Sheletul in seria animala

(ciclostomi, pesti, amfibieni, reptile, pasari)

La ciclostomi coloana vertebrală este constituită din vertebre de tip acentric

(lipsite de corp vertebral). Notocordul (cu rol de ax scheletic) este înconjurat de un epiteliu
cordal. În jurul notocordului se află o teacă conjunctivă (teaca cordală) diferențiată la
exterior într-o membrană elastică externă. Deasupra notocordului, lame fibroase
delimitează canalul neural (care adăpostește măduva spinării). Ventral canalului neural
și lateral de notocord se află o pereche de piese cartilaginoase considerate ca elemente
vertebrale.

La peștii cartilaginoși coloana vertebrală este formată din vertebre

cartilaginoase (corpul se poate calcifia). Dorsal de corpul vertebral este dispus arcul
neural (canalul neural), iar ventral la vertebrele din regiunea caudală este prezent arcul
hemal (canalaul hemal – aorta).
La peștii osoși precum și la restul vertebratelor, notocordul este înlocuit de piese
osoase de origine mezoblastică (foiţele embrionare: ectoblastul, mezoblastul şi
endoblastul). Vertebrele sunt de tip arcocentric (cu corp vertebral). Vertebrale sunt
întegral de natură osoasă și se articulează între ele prin discuri intervertebrale. În spațiile
dintre segmentele musculaturii (miomere) se diferențiază piese osoase alungite –
coastele – dependente de coloana vertebrală și care formează pereții laterali ai
trunchiului. Coloana vertebrală prezintă două regiuni (regiunea trunchiului și regiunea
cozii).
 La amfibieni coloana vertebrală are 4 regiuni (cervicală, toracală, sacrală și
caudală). Arcul neural prezintă și apofize tranverse, iar pe arcul neural spinele neurale
sunt foarte reduse. Regiunea cervicală are o singură vertebră lipsită de apofize tranverse
– vertebra proatlantică (proatlas). Articulația cranio-vertebrală este mobilă și se
realizează între condilii occipitalului în număr de 2 și cavitățile glenoide ale vertebrei
proatlantice. Regiunea toracală este constituită dintr-un număr de 7 vertebre la anure
(amfibieni fara coada - broaste) și mai multe vertebre la urodele (amfibieni cu coada –
salamandre, tritoni), vertebre care se articulează cu coastele.
Segmentul sacral este reprezentat de o singură vertebră al cărui corp prezintă
caudal două capete pentru articularea cu coccisul (urostil).
 Sternul este de tip arhistern și atașat pieselor centurii scapulare.

La reptile regionalizarea coloanei vertebrale se accentuează, la nivel dorsal

deosebindu-se o regiune toracală (care poartă coaste) și o regiune lombară (lipsită de
coaste). Astfel coloana vertebrală cuprinde 5 regiun – cervicală, toracală, lombară,
sacrală și coccigiană.

La crocodilieni coloana vertebrală prezintă 9 vertebre cervicale, 8 toracale, 7

lombare, 2 sacrale și 35-37 coccigiene.
Regiunea cervicală rezintă un atlas, un axis și vertebre cervicale tipice. Atlasul
are formă inelară și este lipsit de corp vertebral (care migrează pe axis și realizează
procesul odontoid). Vertebrele cervicale tipice prezintă o pereche de apofize tranverse
bifide care concresc cu rudimente de coaste bifurcate și delimitează un spațiu care
protejează artera vertebrală și nervi.
În regiunea toracală se formează o cușcă toracică adevărată. Fiecare vertebră a
acestei regiuni are apofize transverse bine dezvoltate și o spină neurală lățită. Vertebrele
lombare seamănă cu cele toracale dar nu se articulează cu coaste.
Regiunea sacrală este formată din 2 vertebre care se articulează cu iliumurile.
Vertebrele coccigiene au corp vertebral alungit, aplatizat latero-lateral,
dimensiunile acestor vertebre diminuându-se progresiv către extremitatea distală a cozii.
Apofizele transverse se reduc până la dispariție la jumătatea posterioară a regiunii
caudale. Arcul hemal este prezent pe partea ventrală a vertebrelor coccigiene.
Coastele au cele trei porțiuni (porțiunea distală putând fi cartilaginoasă). Cu
excepția ultimelor perechi, coastele se articulează cu sternul și formează cușca toracică.
Sternul este bine dezvoltat, cartilaginos și format din manubriu, corp (mezostern)
și apendice xifoidian. La partea anterioară a manubriului este prezent un epister osos
(interclavicular).
 La lacertilieni (șopârle) există tot 5 regiuni ale coloanei vertebrale. La șopârlele
apode lipsește regiunea sacrală (membre scurte). Lacertilienii se disting prin fenomenul
de autotomie (desprinderea unei porțiuni din coadă când se exercită o tracțiune asupra
acesteia).

La chelonieni (broaște țestoase) vertebrele toracale lombare și sacrale sunt

sudate la plăcile oasoase ale carapacei prin intermediul arcurilor neurale. Singurele
vertebre mobile sunt cele ale regiunilor cervicală și caudală. Coastele sunt sudate la
plăcile osoase costale ale carapacei. Nu există stern distinct. Se consideră că este
integrat între plăcile plastronului (endoplastronul).

