Deviatiile septului

nazal.Deformatiile piramidei nazale

Agapi Doru S1707

 Repere anatomice
 Nasul este format din oase si cartilaj. Septul nazal, o structura lezata frecvent, consta din vomer, partea
perpendicular a etmoidului si din cartilajul cvadrangular. Proeminentele pereche ale oaselor nazale
si procesele ascendente ale maxilarului completeaza componenta osoasa. Cartilajele laterale superioare
si inferioare, cit si septul cartilaginos compun portiunea nonosoasa.
Aportul sangvin se face prin ramurile arterei oftalmice, arterele etmoidale si dorsale, artera faciala,
nazopalatina, sfenopalatina si marile artere palatine. Inervatia senzitiva este data de terminatii nervoase
multiple, nervul supratrohlear si infratrohlear, infraorbital si etmoidal anterior.
 Interiorul piramidei nazale formează cavitatea nazală. Aceasta este primul segment al sistemului
respirator şi începe anterior la nivelul vestibulului nazal, ce este delimitat posteror de limen
nasi (localizat între marginea posteroară a cartilajului alar şi marginea anterioară a cartilajului lateral) .
Se prezintă sub forma unui culoar şi este localizată deasupra cavităţii bucale şi între orbite şi sinusurile
maxilare. Porţiunea anterioară osoasă a cavităţii nazale poartă denumirea de apertura piriformă şi este în
interrelaţie lateral şi inferior cu osul maxilar, iar superior cu osul nazal.
Prin intermediul septului nazal, se împarte în două porţiuni aproximativ simetrice ce poartă denumirea
de fose nazale. Septul nazal este alcătuit dintr-o parte anterioară, cartilaginoasă şi o parte posterioară,
osoasă. Anomaliile de formă a septului nazal determină frecvent simptomatologie obstructivă a căilor
aeriene superioare.
 Malformatiile septului nazal. Etiologie

Septul nazal este format din mai multe piese osteocartilaginoase asamblate în
așa fel încât formează un perete despărțitor rectiliniu, teoretic plat, care separă
cele două fose nazale. De cele mai multe ori, septul prezintă angulații și îngoșări
care îl deviază spre una din fosele nazale. Se consideră că septul nazal nedeviat
se întâlnește la 6-8 % din totalul populației.
Etiopatogenia malformațiilor septului nazal se bazează pe două teorii:
• teoria traumatismului congenital – nasul este traumatizat în cursul nașterii;
• teoria tulburărilor de dezvoltare – cartilajul patrulater (care este înserat
într-o ramă osoasă alcătuită din vomer, lama perpendiculară a etmoidului,
osul propriu al nasului, regiunea palatină) are un ritm de creștere mai rapid
decât rama osoasă. În aceste condiții, încorsetarea septului cartilaginos în
cadrul osos rigid împiedică dezvoltarea și duce la apariția deviațiilor și
angulărilor.
Etiologie, simptomatologie

 Deviațiile congenitale ale septului nazal trebuie deosebite de cele produse de

micile traumatisme suferite în cursul copilăriei. Indiferent de originea lor acestea
sunt în formă de C, V sau S cursiv, localizate în porțiunea anterioara cartilaginoasă, mai rar în
porțiunea posterosuperioară osoasă, coexistând în acest caz cu o deformare a piramidei nazale.
Când interesează concomitent ambele regiuni descrise, deviația de sept produce tulburări
respiratorii grave.
Îngroșările septului nazal se formează fie prin hiperplazia cartilajului, fie prin
luxarea diverselor piese componente. Sunt situate, de regulă, de-a lungul crestei condrovomeriene.
Excrescențele cartilaginoase, care apar în zonele limitate,produc așa-numitele spine, formațiuni care
ating peretele turbinal.
 Simptomatologia deviației septale constă în: obstrucție nazală, predominant
unilaterală, sforăit nocturn, apnoe nocturnă, anosmie, rinolalie închisă, sensibilitate crescută față de
afecțiunile inflamatorii din partea pituitarei și sinusurilor paranazale, tulburări reflexe nazale.
 Tratament
 Tratarea deviatiei de sept
 Uneori, simptomele deviatiei de sept pot fi tratate cu medicamente. Daca acestsea nu isi fac efectul,
este necesara interventia chirurgicala pentru reparatie septului (septoplastie).

Interventia chirurgicala pentru deviatie de sept

In timpul septoplastiei, chirurgul, lucrand in interiorul nasului, face o mica incizie in sept si
indeparteaza excesul de os sau de cartilaj .
Uneori, septoplastia este combinata cu rinoplastia pentru a imbunatati aspectul nasului.
 Interventia de indreptare a septului se realizeaza intr-un cadru ambulatoriu, sub anestezie locala sau
generala si dureaza aproximativ o ora si jumatate. In mod normal, pacientul poate pleca acasa la trei
ore dupa operatie.
 Riscurile interventiei chirurgicale
Nicio interventie chirurgicala nu este lipsita de riscuri. In cazul septoplastiei, beneficiile depasesc
riscurile. Aceasta interventie este o procedura comuna, iar efectele secundare apar in cazuri rare. In
timpul septoplastiei pot aparea infectii sau sangerari.
Aspect radiologic
 Simtomatologia deformatiilor piramidei nazale

