Chisturile osoase 

sunt leziuni litice, excentrice, cu expansiune si margini ascutite, dar fara

scleroza marginala. Chiuretajul si grefarea osoasa sunt metode de tratament istorice, doar
chiuretajul este asociat cu recurenta inalta, iar excizia completa cu impotenta functionala.
Modalitatile de tratament adjuvante, cum este criochirurgia sau cauterizarea electrica, pot fi
indicate alaturi de chiuretaj, iar excizia completa rezervata pentru cazurile recurente.

Patogenia chistului osos

Chistul unicameral:

Acest chist osos reprezinta o leziune benigna, plina cu fluid, radiolucenta care poate aparea practic in
orice os, dar este descoperit in humerusul proximal sau femur. Leziunea conduce la subtierea zonelor
adiacente de os cu fracturare si durere prin microfractura. Cand aceste leziuni sunt adiacente unui
platou de crestere sunt denumite chisturi active, iar cand se afla la distanta sunt considerate latente.
Aceasta distinctie are semnificatie prognostica. Un chist unicameral se prezinta unifocal, afectand
pacientii imaturi scheletic.

Raritatea leziunilor la adulti sustine ipoteza rezolutiei spontane. In absenta fracturii in chist, acestea

sunt asimptomatice. Este indicat tratamentul pentru leziunile care determina fractura sau slabirea
osului. Exista si cazuri de condrosarcom dezvoltat din chisturile osoase.

Principala teorie etiologica pentru chistul unicameral este blocarea drenajului fluidului interstitial cu
remodelare rapida a zonei osoase.

Chistul anevrismal:

Chistul osos anevrismal este o leziune chistica care afecteaza pacientii in decada a doua de viata si poate
apare in orice os. Desi benigna, poate fi agresiva local si determina slabirea extensiva a structurii osoase.
Etiologia si patofiziologia raman un mister. Recurenta nu este comuna. Este considerat o leziune rara,
numarand doar 1-6% dintre leziunile osului.

Etiologia adevarata este necunoscuta. Se considera a fi rezultatul unei malformari vasculare in os. Exista
trei teorii propuse:

 chisturile cauzate de o reactie secundara la o alta leziune osoasa

 formate de novo sau

 chisturi in zone cu traume in antecedente.

Teoriile diferite asupra malformatiilor vasculare cuprind fistule arteriovenoase si blocaje venoase.
Acestea cresc presiunea, eroziunea si resorbtia osului si hemoragie locala care initiaza formarea
tesutului osteolitic reactiv.
Diagnostic

Diagnosticul chisturilor osoase este tipic radiografic si este demonstrat cand se dovedeste prezenta de

fluid. Testele specifice de laborator nu sunt de rutina in evaluarea acestora.

Studii imagistice

Radiografia este diagnostica. Un semn particular radiografic este semnul fragmentului cazut si este
identificat cand pacientul sufera o fractura patologica. Interiorul chistului prezinta septari osoase
complete sau partiale. La momentul fracturii aceste septari se rup si plutesc in fluid. Semnul este
descoperit la 20% dintre cazuri.

In cazul chisturilor anevrismale este caracteristic semnul bulelor de sapun sau o leziune subperiostica
chistica sau litica.

Rezonanta magnetica detecteaza chisturile din apropierea platoului de crestere. Sunt rezervate pentru
situatiile atipice, cand se suspecteaza diagnosticul de osteosarcom pseudochistic. Tomografia
computerizata arata aceleasi caracteristici ca si radiografiile plane, cu septare interna, aspect de coaja
de ou, complet sau partial intacta. Se observa si nivele fluidice.

Tratament

Decizia de a efectua o interventie chirurgicala la pacientul cu chist unicameral osos este

individualizata. Intr-o leziune asimptomatica cu mentinerea satisfacatoare a grosimii
corticale este necesara doar observatia medicala. O leziune cu subtierea corticalei necesita
interventie chirurgicala. Factori precum leziune pe extremitatea inferioara, afectata mai mult
de stresul mecanic fata de cea superioara si varsta tanara a copilului fata de adolescenti
care pot mentine mai putin imobilizarea influenteaza puternic decizia chirurgicala.
Tratamentul simplu al fracturii patologice determina rezolutia chistului in 25% dintre cazuri.

Tratamentul include:

 observatia
 injectia de corticosteroizi
 chiuretajul si grefarea de os
 aspiratul de maduva osoasa
 excizia in bloc.

Aspiratia chistului si injectiile cu corticosteroizi au devenit mai populare datorita riscului mic
de complicatii. Mecanismul de actiune al injectiilor cu corticosteroizi este inca neclar.
Avantajele injectiilor cu metilprednisolon includ durata scurta de interventie, sangerare mica
si recuperare scurta. Leziunile mari cu septare radiografica sunt factori care predispun la un
raspuns slab la terapie.

Terapia chistului anevrismal

Chisturile anevrismale sunt tratate chirurgical. Rar, un chist asimptomatic poate fi
monitorizat clinic, producand distructii minime pentru os. Cand un pacient este monitorizat
astfel diagnosticul trebuie sa fie sigur iar leziunea sa nu creasca in dimensiuni. Unele
localizari anatomice pot fi dificil pentru abordul chirurgical. Daca sunt intilnite astfel de
situatii exista alte metode de tratament precum injectiile intralezionale si oculzia arteriala
selectiva. Terapia doreste prevenirea fracturii patologice, mai ales a soldului.