimitate prin scizuri : - plmnul drept are dou scizuri - trei lobi ; - plmnul stng are o scizur - doi lobi . II. Segmentele sunt uniti morfologice delimitate imperfect prin septuri conjunctive. Acestea sunt alctuite din lobuli . III. Lobulul este o formaiune anatomic , constituit din : 1. ramificaii ale bronhiilor i vaselor de snge nconjurate de esut conjunctiv ; 2. acini pulmonari sunt constituii din : a. bronhiola respiratorie ; b. canale alveolare ; c. alveole pulmonare - reprezint suprafaa de schimb a plmnului Plamanul ,este alcatuit din doua organe pereche(drept si stng) ,organe principale ale actului respirator, care ocupa aproape in ntregime cutia toracica,impreuna cu inima,vasele mari si viscere.Sunt organe esentiale ale respiratiei , in interiorul pronfunzimi lor are loc schimbul de gaze(oxigen si bioxid de carbon) numit hematoza. Ei ocupa a 40-a parte din volumul corpului si a 50-a parte din greutatea sa,in diametr sagital plamanul masoara 16 cm ,vertical 25cm,si 10 cm din diametru transvers maxim.diametrle dintre cei doi plamani sunt egale .Dar diametrul vertical al plamanului drept este mai mic,dar mai lat decat cel

stang care este ingustat din cauza inimi. Propietatea sa de elasticitate il ajuta sa urmezein executarea expansiuni cutiei toracice.Are o consinstenta moale creeaza senzatia la presarea sa ,ca fiind a unui burete.De culoare roz-pala la copii,devenind la adulti alb-cenusie cu pete negricioase.Iar ca forma i-se aseamana uni con taiat pe jumatate cu varful spre baza, in raport cu diafragma abdominala. Plamanul se afla in raport imediat cu peretelii cavitati toracice ,fiind despartit virtual de cavitatea pleurala ,descriindu-se doua portiuni:varful si baza care este alcatuita din suprafata interna si externa. Varful depaseste orificiul extern al toracelui cu 3-4 cm ,rotunjit si corespunde scobituri subclaviculare. Baza este sub forma unei suprafete triunghiulare largi si foarte concava ,baza plamanului drept vine in raport cu ficatu iar cea a plamanului stang in raport cu coada lobului stang al ficatului si stomacului. Fata interna, de forma concava se afla in raport cu mediastinul si cordul,de unde,fiindu-se atribuit si numele de patul cordului.Pe jumatatea acesteia se gaseste hilul plamanului ,pe unde patrund bronhiile,vasele de sange si nervii plamanului(pedicolul pulmonar). Fata externa,sau suprafata costla,se muleaza pe peretele toracic ,de forma convexa ,corespunde coastelor si spatiilor intercostale,prin fortele pleurei.Pe partea superioara a fetei externe se vad santuriile trnsversale numite impresi costalecare sunt determinate de presiunea coastelor. Tot in acest segment se afla si fisura interlobara ,sub forma unui sant adanc sau scizura ,fiind unica pentru plamanul stang ,iar celuilalt fiindu-i atribuita una acesorie.Aceste scizuri vin in raport cu toata grosimea plamanului ce deternima impartirea in mai multi lobii.Plamanul stang are doi lobi :unul superior si unul inferior,iar plamanului drept ,datorita scizunii accesori ,ii revin trei lobii:superior care este cel mai mare,inferior si mijlociu fiind cel mai mic. Dupa tipul glandelor acinoase avem: a)un sinstem de canale-arborele bronhic ,rezultat din ramificatia bronhiilorentrapulmonare ,prin care trece aerul;

b)o grupare de saci membranosi in care se determina ranurile arborelui bronhial,numitii lobi . c) alveole pulmonare,la nivelul carora are loc schimbul gazelor respiratorii intrapulmonare de-a lungul sale intinderi de unde se formeaza ramuri colaterale(primare,secundare,tertiale) la randul lor ramificandu-se si ele in terminatii respiratorii lipsite de inelul cartilaginos are un strat muscular dezvoltat care ajumg la lobulii si acini pulmonari,regland astfel circulaia a erului din caile respirator interpulmonare. Lobulul pulmonar,un sac membranos de forma piramidala,in care patrunde o bronhie care ii serveste drept ax ,alctuit din ramnificatii ale bronhiolelor si vase de snge,aflate in peretii sacului ,nconjurate de esut conjunctiv, precum si din acini pulmonari,asigurand hemtoza.In lob patrunde o bronjie de dimensiuni foarte mici,numita bronhia interlobara,care se ramifica din ce in ce mai mult .Ultimile terminatiile in numar de 50-80 ,pe un suprafata unui lobul ,numite bronsiole acinoare terminale,se ramifica si ele in mai multe conducte alveolare sub forma unor umflaturi ,numite alveole pulmonare.Acestea fiind un sac de masura 1/10-2/10 mm, in numar foarte mare,de 250m cub, care se deschid in conductul alveolar. Acinul pulmonar este constituit dintr-o bronhiola respiratorie, mpreuna cu canalele alveolare, care deriva din ea si cu alveolele pulmonare. Alveolele pulmonare reprezint suprafaa de schimb a plmnului,contin in mod normal aer ,avand o greutate de 700de grcel drept fiind mai greu,iar cel stang600gr. Capacitatea pulmonara alcatuita din volumul de aer continut ,este in medie de 4500-5000 ml de aer,cifra reprezentand totalul la sfarsitul unei respirati profunde.Peretele alveolar adaptat schimburilor gazoase, este alctuit dintr-un epiteliu alveolar unistratificat, aezat pe o membrana bazala si esut conjunctiv bogat in fibre elastice, in care exista o reea bogata de capilare din artera pulmonara. Membrana alveolocapilara, prin care se face schimbul de gaze este alctuita din epiteliul alveolar si membrana bazala a alveolei, mpreuna cu membrana bazala a capilarului si endoteliului capilar. Vascularizaia plmnului este asigurata prin arterele si venele bonhice, cu rol: 1- NUTRITIV din care face parte, marea circulaie, care este asigurata de arterele

pulmonare si venele bronhice ,prin drenarea sangelui in vena cava superioara 2 FUNCTIONALAL, asigur schimburile gazoase prin intermediul vaselor de snge (mica circulaie) ; Reeaua nervoas a plmnului este reprezentat de : - fibre motorii parasimpatice provenite de la nervul vag ; - fibre simpatice provenite de la simpaticul toracal i cervical . La exterior sunt nvelii ntr-o membran seroas numit pleur , care este de dou tipuri : - pleura visceral - ce acoper plmnul ; - pleura parietal - ce acoper pereii cavitii toracice . Cavitatea pleural este virtual , n general devenind patologic n urma acumulrii ntre cele dou foie a unor produse ca : - sange - hemotorax ;

Peretele alveolar este adaptat schimburilor de gaze i este format din : - epiteliu alveolar unistratificat aezat pe o membran bazal ; - esut conjunctiv - bogat n fire elastice n care exist o reea de capilare provenite din ramurile terminale ale arterei pulmonare . PLEURA reprezinta foita seroasa,care captuseste plamanul ,cu rol in usurarea miscarilor prin alunecare.Siea la randul ei este formata din doua foite ,una in continuarea celeilalte: 1- pleura viscerala care acopera plamanul 2-pleura parietala,care acopera peretii cavitatii toracice Intre cele doua se afla o unitate inchisa,(cavitatea pleurala) care in mod normal este virtuala cu un continut infin de lichid ,cu rol in favorizarea alunecarii. I n conditii patalogice,poate devenii reala ,cand se umple cu : -puroi=pleurezie -aer=pneumotorax -sange=hemotorax Cand cantitatea de lichid sau aer este mare,plamanul respectiv apare turtit,spre hil (colambat) si functia respiratorie este anulata.

Schimburile gazoase pulmonare se realizeaz datorita succesiunii ritmice a doua procese: inspiraia si expiraia. in inspiraie aerul atmosferic ptrunde prin cile respiratorii pana la nivelul alveolelor pulmonare (suprafaa de schimb a plmnului). in expiraie o parte din aerul alveolar este expulzata la exterior. Respiraia reprezint funcia prin care organismul ia din mediul su de via O2 i elimin CO2 . MECANISMUL RESPIRAIEI - este asigurat de scheletul cutiei toracice i muchii respiratori . Modificarea volumului cutiei toracice permite ptrunderea aerului n plmni fiind realizat prin contracia muchilor ridictori ai coastelor . Revenirea la poziia iniial se realizeaz sub aciunea muchilor ridictori ai coastelor . Diafragmul este cel mai important muchi respirator contribuind la micorarea volumului cutiei toracice n repaus , iar prin contracie la mrirea acesteia. Datorit elasticitii lor i presiunii negative existente ntre foiele pleurale , plmnii urmeaz expansiunea cutiei toracice . TIPURI DE RESPIRAIE FIZIOLOGIC : I.Respiraia de tip costal - este cea n care , la micrile respiraiei contribuie mai ales muchii costali . Acest tip este caracteristic femeilor . II.Respiraia de tip abdominal - este cea n care rolul cel mai important l are diafragmul . Aceast respiraie este caracteristic barbailor i copiilor mici . MICRILE RESPIRATORII - reprezint totalitatea micrilor respiratorii care permit ptrunderea aerului n plmni i eliberarea lui n afar , realiznd inspiraia i expiraie. Acest proces prin care se face circulaia alveolara a aerului intre mediul extern si alveolele pulmonare constituie ventilaia pulmonara. 1-Inspiratia este un proces activ, constituind din contracia muchilor inspiratori si are drept rezultat mrirea volumului cutiei toracice prin creterea celor trei diametre (longitudinal, antero posterior si transversal)..Inspiraia - const n contracia muchilor inspiratori , avnd drept rezultat mrirea de volum a cutiei toracice . Plmnii urmeaz

expansiunea cutiei toracice , presiunea intrapulmonar scznd cu 2-3 mmHg fa de cea atmosferic , iar aerul atmosferic ptrunde n plmni. diametru longitudinal se mrete prin contracia diafragmului care isi micoreaz curba, apsnd asupra organelor abdominale; diametrele antero posterior si transversal se mresc prin orizontalizarea, ridicarea si rotaia coastelor, ca urmare a contraciei muchilor intercostali externi. Modificrile de volum ale cutiei toracice determina modificri corespunztoare ale volumului plmnilor, deoarece prin pleura viscerala plmnii sunt solidari cu cutia toracica; mai mult, pelicula de lichid pleural dintre cele doua foite pleurale, favorizeaz alunecarea acestora, dar si creterea coeziunii dintre ele. Deci, la inspiraie plmnii urmeaz expansiunea toracica si se destind pasiv; de aceea presiunea intrapulmonara scade cu 2 3 mmHg fata de cea atmosferica si aerul atmosferic ptrunde in plmni. In inspiraia forata acioneaz si muchii inspiratori accesori, contribuind la ridicarea suplimentara a coastelor (dispnee). II. Expiraia - este un proces pasiv, ce const n revenirea cutiei toracice la volumul iniial n momentul n care muchii inspiratori se relaxeaz , plmnii se contract . Are loc o cretere a presiunii intrapulmonare cu 2-4 mmHg fa de cea atmosferic , ceea ce permite ca o parte din aerul introdus anterior sa fie expulzat . Inspiraia i expiraia realizeaz ventilaia pulmonar . Numrul micrilor respiraiei n stare de repaus este : - 16 respiraii/minut la barbai ; - 18 respiraii/minut la femei . Expiraia se realizeaz pe seama elasticitii pulmonare, a elasticitii cartilajelor costale torsionate si a ligamentelor ntinse in timpul inspiraiei. In expiraie ca urmare a relaxrii musculaturii inspiratorii (proces pozitiv) toracele revine la dimensiunile de repaus, determinnd retracia plmnului. Se creaza astfel in interiorul plmnului o presiune superioara cu 2 4 mmHg fata de presiunea atmosferica, ceea ce face ca o parte din aerul atmosferic introdus anterior sa fie expulzat In timpul efortului si in anumite condiii patologice, expiraia devine activa, intrnd in anumite grupe musculare toracice (care prin contracia lor determina traciunea

