Arborele traheo-bronsic

Embriologie

În cea de a treia săptămână ia naștere o arie circumscrisă în care

celulele endodermale se multiplică și proliferează definind aria
pulmonară. Aceasta se adâncește sub forma unui șanț pulmonar care
pătrunde în mezenchimul splanhnopleurei și se transformă într-un
canal (tub) laringotraheal, care se alungește cu timpul.
Segmentul inferior al canalului laringotraheal se divide în două brațe
divergente care au la fiecare capăt câte un mugure bazal. Din acești
doi muguri bazali iau naștere plămânii împreună cu bronhiile
corespunzătoare. La nivelul segmentului superior al canalului
laringotraheal se va forma laringele, iar din piesa de legătură către
porțiunea inferioară se dezvoltă traheea.
Sistemul respirator se formează din peretele ventral al proenteronului
iar epiteliul laringelui, traheii, bronhiilor şi alveolelor pulmonare este
de origine endodermică. Ţesuturile musculare, cartilaginoase şi
conjunctive ale sistemului respirator provin din mezoderm.
 Anatomie topografica
 începând cu vertebra cervicală a șasea (C6), de la acest nivel continuând descendent laringele și
până în dreptul vertebrei toracale a patra (T4) unde se va diviza în cele două bronhii principale.
 În realitate, situarea traheei nu este fixă, pe de o parte datorită structurii sale elastice care îi
permite să se alungească spre superior și pe de altă parte prin legătura anatomică și funcțională
care există între laringe și trahee. Aceasta din urmă se sincronizează cu mișcările în care este
antrenat laringele, ascensionând în timpul deglutiției, alungindu-se atunci când laringele se ridică și
scurtându-și lungimea atunci când laringele coboară.
 În funcție de regiunea anatomică la nivelul căreia este situată traheea, ea a fost împărțită în
două segmente:
 1.       Traheea cervicală – ce aparține gâtului și care se întinde de la vertebra a patra cervicală
(C4) până la nivelul aperturii superioare a toracelui. Traheea cervicală este ușor oblică dinspre
anterior spre posterior, aceasta îndepărtându-se de planul superficial reprezentat de
tegument pe măsură ce coboară spre torace. De aceea, distanța față de suprafața corpului
este de 15-20 mm la orificiul superior al traheei și crește progresiv atingând 45 mm la nivelul
aperturii toracice și aproximativ 76 mm la limita inferioară a acesteia.
 2.       Traheea toracală – este în continuare situată în mediastin și direcționată oblic spre
posterior. Datorită localizării acesteia în mediastin, traheea toracală mai poartă și denumirea
de trahee / porțiune / segment medistinală / mediastinal. Mai exact, aceasta se găsește
inițial în mediastinul superior, iar mai apoi descinde în mediastinul posterior unde se va
continua cu bronhiile principale.
 Dimensiuni și variații fiziologice
–          Lungimea medie de 10-13 cm
–          Diametrul: 16-18 mm
Lungimea traheei este mai mare la femeie comparativ cu sexul bărbătesc datorită situării mai
înalte și dimensiunii lor reduse ale laringelui.
În ceea ce privește vârsta, lungimea traheei are următoarele dimensiuni:
3-9 cm la nou-născut,
aproximativ 7 cm la copilul în vârstă de 1 an;
10 cm pentru subiecții ajunși la pubertate și dimensiuni mai reduse pentru bătrâni decât la
adulți datorită
coborârii laringelui până în dreptul vertebrei cervicale a șaptea (C7).
Diametrul traheei suferă și el modificări odată cu înaintarea în vârstă după cum urmează:
–          La nou-născut 5 mm
–          La copilul în vârstă de un an 6-8 mm
–          La pubertate 12 mm
–          La adolescenți 13-15 mm
 Forma traheei
 Traheea are o formă caracteristică fiind un tub cilindric al cărui perete posterior este turtit. La
suprafața traheei se regăsesc două impresiuni datorate raporturilor acesteia cu organele vecine
și anume:
 –          Impresiunea tiroidiană, ce este localizată superior și la stânga începând cu al doilea
cartilaj traheal și până la cel de-al șaselea. Această denivelare este dată de prezența lobului
stâng al glandei tiroide.
 –          Impresiunea aortică, ce se găsește tot pe partea stângă a traheei, chiar deasupra
