Sialochist parotidian la copil

Prezentare de caz

Autori: Maria Cristina Munteanu, Cristina Babov, Mihnea

Petrescu, Sebastian Petrescu, Albert Ecobici, Alexandru
Dragomir, Laura Marin, Ana-Maria Sandu
Clinica de Chirurgie OMF, SCJU Craiova
 Introducere

Formatiunile chistice non neoplazice ale glandelor salivare sunt relativ

rare si constituie aproximativ 2-5% din patologia glandulara. 1,3
Sialochistul, numit si chistul de duct salivar sau chistul de retentie 3,4
respecta toate caracteristicile unei formatiuni chistice in adevaratul sens al
cuvantului, avand peretii tapetati de epiteliu si intereseaza in general glandele
salivare minore. Localizarea la nivelul glandelor salivare mari (parotida, glanda
submandibulara) nu este una comuna. De asemenea, decada de varsta cea mai
frecvent afectata este intre 30-40 de ani, fiind rareori prezent in copilarie. 1,2
Sialochisturile sunt chisturi adevarate congenitale sau dobandite, iar
obstructia canalului de excretie al salivei pare sa fie cauza principala. 1,2
Cazul de fata este descris ca fiind unul rar prin prezenta unui chist de
retentie la un copil de 13 ani. Afectiunea a pus probleme de diagnostic
diferential cu leziuni inflamatorii ale glandelor salivare prin prezenta durerii,
simptom ce nu se regaseste uzual in tabloul clinic al sialochistului.
 Prezentarea cazului
Pacienta in varsta de 14 ani, fara APP relevante
s-a prezentat in clinica de chirurgie OMF cu o tumefactie
parotidiana stanga ce a debutat in urma cu 2 luni si a
crescut lent in dimensiuni, determinand tulburari
fizionomice si dureri locale.
La examenul local exo-oral s-a constatat
asimetrie faciala prin prezenta unei tumefactii
parotidiene pe partea stanga, de forma rotunda,
dimensiuni 2x2 cm. La palpare prezenta consistenta
fluctuenta, era mobila pe planurile adiacente si usor
dureroasa, cu tegumente destinse de volum, insa
nemodificate de culoare.

Luand in considerare prezenta

durerii locale spontane si la palpare ce
nu este specifica sialochistului si
raritatea chistului de retentie (din 2001
pana in prezent nu a fost raportat
niciun caz in clinica de chirurgie OMF a
SCJU Craiova), diagnosticul prezumtiv a
fost de adenita intraparotidiana.
 Diagnosticele diferentiale au inclus:
-leziuni tumorale: adenomul pleomorf, tumora Warthin, carcinomul muco-
epidermoid, chistadenocarcinom papilar slab diferentiat, carcinom scuamos;
-leziuni non-neoplazice, in special chisturi: chistul limfoepitelial, sialochistul.

Tumora Warthin, Prof. dr. Bucur

Adenom pleomorf, Prof. dr. Bucur Alexandru,
Alexandru, Compendiu de
Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, 2009
chirurgie oro-maxilo-faciala, 2009

Carcinom mucoepidermoid parotidian, Prof. Carcinom cu celule acinoase, Prof. dr. Bucur
dr. Bucur Alexandru, Compendiu de chirurgie Alexandru, Compendiu de chirurgie oro-maxilo-
oro-maxilo-faciala, 2009 faciala, 2009
 Primul examen ecografic efectuat a
descris prezenta unei formatiuni chistice, cu
contururi nete, regulate, de dimensiuni 2 cm
x 2 cm, cu aspect neomogen si cresterea
ecogenitatii in ½ superioara, posibil cauzata
de o suprainfectare. S-a decelat semnal
Doppler doar la nivelul peretelui formatiunii
chistice, nu si intrachistic.
Dupa instituirea tratamentului
antispastic cu rol de test terapeutic,
formatiunea chistica s-a remis din punct de
vedere clinic.
S-a reevaluat ecografic leziunea,
rezultatul fiind similar cu cel anterior
(formatiune chistica).
 S-a practicat punctia aspirativa exploratorie si s-a evacuat un lichid
sero-citrin in cantitate de aproximativ 1 ml, asemanator salivei.
S-a instituit terapie antibiotica, antiinflamatorie si s-a constatat
tendinta de refacere a formatiunii.
Aceste date, precum si cele culese din literatura de specialitate au
orientat diagnosticul catre cel de chist de retentie.
 S-a intervenit chirurgical sub A.G. si s-a
realizat extirparea formatiunii tumorale in bloc
cu lobul parotidian superficial stang si
conservarea nervului facial.

Chist de retentie
Muschiul maseter

Se evidentiaza chistul
de retentie. Prin transparenta
memebranei chistice se
observa continutul de culoare
albastruie a acestuia.
 Realizarea suturilor
in planuri anatomice

Identificarea si conservarea
filetelor nervului facial
 In urma examenului HP, s-a stabilit
diagnosticul de certitudine: sialochist parotidian
pe partea stanga, piesa operatorie prezentand
tapetare cu epiteliu bistratificat , microcalcificari
(microcalculi) in canalele intralobulare, fibroza
pericanaliculara intra- si extralobulara.