coastelor in jos) si muchii abdominali (a cror contracie coboar rebordul costal, micoreaz volumul cutiei toracice, amplificnd boala diafragmatica). Astfel micrile inspiratorii si expiratorii se succed ritmic fara pauza toata viata. Frecventa miscarilor respiratorii in stare de repaus este de 18 resp. / min. la femei si de 16 resp. / min. la barbati. Frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii variaz in funcie de necesitatile organism ETAPELE RESPIRAIEI I.Etapa pulmonar - reprezint perioada n care aerul ptrunde prin cile respiratorii la plmni i se distribuie la alveolele pulmonare . Factorul ce determin sensul difuziei este reprezentat de presiunile pariale ale gazelor din aerul alveolar , sangele venos , sangele arterial , sangele capilar i esuturi , gazele trecnd de la o presiune mai mare la una mai mic . Prin presiunea parial se ntelege presiunea pe care ar trimite-o un gaz dintr-un amestec de gaze , dac ar putea ocupa volumul amestecului respectiv astfel Trecnd din alveol n sngele venos , oxigenul se combin cu hemoglobina , sngele venos lund treptat culoarea sangelui arterial , fiind readus la inim prin venele pulmonare . Acest proces este numit hematoz pulmonar . II. Etapa sanguin reprezint transportul oxigenului i dioxidului de carbon de ctre snge . 1. Oxigenul este transportat astfel (de la plmni la esuturi): - o mic parte este dizolvat fizic n plasm 1% ; - restul sub forma unei combinaii chimice labile cu hemoglobina din celulele roii , rezultnd oxihemoglobina . 2. Transportul dioxidului de carbon se face de la esuturi plmni astfel : - dizolvat fizic n plasm ; - legat chimic sub form de bicarbonat ; legat chimic cu hemoglobina sub forma de carbohixoglobina III. Etapa tisular - reprezint schimbul de gaze din snge i esut cu ajutorul unui sistem

complex enzimatic , n urma creia oxigenul este cedat esuturilor , n vederea asigurrii proceselor de ardere , iar dioxidul de carbon este ncorporat n snge pentru a fi eliminate La nivelul esuturilor , sensul difuziei gazelor este urmtorul : oxigenul trece din snge n esutul interstiial i apoi n celule , iar dioxidul de carbon din celule n esutul interstiial n snge . Utilizarea oxigenului de ctre celule are loc n mitocondriile acestora n care se desfoar procese de oxidoreducere complexe , sub aciunea enzimelor specifice , substanele organice fiind oxidate pn la CO2 i H2O , elibernd energia chimic . REGLALREA NEUROUMORAL A RESPIRAIEI PULMONARE Prin reglarea respiraiei se ntelege totalitatea mecanismelor nervoase i umorale care menin i modific micrile respiratorii i care au drept rezultat adaptarea n fiecare moment , de respiraie, la necesitile aportului de O 2 i ale eliminarilor de CO2 . I. Reglarea nervoas a ventilaiei se realizeaz prin inervaia centrilor respiratori : - centrii respiratori primari , situai sub bulb ; - centrii respiratori ascensori , situai la nivelul punii reprezentai prin : - centrul apneustic n 2/3 posterioar ; - centrul pneumotoxic 1/3 anterioar . Prin conexiunile sale multiple , centrul respirator din bulb , primete impulsuri din diferite pri ale aparatului respirator , capabil s modifice activitatea centrului respirator , acionnd fie asupra centrului inspirator , fie asupra centrului expirator inhibndu-le sau excitndu-le . Cele mai importante impulsuri sunt cele provenite de la nivelul plmnului prin intermediul fibrelor senzitive ale nervului vag de la nivelul diferitelor segmente (alveole) . Principiul de baz al reflexului Herring-Brener este : distensia plmnilor oprete inspiraia fcnd s urmeze expiraia , iar replierea plmnilor (turtirea lor) , inhib expiraia i provoac inspiraia . Reflexul de tuse i de strnut au punct de plecare receptorii situai n mucoasa cailor aeriene inferioare (tuse) i superioare (strnutul) . Ele sunt reflexe de aprare . Prin intermediul scoarei cerebrale exist posibilitatea de a rri sau accelera voluntar ritmul respirator .

II. Reglarea umoral Reglarea umoral a ventilaiei se datoreaz influenelor excitante asupra centrilor respiratori de catre o serie de substane . Rolul cel mai important l joac : - concentraia gazelor respiratorii : O2 i CO2 ; - variaiile de pH ale sangelui i LCR . Creterea concentraiei CO2 din aerul alveolar , determin o dublare a numrului de respiraii pe minut , ceea ce reprezint adaptarea micrilor respiratorii la nevoile crescute de O2 ale muchilor aflai n activitate . n concentraii prea mari , CO2 nu mai are rol de excitant , din contr : deprim centrul respirator o scdere exagerat a CO2 din snge duce la mrirea micrilor respiratorii . Scderea pH-ului sanguin determin o excitaie a centrului respirator , urmat de inspiraii mai profunde. . VOLUMELE I CAPACITILE PULMONARE Micrile respiratorii permit ptrunderea si ieirea succesiva a aerului din plmni, contribuind astfel la realizarea ventilaiei pulmonare. in inspiraia normala se introduce in plmni un volum de 500 ml. aer volum curent (V.C.), care este eliminat prin expiraie. in inspiraia forata peste volumul curent se mai pot introduce in plmni aproximativ 1500 ml. aer, reprezentnd volumul inspirator de rezerva (V.I.R.). printr-o expiraie forata care urmeaz dup o expiraie obinuita se mai pot elimina din aproximativ 1000 1500 ml. aer volum expirator de rezerva (V.E.R.). V. C. + V.I.R. + V.E.R. = capacitate vitala (C.V.). Valoarea capacitaii vitale variaz in funcie de vrsta, sex, inaltime, grad de antrenament. Dar plmnii nu se golesc complet de aer nici dup o expectoraie forata, deoarece se gsesc in uoara dilatare volumul pulmonar fiind mai mic dect volumul toracic. Astfel ramane in plmn un volum de aproximativ 1500 ml. aer, care poate fi expulzat doar prin deschiderea toracelui si care reprezint volumul rezidual. (V.R.). C.V. + V.R. = capacitate pulmonara totala (C.P.T.).

Cantitatea de aer mobilizata pe minut in repaus este denumita debit ventilator (D.V.) si reprezint produsul dintre volumul curent si numrul de respiraii / minut. D.V. =500 ml. * 16 resp. / min. Debitul ventilator creste foarte mult la efort fizic. 1.3. SCHIMBURILE GAZOASE RESPIRATORII Schimburile principalelor gaze respiratorii oxigen (O2) si bioxid de carbon (CO2), la nivelul pulmonar si tisular se fac pe baza unor legi fizice, a unor mecanisme fiziologice si a proprietatilor alveolo capilare si celulare. Shimburile gazoase pulmonare se realizeaz datorita diferenei presiunilor pariale ale O2 si CO2 in cele doua medii separate de membrana alveolo capilara; aerul alveolar (bogat in O2) si sngele din capilarele pulmonare (CO2 este mai mica). Deci O2 va trece din aerul alveolar in snge, iar CO2 va urma un drum invers, trecnd din sngele venos in aerul alveolar tot pe baza diferenelor de presiune. Oxigenarea sngelui din capilarele pulmonare poarta numele de hematoza pulmonara. 2. Odat ajuns in snge O2 este transportat in proporie de 1% sub forma dizolvata in plasma, iar restul sub forma unei combinaii chimice labile cu hemoglobina (Hb), denumita oxihemoglobina. Forma dizolvata in plasma, dei minima comparativ cu cea combinata cu hemoglobina, este foarte importanta deoarece se afla in schimburi directe cu celulele. De asemenea CO2 este tranportat in proporie de 8% sub forma dizolvata in plasma, iar restul sub forma de combinaii chimice labile (bicarbonai, carbohemoglobina). 3. La nivelul celulelor O2 din sngele arterial este descrcat, fiind necesar activitii celulare, iar CO2 rezultat din metabolism, este preluat de sngele venos, condus la plmni unde o parte este expulzat prin aerul alveolar la exterior in cursul expiraiei. Att ventilaia pulmonara cat si schimburile principalelor gaze respiratorii sunt reglate prin mecanisme foarte complexe nervoase si umorale. Mecanismele nervoase (automatismul respirator si reglarea comportamentala si voluntara a respiraiei) sunt asigurate de formaiuni nervoase superioare (bulbare,

hipotalamice, scoara emisferelor cerebrale), iar in mecanismul umoral intervin o serie de chemoreceptori centrali si periferici, dirijnd respiraia in funcie de concentraiile de O2 si CO2 din aerul alveolar si snge. CAPITOLUL 2 1.2NOTIUNI GENERALE DESPRE PNEUMONIA PNEUMOCOCICA 1.DEFINITIE: Pneumonia cunoscuta si dub numele de pneumonia franc lobar reprezinta o infectie serioas,( pneumopatie acut) frecvent nesupurativa a, care afecteaza parenchimului pulmonar ( bronhiole terminale, spatii aeriene incluse in acinul pulmonar si interstitial pulmonar ),cu distributie lobara secundara,provocat de penumococ(dilococus pneumonie,streptococus pneumonie).sub forma unei inflamatii. 2. EPIDEMIOLOGIE Incidena anual a pneumoniei pneumococice este numai parial cunoscut, din cauza dificultilor practice a diagnosticului bacteriologic i prin neobligativitatea declarrii bolii. Pneumonia apare sporadic, la persoane anterior sntoase, dar posibil i n mici epidemii n colectiviti sau familie. Este mai frecvent la brbai, dect la femei, precum i anotimpurile reci i umede (iarna, primvara), ci cnd numrul purttorilor de pneumococ este maxim. Pneumococul este un germen habitual al cilor respiratorii superioare, dar starea de purttor variaz ntre 6% la aduli i 38% la copii.
Cele mai multe cazuri de pneumonie contractate n comunitate(70%80%), nu ntr-un centru medical, se dezvolt la oamenii de peste 60 de an la cei care au o alt afeciune medical grava.,iar la tineri se poate dezvol n timpul sau dup o boala respiratorie. 3.ETIOLOGIE Capsula pneumococic conine un polizaharid pe baza cruia au fost identificate peste 84 deserotipuri diferite ,si constitue ub factor important in virulenta ,in absenta ei se produce fagocitaza,. Serotipurile 1-8 determin aproximativ 60-65% din pneumoniile cu pneumococ la aduli,iar la copii sunt frecvente in special 14 dar si 1,6,19,23 intr-un preocent mai mic . Stereotipul 3 de pneumococ are o capsul deosebit de groas i o agresivitate deosebit , producnd pneumonii severe i bacteriemie , n special la btrni sau bolnavi cu afeciuni organice (diabet , alcoolism , boli pulmonare cronice etc .)Pe mediile de cultura sange-agar apare cu o coloratie verde,datorita fenomenului de alfahemoliza in prezenta hialuroridazei (reprezinta un numar mare de enzime care pot converti in germen-negativ si il pot distruge)de aceea se confunda cu streptococi alfahemoliti ,aparuta la citirea directa a culturii.Tocmai de aceea se fac pe medii de cultura imbogatite cu bila ,dar si prin inoculare la soarecii .Rezistenta fata de infectia pneumococica este conditionata de factori nespecifici(barierelenaturale de aparare antiinfectioasa a plamanului:reflex de tuse,reflex de inchidere a glotei,activitate ciliara,actiunea imunoglobulinelor A,secretori,macrofrage alveolare,limfaj drenatic