La ofidieni (șerpi) există un număr mare de vertebre (până la 400), limitele dintre
regiuni nu sunt distincte, majoritatea vertebrelor articulându-se cu coste. Lipsește
segmentul sacral, de asemenea lipsește sternul și nu există nici cușcă toracică.
 La păsări coloana vertebrală are cele 5 regiuni (cervicală, toracală, lombară,
sacrală și caudală).
Regiunea cervicală are aspectul literei
„S” și un număr variabil ded vertebre
(14 la galinacee, 8 la colibri, 15 la rațe,
18-21 la lebede și gâște, 13 la
porumbei).
Atlasul este redus şi are forma unui
inel pe a cărui circumferinţă cranială se
găseşte o singură cavitate glenoidă
pentru articularea cu unicul condil al
occipitalului.
Axisul are un corp masiv, cu un
proces odontoid. Procesul spinos are
forma unei creste, iar procesele
articulare prezintă un tubercul dorsal.
Restul vertebrelor cervicale
comparativ sunt mai lungi,
Necesitatea rigidizării coloanei
vertebrale în timpul zborului a condus
la modificări ale segmentelor toracal,
lombar și sacral.
Vertebrele toracale, în număr de 7 la galinacee şi 9 la palmipede, sunt sudate
între ele într-o singură piesă. Corpul prezintă o creastă ventrală evidentă şi tăioasă, iar
apofizele transverse sunt sudate, formând o lamă orizontală prevăzută cu suprafeţe
articulare costo-transversare. Apofizele spinoase, sudate, formează o veritabilă spină
dorsală. Pe părţile laterale ale corpului vertebrelor se observă cavităţi glenoide pentru
capul coastelor.
Vertebrele lombare şi sacrale, în număr de 14, sunt sudate între ele şi cu
vertebrele sacrului, formând o piesă unică – osul lombo-sacral, care, la rândul său, se
articulează cu coxalele. Procesele transverse apar individualizate pe faţa ventrală,
delimitând lojele renale.
 Regiunea coccigiană are vertebrele mobile. În număr de şapte, aceste vertebre
au apofizele spinoase şi transverse dezvoltate. Ultima vertebră, voluminoasă, este
dispusă vertical, de forma unei piramide trifaciate şi este denumită pygostil.
Coastele, în număr de 7 perechi la galinacee şi 9 la palmipede, sunt alcătuite din
două porţiuni distincte, dorsală şi ventrală, ambele osificate. Primele două perechi de
coaste sunt flotante, ultima este asternală, iar celelalte (patru la galinacee şi şase la
palmipede) sunt sternale. Coasta dorsală se articulează cu coloana vertebrală printr-un
cap articular susţinut de un gât lung. Corpul este mult turtit lateral, prezentând o apofiză
uncinee orientată caudal. Cartilajul costal este total osificat, prezentându-se ca o
veritabilă coastă ventrală, articulată diartrodial la coasta dorsală.
Sternul, foarte dezvoltat şi complet osificat, este turtit dorso-ventral, prezentând
faţa dorsală concavă, faţa ventrală prevăzută cu o carenă sternală bine dezvoltata.
Marginea cranială este prevăzută pe linia mediană cu un proces episternal,
flancat de suprafeţe diartrodiale pentru articularea cu coracoidul. Marginile sunt
prevăzute cu incizuri, procese şi suprafeţe articulare pentru coaste. Faţa dorsală a
corpului sternului prezintă două găuri pneumatice, iar cea ventrală este ornată de o
carenă dezvoltată.
 Scheletul cefalic (craniul)

Capul osos reprezintă acea parte a scheletului destinată protecţiei encefalului şi

extremităţii anterioare a aparatului digestiv şi respirator. Este alcătuit din 2 părţi:

- neurocraniul (sau craniul propriu-zis)

- splanchnocraniul (sau masivul facial)

Amfibieni
- articulat mobil la coloana vertebrală prin intermediul a doi condili ai occipitalului,
- incomplet osificat,
- scurt și aplatizat, cu oase subțiri.
- articularea viscerocraniului la neurocraniu se face prin intermediul oaselor pătrate
(articulație pătratostilică).
- hiomandibularul este dispus în structura urechii medii formând columela.

Pesti osteocartilaginoși – articulat fix la coloana vertebrală.

Neurocraniul
- capsulă cartilaginoasă prelungită anterior cu un rostru.
- dorso-lateral: solzi osoși dermici,
- ventral: placă osoasă bine dezvoltată (parasfenoid)
 Pești osoși
- articulat fix la coloana vertebrală
- osificat în totalitate
- numar mare de oase

Neurocraniul are 4 regiuni,

- regiunea etmoidiană (nazală);
- regiunea orbito-temporală;
- regiunea otică;
- regiunea occipitală.

Splanchnocraniul
- două fălci (superioară și
inferioară) - hiomandibularului și a
simplecticului (articulație de tip
methiostilic).
- aparatul hiobranhial osificat.
- aparat opercular

Păsări
- splanchnocraniul este întotdeauna mai dezvoltat decât neurocraniul.
- occipital
- osul incisiv (intermaxilar), maxile, mandibula
- apofiza nazală, nazalul, găuri nazale.
- frontalul, apofiza zigomatică (orbitară).
 Scheletul apendicular

Pesti
- radiile si pterigioforele - schelet apendicular (inotatoare impare, inotatoare pare,
scheletul centurilor)
Inotatoare impare – anala, dorsala

Inotatoare dorsala
- pterigiofor - 3 segmente: proximal, mijlociu, distal

Inotatoare anala
- ultimele vertebre – urostil
- pterigiofore-hipural+epural – radii
- Inotatoare pare – pectorale, ventrale
Centura scapulara
- - clavicula, spata, coracoid, bazalele inotatoarei pectorale, postclavicularul

Centura pelviana
- forma de “V”
- fara legaturi cu coloana vertebrala
- 2 oase pelvine
La pasari