La 6 luni post-operator s-a constatat

absenta recidivei.
 Discutii

Majoritatea sialochisturilor apar ca urmare a obstructiei

canalului de excretie al salivei. Desi factorii cauzali pentru obstructie nu
sunt pe deplin cunoscuti, studiile sugereaza ca acestia ar fi reprezentati
de calculi, mucus, stricturi post operatorii sau consecutive unui proces
inflamator 2, precum si neoplasmul.1 Ingustarea lumenului canalului de
excretie al glandelor salivare poate fi cauzat si de clatirea gurii cu apa
oxigenata, ape de gura, solutii antiplaca sau paste de dinti ce combat
depunerea tartrului. 1
In cazul nostru, etiologia este necunoscuta intrucat niciunul din
factorii de mai sus nu poate fi incriminat.
Sialochisturile afecteaza cel mai frecvent glandele salivare
minore ale mucoasei planseului, mucoasei bucale si labiale. 2,3 In rare
cazuri implica glandele salivare mari, dezvoltandu-se de obicei in lobul
superficial al glandei parotide, mai rar in glandele salivare
submandibulare si sublinguale 1, ceea ce este in concordanta cu
prezentarea noastra de caz. Varsta cea mai afectata este cuprinsa intre
30 si 40 ani, cu raport egal intre barbati si femei. 1,2,3
In cazul nostru, sialochistul a aparut la o pacienta in varsta de
14 ani, ceea ce este deosebit de rar.
 Discutii
Sialochisturile glandei parotide sunt in general unilaterale si
asimptomatice. Nervul facial nu este afectat si leziunea nu este fixata la
tegument. Dimensiunile variaza intre 0.8 si 10 cm, majoritatea fiind de 1-3
cm.2 Aceste date sunt in concordanta cu cazul prezentat de noi.
Investigatiile imagistice joaca un rol important in delimitarea
marginilor sialochistului, precum si in determinarea continutului
acestuia.Examenul ecografic este de prima intentie si releva o leziune bine
definita, cu continut lichidan, Doppler pozitiv doar in peretii chistului, nu
si in centrul acestuia.2 Si in cazul nostru, examenul ecografic a orientat
diagnosticul catre un chist de retentie, desi cel intial fusese de adenita
intraparotidiana.
Pe CT, sialochistul apare ca o leziunea circumscrisa, de densitate
scazuta. Nu se observa incarcarea cu substanta de contrast dupa
administrarea acesteia, spre deosebire de tumorile benigne 2.
Sialografia permite doar vizualizarea indirecta a chistului prin
evidentierea modificarii traseului ductelor salivare din jurul acestuia. 2
Biopsia prin aspiratie cu ac fin poate da rezultate fals
negative, atunci cand continutul chistic prelevat se face dintr-o zona fara
celule de tip tumoral.1 In cazul nostru, punctia aspirativa a orientat
diagnosticul catre cel de sialochist, confirmand rezultatul examenului
ecografic.
 Discutii

Examenul histopatologic este cel care stabileste diagnosticul de

certitudine prin aspectul macroscopic si microscopic1 , aspect valabil si in cazul
prezentat de noi. Leziunea este in general uniloculara, tapetata de epiteliu ductal
cu celule cubice sau columnare si epiteliu scuamos. In peretele chistului poate fi
observat un infiltrat limfocitar moderat. Ocazional, poate exista metaplazie
oncocitica (mai frecvent dupa obstructie a ductului).2
Sialochisturile pot fi o manifestare precoce a unei tumori de glanda
salivara. Prezenta modificarilor epiteliale precum metaplazia si proliferarile
papilomatoase sunt similare cu cele intalnite la chisturile odontogene si sunt
caracteristice transformarii tumorale. Cazurile in care sialochisturile s-au
tranformat in neoplasme precum adenocarcinomul si carcinomul mucoepidermoid
sunt rare. S-au raportat cazuri de transformare tumoarala dupa o infectie latenta
cu virusul Epstein Barr.2 Avand in vedere faptul ca sialochisturile pot fi o
manifestare precoce a unei tumori de glanda salivara1, am impus monitorizarea
pacientei pe termen lung.
Tratamentul consta in excizia chirurgicala a formatiunii tumorale
impreuna cu lobul parotidian afectat.2
 
 
 Concluzii

Sialochisturile sunt rare si sunt asociate cu tumori maligne in

situatii exceptionale1. Examenele imagistice joaca un rol important in
stabiliarea diagnosticului si a conduitei terapeutice, iar ecografia este
de electie.2
Pana in anul 2001 nu s-a raportat niciun caz de sialochist in
clinica de chirurgie OMF a SCJU Craiova. Prezenta la copil a silochistului
este deosebit de rara, iar in literatura straina am identificat un singur
articol.
Bibilografie:
1. Salivary Duct Cyst of Parotid Gland– A Case Report, Dr. Sathiyajeeva
Jeevakarunyam, Dr. Manikandhan Ramanathan, Dr. Sunil Paramel Mohan,
Dr. Yoithapprabhunath Thukanayakanpalayam Ragunathan. Saudi Journal
of Pathology and Microbiology, October 2016
2. Salivary Duct Cyst: Histo-pathologic Correlation, Divya Vinayachandran
and Sathasivasubramanian Sankarapandian. J Clin Imaging Sci. 2013;
3(Suppl 1): 3.
3. Parotid duct cyst in a child, Mehmet Dadaci, Gökhan Tuncbilek, Bilsev
İnce, and Fatma Bilgen, Indian J Plast Surg. 2015 Jan-Apr; 48(1): 92–93.
4. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala, Bucur Alexandru, 2009