Anatomie curs 4

Structura laringelui: schelet cartilaginos, ligamente si membrane fibro-elastice, muschi, tunica mucoasa
si submucoasa, vase si nervi

1. schelet cartilaginos: alcatuit din 11 cartilagii, 3 sunt nepereche si 8 sunt pereche

Cartilagiile nepereche sunt: tiroid, cricoid, epiglota

Cartilagiile pereche sunt: aritenoide, corniculate, cuneiforme, sesamoide

• Cartilagiul tiroid: este format din 2 lame dreptunghiulare unite anterior printr-o margine care
formeaza proeminenta anterioara a laringelui (marul lui Adam).

Cele 2 lame formeaza un unghi de 900, iar in acest unghi se prinde epiglota, ligamentele vocale, muschii
vocali, ligamentele vestibulare

Tiroidul va da proeminenta anterioara a laringelui

• Cartilagiul cricoid: este situat dedesubtul tiroidului. Are forma unui inel cu pecete, este mai
voluminos in partea posterioara.

Cricoidul va da proeminenta posterioara a laringelui. Sub el incepe traheea, deasupra lui se gasesc
cartilagiile aritenoide.

• Epiglota: are forma de frunza cu petiol, se prinde in unghiul tiroidului. Fata posteriora proemina
in vestibulul laringean si poate fi observata in tmpul laringoscopiei.

• Cartilagiile aritenoide: sunt situate pe marginea superioara a cricoidului, au forma unor piramide
triunghiulare. De ele se prind ligamentele vocale.

Cartilagiile laringelui sunt unite intre ele prin articulatii, ligamente si membrane fibro elastice.

2. Ligamentele: unesc cartilagiile in partea superioara cu osul hioid, iar in partea inferioara unesc
cricoidul cu traheea. Ligamentele unesc deasemenea cartilagiile nepereche intre ele. Tiroidul – cricoid.
Poarta denumirea cartilagiilor pe care le unesc (ligament cricotiroidian, cricotraheal).

3. Muschii laringelui: laringele are muschi striati. Se impart in extrinseci si intrinseci.

- Muschii extrinseci se prind cu un cap pe laringe si cu celalalt pe organele vecine. La fel ca si ligamentele
poarta denumirea elementelor anatomice pe care le unesc. Ei pot misca laringele.

- Muschii intrinseci au ambele capete pe cartilagiile laringelui. Sunt grupati in 3 segmente:

a. Constrictori ai fantei glotice sau adductori ai plicelor vocale.

b. Dilatatori ai fantei glotice sau abductori ai plicelor vocale.

c. Tensori ai plicelor vocale

4. Tunica mucoasa si submucoasa: se continua superior cu cea a faringelui, iar inferior cu cea a traheei.
Mucoasa are culoare roz si este albicioasa la nivelul corzilor vocale.

5. Vase si nervi: arterele provin din artera superioara si inferioara, venele dreneaza sangele in vena
jugulara interna.

Inervatia este somatomotorie, somatosenzitiva si vegetativa.

Traheea este un organ tubular care continua laringele pana la vertebra T4, unde se imparte in
cele 2 bronhii principale. Aceasta are o portiune cervicala si una toracica.

In portiunea cervicala, traheea este foarte aproape de tegumente. Este la 1-2 cm de suprafata
pielii. Pe masura ce coboara, distanta creste astfel incat la bifurcarea ei se afla la cca 7-8 cm.

Traheea are forma unui tub cilindric turtit posterior. Este formata din 15-20 de inele traheale
incomplete posterior. Inelele au forma de potcoava. Sunt asezate orizontal, sunt inalte de 3-4 mm, sunt
legate intre ele printr-un tesut fibros, numit ligament inelar.

Ultimul cartilagiu are forma literei V si proemina in interiorul traheei. Aceasta proeminenta poarta
numele de pintene traheal sau carina. Cartilagiile sunt incomplete posterior, fiind unite printr-un tesut
conjunctiv, care este intarit de muschiul traheal Peretele posterior membranos al traheei vine in raport
cu esofagul.

In interior, traheea este captusita de o mucoasa subtire si aderenta. Mucoasa este bogata in glande si
este formata dintr-un epiteliu pseudostratificat ce contine celule ciliate. Miscarile cililor contribuie la
eliminarea secretiilor spre faringe si laringe.

Bronhiile principale dreapta si stanga rezulta din bifurcarea traheei, formeaza intre ele un unghi cca 800-
900, forma lor este asemanatoare cu cea a traheei, bronhiile fiind mai scurte si mai subtiri.

- bronhia dreapta: este mai apropiata de verticala, este mai scurta si are cca 2.5-3 cm lungime si este mai
voluminoasa decat cea stanga, diametrul este de 1.5 cm. Bronhia dreapta contine cca 6-7 cartilagii

- bronha stanga: contine cca 9-12 cartilagii

Fiecare bronhie principala ajunge la nivelul plamanului unde se ramifica in bronhii lobare.

