APARATUL RESPIRATOR

Aparatul respirator reunește totalitatea organelor care participă la

schimbul de gaze dintre organism și mediul înconjurător.
Aparatul respirator este reprezentat de aparatul respirator branhial și
aparatul respirator pulmonar.
Structura aparatului respirator este adaptată modului de viață al
animalului și tipului de respirație. Multe nevertebrate inferioare nu au un
aparat respirator diferențiat și schimburile gazoase au loc prin toată
suprafața corpului (respirație cutanată).
Organele respiratorii diferențiate există la toate vertebratele. La
animalele acvatice, ele sunt branhiile (ciclostomi, pești). La cele terestre,
ele sunt plămânii (pulmonii)
Se disting trei feluri de respirații:
- respirația branhială, în care schimburile gazoase au loc cu ajutorul
unor expansiuni membranoase mai mult sau mai puțin cutate și puternic
vascularizate, numite branhii (la pești);
- respirația traheală, în care distribuția aerului în tot corpul animalului
are loc prin tuburi ramificate, numite trahee (la insecte);
- respirația pulmonară, în care aerul este introdus printr-un
mecanism special în saci membranoși, puternic vascularizați, care sunt
plămânii (la vertebratele tetrapode).

În raport cu mediul, se deosebesc 2 tipuri de respirație:

- acvatică unde aparatul respirator este reprezentat prin branhii. La
pești sunt 4 perechi de branhii, formațiuni lamelare puternic vascularizate,
care sunt acoperite de opercule ( la peștii osoși);
- aeriană unde aparatul respirator este alcătuit dintr-un sistem de
trahee ramificate și anastomozate (la insecte) sau din plămâni și din căile
respiratorii (la vertebratele tetrapode).

APARATUL RESPIRATOR BRANHIAL (PESTI)

Vertebratele inferioare (ciclostomi și pești) prezintă branhii interne și

externe.
Branhiile interne sunt adăpostite în pungi branhiale, iar branhiile
externe (reprezentând prelungiri externe ale branhiilor interne) la nivelul
operculelor (pe arcurile brahiale)
 Branhiile în pungi sunt prezente la ciclostomii actuali, fiind
reprezentate de numeroase perechi de pungi branhiale (7-17 perechi).
Lamele branhiale sunt dispuse pe pereții pungilor branhiale și orientate de
la interior la exterior, astfel încât axul longitudinal este paralel cu sensul
circulației apei.
Branhiile pectinate (operculare, libere) sunt prezente la teleostei.

La peștii osoși sunt prezente 4 perechi de branhii susținute de arcuri

branhiale. Al cincelea arc branhial nu are lame branhiale. Fiecare arc
branhial prezintă două serii de lame, fiecare lama formând cute (lamele) care
măresc suprafața de respirație. Lamelele sunt vascularizate și la acest nivel
se face schimbul de gaze.

Cavitățile ce adăpostesc branhiile se numesc cavități branhiale, fiind

acoperite de opercule, deschiderea cavităților realizându-se prin fantele
operculare.
La majoritatea teleosteenilor pseudobranhiile se păstrează pe fața
internă a operculelor.
La unele specii (Anguilla) este prezentă și o respirație tegumentară.

Vezica gazoasă este un organ caracteristic teleosteilor, fiind

impropriu denumită și vezică aeriană sau vezică înotătoare.
Este un diverticul al peretelui dorsal al esofagului sau stomacului.
Vezica gazoasă este dispusă dorsal între coloana vertebrală și rinichi
pe de-o parte și tubul digestiv pe de altă parte.
Prin poziția în organism în raport cu centrul de greutate se sugerează
că intervine în menținerea echilibrului.
Vezica gazoasă are forme variate, putând fi alungită, cu o cameră
anterioară și una posterioară sau poate emite doi sau mai mulți diverticuli
insinuați uneori subtegumentar conferindu-i rol de organ senzorial tactil.

