Aparatul respirator

- Căile respiratorii
- Plămânii
Căile respiratorii sunt reprezentate de
- Cavitate nazală
- Faringe
- Laringe
- Trahee
- Bronhii
Cavitatea nazală. Este primul segment al Cav. nazale. Septul nazal desparte cavitatea în două camere simetrice numite
fosele nazale. Aceste fose au direcţie anteroposterioară sub baza craniului şi deasupra cavităţii nazale. Comunică cu
exteriorul prin orificiile narinare şi cu rinofaringele prin coane. Vârful piramidei nazale este situat sub osul frontal, iar baza
piramidei nazale se numeşte rădăcina nasului.
Faringele. Se găseşte între cavitatea nazală şi laringe. Aparţine atât aparatului respirator cât şi celui digestiv. Este un
conduct musculo-membranos dispus de la baza craniului până în dreptul vertebrei C8. Are formă de jgheab deschis
anterior şi care se îngustează de sus în jos cu o lungime de 15 cm. Muşchii faringelui sunt grupaţi în:
- Muşchi constrictori
- Muşchi ridicători
Muşchii constrictori. Au fibre circulare şi se acoperă unul pe celălalt. Muşchiul Constrictor superior este acoperit de cel
mijlociu, iar aceste de cel inferior.
Muşchii ridicători au fibre longitudinale şi prin contracţia lor determină ridicarea faringelui în timpul deglutiţiei.
Laringele. Are dublă funcţie:
- De conduct aero-vector
- De fonaţie (datorită lui putem să vorbim)
Are formă de piramidă triunghiulară cu baza în sus şi vârful în jos. Vârful se continuă cu traheea. Faţa anterioară a
laringelui vine în raport cu glanda tiroidă.
Structura laringelui. Este format din cartilaje legate între ele prin ligamente şi articulaţii.
Muşchii laringelui se împart în:
- Intrinseci
- Extrinseci
Muşchii intrinseci se inseră cu un capăt pe laringe, iar cu celălalt capăt pe organele vecine. Muşchii extrinseci au mai multe
rădăcini din care una este pe laringe şi celelalte sunt pe organele vecine, iar baza este pe un organ vecin.
Tunica mucoasă a laringelui căptuşeşte cavitatea laringelui la interior. Vascularizaţia laringelui este asigurată de artera
laringiană superioară şi inferioară. Sângele venos ajunge în vena jugulară internă. Inervaţia asigurată de nervul laringian
superior şi inferior, ce sunt ramuri ale nervului vag (10).
Traheea. Este un organ sub formă de tub. Continuă laringele şi se intinde de la vertebra C6 până la T4 de unde se împarte
în două bronhii. Are o lungime de 10-12 cm şi un calibru de 1,5 – 2 cm. Prezintă două segmente:
- Cervical
- Toracal
Segmentul cervical vine în raport posterior cu esofagul şi anterior cu istmul glandei tiroide şi pielea.
Lateral traheea vine în raport cu artera carotidă comună jugulară internă, nervul vag şi lobii tiroidieni. Posterior vine în
raport cu esofagul. În structura traheei se distinge un schelet fibrocartilaginos format din 15-20 de inele incomplete
posterior.
Cartilajele sunt unite între ele prin ligamente fibroelastice. În partea posterioară unde inelele sunt incomplete există fibre
de colagen, fibre elastice si fibre musculare netede.
Vasculariţia traheei este asigurată de ramuri din arterele tiroidiene în segmentul cervical şi ramuri din arterele bronşice în
segmentul toracal. Venele în porţiunea cervicală se varsă în vena jugulară internă iar cele din porţiunea toracală în venele
Azygos. Inervaţia este asigurată de fibre din nervii van.
Bronhiile. La nivelul vertebrei T4 traheea se bifurcă în două bronhii principale:
- Dreaptă
- Stângă
Aceste bronhii pătrund în plămâni prin Hil de unde se ramifică intrapulmonar formând arborele bronşic. Între cele două
bronhii există o serie de deosebiri:
- Bronhia dreaptă este aproape verticală ,cea stângă este aproape orizontală
- Cea stângă este mai lungă, are 5 cm, cea dreaptă este mai scurtă are 2,5
- Cea stângă este mai subţire ca şi calibru, 1 cm, iar cea dreaptă are calibru de 1,5

Structura bronhiilor este asemănătoare cu a traheei, fiind formate din inele cartilaginoase incomplete
posterior. ....Vascularizarea este asigurată de articulaţiile bronhice, iar sângele venos este colectat în venele bronhice care
se varsă în sistemul Azygos.