pulmonar etc)precum si de prezenta anticorpilor specifici de tip care protejeaza fagocitoza prin combinarea cu polizaharidul capsular 4.PATOGENIE Pneumococul este saprofit al cailor respiratorii superioare (cavitate bucala, faringe) la omul sntos,care variaza intre 5-70%, in timp ce la omul bolnav se gsete sub forma patogena in plmni si sputa. Devine patogen frecvent cand patrunde pe cale aero -bronhogena ,rar hematogena ,in otite la nivel intralobular ,cand are loc eliberarea toxinei sale.La individul sanatos ,care desi are o capacitate eficienta de aparare fata de invazie ,trecand de la sa profit in saprofism sub influenta factori favorizani si predispozani, care actioneaza pe o durata surta sau lunga de timp,constituind factori de risc,si pot interfera cu mecanismele de aparare respiratorie crescand suscetibilitatea la infectii: -expunerea la frig i/sau umezeal -oboseala excesiv - infecii virale respiratorii(cres cantitatea de secreti infectate in caile aeriene superioare si altereaza activitatea ciliara prin necroza epiteliului respirator TBC,astmu bronsic,bronsiectazia,carcinomul bronsic=compromit integritatea antomo-functionala a plamanului -alcoolism(scade starea de constiinta a organismului,deprima reflexul de tuse,si reflexul glotic de inchidere sub actiunea ciliara) , - insuficien cardiac -diabet-ciroz,deficiente imune,fibroza chistica(scad capacitatea de aparare infectioasa a plamanului) - hipogamaglobulinemii - boli pulmonare cronice ctigate sau congenitale -situaii dup medicamente: ca, opiaceele ,anestezicele -mielom multiplu -inhalare de gaze iritant -splenectomie Pneumonia debuteaz, de obicei, cnd o persoan inhaleaza particule de aer infectat n plmni. n alte cazuri, se dezvolt n timpul sau dup o infecie viral superioar, cum este o rceal sau o grip. Pneumonia mai poate aprea si ca o complicaie a unei boli virale, cum ar fi pojarul sau varicela. Pneumonia poate aprea ns si dac o persoan inhaleaz accidental mncare, vom sau mucus n plmni. Pneumonia poate fi o boal relativ usoar. La tinerii sntosi refacerea dureaz dou-trei sptmni, dar poate dura pn la sase-opt sptmni sau mai mult la vrstnici sau la cei cu probleme de sntate. La
vrstinici, simptomele si semnele clinice de suferin pulmonar sunt mai estompate (discrete)sau, uneori, chiar lipsescOricare ar fi mecanismele care fac

posibila patrunderea germenilor intrapulmonar ,dezvoltarea sau nu a bolii va depinde in cele din urma de eficienta sau inficienta macrofagelora alveolare in ai fagocita. In cazul reactiei de raspuns pulmonar in prezenta germenilor la alveolele pulmonare,este alergizat sub influenta toxinei

pneumococice producandu-se in prima etapa domina congestia si edemul.Se considera ca,pneumococu al elabora o substanta vasodilatatoare,numitaedema productim factorExudatul astfel produs astfel este asemanator socului anafilactic, favorizeaza proliferarea germeniilor ,iar sub influenta toxinei are loc raspandirea infectiei din aproape in aproape,atat pe cale bronhiala terminala ,cat si prin porikohn (care perforeaza septurile intralveolare)Diseminarea ei se,produce pe cale limfatica si sanguina,ier o mica parte este expectorata. Dup condensarea alveolara se produce o diapedeza masiva a leucocitelor in alveole care vin sa lichefieze exudatul coagulat, localizat in . multilobular, , in blocuri parenchimatoase subsegmentare, segmentare sau lobare, determinand dupa caz,pneumonia lobara sau segmentara sau bronhopneumonia (pneumonia lobulara), Din punct de vedere anatomic se descriu patru stadii: I. Stadiu de congestie(alveolita seroasa) : dureaza cateva ore ,si dureaza 1-2 zile,in cursul caruia plamanul este congestionat,dar inca aerat. se caracterizeaz prin constituirea unei alveolite catarale , sub aspect microscopic capilarele perialveolare apar mult destinse ,hipermiate, cu spaiu alveolar ocupat de lichid seros, exudat bogat n celule descuamate,ce contin pneumococi(numerosi germeni) rare neutrofile, leucocite,sau hemati, iar pereii alveolari ngroai . plmnul apare rou violaceu, cu o consistenta uor crescuta. II. Stadiu de hepatizaie roie : se produce dup 24-48 de ore ,dureaza la 3-5 zile. Plmnul n zona afectat se aseamn n mare cu ficatul , are consisten crescut i culoare roie-brun ,densificat,si nu crepita(disparitia aerului din alveola) n spaiul alveolar,microscopic se gsesc un exudat dens fibrin-leucocitar , numeroase neutrofile , eritrocite i germeni bacterieni.,se coaguleaza. Septurile alveolare prezint edem , infiltrat leucocitar , eritrocite i germeni . De regul , leziunea de hepatizaie se asociaz cu pleurit fibrinoas sau fibrinopurulent .pleura apare congestiva cu pierderea luciului caracteristic. III. Stadiu de hepatizaie -cenuie care apare in ziua a cincea,si dureaza 3-5 zile : marcheaz nceperea procesului de rezoluie a leziuni . Se produce un proces de liz i dezintegrare a eritrocitelor i leucocitelor , concomitent cu o intens fagocitoz a germenilor de ctre macrofagele alveolare i polimorfonucleare i liza reelei de fibrin sub aciunea enzimelor leucocitare ,iar pe cale limfatica ,prin intermediul canalului toracic germenii ajung in torentul circulator ,insemnand inceperea bacterinemiei,rare ori fiind vorba de septicemii. . Anticorpii anticapsulari specifici apar ntre a cincea i zecea zi de la infecia pneumococic i ei accentueaz fagocitarea pneumococilor . Procesul de

vindecare al leziunilor este complex , un rol important jucndu-l macrofagele alveolare i drenajul limfatic . Drenajul limfatic al germenilor se realizeaz precoce n timpul infeciei pulmonare . Dac ganglionii limfatici regionali sunt depii , germenii pot s ptrund n snge realiznd bacteriemii , ntlnite la 15-30% din bolnavii. Macroscopic, in acest stadiu plmnul are culoarea brun-cenuie, consistenta dura, asemananduse cu ficat cirotic IV. Stadiu final , de rezoluie(rebsortie),se incheie in aproximatin 3 saptamanii de la debut ducand la restito at integrum : urmeaz cazurilor necomplicate . Exudatul alveolar este digerat enzimatic i este fie resorbit , pe cale limfatic , fie eliminat prin tuse,ceea ce coincide cu disparitia completa a germenilor din alveole,dar si a resturilor de fibrina,care sunt fagocitate de catre macrofage,.alveolele astfel eliberate repneumatizeaza.. In absenta resorbiilor spontane sau influientate terapeutic exudatul alveolar tinde sa se organizeze fibros, determinnd o cornificare, o scleroza a poriunii de plmn afectate, care va avea aspectul de carne fiarta. Alteori exudatul alveolar evolueaz spre o transformare purulenta prin persistenta germenilor, scderea rezistentei organismului si ineficienta mecanismelor locale de aprare. Se produce astfel abcedarea pneumoniei (supurare), care corespunde stadiului de hepatizare galbena (post hepatizare cenuie) 5. TABLOU CLINIC Manifestrile clinice ale pneumoniei pneumococice sunt relativ uniforme.
.

Perioada de debutul este de obicei brutal(80% la dultu), n plin sntate,in formele atipice de boala intalnite la adult,adolescent, caracterizata prin frison solemn,rar frisoane repetate, febr, junghi toracic,tahipnee,tahicardiecefalee,stare de prostatie i tuse,mai rar lent in cateva zile. La aproape din bolnavi se regsete o infecie de ci respiratorii superioare,cu o aura banala, ce evolueaza timp de 2-10 zil,. Frisonul solemn poate marca debutul propriu-zis al bolii: este de obicei unic, dureaz 30-40 minute, si este invariabil urmat de ascensiune febrila inalta vascular. Perioada de stare Semnele functionale respiratori,constau in polipnee,geamat respirator,batai preinspiratori de aripi nazale ,tiraj,discreta cianoza periorala si tuse,care ,39-400 C,se poate nsoi de cefaleevrsturi, inaptenta, dureri abdominale,delir,rare ori diaree,convulsii si stare de colaps

initial este rara si seaca pentru a deveni ulterior frecventa si productiva(sputa este hemoptoica si cu aspect ruginiu). Frisoanele repetate pot apare n primele zile de boal, sugernd pneumonie sever sau complicaii. Febra este important, adesea n platou sau neregulat,si este cu atat mai mare cu cat varsta este mai mica,fiind regasita numai in formele netratate de boala. Ea cedeaz de obicei rapid, n aproximativ 24 ore, la antibioticele la care pneumococul este sensibil (de regul la Penicilina). Febra persistent sau reapariia febrei dup cteva zile de subfebrilitate, denot de obicei o pneumonie complicat. Junghiul toracic apare imediat dup frison; este de obicei intens, are sediu submamar ,inconstanta i se exacerbeaza la mobilitate, si in cu respiraia sau tusea. Adic are caracterele durerii pleurale. Sediul durerii toracice poate varia n raport cu sediu pneumoniei, ca de exemplu durere abdominal n pneumonia lobului inferior, sau durere n umr, n pneumonia vrfului. Tusea apare rapit dup debutul bolii: este iniial uscat, iritativ, dar devine productiv, cu sput caracteristic ruginie i aderent de vas. Uneori sputa poate deveni franc hemoptoic sau purulent. Dispneea este o manifestare comun; polipneea, de obicei moderat, se coreleaz cu ntinderea condensrii pneumonice i cu statusul pulmonar anterior bolii. Mecanismul dispneei este att central (toxic, hipoxic), ct mai ales pulmonar (reflex), prin creterea rigiditii pulmonare. La cel puin 10% din bolnavi se dezvolt un herpes, la buze sau nas, caracteristic pneumoniei pneumococice.Examenul clinic pulmonar pune in evedenta din ziua a 2-a sau a 3-a de evoluit a boli,prezenta sindromului de condensare pulmonara,tradus prin matitate sau submatitate localizata,exacerbarea vibratiilor vocale in zona afectata suflu tubar sau respiratie suflata si prezenta ralurilor crepitante iar frecatura pleurala(pleurezie fibrinoasa,uscata) rar intalnita la copil,se traduce printr-un sindrom potent,ceea ce inseamna prezenta esapament lichidian(pleurezie exudativa),caz in care alaturi de matitatealemnoasase asociaza abolirea mermurului vezicular si suflu pleuretic. Starea general a bolnavilor netratai este de obicei alterat i este mai sever dect o sugereaz leziunea pneumonic. Bolnavii sunt transpirai, adinamici uneori confuzi sau chiar delirani. Pot fi prezente de asemenea: mialgii severe, vrsturi, oligurie, hipotensiune arterial. 6.DIAGNIC PARACLINIC

