Anatomia clinica

a traheei
AGAPI DORU S1707
 Traheea

Traheea este un conduct aeric, impar, median, simetric, format

din cartilaj şi membrană fibromusculară, tapetat intern de mucoasă,
cuprins între extremitatea inferioară a laringelui şi originea
bronhiilor.
Limite
superior– C5–C6

inferior– T4–T5, nivel la care

se împarte în cele două bronhii

principale, dreaptă şi stângă.

La făt traheea este situată mai

sus, la nivelul luiC4–C5.

Direcţie
Traheea are o direcţie oblică, de sus în
jos şi dinainte înapoi
Situaţie
Traheea este situată iniţial în
partea anterioară şi inferioară a
gâtului; coboară posterior de stern,
ocupând partea superioară a
toracelui, fiind situată anterior de
esofag.
Dimensiuni
Lungimea traheii este variabilă:
L = 10–11cm la femeie
L = 12–13cm la bărbaţi.
La copii, dimensiunile traheii sunt mai
reduse, fiind mai mobilă şi plasată mai
profund.
Traheea nu are o lungime fixă: se
alungeşte la ridicarea laringelui sau în
extensia coloanei vertebrale, şi scade la
coborârea laringelui sau flexia trunchiului.
Diferenţa care există între dimensiunile
sale extreme este de aproximativ 2–3cm,
această plasticitate datorându–se existenţei
fibrelor de elastină în structura cartilajelor
traheale
Diametrul transvers extern este de 2cm
la bărbaţi şi 1,5cm la femei.
Diametrul transvers intern este de
aproximativ 12mm, şi creşte după deces,
prin relaxarea musculaturii netede de la
nivelul feţei sale posterioare.

Mobilitate
Traheea este relativ mobilă, extensibilă şi
elastică, astfel încât poate să–şi modifice
uşor lungimea: în inspir profund, nivelul
bifurcaţiei poate ascensiona la T6 .
Forma
Forma traheii este cea a unui tub cilindric
a cărui parte superioară este înlocuită
printr–o suprafaţă plană. În porţiunea
mijlocie cilindrul traheal este mai puţin
regulat, pentru ca inferior să devină uşor
turtit antero–posterior.
Suprafaţa sa externă prezintă o serie de
amprente mai mult sau mai puţin
accentuate, din care două sunt mai
importante:
amprenta aortică pe partea stângă,
imediat deasupra bifurcaţiei, dată de crosa
aortei
amprenta tiroidiană, tot pe partea
stângă, dată de lobul stâng al glandei
tiroide
Forma traheii pe secţiune transversală
este aproximativ cilindrică, cu variaţii
individuale, prezentând, în general, forma
literei D
Raporturi
Traheea este învelită de o teacă
de ţesut conjunctiv lax care îi
favorizează mişcările şi prin
intermediul căreia traheea vine
în raport cu o serie de structuri
cervicale şi toracice importante.
Traheea prezintă două regiuni,
cervicală şi toracică
 Traheea cervicală

Anterior
1. piele
2. fascia superficială şi profundă
3. muşchii strenohioidian şi
sternotiroidian
4. arcul jugular
5. istmul glandei tiroide care
încrucişează cartilajele
traheale 2–4; deasupra
istmului se găseşte arcada
arterială supraistmică între
arterele tiroidiene superioare
dreaptă şi stângă
6. anteroinferior se află fascia
pretraheală, venele tiroidiene
inferioare, resturi timice şi
artera thyroidea ima
Posterior
1. esofagul care se afla
între trahee şi coloana
vertebrală, uşor deviat
spre stânga, de care
este conectat prin ţesut
conjunctiv lax, care
conţine fibre elastice
2.nervul laringeu recurent
drept care urcă pe faţa
posterioară a traheii
3. nervul laringeu recurent
stâng care trece prin
unghiul format între
trahee şi esofag
Lateral

1. lobii glandei tiroide care

coboară până la al 5–6–lea

cartilaj traheal; creşterea în

volum a lobilor tiroidieni

poate duce la fenomene de

sufocare

2. artera carotidă comună

3. arterele tiroidiene

4. vena jugulară internă

5. nervul vag
 Traheea toracică

Anterior
1. manubriul sternal
2. muşchii sternohioidian şi
sternotiroidian
3. vestigiile timice
4. vena tiroidiană inferioară
şi vena brahiocefalică
stângă
5. arcul aortic
6. artera brahiocefalică şi
artera carotidă comună
stângă
7. plexul cardiac profund
8. noduli limfatici
9. artera brahiocefalică şi
arterele carotide comune
stângi
Posterior