Plamanii sunt organele principale ale respiratiei. Sunt in nr de 2 si la nivelul lor are loc schimbul
de gaze. Sunt inveliti in 2 membrane seroase numite pleure. Cele 2 pleure sunt separate intre ele. Spatiul
dintre cei 2 plamani poarta numele de mediastin.

Greutate plamanilor este de cca 1300g. Plamanul drept fiind usor mai mare decat plamanul stang.

Capacitatea totala este cantitatea maxima de aer pe care o contin cei 2 plamani. Este in medie de 4500-
5000 cm3.

Capacitatea vitala reprezinta volumele de aer care pot fi utilizate in procesele de ventilatie pulmonara. In
conditii obisnuite are 3500-4000 cm3.

Consistenta plamanilor este moale, spongioasa si foarte elastica. La nastere plamanii au culoare rosie, iar
dupa primele respiratii culoarea devine roz.

Plamanii care au respirat daca sunt pusi intr-un vas cu apa plutesc deasupra apei. Aceasta proba se
numeste docimazie.

La adulti culoarea plamanilor devine cenusie si prezinta depozite negricioase.

Plamanii au forma unei jumatati de con taiat de la varf spre baza. Fiecare plaman prezinta o
baza, un varf, 2 fete si 2 margini. Baza plamanului drept este situata mai sus fata de baza plamanului
stang.

Varful plamanului depaseste cavitatea toracica cu 2-3 cm. Este situat in fosa subclaviculara.
Varful plamanului vine in raport cu vena cava superioara, cu nervul vag, cu plexul brahial, cu artera
subclaviculara.

Fetele sunt:

- costala: convexa, rotunjita, prezinta amprenta coastelor.

- mediala: prezinta o portiune vertebrala costala si o portiune mediala, mediastinala.

In portiunea mediastinala se afla o excavatie, numite hil pulmonar. Hilul reprezinta locul prin care trec
elementele anatomice care vin si pleaca de la plaman. Aceste formatiuni formeaza pediculul pulmonar.
Pediculul pulmonar contine aceleasi elemente pe dreapta si pe stanga, difera modul de asezare al lor.

Pediculul pulmonar contine: bronhia principala , artera pulmonara, 2 vene pulmonare, artere bronsice si
vene bronsice, vase limfatice si nervi.

Plamanii au consistena elastica si de aceea organele din jur lasa o amprenta pe suprafata plamanului.

Marginea anterioara separa fata costala de cea mediala. La stanga prezinta o excavatie numite incizura
cardiaca.

Marginea inferioara circumscrie baza plamanului. Este o margine subtire.

Pe suprafata plamanilor se gasesc santuri adanci, numite scizuri sau fisuri. Ele impart plamanii in lobi.
- Plamanul stang are o singura fisura numite oblica. Ea imparte plamanul intr-un lob superior si unul
inferior.

- Plamanul drept are 2 scizuri, una orizontala si una oblica. Ele separa 3 lobi, superior, mijlociu si inferior.

Scizurile sunt santuri adanci care merg de la suprafata pana aproape de hilul pulmonar. Totalitatea
elementelor care vin si pleaca de la plamani poarta numele de pedicul pulmonar sau de radacina
plamanului.

Structura plamanilor: Sunt formati dintr-o componenta bronhiala, o componenta parenchimatoasa, tesut
conjuntiv, vase si nervi.

Componenta bronhiala: este formata din ramificatiile bronhiilor principale. Bronhiile principale se
ramifica si formeaza bronhii lobare, 2 pe partea stanga si 3 pe partea dreapta.

Bronhiile lobare se continua cu bronhii segmentare. Plamanul drept are 10 bronhii segmentare,
plamanul stang are 8 bronhii segmentare, deci va avea 8 segmente.

Bronhiolele lobulare se ramifica si formeaza bronhiole respiratorii, care se divid si formeaza

ducte alveolare, care se termina prin dilatatii numite saci alveolari. Sacii alveolari sunt formati din
alveole pulmonare.

Bronhiola respiratorie impreuna cu ramificatiile ei formeaza acinii pulmonari.

Acinul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Totalitatea acinilor formeaza parenchimul

pulmonar.

La nivelul alveolei pulmonare are loc schimbul de gaze.

Peretele alveolei formeaza un epiteliu alveolar asezat pe o membrana bazala.

Membrana alveolo capilara este formata din:

- epiteliu alveolar

- membrana bazala a alveolei

- interstitiu

- membrana bazala a capilarului

- endoteliu capilar

Vascularizatia: este dubla, functionala si nutritiva. Cea nutritiva este asigurata de arterele
bronsice, iar cea functionala este asigurata de trunchiul arterei pulmonare care se imparte intr-un ram
drept si un ram stang si de cele 4 vene pulmonare.

Inervatia plamanului este vegetativa, are fibre parasimpatice din nervul vag si fibre simpatice din
ganglionii simpatici toracali.

Parasimpaticul realizeaza bronhoconstrictia musculaturii bronhice si determina secretia

glandelor bronhice.

Fibrele simpatice determina vasodilata