Examenul radiologic toraciceste extrem de utila pentru confirmarea si localizarea infiltratului pulmonar, aparitia afectarii pleurale, urmarirea evolutiei bolii. In general radiografia toracica este anormala, astfel incat o radiografie nomala exclude acest diagnostic. Extrem de rar infiltratul pneumonic este absent in cazurile de agranulocitoza severa sau deshidratare.Iimaginea radilogic consta intr-o opaciti omogene, de intensitate subcostal, sub forma triunchiulara , cu varful situat in hil si baza pe peretele toracic (pentru localizare exacta a lobului sau segmantul afecta este necesara imagini ,atat de fata,cat si de profil) . Regiunea hilar i mediastinal nu este modificat. Uneori, leziunea infiltrativ segmentar este mai puin omogen, aspect ntlnit n perioda de rezoluie. Rareori opacitatea radilogic este bilateral, dar tot lobar sau segmentar (pneumonie dubl) sau leziunile au aspect bronhopneumonic cu macronoduli bilaterali, de intensitate subcostal, neomogeni i cu limite imprecise. Un revrsat pleural minim sau mediu, ntlnit la aprox. 30% din bolnavi, aparut concomitent cu opacitatea pulmanare, poate modifica aspectul radilogic ,fie sub forma unei fine linii prodate parietale ,fie realizand o imagine de pleurezie franca. Interstitiul pulnomar,arborele traheobronhic cat si ganglioni hilari,nu prezinta modificari radiologice.Opacitatea pulmonara este mai putin caracteristica la copil(cu cat varsta este mai mica cu atat imaginea este mai putin omogena ,mai prost delimitata)si cu evolutie rapida la disparitie.Aspectul de opacitati nodulare diseminate(bronhopneumonic)este frecvent intalnita la copii mici. Examenul aparatului respirator relev date variate, n raport cu stadiul bolii. De obicei n pneumoniile lobare se regsesc toate elementele unui sindrom de condensare: reducerea amplicaiei respiratorii de partea bolnav, matitate sau submatitate, vibraii vocale bine transmise sau accentuate n zona cu sonoritate modificat, respiraie suflant sau suflu tubar i raluri crepitante multe, accentuate de tuse. Datele obiective pot fi mai nete sau incomplete, n raport cu ntinderea procesului pneumonic i stadiul leziunii alveolare cu localizarea lobar sau segmentar, cu evoluia bolii spontan sau sub antibiotice. Uneori, elementele obiective ale pneumoniei se rezum la submatitate localizat, respraie suflant, bronhofonie i raluri inspiratorii puine. n pneumonia vrfului sau a lobului mediu sau n pneumonia care cuprinde segmentele axilare, semnele obiective pulmonare pot fi mai greu de identificat, dac examneul nu este riguros. Dac

bolnavul pneumonic este exeminat la cteva zile de la debutul bolii suflul tubar sau respiraia suflant se atenueaz sau sunt nlocuite de o respiraie aspr, iar ralurile subcrepitante medii (crepitante de ntoarcere) iau locul ralurilor crepitante clasice. Deasemenea, dac afectarea pleural este semnificativ, pot apare frecturi pleurale sau semne de revrsat pleural. Examenul aparatului cardiovascular relev tahicardie moderat, concordat cu febra, zgomote cardiace rapide i adesea hipotensiune arterial puin simptomatic. n formele severe de pneumonie se pot gsi tahiaritmii, n special atriale, semne de miocardit nsoit sau nu de insuficien cardiac, hipotensiune arterial semnificativ sau chiar colaps circulator. n aceste condiii, pneumonia pneumococic devine o grav boal cardiac. Explorarea paraclinic este necesar att pentru obiectivarea pneumoniei i a infeciei pneumococice, ct i pentru diferenierea de pneumoniile cu alte etiologii. De regul exist o leucocitoz (frecvent ntre 12.000- 25.000 mm) cu deviere la stnga a formulei leucocitare i dispariia eozinofilelor. Un numr normal de leucocite sau o leucopenie au semnificaia de pneumoniile pneumococice grave, dar pot sugera i o alt etiologie. Hemoglobina poate fi normala sau sor scazuta. VSH este accelerat, uneori peste 100mm/or, in raport cu creterea fibrinemiei sau alte reacii de faz acut, sunt crescute.Proteina C reactiva este prezenta in ser Ca modificare, renale se intalnesc:hiperstenurie,proteinemie,cilindurie,eventual-azotemie.Urobinogenul prezent in urina. Hemoculturile pot fi pozitive pentru pneumococi, n 20-30% din cazuri ne tratate, n special n primele 3-4 zile de boal sau n caz de frisoane repetate Examenul bacteriologic al sputei este foarte util , dar nu totdeauna strict necesar . Recoltarea sputei , n recipient strict steril , ar trebui fcut nainte de administrarea medicaiei . Folosirea metodelor invazive de obinere a sputei (puncieaspiraie transtraheal , aspiraie bronhoscopic) trebuie rezervat situaiilor de excepie:forme grave amenintatoare de viata,forme de boala care nu raspund la tratamentul obisnuit,forme de boala la copii cu leucemii, deficiente imune etc.Identificarea germenilor se face cu un antiser polivalent sau prin reactia Neufeld sau este

prin reactia de precipitare cu antiseruri specifice . Detectatre antigenului pneumocacic este posibila in prezent prin contraimunoelectroforeza,atat in sange,urina,LCR.Pe frotiurile colorate Gram se identific hematii , parial lizate , leucocite neutrofile n numr mare i coci gram pozitivi , izolai sau n diplo , n parte fagocitai de neutrofile . .Dozarea gazelor sanguine evidentiaza hipoxie sau hipocamie(corespondentul acesteia este alcaloza respiratorie),ca urmare al alterari teritoriale a raportuli ventilatie/perfuzie pe care pneumonia o realizeaza ,cu producera unui sunt intrapulmonar arteriovenos(dreapta-stanga)Parametri functionali respiartori indica prin reducerea volumelor statice o insuficinta respiratorie de tip restrictiv. 7DIAGNOSTICUL POZITIV al pneumoniei pneumococice este relativ uor n formele tipice,fiind sustinut de anamnaza : a) Date de istoric (debut brusc, cu frison, febr, junghi); b) Examen obiectiv (identificarea unui sindrom de condensare pulmonar cu sau fara pleurezie de insotire , cu sput ruginie i herpes,) c) Imaginea radiologice (opacitate triunghiular, segmentar sau lobar); Confiramarea etiologica este adusa de izolarea pneumococuclui (aspirat bronsic,lichid pleural,hemocultura) sau identificarea antigenelor in sange si urina .Un argument indirect insa foarte important al diagnosticului il reprezinta raspunsul rapid favorabil la administratrea de penicilina (inabsenta sa vor fi discutate alte etiologi posibile sau existenta unor afectiuni subadiacente) 8.DIAGNOSTICUL DIFERENIAT Cuprinde 2 etape: 1.Vor fi. puse in discutie alte infectii severe : extrapulmonare,septicemii,meningite,peritonite,osteomielite,endocardite acute,abcese hepatice sau cu alta localizare ,etc 2.Diferenierea pneumoniei de alte afeciuni pulmonare care au aspect clinicoradilogic asemntor ; ntruct tabloul clinico-radilogic cel mai comun al pneumoniei pneumococice comport un sindrom de condensare febril i o imagine radilogic lobar sau segmentar , diagnosticul diferenial trebuie fcut n primul rnd cu : a. lobita sau pneumonia tuberculoas (n special la tineri);

b. infarctul pulmonar (n prezena unor tromboze venoase sau a factorilor de risc pentru tromboz venoas) ; c.neoplasmul pulmonar cu sau fr atelectazie (n special dup 50 de ani) ; d. atelectazie pulmonar limitat , cu obstrucie bronic nemalign sau neoplazic ; e. pleurezia tuberculoas la debut (n special cnd pneumonia se complic cu revrsat pleural) ; f.abcesul pulmonar (nainte de evacuare) . 3.Diferenierea pneumioniei pneumococice de alte tipuri etiologice de pneumoni Unele pneumonii bacteriene determin , cel puin n etapa iniial , un tablou clinico-radilogic asemntor pneumoniei pneumococice . Dintre acestea , mai comune sunt pneumoniile produse de Klebsiella pneumoniae , Haemophilus influenzae , Streptococcus piogenes , Staphylococcus aureus . n caz de opaciti pulmonare nesegmentare , febrile , trebuie luate n discuie pneumopatiile cu Micoplasme , Rickettsii , Chlamidii , virusuri , fungi sau determinrile pulmonare din boli de colagen , vasculite sistemice sau alte cauze mai puin frecvente (pneumopatii induse de droguri , alveolite alergice , sindrom Goodpasteure etc.) . Rezolvarea problemelor de diagnostic diferenial se face prin corect interpretare a datelor clinice , radilogice , biologice i bacteriologice , precum i prin urmrirea evoluiei pneumopatiei , sub tratament antibiotic . 9.EVULUTIE SI PRONOSTIC Pneumonia pneumococic are, n majoritatea cazurilor, o evoluie tipic. Sub tratament antibiotic (Penicilin) febra scade n 24-36 ore i afebrilitatea se obine n cteva zile,apeoximativ 4 zile de tratament.De preferat ar fi ,deschimbarea antibioticului ,inaintea acestui interval ,in absenta altor comlicatii. Semnele generale de boal, tusea i durerea toracic se reduc rapid, pe cnd semnele clinice de condensare pulmonar regreseaz n 3-5 zile. n formele mai severe de pneumonie respiraia suflant i ralurile crepitante pot persista 5-7 zile, concordant cu rezoluia imagini radilogice. Dispariia opacitii pulmonare radilogice se obine n 10-14 zile, i o pneumonie cu evoluie prelungit trebuie diagnosticat dac nu s-a obinut vindecarea clinic i rezoluie complet radiologic dup 3 sptmni. Orice opacitate pulmonar restant,