1. esofag

2. coloana vertebrală
Lateral
la dreapta:
1. plămânul şi pleura
dreaptă
2. vena brahiocefalică
dreaptă
3. vena cavă superioară
4. nervul vag drept
5. vena azygos
la stânga:
1. arcul aortic
2. artera carotidă comună
stângă
3. arterele subclaviculare
stângi
La nivelul bifurcaţiei traheea
corespunde pericardului şi
atriilor. Anterior corespunde
unui plan situat inferior de
bifurcarea trunchiului arterei
pulmonare, şi vine în raport cu
plexul pulmonar
 Constituţie anatomică

Traheea este formată dintr–o succesiune

de inele de cartilaj hialin incomplete
unite la extremităţile lor posterioare prin
ţesut fibros şi muşchi neted şi tapetate cu
mucoasă pe suprafaţa interioară
Scheletul cartilaginos
Cartilajele traheale sunt în număr de 16–20,
fiecare fiind un inel incomplet, cu 2/3
anterioare ale circumferinţei; posterior sunt
dehiscente, tubul traheal fiind turtit şi
completat cu ţesut fibroelastic şi muşchi
neted. Cartilajele traheale sunt situate în plan
orizontal, separate prin intervale de 4mm
vertical şi 1mm orizontal, au o suprafaţă
internă convexă şi o suprafaţă externă
concavă, turtită vertical. Deseori cartilajele
sunt unite parţial sau incomplet, câte două–
trei, sau se bifurcă la extremităţi.
Cartilajele sunt alcătuite din ţesut hialin care
se poate calcifica odată cu înaintarea în
vârstă.
Primul şi ultimul cartilaj traheal diferă de
celelalte:
primul este cel mai larg cartilaj traheal, care,
deseori, se bifurcă la o extremitate şi se
uneşte prin ligamentul cricotraheal cu
marginea inferioară a cartilajului cricoid
Primul şi ultimul cartilaj traheal
diferă de celelalte:
primul este cel mai larg cartilaj
traheal, care, deseori, se bifurcă la o
extremitate şi se uneşte prin
ligamentul cricotraheal cu marginea
inferioară a cartilajului cricoid
ultimul cartilaj traheal (carina) este
mai gros central, mai înalt, iar
marginea sa inferioară prezintă un
proces triunghiular, încurbat
posteroinferior, care pătrunde între
bifurcarea bronhiilor; şi formează
pe fiecare parte un inel incomplet
care include primul cartilaj
bronhic.
penultimul cartilaj traheal este mai
gros în partea sa centrală decât
celelalte
 Membrana fibroasă
Membrana fibroasă are forma unui cilindru
care ocupă întrega suprafaţă traheală.
Fiecare cartilaj este inclus în pericondru care
se continuă cu o membrană fibroasă densă,
situată între cartilajele adiacente şi care ocupă
partea posterioară a traheii. Membrana şi
pericondrumul sunt alcătuite din colagen şi
fibre elastice, care se încrucişează în
diagonală, permiţând modificări ale
diametrului luminal.
Tunica musculară
Fibrele musculare netede apar la nivelul
membranei posterioare, fiind în majoritate
transversale şi ataşate pericondrumului la
extremităţile cartilajelor.
Tunica mucoasă
Tunica mucoasă continuă inferior mucoasa
laringeală şi se continuă inferior cu cea
bronhică. Este alcătuită dintr–un epiteliu
cilindric ciliat pseudostratificat, care conţine
numeroase limfocite, vase de sânge, glande
seromucoase tubulare (traheale).
Vascularizaţie
Artere
1. artera tiroidiană inferioară
2. artere bronşice care se
anastomozează cu
tiroidiană inferioară
Vene
venele traheale drenează în
plexul; venos tiroidian inferior
Limfatice
limfaticele drenează în nodulii
limfatici pre şi paratraheali
Inervaţie
ramuri traheale din vag
nervii recurenţi laringieni
trunchiuri simpatice