lp.

Aparatul respirator

- preia aerul încărcat cu oxigen şi elimină aer încărcat cu bioxid de carbon

- Căile respiratorii, care conduc aerul la pulmoni sunt:
 cavităţile nazale
 faringele
 laringele
 traheea
 bronhiile.

1. Cavităţile nazale
- sunt două conducte adăpostite în splanchnocraniu şi situate deasupra cavităţii orale.
- comunică cu exteriorul prin două deschideri numite nări şi cu faringele prin alte două deschideri, la diametrul
opus nărilor, numite choane.
Nările:
- au ca bază anatomică la unele animale piese osoase, la altele părţi cartilaginoase
- la cal, rumegătoare şi rozătoare, nările au două margini care se întâlnesc în două unghiuri și sunt mobile
- la porc sunt două orificii circulare care perforează râtul și sunt imobile
- la carnasiere au forma unor virgule
Sinusurile
- sunt anexe ale cavităţilor nazale săpate la limita dintre craniul neural şi craniul facial
- au rol de a menţine o temperatură constantă în jurul encefalului şi de a da o rezistenţă sporită craniului la
animalele care folosesc capul ca mijloc de apărare (cornutele), sau de căutare a hranei (porcul).

2. Faringele
- vezi descriere aparat digestiv
- este situat la încrucişarea căilor respiratorii cu calea digestivă şi conduce aerul din cavităţile nazale în laringe.

3. Laringele
- este un conduct cartilaginos format din mai multe piese articulate, îmbrăcate de muşchi şi căptuşite cu
mucoasă de tip respirator
- laringele este fixat la baza craniului prin intermediul aparatului hioidian
- la toate mamiferele se pot distinge cinci cartilaje: epiglota, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid şi cartilajele
aritenoide (în număr de două)

Laringele şi aparatul hioidian la cal

1 – epiglotă; 2 – cartilajele aritenoide; 3 – cartilajul cricoid; 4 – traheea;
5 – aparatul hioidian; 6 – cartilajul tiroid; 7 – ligamentul interinelar; 8 – inel traheal

1
 4. Traheea
- este un tub cartilaginos în continuare directă cu laringele
- prezintă o porţiune cervicală (este situată sub corpul vertebrelor cervicale, în contact intim cu esofagul care se
sprijină pe trahee) şi o porţiune toracică (situată sub aorta cranială şi caudală, dar deasupra cordului)
- traheea este formată din inele cartilaginoase incomplete, care sunt unite cu cartilajul cricoid şi între ele, prin
pericondru. Pericondrul formează la nivelul spaţiilor dintre inele, ligamentele interinelare

Traheea la mamiferele domestice

A – cal; B – bou; C – oaie; D – porc; E - câine

La cal, extremităţile libere ale fiecărui cartilaj aproape că se ating, fiind uşor îndepărtate şi plasate
una deasupra alteia.Muşchiul traheal se găseşte pe faţa internă a traheei.
La rumegătoare extremităţile libere ale cartilajelor sunt îndoite în afară, formând pe tot traiectul
traheei o creastă. Muşchiul traheal este ca la cal.
La porc extremităţile inelelor sunt aşezate faţă în faţă. Muşchiul traheal este aşezat pe faţa internă a
traheei.
La carnasiere şi iepure extremităţile libere ale inelelor sunt dispuse faţă în faţă, dar muşchiul traheal
este aşezat pe faţa externă a traheei.

5. Bronhiile
- sunt conducte cartilaginoase, asemănătoare traheei
- fac legătura dintre trahee şi pulmoni.
- fiecare bronhie se împarte în ramuri dorsale şi ventrale, dând naştere la ramuri secundare,terţiare, etc.

Fig. 77. – Arborele bronhial

2
 Pulmonii
- sunt organele esenţiale ale respiraţiei
- se găsesc în cavitatea toracică, fiind înveliţi de pleură
- fiecare pulmon are forma unui segment de con, cu două feţe, din care una convexă şi una neregulat plană, trei
margini, o bază şi un vârf.
- lobii pulmonului, stâng sau drept, poartă aceeaşi denumire la toate mamiferele.
- numărul, forma, dimensiunile şi aspectul lor variază însă.

Pulmonii la mamiferele domestice

Traheea şi pulmonii în seria animală

3
La cal pulmonii prezintă câte un lob apical (aproape egal dezvoltaţi), câte un lob cardiac (foarte redus, mai ales
stângul) şi câte un lob diafragmatic.
La rumegătoarele mari pulmonul stâng prezintă lob apical, cardiac şi diafragmatic. Pulmonul drept prezintă un
lob apical enorm, care înconjoară traheea pe dedesubt, lobul cardiac este dedublat într-o porţiune anterioară şi o
porţiune posterioară, un lob diafragmatic şi lobul azigos. Ţesutul conjunctiv interlobular este abundent,
formând la suprafaţa pulmonului un desen poliedric.
La rumegătoarele mici pulmonii se aseamănă cu cei de la rumegătorul mare, dar pulmonii de oaie se deosebesc
de cei de capră.
La oaie - lobii sunt mai rotunjiţi şi nu prezintă pe suprafaţa pulmonului desen poliedric.
La capră – lobii sunt ascuţiţi, uneori cei doi lobi cardiaci drepţi sunt uniţi, iar pe suprafaţa lobilor apicali şi
cardiaci apare desenul poliedric.
La porc lobii pulmonari sunt rotunjiţi. Fiecare pulmon prezintă câte un singur lob cardiac. Lobul apical drept
este puţin mai dezvoltat decât cel stâng. Pe suprafaţa pulmonului se observă desenul poliedric.
La câine lobii apicali, cardiaci şi diafragmatici sunt la fel de dezvoltaţi la ambii pulmoni; vârful lobilor este
rotunjit. Pulmonul nu prezintă nici bronhie accesorie, nici desen poliedric.
La pisică singura diferenţă faţă de câine este vârful ascuţit al lobilor.
La iepure lobii apicali, egal dezvoltaţi sunt extrem de reduşi. Lobii cardiaci, în schimb, sunt foarte dezvoltaţi.

4
5