Amfibienii care sunt vertebrate tetrapode adaptate atât la mediul

acvatic cât și la mediul terestru au mai multe modalități de efectuare a
schimburilor de gaze:
- respirație pulmonară
Amfibienii adulţi respiră prin doi pulmoni adevărați, care se deschid
în laringe, aerul este înghițit, intrarea aerului făcându-se prin coborârea și
ridicarea planșeului bucal. Aceştia pulmonic se prezinta ca niste saci simpli
cu pereţii uşor cutaţi în alveole, slab dezvoltaţi, având o suparafaţă
respiratorie redusa. La anure laringele are corzi vocale. La unii masculi
există unul sau doi saci de rezonanţă, care proemina pe tegument.

- respirație branhială caracteristică stadiului larvar (mormoloci)

realizată de branhii externi și branhii interne. Au aspect de filamente
bipenate și la unele urodele branhiile sunt prezente alături de pulmoni
de pot parcursul vieții (se păstrează și la adulți, respirația fiind
branhială și pulmonară);
 - respirație cutanată care compensează până la jumătate respirația
pulmonară
În afară de respiraţia pulmonară adulţii au o respiraţie cutanee, care
se face prin tegumentul subţiat, prin unele cute tegumentare vascularizate
sau prin cavitatea buco-faringiană.
- respirație buco-faringiană. Ca urmare a reducerii plămânului la unii
amfibieni, mucoasa bucală și faringiană care sunt puternic
vascularizate funcționează ca organe respiratorii accesorii.

Aparatul respirator pulmonar

Este format din căi respiratorii (fose nazale, laringe, trahee, bronhii
extrapulmonare) și
pulmonii ca organe esențiale ale respirației.
Fosele nazale. La vertebratele terestre se observă tendința de
separare de cavitatea bucală, la majoritatea acestora (mamifere și
crocodilieni) fosele nazale deschizându-se în faringe.
Laringele. Reprezintă următorul segment și este format dintr-un
schelet și o musculature proprie. La salamander (urodele) laringele conține
o singură pereche de cartilaje (cartilaje laterale) dispuse pe laturile orificiului
laringian.
La broaste (anure) cartilajele aritenoide sunt dezvoltate și prezintă pe
fața medială două cute ale mucoasei care sunt considerate corzi vocale.
Perechea de cartilaje posterioare constituie un inel cartilaginous puternic –
cartilajul crico-traheal.
La reptile laringele prezintă, pe lângă aritenoide și cricoide și un inel
traheal.
Laringele este în strânsă conexiune cu aparatul hioidian.
La toate speciile, laringele poartă mușchi dilatatori și constrictori.
 Sunt prezente două cute ale mucoasei laringiene considerate corzi
vocale.

Traheea. La Dipnoi (pesti ce traiesc si fara apa) este prezent un

conduct către cei doi pulmoni, conduct care poate fi omologat traheei, dar
nu prezintă elemente scheletice (cartilaje inelare complete sau incomplete).
La urodele (salamander) traheea variază ca lungime în funcție de specie, in
peretele său dispunându-se catilaje derivate din perechea a V-a de arcuri
branhiale.
La reptile lungimea traheei este corelată cu lungimea corpului și mai
ales a regiunii cervicale
Lumenul traheei este permanent deschis datorită prezenței
cartilajelor traheale complete sau incomplete. Terminal, traheea se ramifică
în două bronhii extrapulmonare, foarte scurte și formate din cartilaje inelare.

Pulmonii sunt organele esențiale ale respirației și se găsesc la toate

vertebratele terestre.
Pot fi de tip sacular sau de tip parenchimatos.
Pulmonii saculari sunt pungi cutate la interior și compartimentate în
loje și lojete. Sunt caracteristici amfibienilor și reptilelor. Suprafața
respiratorie a acestor pulmoni crește în sens centripet.

Pulmonii parenchimatoși sunt prezenți la păsări și mamifere.