dup aceast dat, trebuie explorat complex, inclusiv prin bronhoscopie, pentru a exclude o pneumonie secundar unei obstrucii neoplazice. Evoluia natural (n absena tratamentului antibiotic) a pneumoniei este de 9-15 zile, urmat de vindecare, n cele mai multe cazuri. Sfritul periodei de stare este cel mai frecvent brusc (criza pneumonic) i mai rar n lisis. Mai ales n perioada preantibiotic, iar n prezent n formele severe sau la bolnavi tarai, pneumonia poate du Prognostic. n era preantibiotic, pneumonia pneumococic a fost o boal grav, cu o mortalitate medie de aprox. 30%; de la introducerea Penicilinei, mortalitatea a sczut semnificativ, fiind de aprox.5% n pneumoniile nebacteriemice i de aprox.17% n cazurile bacteriemice. Peste vrsta de 50 ani, n condiiile complicaiilor i a unor boli generale preexistente, mortalitatea este i mai mare. Pneumonia la adult, anterior sntos, cu pneumococ sensibil la Penicilin, ar trebui s nu determine mortalitate. Semnele de prognostic sever includ: leucopenie, bacteriemie, afectare pulmonar multilobar, complicaii extrapulmonare, infecie cu pneumococ tip 3, boal sistemic preexistent, colaps, alcoolism, vrst peste 50 de ani. ntr-o treime din cazurile cu evoluie fatal, decesul se produce n primele 24 ore de la evoluie (mortalitatea din primele 24 ore de evoluie rmne neinfluenat de antibiotice 10. Complicaiile Acestea sunt relativ rare i uoare cu severitate n alte tipuri de pneumonii bacteriene. Complicaiile pot fi pulmonare, de vecintate i la distan.: . 1.Complicaiile de vecintate: revrsatele pleurale aseptice (serofibrinoase, parapneumonice, ntlnite n 5% din cazuri), empiemele pleurale (pleurizii purulente, metapneumonice a cror frecven a sczut n era antibioticelor de la 5-8% din cazuri la aproximativ 1% din cazuri) i mai rar pericarditele (fibrinoase sau exudative). 2.Dintre complicaiile la distan sunt meningita, septicemia pneumococic, endocardita acut bacterian i osteoartritele. Dei frecvena, de o mic importan, sunt icterul (prin afectare hepatic funcional, insuficient precizat) i ileusul dinamic. n ceea ce privete otita medie pneumococic, sinuzitele pneumococice, ca i

conjunctivitele purulente, acestea constituie mai degrab afeciuni concomitente dect localizri secundare, avnd evoluie practic paralel cu aceea a pneumoniei. Abcesele i tromboflebitele la locul de injecie constituie complicaia iatrogene. 1. Pleurezia serofibrinoas (aseptic) se ntlnete la peste din bolnavi, mai ales cnd antibioterapia nu este nceput prompt. Ea apare printr-o reacie de hipersensibilitate la antigenul pneumococic de tip polizaharidic. Lichidul este serocitrin, uneori turbid, cu neutrofile foarte multe; are pH 7,30 i este steril. Cantitatea de lichid este mic sau moderat. Apariia revrsatului pleural prelungete subfebrilitatea i durerea toracic. Pleurezia se resoarbe spontan n 12 sptmni, sub tratament antiinflamator i eventual antibiotic. Revrsatele pleurale mai importante sau prelungirea subfebrilitii, oblig la evacuarea lichidului. 2. Pleurezia purulent (empiemul pleural) survine rar la aprox. 5% din bolnavii netratai i la aprox. 1% din cei tratai. Ea se manifest prin durere pleural continu, elemente de pleurezie la examenul clinic, reapariia sau persistena febrei, stare general toxic. La orice suspiciune de epidem pleural trebuie efectuat toracentez diagnostic. Lichidul pleural este purulent, cu leucocite ntre 10.000-500.000/mmc i cu germeni intra- i extraleucocitari; pH-ul lichidului este sub 7,30. Cantitatea de lichid poate fi moderat, dar n absena tratamentului adecvat poate deveni important. Tratamentul presupune puncie-aspiraie sau mai bine toracotomie minim i instituirea unui tub de dren, cu aspirarea continu a lichidului, alturi de antibioterapia corespunztoare pe cale general i eventual local. 3. Abcesul pulmonar survine foarte rar n pneumonia pneumococic, ntruct germenul nu produce necroz tisular. Abcedarea se poate produce n special dup infecia cu tipul 3 de pneumococ sau din cauza unei infecii concomitente cu germeni aerobi i anaerobi. n schimb abcesul pulmonar se produce relativ frecvent n pneumonia stafilococic i n pneumonia determinat de Klebsiella pneumoniae.

4. Atelectazia este de asemenea o complicaie rar. Ea este produs prin dopurile de mucus care nu pot fi evacuate prin tuse sau, mai frecvent, printr-o obstrucie bronic prin tumor sau corp strin. Febra persistent, dispneea, lipsa de rezoluie a imaginii radilogice i lipsa de rspuns la tratament sugereaz o atelectazie asociat pneumoniei, care trebuie investigat bronhoscopic. 5. Suprainfecia este complicaia important a pneumoniei pneumococice, rareori diagnosticat. Ea survine rar dup tratamentul cu Penicilin, cel mai frecvent dup asociere de antibiotice, pentru o pneumonie prezumat nepneumococic. Evoluia bolii sugerez diagnosticul. Dup un tratament cu multiple antibiotice, bolnavul se amelioreaz i febra diminu; ulterior febra reapare, tusea se identific i pneumonia se extinde. Cel mai frecvent suprainfecia se realizeaz cu microorganisme ca Echerichia coli, Enterobacter, Proteus, Pseudomonas. 6. Rezoluia ntrziat i eventual constituirea unei condensri cronice sunt posibile la bolnavii vrstnici sau la cei cu bronit cronic, fibroz pulmonar, malnutriie sau alcoolism. Pneumonia prelungit se manifest prin subfebr, tuse i expectoraie variabil, sindrom de condensare (incomplet) clinic i aspect infiltrativ radilogic care se prelungesc peste 4 sptmni. Bolnavii trebuie explorai n special brohoscopic, pentru excluderea neoplasmului bronic, broniectaziei, corpilor strini bronici i supranfeciei pulmonare. 7. Pericardita purulent este o complicaie foarte rar. Se ntlnete mai ales n pneumoniile lobare stngi i se maifest prin durere retrosternal (accentuat de respiraie sau micri), sindrom pericarditic caracteristic (frectur pericardic, mrirea matitii cardiace etc.) i semne radilogice sau electrocardiografice sau, mai precoce, ecografice. Rareori evolueaz spre tamponad cardiac, mai ales n cazurile tardiv recunoscute sau constricie pericardic ulterioar. Tratamentul revrsatului pericardic este similar cu cel al empiemului pleural: aspiraie, instilare de antibiotice i, dac este necesar, drenaj pericardic chirurgical. 8. Endocardita pneumococic poate surveni la bolnavi valvulari sau mai rar pe valve normale. Ea afecteaz mai ales valva aortic, dar posibil i mitrala i tricuspida. nsmnarea endocardic se produce n timpul bacteriemiei, iar dezvoltarea bolii se face n timp de cteva sptmni. Deobicei endocardita se

diagnosticheaz la cteva sptmni sau luni dup o pneumonie, prin subfebrilitate, accentuarea suflurilor cardiace sau apariia unora noi, uneori prin instalarea unei insuficiene cardiace insolite sau unor manifestri embolice sistemice. Diagnosticul se precizeaz pe baza datelor clinice, explorrii bacteriologice (hemoculturi) i examenului ecocardiografic. 9. Meningita pneumococic apare, n prezent, foarte rar, tot prin diseminare hematogen. Ea se poate manifesta prin semne clasice (cefalee, fotofobie, vrsturi, redoarea cefii etc.) sau prin dezorientare, confuzii, somnolen i lips de rspuns la antibiotice. Avnd n vedere gravitatea acestei complicaii, puncia rahidian se impune la orice suspiciune de afectare meningeal. Tratamentul cu Penicilin, pe cale general, i eventual i intrarahidian sau alternativ, cu Ampicilin, Cefalosporin, poate produce vindecri fr sechele, dei mortalitatea rmne nc mare (20-40%) 10. Icterul poate complica pneumoniile foarte severe. Mai frecvent se constat subicter, hiperbilirubinemie mixt semne biologice de citoliz moderat. Mecanismul icterului nu este bine precizat, dar explicaii plauzibile sunt: hemoliza eritrocitelor n focarul pneumonic, leziuni hepatice toxice sau hipoxice, deficien de glucoz 6-fosfat dihidrogenaz. Afectarea hepatic este tranzitorie. 11. Glomerulonefrita pneumococice apare rar, la 10-20 zile dup debutul pneumoniei i se manifest numai prin sindrom urinar. Mecanismul su de producere este imunologic, boala fiind declanat de un antigen pneumococic. Activarea complementului se face pe cale altern. Evoluia glomerulonefritei este paralel cu cea a pneumoniei vindecndu-se complet. 12. Insuficiena cardiac acut poate apare la persoane vrstnice cu pneumonii severe. Ea este rezultatul afectrii miocardice toxice sau hipoxice, de obicei n condiiile unor leziuni cardiace preexistente. Frecvent se nsoete de hipotensiune sau aceasta urmeaz unei pneumonii grave, cu deschidratare i afectarea strii generale. Apariia unei insuficiene circulatorii acute (colaps) n cadrul unei pneumonii, sugereaz o alt etiologie dect pneumococic (de obicei cu germeni gram negativi).

13. Alte complicaii sunt posibile de asemenea. Turburrile psihice, manifestate prin confuzie sau delir, se ntlnesc n special la bolnavii alcoolici sau tarai. Dilataia gastric acut, ileusul paralitic, tromboflebita profund, artrita septic sunt complicaii rarisme. 11.TRATAMENTUL: Tratamentul pneumoniei pneumococice este relativ simplu n cazurile uoare , necomplicate i la persoane anterior sntoase , dar poate deveni complex , n formele severe de boal sau complicate . n general bolnavii necesit tratament etiologic i igieno-dietetic , tratament simptomatic i profilactic . Majoritatea bolnavilor trebuie spitalizai , dei persoanele tinere cu infecie uoar sau medie pot fi tratai excelent si la domiciliu a) igeno-dietetic : Este foarte important n vederea bunei evoluii . Se recomand : - repaus la pat n perioada febril i nc 6-10 zile dup defervescen , ntr-o camer luminoas , bine aerisit , la o temperatur potrivit de aproximativ 20oC ; - regim hidro-zaharat , bogat n vitamine , sucuri de fructe , siropuri , ceai , lapte . Treptat se va trece la un regim lacto-faino-zaharat i apoi la o alimentaie mai substanial; - n perioada febril se va asigura o hidratare suficient a bolnavului ; - asigurarea igienei bucale prin ndeprtarea reziduurilor , gargarisme , ungerea mucoaselor cu glicerin boraxat ; - asigurarea igienei tegumentelor prin splarea cu ap cald i friciuni cu alcool mentolat . b). Tratamentul medical. este adresat agentului cauzal (pneumococului) , iar Penicilina este antibioticul de elecie . Marea majoritate a suelor de pneumococ sunt sensibile la doze mici de Penicilin , la concentraii minime inhibitoare de 0,1 microg/ml . Puine sue necesit concentraii minime inhibitorii , mai mari de Penicilin ntre 0,01-0,1 microg/ml , dar n ultimul deceniu s-au semnalat sue de pneumococ rezistente la Penicilin sau cu multirezisten la antibiotice . Prevalena infeciei cu pneumococi rezisteni la Penicilin pare a fi n cretere .