 Simptomele fracturii nazale cuprind echimoza, tumefierea, sensibilitatea, durerea, deformarea si/sau

singerarea nasului si a regiunii nazale a fetei. Pacientul poate respira cu dificultate sau
prezenta hemoragii nazale excesive, daca a fost lezata mucoasa nazala.
 Fracturile nazale sunt identificate vizual si prin examen fizic. O prioritate este diferentierea fracturilor
simple limitate la oasele nazale (tipul 1) de cele complexe care implica si alte oase faciale si/sau septul
nazal (tipurile 2 si 3). In fracturile simple tipul 1 radiografia aduce putine informatii in afara celor din
cadrul examenului fizic. Totusi diagnosticul poate fi confirmat prin radiografie sau scanare CT,
investigatii necesare daca sunt suspectate si alte leziuni faciale. Desi tratamentul unei fracturi nazale
necomplicate nu este urgent, adresarea la medic intr-o perioada de 5-7 zile fiind indicata, o leziune
asociata, hematomul septului nazal, apare la 5% din cazuri si necesita tratament de urgenta.
 Fracturile nazale minore pot fi lasate sa se vindece fara interventia medicului, mai ales daca
deformarea cosmetica nu este semnificativa. Aplicarea de gheata si medicatia analgezica pot fi
prescrise pentru a usura disconfortul pacientul in timpul procesului de vindecare. Pentru fracturile
nazale in care nasul a fost deformat, alinierea manuala poate fi incercata, cu rezultate bune de
obicei. Leziunile care implica alte structuri trebuie recunoscute si tratate chirurgical.
 Fracturile nazale pot fi clasificate: inchise sau deschise, in functie de integritatea mucoasei.
Identificarea prompta si controlul leziunilor in perioada precoce post-traumatism este imperativa
pentru a evita potentialele complicatii ale fracturilor nazale si septale. Confirmarea absentei
hematomului septal este importanta in evitarea unor distrugeri secundare ale tesuturilor si a
complicatiilor infectioase periculoase. Supravegherea de durata permite chirurgului sa evalueze
sechelele timpurii cit si tardive ale traumatismului complexului nazal. Interventia chirurgicala
poate fi adecvata in perioada timpurie postfractura sau mai tirziu, dupa vindecarea fracturii.
 Tratament

 Lasate netratate, fracturile nazale pot determina un aspect neplacut si o functie deficitara a
nasului, mai ales cind integritatea structurala osoasa si cartilajul sunt pierdute. Fracturile
nazale netratate numara cel mai mare procent de rinoplastii si septoplastii efectuate la citeva
luni sau ani dupa trauma initiala. De aceea, tratamentul adecvat este benefic in timp util,
inainte de fibrozare si de aparitia modificarilor tesuturilor moi.
In fracturile simple in care nasul nu a fost dislocat (osul nu este fracturat), medicul poate
prescrie doar analgezice, aplicarea de gheata si decongestionante nazale. Pentru fracturile
deplasate, medicul poate incerca realinierea pieselor osoase, alaturi de medicatia
analgezica, anestezice si instrumentar nazal. Cele mai multe reparatii nazale se fac dupa
cedarea tumefierii. Nu toate fracturile dislocate pot fi reduse imediat. Daca singerarea nazala
continua, se vor mesa narile cu comprese, care vor fi inlaturate la 2-3 zile. Inlaturarea acestor
mese de catre pacient este contraindicata. Uneori se vor recomanda antibiotice si antalgice.
 Reducerea fracturii nazale:
Indicatiile repararii fracturilor nazale cuprind functia nazala anormala, aspectul anormal si prezenta complicatiilor. Citeva
metode de reducere si reparare pot fi efectuate pentru un aspect cosmetic si rezultate functionale imbunatatite.
Reducerea inchisa: poate fi efectuata sub anestezie locala asociata sau nu cu sedare usoara. Indicatiile cuprind fracturile
simple ale oaselor nazale si fracturile simple ale complexului nazo-septal.
Reducerea deschisa: necesita o sedare profunda sau o anestezie generala. Se indica in fractura-dislocare severa a oaselor
nazale si septului, fractura dislocare a septului caudal, in cazul deformarii persistente dupa reducerea inchisa si in fracturile
septale deschise. Indicatiile relative cuprind: hematomul septal, reducerea osoasa inadecvata datorita deformarii nazale,
deformarile cartilajelor.
 Terapia chirurgicala:
Nu exista recomandari clare privind tipul de abord chirurgical sau asupra momentului interventiei la pacientii cu fracturi
nazale. Terapia standard sfatuieste chirurgul sa efectueze reducerea intre zilele 3-7 si pina la 2 saptamini. Potentialul pentru
rezultate optime sta in reducerea fracturii in primele citeva ore dupa leziune inainte de instalarea edemului semnificativ.
Daca aceasta perioada este depasita reevaluarea leziunii este indicata, alaturi de corectare planificata intre 4-7 zile dupa
traumatism.
Studiile arata ca pe masura ce semnificatia devierilor nazale este in crestere, reducerea eficienta devine mai dificila.
Fracturile nazofrontale si etmoidiene trebuie excluse deoarece pot necesita alt tip de interventie. Leziunile ductului
nazofrontal, a platoului cribriform sau a ligamentelor mediale trebuie recunoscute. Reconstructia nazala dorsala cu grefa
costala sau calvariana este necesara la pacientii cu traumatism sever, deformare severa in sa, pierderea proiectiei dorsale si
scurtarea lungimii nasului. Reconstructia trebuie discutata cu pacientul.