Suprafața respiratorie a acestui tip de pulmonic crește în sens centrifug.
La urodele pulmonii au aspect de saci alungiți cu pereți netezi, uneori
fiind dezvoltați asimetric. La urodele intervin mai ales în hidrostatică decât în
respirație.
La reptile pulmonii sunt asemănători amfibienilor,
La șopârle pulmonii sunt compartimentați prin pereți emiși de fața
dorsală și abdominală.
La chelonieni și crocodilieni există bronhii intrapulmonare care încep
să se condrifice (să devină cartilaginoase), bronhii ce se deschid în
compartimente separate ale pulmonilor.
Ofidienii au un singur pulmon funcțional, cel drept, cel stâng fiind
atrofiat; pulmonul funcțional este cilindric, uneori extinzându-se până în
segmentul terminal al corpului.
La toate reptilele pulmonii sunt parțial acoperiți de o seroasă care la
crocodili ia aspectul unei pleure adevărate.

La păsări laringele este lipsit de corzi vocale, aparatul vocal fiind

reprezentat de syrinx (laringe traheal sau inferior).
La păsări traheea este foarte lungă, uneori depășind lungimea
segmentului cervical, caz în care formează mai multe anse dispuse pe o
parte a carenei sternale (la lebede, cocori, stârci).
Traheea și bronhiile extrapulmonare sunt formate din inele
cartilaginoase complete care la palmipedele în vârstă se pot osifica.
La rățoi, la limita dintre trahee și bronhia stângă se formează o
dilatație cartilaginoasă denumită tambur sau bulă timpaniformă și care se
osifică timpuriu.
La baza traheei, la bifurcarea celor două bronhii principale se află un
organ fonator-sirinxul.
Pulmonii aviari au numai funcția de schimb de gaze, cea de ventilație
revenindu-le sacilor aerieni.
 La păsări pulmonii sunt dispuși în partea dorsală a cavității toraco-
abdominale.
- prezintă amprente ale coastelor dorsale,
- nu sunt acoperiți de pleură,
- bronhia pulmonară se ramifică în dorso-, mezo- și ventrobronhie,
cele trei traversând structura pulmonului. Pe traseu sunt conectate prin
parabronhii (aspect asemănător unui calorifer).
Ajunsa la suprafața pulmonilor, mucoasa bronhiilor expansionează și
formează noua saci aerieni (unul intraclavicular, doi cervicali, doi
toracici craniali, doi toracici caudali şi doi abdominali foarte
dezvoltaţi), care
o asigură o rezervă de aer în timpul respiraţiei (asigura oxigenarea
sanguină în ambii timpi respiratori),
o asigură un strat izolator al viscerelor (termoreglare -
homeotermia)
o intervin în locomoţia aeriană prin diminuarea greutăţii specifice a
corpului.
În timpul zborului, cușca toracică devine imobilă, servind ca suport fix
pentru aripi, intrarea și ieșirea aerului având loc prin dilatarea și
comprimarea sacilor aerieni. În repaus, respirația este asigurată prin lărgirea
și îngustarea cuștii toracice sub acțiunea mușchilor intercostali.

Aparatul respirator la mamifere este alcătuit din organe esenţiale:

plămânii şi căile respiratorii sau de conducere: cavităţile nazale, faringe,
laringe, trahee şi bronhii.

A. Căile respiratorii
Cavităţile nazale sunt despărţite între ele de septul nazal, iar de
cavitatea bucală prin bolta palatină. Oral comunică cu exteriorul prin narine,
aboral cu faringele prin choane, iar lateral şi caudal cu sinusurile paranazale.
Mucoasa nazală este de tip respirator şi olfactiv. Ea produce mucus care
umezește aerul și reține particule străine. Cavitățile nazale sunt puternic
vascularizare și încălzesc aerul inspirat.
 Faringele este organ comun aparatului digestiv şi respirator.
Laringele la mamifere apare cel mai complex. Apar cartilajele tiroid și
epiglotă. Este un conduct aerofor care face legătura între faringe şi trahee
având rol de conducere a aerului şi de aparat fonator la majoritatea
animalelor. Este suspendat la baza craniului prin complexul hioidian.
Laringele este format din cinci piese: trei cartilaje impare (epiglota,
tiroidul şi cricoidul) şi un cartilaj par (aritenoidele). Sub acţiunea coloanei de
aer expirat ligamentele tiroaritenoidiene ce formează scheletul coardelor
vocale sunt capabile să vibreze producând astfel diferite sunete. Spaţiul
cuprins între cele două ligamente, în formă de V poartă de numirea de glotă
vocală.
 (Laringele si aspecte ale complxului hioidian)