Pneumonia pneumococic rspunde repede , cu defervescen n 2-3 zile , la doze relativ mici de Penicilin G , in doze zilnice de 1.600.000 2.400.000 U.I. administrate i.m. la 6 ore . Rezultate similare se obin cu aceeai doz zilnic , administrat divizat i.m. la 8-12 ore sau i.v. la 12 ore . Tratamentul cu Penicilin se ntinde n medie pentru o perioad de 7-10 zile , dar sunt necesare 3-4 zile de afebrilitate pentru oprirea sa . Pentru formele uoare de boal se poate administra Fenoximetilpenicilina per os, 250-500 mgr la 6 ore , sau tratamentul pe cale parenteral cu Penicilin poate fi continuat pe cale oral , dup ce s-a obinut afebrilitatea . Rezultate tot att de bune se pot obine cu Eritromicin (400-500 mgr la 6 ore) sau Ampicilin (500-1.000 mgr la 6 ore) . Administrarea de Tetraciclin , ca prim antibiotic , n pneumonia pneumococic este o eroare , ntruct aproximativ 7-25% din tulpinile de pneumococ sunt rezistente la Tetraciclin . Sub tratament antibiotic febra dispare n 24-72 ore , starea toxic se amelioreaz rapid (1-3 zile) iar sindromul de condensare clinic regreseaz n 5-7 zile . Rezoluia radiologic se obine n 7-14 zile . Dac dup maxim 4 zile de tratament antibiotic nu se obine defervescena bolii i afebrilitate , tratamentul trebuie reconsiderat , existnd mai multe eventualiti : 1.pneumonia are o alt etiologie dect cea pneumococic (cu germeni gram negativi , stafilococ etc.) ; 2. complicarea pneumoniei (pleurezie sau empiem pericardic , meningit,etc.) ; 3. infecie cu pneumococ rezistent la Penicilin sau alte antibiotice uzuale (eventualitate rar) . Oricare din aceste eventualiti impun reconsiderarea tabloului clinico-radiologic , examenul bacteriologic al sputei sau alte explorri intite . Ca alternative de tratament antibiotic , n cazurile cu infecie cu pneumococ rezistent la Penicilin , se pot obine rezultate bune cu Cefalosporine (1-2 g/zi parenteral) sau Clindamicin (1,2g/zi) sau Vancomicin (2g/zi) sau medicaie antimicrobian n raport cu antibiograma sputei. Administrarea de oxigen pentru 24 36 ore , este adesea necesar pentru bolnavii cu stare toxic , cu pneumonie extins , cu afeciuni pulmonare asociate sau hipoxemie

(de preferin monitorizat , n special la bolnavii cu istoric de boal pulmonar preexistent) . Hidratarea corect , pe cale oral sau i.v. , este adesea necesar , avnd n vedere tendina la deshidratare i tulburri electrolitice , produse de febr , transpiraii intense , vrsturi etc. Medicaia antipiretic (Aspirin , Paracetamol) este n special indicat la bolnavii cu febr mare , care tolereaz prost tahicardia (vrstnici , cardiopai , pulmonari cronici) . Durerea pleural poate fi mult redus cu Aspirin , Codein . La alcoolici exist un risc deosebit de apariie a tulburrilor psihice , n special delirium tremens; n aceast situaie se pot administra profilactic Benzodiazepine sau , clasic , cantiti mici de alcool . Dei sindromul toxic general i hipotensiunea arteril sunt rare n pneumonia pneumococic , uneori este necesar controlul hipotensiunii arteriale prin administrarea de lichide parenteral i Dopamin ( 3-5 microg/min/kgcorp) i/sau administrarea Corticosteroizi parenteral (Hemisuccinat de Hidrocortizon 100-200 mgr i.v. la 6-8 ore) . CAPITOLUL II INGRIJIRI GENERALE IN NURSING ROLUL ASISTENTEI MEDICALE GENERALISTE N NGRIJIREA PACIENILOR CU PNEUMONIE PNEUMOCOCIC Asistenta medical este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinar , cu responsabiliti n pstrarea i restaurarea santii , prevenirii mbolnvirilor, nlturarea suferinta. Asistenta are un rol deosebit de important n depistarea n timp util a problemelor, pentru ca bolnavul s fie tratat mai uor, mai repede i mai bine cu mari anse de a opri sau ntrzia evoluia procesului infecios. Asistenta medical trebuie s contribuie la educaia sanitar, pentru ca bolnavul s tie cum s prevad i s l ajute n evoluia bolii, cu implicaii directe i indirecte att asupra individului ct i a familiei sale Atitudinea asistentei medicale trebuie s fie calm, plin de seriozitate i rbdare fa de manifestrile cele mai suprtoare ale bolnavilor, atitudine de fermitate dar fr brutalitate. n ngrijirea bolnavilor cu pneumonie pneumococic o sarcin important a asistentei medicale o constituie observaia i supravegherea continu a acestora.

Ea trebuie s observe comportamentul lor, preocuprile, dorinele exprimate, comportamentul legat de alimentaie, orice schimbare a strilor. Aceste observaii sunt consemnate n raport i comunicate medicului. n aplicarea tratamentului, asistenta trebuie s se asigure c bolnavul urmeaz corect tratamentul prescris de medic.Ajuta pacientul in - atenuarea pn la dispariie a fenomenelor de infecie i prevenirea reapariiei lor; - asigurarea aportului de lichide pentru o hidratare corespunztoare; - ajutarea pacientului n satisfacerea nevoilor fundamentale i ncurajarea lui s si le exprime - asigurarea repausului la pat; - 2.1Internarea pacientului in spital Internarea bolnavului este necesar n toate cazurile nu numai pentru c starea acestuia este grav iniial, dar i pentru efectuarea examenelor de bilan necesare diagnosticrii, ca i a asigurrii condiiilor optime de tratament

2.2 Asigurarea conditiilor de spitalizare:


Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul se alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si Asistentul conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de medic in pat. Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei precum si indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este cazul si scopulacestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si patologic in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii boli,un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres si cu o temparatura de 18-20C sa fie curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat. Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare. Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru evitarea unor complicatii grave si nedorite. Asistentul observa si este obligat sa

consemneze aspectul general, inaltimea, greutatea, varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului. Ea va urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii acestora. Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc 2.3 Asigurarea conditiilor igienice pacientiilor internati Asistenta medical este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinar , cu responsabiliti n pstrarea i restaurarea santii , prevenirii mbolnvirilor, nlturarea suferinei . Bolnavi cu boli contagiaoase se amplaseaz n saloane separate , n funcie de boal . Bolnavi contagioi trebuiesc spitalizai n saloane mici de 1-2 maximum 4 paturi . Paturile trebuie s fie comode , camerele bine luminate i aerisite . Asistenta medical asigur toaleta zilnic a bolnavului i lenjerie de pat i de corp curat i uscat . - salonul va avea ferestrele ndreptate spre nord pentru ca bolnavul s beneficieze de luminozitate intens i permanent ; - temperatura optim a saloanelor s fie de 18-19oC , eventual mai sczut cu 12oC; - salonul sa fie aerisit ori de cate ori este necesar ; - n sezonul rece , se vor plasa pe calorifere vase cu ap cald care vor emana vapori umezi ; - curenia se va efectua zilnic : dimineaa i dup-masa . Pregatirea patului si a acesoriilor lui

Din cauz c pacientul i petrece majoritatea timpului de boal i de convalescen n pat, acesta trebuie s aib anumite caliti. Patul s fie comod, s prezinte dimensiuni potrivite care s satisfac att cerinele de confort ale pacientului, ct i ale personalului de ngrijire: lungime 2 m, lime 80-90 cm,

nlimea de la duumea pn la saltea de 60 cm; s-i permit pacientului s se poate mica n voie, s nu-i limiteze micrile, s poat, la nevoie, s coboare din pat, s poat sta n poziie eznd, sprijinindu-i picioarele comod pe podea; asistenta s poata efectua tehnicile de ngrijire, investigaiile i tratamentul ct mai comod; uor de manipulat i curat; confecionat din tuburi uoare din metal (vopsite n alb); aezat pe rotie prevzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevzut cu rotie. Acesoriile patului a)somiera(partea principal a patului): trebuie s fie confecionat din srm inoxidabil, s fie puternic, elastic, bine ntins, pentru a nu ceda sub greutatea pacientului. b) Salteaua va fi confecionat din burete, material plastic, care se cura i se dezinfecteaz mai uor; salteaua poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu ap sau cu aer, avnd avantajul c permit umflarea succesiv a compartimentelor dup necesitate (pentru prevenirea escarelor). c) Pernele trebuie s fie n numr de dou: una umplut cu iarb de mare, iar cealalt din burete, material plastic sau puf. Dimensiunea lor: 55 cm lime, 75 cm lungime. d) Ptura confecionat din ln moale, trebuie s se poat spla uor. e) Lenjeria este bine s aib ct mai puine custuri. Schimbarea lenjeriei de pat Lenjeria necesar: dou cearafuri, doua fee de pern, o alez sau travers i muama. Cearaful dintr-o singur bucat, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca s se poat fixa bine sub saltea. Muamaua confecionat din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja salteaua de diferite dejecii se folosete numai la anumii bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m. Aleza ce acoper muamaua este confecionat din pnz; va fi de aceeai lungime, ns cu 15-20 cm mai lat dect muamaua pentru a o acoperi perfect; faa de pern, confecionat din acelai material ca i restul lenjeriei, se va ncheia cu nur pe partea lateral sau fr nur, cu deschizator Schimbarea lenjeriei n patul fr bolnav Materialele necesare: cearaf simplu, cearaf plic, dou fee de pern, una-dou pturi, dou perne. Efectuarea: se ndeprteaz noptiera de lng pat, se aeaz un scaun cu sptar la captul patului. Pe scaun se aeaz, n ordinea ntrebuinrii, lenjeria curat, pernele, pturile,