extremității inferioare a organului anterior menționat și este determinată de sprijinirea arcului
aortic la acest nivel.
 Structura macroscopică
 Din punct de vedere anatomic, traheea este alcătuită din trei elemente
structurale:
 –          Adventicea sau tunica externă - un țesut conjunctiv lax ce are în
componență ramuri vasculare, vase limfatice și terminații nervoase.
 –          Scheletul fibro-muscularo-cartilaginos sau tunica medie  - 15-20 de
arcuri cartilaginoase incomplete, cu formă caracteristică de potcoavă,
numite inele traheale sau cartilaje traheale. Ultimul dintre cartilajele
traheale are forma literei V fiind modificat anatomic și este proeminent în
interiorul traheei și poartă numele de pintene traheal sau carina traheei.
Cartilajele traheale sunt solidarizate între ele prin intermediul ligamentelor inelare
de natură fibro-elastică. Primul astfel de ligament este cel cricotraheal, iar ultimul 
face legatura între pintenele traheal și primul cartilaj al fiecărei bronhii principale.
Un alt element important este reprezentat de mușchiul traheal. Acest mușchi este
constituit din fibre musculare netede dispuse orizontal între capetele inelelor
incomplete cartilaginoase, prin contracția sa având loc
îngustrea lumenului traheal.
 –          Mucoasa este tunica internă -un epiteliu de tip respirator și
un corion.
 Structura microscopica
 Epiteliul este de tip pseudostratificat simplu ciliat si are în componență patru tipuri
celulare:
1) celulele caliciforme sunt celule cilindrice, secretoare de mucus necesar protecției
căilor aeriene
 2) celulele bazale al căror rol este de a susține permanenta regenerare a epiteliului
 3) celulele ciliate asigură prin mișcarea unidirecțională a cililor eliminarea spre exterior
a mucusului produs e către celulele caliciforme
 4)  celulele neuroendocrine au rol reglator
 Corionul este de fapt un țesut conjunctiv lax, vascularizat limfatic și vascular, ce are în
comonență glande sero-mucoase și infiltrat de celule limfocitare izolate sau dispuse
în foliculi. Celulele limfocitare sunt secretoare de imunoglobuline Ig A cu rol în
apărarea imunitară împotriva antigenelor ce pătrund în trahee odată cu aerul inspirat.
 Rolurile traheei
 §  Rolul traheei in respirație
 §  Rolul traheei în funcția aparatului digestiv se rezumă la procesul de înghițire pe care raportul intim
cu esofagul precum și construcția structurii despărțitoare dintre cele doua îl favorizează.
 §  Rolul traheei în imunitate:
–           mucusul, secretat de celulele caliciforme, prin reținerea particulelor srăine
–           mișcarea unidirecțională a cililor ce antrenează evacuarea mucusului
–           secreția de imunoglobuline Ig A de către celulele limfocitare
–           contracția reflexă a mușchiului traheal în caz de iritare a epiteliului ce căptușește traheea
 §  Rolul traheei in termoreglare: Atunci când aerul atmosferic este prea rece, traheea îl încălzește și îl
umidifică înainte ca acesta să ajungă în plămâni. Pe de altă parte, când temperatura corpului uman
este mai ridicată decât cea considerată optimă, organismul activează o serie de mecanisme prin care
să se revină la starea de echilibru, unul dintre acestea fiind eliminarea căldurii pe cale respiratorie,
traheea incălzind suplimentar aerul ce urmează a fi expirat.
I. EXPLORARI IMAGISTICE ALE
APARATULUI RESPIRATOR
 Radiografia
 Radioscopia
 Tomografia computerizata
 Rezonanta magnetica nucleara

 SCINTIGRAFIA PULMONARĂ este o explorare izotopică permitând diagnosticarea

afectiunilor ce afectează ventilatia pulmonară (emfizem, atelectazii) si vascularizatia
(tumori, embolii).
 II. INVESTIGATII ENDOSCOPICE ALE
APARATULUI RESPIRATOR
 Bronhoscopia
• Examinarea arborelui traheo-bronsic
• Aspirare de secretii bronsice
• Lavaj bronho-alveolar
• Biopsie bronsica
• Extragere de corpi straini inhalati accidental sau rezectie locala de tumori benigne, polipi
• Aspiratie de secretii inundate, abundente in arborele bronsic.

 Pleuroscopia
 Mediastinoscopia
 V. EXAMENUL CITOBACTERIOLOGIC SI
BACTERIOLOGIC
 Al sputei
 Al lichidului pleural

VI. SPIROMETRIA, reprezintă inregistrarea

volumelor si a capacitătilor pulmonare.