Traheea este un conduct cartilaginos format din inele incomplet

constituite, relativ cilindric, permanent deschis, cu o porţiune cervicală şi una
toracică ce se termină dorsal de cord printr-o bifurcaţie, respectiv originea
bronhiilor dreaptă şi stângă.

Traheea la vaca

Deschiderea laringiana a traheei

 Mucoasa ce căptuşeşte traheea este alcătuită din epiteliu de tip
respirator pseudostratificat prismatic ciliat, iar corionul conţine glande
acinoase de tip mucos sau seromucos.

Bronhiile au inele cartilaginoase complete, iar mucoasa este mai

subţire decât a traheei. Mucoasa traheei și bronhiilor produce mucus care
reține particulele străine, iar cilii prezenți împing corpurile străine spre ieșire,
prin mișcarea lor permanentă.
La unele specii (rumegătoare, suine), traheea emite pe partea dreaptă
o bronhie accesorie care asigură ventilația lobului apical drept.

B. Pulmonii.
Pulmonii sunt organe esenţiale ale aparatului respirator situate în
cavitatea toracică de formă aprox. semiconică, separaţi de mediastin si fiind
complet separați de viscerele abdominale prin intermediul diafragmei.
Structura pulmonilor. Suprafața lor este acoperită de două foițe,
numite pleure. Una este lipită de plămân (pleura viscerală), cealaltă de
peretele intern al cavității toracice (pleura parietală). Între ele se află o
cavitate foarte subțire (spațiul pleural), în care se găsește o peliculă de lichid
(lichidul pleural). Ţesutul pulmonar cuprinde arborele bronhic şi ţesutul
pulmonar propriu-zis.
Arborele bronhic rezultă prin ramificarea bronhiei principale în
bronhii lobare şi bronhiole (supralobulare, intralobulare, terminale şi
respiratorii.) Bronhiolele se continuă cu canalicule alveolare, care se
termină în saci alveolari ai căror pereţi sunt căptuşiţi de vezicule numite
alveole pulmonare –unităţile funcţionale ale pulmonului la nivelul cărora
are loc schimbul de gaze respiratorii respectiv hematoza.
 Ţesutul pulmonar propriu-zis este format din lobuli de formă
poliedrică separaţi prin ţesut conjunctiv în care sunt bronhiile extralobulare,
vasele şi nervii. Pulmonul este un organ puternic vascularizat prezentând o
circulaţie funcţională (artera şi venele pulmonare) şi o circulaţie trofică
(artera bronhică). La nivelul alveolelor se formează o reţea de capilare unde
au loc schimbul de gaze şi unde îşi au originea venele pulmonare ce duc
sângele oxigenat la inimă. Inevaţia este asigurată de fibre nervoase
vegetative.
Fiecare pulmon prezintă două feţe (costală şi mediastinală), trei
margini (dorsală, ventrală şi caudală), o bază şi un vârf.
Un pulmon este format din mai mulţi lobi despărţiţi prin incizuri
interlobulare. Pulmonul stâng, datorită prezenței cordului, este mai mic decât
cel drept și are întotdeauna cu un lob mai puțin decât pulmonul drept: apical,
cardiac şi diafragmatic. Pulmonul drept prezintă 4 lobi (apical, cardiac,
diafragmatic și azigos). La rumegătoare lobul apical este divizat în apical
cranial și apical caudal și sunt ventilați de bronhia traheală (accesorie).

Pulmon la porc
a) trahee
b) bronhii
c) bronhie accesorie
d) pulmonul drept
e) pumonul stang