mpturite corect. Cearaful se aeaz la mijlocul saltelei, se desface i se ntinde o parte a cearafului spre cptiul patului, cealalt spre captul opus. Se introduce cearaful adnc sub saltea la ambele capete. Se execut colul: persoana aezat cu faa spre captul patului: cu mna de lng pat prinde partea lateral a cearafului la o distan egal de la col, cu lungimea prii atrnate i o ridic n sus pe lnga saltea; partea de cearaf de sub marginea inferioar a saltelei se introduce sub saltea; se lasa n jos partea de cearaf ridicat ; se introduce sub saltea partea de cearaf care atrn sub marginea inferioar a saltelei; celelalte trei coluri se fac dup aceeai procedur. Se introduce apoi sub saltea toat partea lateral a cearafului ncepnd de la colurile saltelei; se ntinde bine cearaful s nu prezinte cute. Dac este nevoie se aeaz muamaua (transversal, la mijlocul patului) i se acoper cu aleza. Apoi se aeaz cel de-al doilea cearaf peste care se ntinde ptura; marginea cearafului dinspre cap se rsfrnge peste ptur. Pentru ca ptura s nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei, se va face o cut att din cearaf, ct i din patur, astfel: se aeaz palma minii dinspre picioare pe patur, iar cealalt mn se introduce sub cearaf, ridicnd cearaful i ptura peste palma opus, formnd astfel o cut; se introduce apoi sub captul de la picoare al saltelei, att cearaful ct i ptura, apoi se aeaz colurile folosind procedura descrisa mai sus. Dac se folosete plicul n loc de cearaf, atunci ptura se introduce n plic, dup ce se ndoaie n lungime. Se aeaz pernele introduse n feele de pern curate. Schimbarea lenjeriei cu bolnavul n pat n seciile unde pacientele sunt n imposibilitatea de a se ridica din pat, n primele zile postoperatorii, asistenta este nevoit de cele mai multe ori s schimbe lenjeria de pat, cu bolnavul n pat. n acest scop asistenta urmrete ca bolnavul s prezinte o stare de bine, confort fizic i psihic, i o stare de igien permanent. Aceasta este o ocazie ca asistenta s comunice cu bolnavul pentru a-i da acestuia posibilitatea s-i exprime sentimentele, s-i uureze starea sufleteasc, s ctige ncrederea acesteia. Este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza, pentru a preveni complicaiile, de a-i asigura condiii corespunztoare de igien, de relaxare, de odihn. Schimbarea lenjeriei patului se face de cte ori este nevoie, de mai multe ori pe zi, dac este nevoie, dar n general, aceasta se executa dimineaa, nainte de curenie, dup msurarea temperaturii, luarea tensiunii, msurarea pulsului i toaleta bolnavului.

Bolnavii din cauza strii generale impuse de boal, nu au puterea necesar de a sta n poziie eznd, de aceea tehnica de schimbare a patului cu pacientul n pat, se face ntorcndu-l n decubit lateral; schimbarea lenjeriei se face n lungimea patului. Materiale necesare: aceleai ca i pentru pregtirea patului fr pacient. n plus: paravan, sac de rufe, eventual lenjerie curat de corp i material necesar pentru a spla pacientul, dac s-a murdrit. Lenjeria de pat se aeaz pe un scaun n ordinea prioritii, mpturit n felul urmtor: ptura i cearaful de sub ptur se mpturesc fiecare n trei sub form de armonic; aleza se ruleaz mpreun cu muamaua n lungime; cearaful se ruleaz n lungime. Se evit curenii de aer, se asigur intimitatea bolnavului, ferindu-l de priviri indiscrete, se asigur msurile privind asepsia. Se anun bolnavul asupra procedeului, se linitete i se asigur c manopera va fi fcut cu blndee, c nu va fi micat inutil, c manevrele nu-i vor cauza dureri, solicitndu-i-se cooperarea. Efectuarea: se face de ctre dou asistente aezate de o parte i de cealalt a patului. Bolnavul rmne acoperit pn la schimbarea cearafului de sub ptur. Marginile cearafului murdar se desfac de sub saltea de jur mprejur. Asistenta din partea dreapt prinde pacientul cu mna dreapt n axila dreapt, l ridic uor, iar mna stng o introduce sub umerii acestuia, sprijinindu-i capul sub antebra. Apoi cu mna dreapt (retras de sub axil) trage uor perna spre marginea patului, bolnavul fiind deplasat uor n aceeai direcie. Se aeaz apoi n dreptul genunchilor bolnavului, introduce mna stng sub genunchii acestuia flectndu-i puin , iar cu mna dreapt i flecteaza uor gambele pe coapse. Din aceast poziie, se ntoarce bolnavul n decubit lateral drept , sprijinindu-l n regiunea omoplailor i a genunchilor. Bolnavul se menine acoperit. Asistenta din partea stng ruleaz cearaful mpreun cu muamaua i aleza murdar pn la spatele bolnavului; sulul de lenjerie murdar se afl n acel moment alturi de sulul lenjeriei curate. Pe jumtatea liber a patului, se deruleaz cearaful curat, muamaua i aleza pregtite mai nainte. Se ntinde bine cearaful curat pe jumtatea liber a patului i se aeaz o pern mbrcat n fa de pern curat , apoi se aduce pacientul n decubit dorsal cu mult blndee, sprijinindu-l n regiunea omoplailor i sub genunchi.

Pentru a aduce bolnavul n decubit lateral stng , asistenta din partea stng procedeaz la fel ca i n cazul ntoarcerii n decubit lateral drept: prinde bolnavul de axila stng, o ridic uor, introduce mna dreapt sub umerii ei, i sprijin capul pe antebra i dup aceeai procedur, ntoarce pacientul n decubit lateral stng aducndu-l dincolo de cele dou suluri de lenjerie. Asistenta ruleaz mai departe din partea dreapt, lenjeria murdar o ndeprteaz, introducnd-o n sacul de rufe murdare ; apoi deruleaz lenjeria curat i o ntinde bine , iar bolnavul este adus n decubit dorsal, sprijinit de cele dou asistente. Se efectueaz colurile dup tehnica cunoscut. Ptura de deasupra bolnavului se mptur n trei i se aeaz pe un scaun; bolnavul rmne acoperit cu cearaful folosit pn atunci. Peste acesta , asistenta aeaz cearaful curat mpturit anterior n trei, n form de armonic, astfel c una din marginile libere s ajung sub brbia pacientului. Colurile de sus ale cearafului curat se in fie cu mna, fie de ctre bolnav, fie de ctre o alt persoan. Cele dou asistente care sunt de o parte i de alta a patului, prind cu o mn colurile inferioare ale cearafului murdar i printr-o micare n direcia picioarelor bolnavului, ndeprteaz cearaful murdar i acoper n acelai timp bolnavul cu cearaful curat. Se aeaz ptura peste cearaf rsfrngnd marginea dinspre cap pe ptur. Se continu aranjarea patului, se pliaz ptura cu cearaful deasupra degetelor de la picioarele bolnavului. Pacientul poate fi aezat n poziie eznd- schimbarea lenjeriei se face n limea patului Se efctueaz tot de ctre dou persoane: una sprijin pacientul, cealalt ruleaz lenjeria murdar, aeaz i deruleaz cearaful curat pregtit n prealabil. Asigurarea igienei personale, corporale i vestimentare a pacientului - n funcie de starea general a bolnavului , asistenta medicala va efectua toaleta pacientului pe poriuni , respectnd intimitatea acestuia i msurile de igien ; - se insist asupra toaletei bucale , dup aspirarea prealabil a secreiilor , cltindu-se apoi gura cu ap boricat , ungnd apoi mucoasele n buzele crpate cu glicerin boraxat ; - dac pacientul este independent , i se vor asigura condiiile necesare n vedearea efecturii unei bi generale sau a unui du ; - deasemenea se insist asupra zonelor inghinale pudrndu-se apoi cu talc pentru a preveni escarele ;

- unghiile i prul vor fi curate regulat , avnd n vedere faptul c la acest nivel stagneaz un mare numr de ageni microbieni ; - ngrijirea mucoasei nazale n scopul meninerii permeabilitii cilor respiratorii superioare , prevenirea escarelor , infeciilor nazale n cazul n care pacientul prezint sonde pe aceast cale ; Efectuarea toaletei generale i pe regiuni a pacientului imobilizat

2.4 Supravecherea functiilor vitale RESPIRAIA funcia i capacitatea vital a organismului de a asigura oxigenul necesar metabolismului celular i eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest metabolism . Factorii care influenteaz respiraia : 1. Biologici : vrsta , sexul , statura , somnul , postura , alimentaia , exerciiul fizic . 2. Psihologici : emoiile .

3. Sociologici : mediul ambient , climatul , locul de munc . Calitile respiraiei : 1. Frecvena : reprezint numrul respiraiilor pe minut - nou-nscut : 30-50 R/min ; - 2 ani : 25-35 R/min ; - 12 ani : 15-25 R/min ; - adult : 16-18 R/min; - vrstnic : 15-25 R/min . 2. Amplitudinea : este dat de volumul de aer ce ptrunde i se elimin din plmni la fiecare respiraie . Poate fi : - profund ; - superficial . 3. Ritmul : reprezint pauzele dintre respiraii . 4. Simetria : ambele hemitorace prezint aceeai micare de ridicare i coborre n timpul inspiraiei i expiraiei . Asistenta medical : - numr respiraiile fr a anuna n prealabil pacientul , cnd acesta se relaxeaz sau n timpul somnului ; - observ folosirea muchilor accesori respiratori ; - observ aspectul unghilor mini ; II. TEMPERATURA reprezint necesitatea meninerii constante a temperaturii corpului ntre 36 i 37 , datorit procesului de termoreglare . C C Termogeneza este rezultatul proceselor de oxidare a factorilor de nutriie ce au loc n special n muchi i ficat . Termoliza este procesul de eliminare a cldurii realizat prin piele, pmni i rinichi . Pierderile se realizeaza prin : - evaporare ; - radiaie ;

- conducie ; - convecie . Msurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului n caviti nchise sau seminchise , care sunt : axil , cavitatea bucal , rect , vagin . Asistenta medical : - are obligaia de a masura temperatura de cel puin dou ori pe zi : dimineaa i seara; - va nota valorile obinute n foaia de observaie ; - va raporta medicului modificrile intervenite . III. TENSIUNEA ARTERIAL reprezint presiunea exercitat de sangele circulant asupra pereilor arteriali . Factorii ce determin tensiunea arterial sunt : - debitul cardiac ; - fora de contracie a inimii ; - elasticitatea i calibrul vaselor ; - vscozitatea sngelui . Tensiunea maxim este obinut n timpul sistolei ventriculare , iar cea minima n timpul diastolei . Asistenta medical : - va nota tensiunea arterial n foaia de observaie ; - va cunoate semnele hiper i hipotensiunii i metodele de intervenie n aceste cazuri ; - va raporta medicului orice schimbare semnificativ ; - va ndemna pacientul s se relaxeze timp de 10-15 minute nainte de luarea tensiunii pentru a nu se nregistra valori eronate . PULSUL - reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan osos i este sincron cu sistola ventricular . Pulsul ia natere din conflictul existent ntre sangele aflat n sistemul arterial i cel mpins n timpul sistolei . Acest conflict se exteriorizeaz prin destinderea ritmic a arterei . Asistenta medical : - sftuiete pacientul s se relaxeze timp de 10-15 minute naintea msurrii pulsului ; - sprijin braul pacientului pentru ca muchiul antebraului s se relaxeze ;

