Traumatismele nazale si corpii straini

Fracturile nazale. Treimea superioara a nasului prezinta suport

osos; treimea inferioara si septul sunt cartilaginoase. Loviturile
directe asupra piramidei nazale pot proca fracturi ale oaselor
nazale. In-tereseaza-te despre momentul traumatismului, alte
traumatisme nazale in antecedente, epistaxisuri, prezenta
obstructiei nazale si a rinoreei. daca pacientul si-a pierdut
constienta. Cauta alte fracturi faciale (fracturile zigomatico-
maxilare pot produce malocluzia dentara si impiedica coborarea
mandibulei). Daca se instaleaza rapid un edem al tesuturilor
moi poate aparea diplopia. Palpeaza cu grija conturul orbitei
pentru a depista eventualele neregularitati ale acestuia.
Examenul radiologie nu este util deoarece pot exista leziuni
vechi, iar leziunile cartilaginoase recente pot sa nu fie vizibile.
Rezultatele acestui examen nu r influenta terapia in faza acuta.
Edemul tesuturilor moi poate face ca la examenul initial
depistarea deformarilor sa se faca cu dificultate, situatie in care
este necesara o reexaminare dupa 5-7 zile (mai ales la copii) -
la examinarea initiala exclude hematomul septal. Daca acesta
este prezent, trimite pacientul la specialistul ORL in vederea
evacuarii (in lipsa tratamentului exista riscul necrozei septale).
Reducerea fracturilor sub anestezie generala se va face in
primele 10-l4 zile (fracturile se silizeaza complet dupa
aproximativ trei saptamani). Fracturile zigomei si ale
maxilarului se silizeaza mai repede si trebuie trimise imediat la
chirurgul BMF. Pacientii sunt sfatuiti sa aplice gheata in primele
12 ore post-operatorii, sa doarma cu capul mai sus, sa stranute
pe gura, sa nu-si sufle nasul si sa evite eforturile intense.
Reexamineaza la doua saptamani si la doua luni dupa operatie.
Deviatia de sept poate necesita o rezectie submucoasa cateva
luni mai tarziu.
Rinoreea cu LCR. Fracturile care intereseaza plafonul labirintului
etmoidal se pot insoti de pierderi LCR. Lichidul colectat de la
nivelul nasului contine glucoza (teste Clinistixi confirmate de
dozarea glucozei de catre laborator). Pierderile, de obicei,
inceteaza spontan; daca acest lucru nu se intampla trebuie
realizata o inchidere chirurgicala a durei.
Hematomul septal. Poate aparea dupa traumatisme si produce
obstructie nazala; apare sub forma unor tumefactii de ambele
parti ale septului. Sangele trebuie evacuat imediat sub
anestezie generala folosind incizii, si administrandu-se apoi
antibiotice (ex: amoxycilin 250 mg/8 h PO) pentru prevenirea
infectiei. in lipsa evacuarii exista riscul necrozei cartilajului si
colapsului nazal.
Corpii straini. Majoritatea sunt introdusi intentionat de catre
copii. Materialele organice determina rapid aparitia unei
scurgeri purulente; corpii anorganici pot fi asimptomatici mult
timp. Daca copilul este cooperam este posibila extractia
obiectului cu ajutorul unui forceps. Spray-urile
pot anestezia mucoasa si r permite extragerea corpurilor cu
ajutorul unui aspirator. Daca este necesara anestezia generala,
protejeaza caile respiratorii.
Cauzele perforatiei septale. Post operatorii (p. 624);
traumatisme; scobitul in nas; inhalarea unor saruri de crom;
prizarea de cocaina; ulcus rodent; granuloame maligne; TBC;
lues. Perforatiile irita, formeaza cruste si sangereaza.
Tratamentul este simptomatic. inchiderea este dificila.

Sangerarile nazale (epistaxis)

Majoritatea lor provin de la vasele sanguine ale septului nazal.

La tineri (< 35 ani) sangerarea poate proni si dintr-o na situata
in spatele columelei. La persoanele in varsta sangerarea
provine mai frecnt din aria Little si are origine arteriala; in
aceasta zona se realizeaza conrgenta arterei etmoidale
anterioare cu ramurile septale ale sfenopalatinei, cu arterele
labiale superioare si cu artera palatina.
Etiologie. Majoritatea sunt idiopatice. La persoanele in varsta
epis-taxisul este deseori asociat cu afectiuni degenerati
arteriale si hipertensiune. Cauzele locale sunt reprezentate
de rinita atrofica; telangiectazia ereditara, tumorile nazale sau
sinusale. Afectiunile sistemice ce se asociaza cu o tendinta
crescuta de sangerare nu trebuie uitate. MMC p.528.
Tratament Cele trei principii de tratament sunt reprezentate de
detectarea socului si compensarea volemica, de identificarea
sursei sangerarii si de oprirea acesteia. Persoanele in varsta
sunt predispuse la soc, care poate fi fatal. Daca apar primele
semne de soc pacientul trebuie internat si transfuzat. Desi
persoanele cu epistaxis sunt ingrijite in pozitie sezanda pentru
a reduce presiunea noasa, in cazul instalarii socului ingrijirea se
va face in decubit dorsal pentru a creste la maximum perfuzia
cerebrala. a-s» in soc administreaza O2 in debit crescut si
asigura-te de permeabilitatea cailor aeriene atunci cand exista
o sangerare masiva care dreneaza in faringe. in absenta
socului, atentia se va indrepta spre sangerare. Compresiunea
puternica si permanenta a narilor, efectuata intre police si
index, timp de cel putin 10 minute si asociata cu aplicarea de
gheata la nilul nasului si cu tinerea unui obiect intre dinti (de
exemplu un dop) pot fi suficiente pentru a opri sangerarea.
Daca aceste metode nu opresc sangerarea, inlatura cheagurile
de la nil nazal folosind un forceps Luc sau un aspirator. Folosind
un spray acopera fiecare parte a mucoasei care anesteziaza
mucoasa si reduce sangerarea datorita vasoconstrictiei
produse. Toate punctele de sangerare identificate trebuie
cauterizate.