- se repereaz artera palpnd cu vrful indexului , degetului mediu i inelar , urmrind cadranul ceasului timp de un minut i numrnd n gnd pulsaiile ; - va trece n foia de observaie valorile nregistrate ; - va ti s deosebeasc pulsul normal de cel : - bradicardic (mai puin de 60 de bti pe minut la adult) ; - tahicardic (puls accelerat) . - va raporta medicului neregulile observate . DIUREZA reprezint cantitatea de urin eliminat n 24 de ore prin actul miciunii . Asistenta medical : - supravegheaz diureza prin colectarea urinii n recipiente speciale i msoar cantitatea eliminat ; - realizeaz bilanul ingerrilor i eliminrilor de lichide ; - n cazul unei urini hiperconcentrate recomand un aport crescut de lichide ; - pentru golirea complet a vezicii urinare i evitarea infeciilor prin staza urinii, nva pacientul poziia corect de miciune : - pentru femei : poziia eznd pe closet , cu bustul aplecat nainte i crearea unei compresiuni cu ambele fee palmare la nivelul vezicii urinare ; - pentru brbai : poziie ortostatic uor aplecat spre spate . VI. SCAUNUL reprezint forma sub care se elimin reziduurile n urma procesului de digestie , mpreun cu celulele descuamate de pe suprafaa tubului digestiv , produsele de excreie ale glandelor anexe i un numr mare de microbe . Asistenta medical : - va observa eventualele modificri ale calitilor scaunului ; - va nota n foaia de observaie numrul scaunelor i felul lor ; - va educa pacientul s-i formeze un orar de defecaie prin stimularea reflexului de defecaie zilnic , la aceeai or ; - va ndemna pacientul s fac exerciii fizice , plimbri n aer liber pentru a favoriza tranzitul intestinal prin solicitarea muchilor abdominali ;

- va ndemna pacientul s consume o alimentaie bogat n fibre cnd nu exist contraindicaii. 2.6. Administrarea medicamentelor i hidratarea organismului Medicamentele sunt prescrise de medic i notate n foaia de observaie a pacientului internat sau pe reete n cazul pacientului ambulator . Asistenta medical trebuie s cunoasc i s controleze : - medicamentul prescris de medic s fie administrat pacientului respectiv ; - doza corect de administrare ; - timpii de execuie ; - aciunea farmacologic a medicamentelor ; - frecvena de administrare i intervalul de dozare ; - efectul ce trebuie obinut ; - contraindicaiile i efectele secundare ; - interaciunea ntre medicamente . nainte de administrare , asistenta medical verific i identific urmtoarele : - calitatea medicamentelor ; - integritatea medicamentelor ; - culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor ; - sedimentarea , precipitarea sau existena flocoanelor n soluii ; - lichefierea medicamentelor solide ; - opalescena soluiilor . La administrarea medicamentelor trebuie respectat : - calea de administrare prescris de medic ; - dozajul prescris , orarul de administrare i somnul pacientului ; - incompatibilitatea de medicamente ; - administrarea rapid a medicamentelor deschise ; - oridinea de administrare a medicamentelor ( tablete , soluii , picturi ,injecii , supozitoare , ovule vaginale ) ; Asistenta medical efectueaz administrarea medicamentelor n condiii de igien , asepsie , dezinfecie , sterilizare i meninere a msurilor de supraveghere i control a infeciilor nozocomiale sau intraspitaliceti .

n pneumonia pneumococic se folosesc prioritar urmtoarele ci de administrare a. Calea respiratorie ; b. Calea oral ; c. Calea parenteral ; a Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie : Pe cale respiratorie se administreaz medicamente avnd n vedere suprafaa mare a alveolelor pulmonare i vascularizarea lor bogat . Se administreaz : - gaze sau substane gazeificate ; - lichide fine pulverizate sau sub form de vapori ; n cazul pneumoniei pneumococice se administreaz oxigen opional , n cazurile foarte grave , pentru combaterea hipoxiei determinat de scderea oxigenului alveolar . Administrarea medicamentelor pe cale bucal-oral .Introducerea medicamentelor pe cale oral , constituie calea natural de administrare a acestora cu resorbie la nivelul mucoasei bucale i a mucoasei digestive Medicamentele sunt administrate personal de asistenta medicala sau luat de pacient n prezena acesteia respectnd ordinea succesiv de administrare . Pacientul este prevenit pentru efectele secundare sau reacii adverse al anumitor medicamente . Nu se folosesc aceleai instrumente pentru mai muli pacieni n administrarea medicamentelor ( pahare , linguri ,lingurie ) . III.Administrarea medicamentelor pe cale parenteral . Prin calea parenteral se nelege de obicei ocolirea tubului digestive i administrarea medicamentelor prin injecii 2.7Recoltarea produselor biologice si patologice Diagnosticul i tratamentul afeciunilor respiratorii necesit o anamnez foarte atent , un examen fizic sistematic , un examen radiologic , examene complementare (teste funcionale pulmonare , analiza gazelor sanguine , teste chimice microbiologice sau investigaii speciale) . Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat, semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este

efectuata de asistenta in majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori grave. Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii. Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din organism. RECOLTAREA SPUTEI : Sputa este un produs ce reprezint totalitatea secreiilor ce se expulzeaz din cile respiratorii prin tuse . Se recolteaz pentru examinri: macroscopice , citologice , bacteriologice , parazitologice n vederea stabilirii unui diagnostic . n pneumonia pneumococic , sputa are un aspect particular ruginiu iar prin examinarea frotiului i a examenului bacteriologic este pus n eviden agentul cauzal , diplococcus pneumoniae RECOLTAREA SNGELUI : Puncia venoas reprezint ptrunderea cu ajutorul unui ac , ataat la sering sau la holder , n lumenul unei vene , n scop explorator sau terapeutic . Sistemul Vacutainer de recoltare a sngelui venos constituie i prezint o tehnic simpl , sigur , meninnd ns precauii generale ca : HEMOCULTURA reprezint introducerea sngelui pe un mediu de cultur pentru examen bacteriologic n scopul depistrii unei bacteremii sau septicemii. 2.8. Pregtirea pacientului in vederea investigatiilor paraclinice si a tehnicilor impuse de pneumoni pneumococica Rolul asistentei medicale const n pregtirea pacientului pentru executarea investigaiilor paraclinice i chiar efectuarea unora dintre acestea precum i asistarea medicului. RADIOGRAFIA PULMONAR Este o metod static de examinare i reprezint fixarea imaginii radiologice pe filmul radiologic la un moment dat cu scopul de a studia morfologia i funcionalitatea plmnilor . .

Acest examen ofer certitudinea diagnosticului de pneumonie lobar datorit imaginii radiologice specifice de opacitate cu topografie lobar sau segmentar , uneori triunghiular cu varful n hil . Plmnii , organe pline cu aer , contrasteaz cu opacitatea inimii i a vaselor cutiei toracice , oferind o orientare relativ uoar medicului . Imaginea plmnilor aprut pe filmul radiologic , va fi n funcie de coninutul lor n aer , snge sau lichid Educatie pentru sanatate a. respectarea unui regim normal de viata prin: alimentaie echilibrata, adecvata vrstei, sexului, strii de activitate, care sa continue toate principiile alimentare; evitarea stresului si a eforturilor fizice mari etc.; odihna corespunztoare vrstei si activitii desfurate. b. creterea rezistentei organismului prin: clirea organismului (expunere la apa, aer, soare, practicarea sporturilor si a altor activitati recreative) Profilaxia omului sntos se adreseaz tuturor factorilor determinani si favorizani, in apariia bolii. Rolul asistentei medicale in profilaxia omului sntos (comunitate) este de a aduce informaii privitoare la prevenirea pneumoniei. a. Masuri de profilaxie adresate factorilor determinani: in comunitate de copii (nou nscui, cree, grdinie), asistenta medicala trebuie sa asigure izolarea copiilor bolnavi de pneumonie, de ceilali copii; personalul de ngrijire are datoria sa se autodenune in cazul apariiei oricrei infecii a cailor respiratorii si sa i se asigure o absenta temporara pe perioada afeciunii respective; cnd acest lucru nu este posibil, personalul de ngrijire va purta masti de protecie, din tifon (4 6 straturi), care vor fi schimbate din 3 in 3 ore, este necesara splarea minilor cu apa si spun, nainte de atingerea copilului, de preferat fiind evitarea pe cat posibil a contactului cu copii. in colectivitile de aduli si vrstnici (familie, locul de munca, cmine de btrani) sunt necesare masuri de evitare a contactului persoanelor sntoase (btrani, gravide) cu persoanele bolnave de pneumonie pneumococica.

b. Masuri de profilaxie adresate factorilor favorizani, se refera la contientizarea persoanelor sntoase din colectivitati (elevi, studeni, gravide, btrani, aduli) cu privire la factorii favorizani prin: -evitarea expunerii brute la frig (ndeosebi a regiunii toracice); evitarea ingestiei de lichide sau alimente reci la o persoana supranclzita; -evitarea trecerii brute dintr o camera nclzita in una cu aer rece; -evitarea ncperilor cu ventilaii mari de aer; -inhalarea de aer rece; -purtarea de imbracaminte adecvata sezonului (imbracaminte prea groasa sau prea subire favorizeaz rceala); -evitarea inhalrii de fum, praf, gaze iritante; evitarea aglomerrilor Profilaxia bolii Prevenirea pneumoniei pneumococice este necesar la persoane cu risc nalt de a face o boal sever , cu prognostic grav . n afara msurilor generale de profilaxie , se folosete un vaccin antipneumococic coninnd polizaharide capsulare de la 23 tipuri de pneumococ , care ar fi responsabile de 90% din pneumoniile pneumococice bacteriemice. Vaccinul se administreaz o singur doz i.m. i produce reacii locale i generale minime . De obicei nu este necesar reimunizarea , dect n cazuri de excepie . Eficacitatea vaccinri este de peste 70% la adulii imunocompeteni , iar eecurile sunt datorit imunodepresiei severe sau infeciei pneumococice cu serotipuri care nu sunt incluse n vaccin. 2. Profilaxia omului bolnav se refera la masurile de prevenire a pneumoniei pneumococice la persoanele suferinde de diferite afeciuni locale (ale cailor respiratorii) sau generale. 2.10 Externarea pacientului Medicul este cel care hotareste momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la externare. Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o imbracaminte corespunzatoare anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesireprin:

-adoptarea unei atitudine deosebit, prin care s promoveze posibilitatea pstrrii unei atmosfere de familiaritate i optimism n grupul bolnavului -ntocmirea unei liste amnunite a modului de respectare a medicaiei la domiciliu; Aceast list este ntocmit la indicaia medicului i cuprinde medicaia mprit pe articole i doze. - asistenta medical instruiete persoanele din familie asupra importanei medicaiei i revenirea la controale periodice pentru a preveni apariia complicaiilor n evoluia bolii,care necesit o perioad de spitalizare; - asistenta medical instruiete familia supra riscului administrrii medicaiei, pstrarea defectuoas a acestora sau lsarea acestora la ndemna persoanelor fr discernmnt (copii, btrni). Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor. Asistenta medical i reamintete pacientului ziua n care trebuie s vin la control.