ENTORSA

Entorsele sunt leziuni traumatice capsulo-ligamentare la nivelul articulatiilor datorata unor forte
divergente (miscari fortate anormale) si fara modificarea raportului anatomic normal dintre
capetele osoase.

Entorsa este un accident comun ca urmare a unei supratorsionari ce afecteaza cel mai frecvent
membrele inferioare, in special glezna.

Persoana accidentata are dureri si miscari reduse,articulatia accidentata se tumefiaza.

Clasificare:

*entorse usoare gradul I (întindere bruscă ligamentara )

*entorse de gradul II ( au ruptura ligamentara parțială)

* entorse grave (cu rupere ligamentara totală și stabilitatea articulara compromisă).

Simptomatologie – durere de obicei foarte intensă și nesistematizata în momentul

traumatismului. Tumefierea locală cu revărsare de lichid interstitial rezultând edemul importanta
funcțională care poate fi parțială sau totală în cazul entorselor grave. Entorsele gleznei se produc
prin rasucirea forțată a articulatiei tibio-tarsiene. Entorsele degetelor se produc prin supraextensie
nu au caracter grav ca și entorsele pumnului. În entorsele umarului, tendonul bicepsului poate
iesi temporar din șanțul său. Primul ajutor în caz de entorsa a gleznei: repaos articular prin
imobilizare provizorie cu atele sau aparat gipsat la spital în cazul celor grave. Combaterea
durerii prin administrare de antialgice , scăderea temperaturii locale,comprese cu apa rece sau
gheață sunt contraindicate, mesajul,căldura și mobilizarea forțată. Măsuri ulterioare: fașă
elastică 1-2 săptămâni pe timpul zilei. Pentru entorsele complicate de gradul III si repetate,
tratament de specialitate chirurgical. Se mai pot folosi unguente cu antiinflamatorii 1-2
săptămâni.

LUXATIILE
Luxatiile sunt leziuni traumatice la nivel articular datorată acțiunii unei forțe care produc
dislocarea capetelor osoase cu pierderea raportului normal dintre suprafețele intra-articulare.
Clasificare:

I În funcție de timpul scurs de la producerea traumatismului avem:

a) Luxatii recente- inca nu s-a produs contractura musculara .

b) Luxatii vechi – există contractura musculara.

c) Luxatii recidivante- luxatii cronice care apar din ce in ce mai frecvent la aceeași articulatie
producandu-se cu ușurință la micro-traumatisme.

II In funcție de deplasarea suprafețelor intra-articulare:

a) Luxatii complete- când anatomia articulatiei este distrusă și capetele osoase migrează în afară.
b) Luxatii incomplete- cand doar unul din capete osoase se deplasează.

c) Luxatii complicate – când apar și leziuni de vase,nervi,și chiar fracturi III. În funcție de zona
afectată:

a) Luxatiile membrului superior - luxatie de clavicula -luxatia humerusului- osul din capsula
anterioară. -luxatia cotului - luxatii ale degetelor în articulatiile radio-carpiana.

b) luxatia membrul inferior la nivelul genunchiului capul femural se poate luxa cel mai frecvent
inapoi si tibia se luxeaza mai des inainte. Genunchiul apare deformat tumefiat se produc ruperi
de tesuturi moi de vase sangvine meniszate .

Luxatia rotulei,articulatia gleznei este o luxatie destul de frecventă. Luxatiile maxilarului inferior
(mandibulara) se manifestă prin reducerea mișcării mandibulei gura rămânând întredeschisă,
vorbirea greoaie, cu ingrosarea vocii. Simptomatologie: durerea, care este foarte intensa și se
mărește o dată cu tentativa de miscare. Impotența funcțională,tumefierea regiunii cu edem si
deformarea regiunii respective, scurtarea eventuala a segmentului unde s-a produs leziunea.
Pentru precizarea diagnosticului luxatiei este obligatoriu examenul radiologic. Primul ajutor:
combaterea durerilor ( antialgic), imobilizarea provizorie cu o esarfa a segmentului respectiv și
transportul la spital care dispune de un serviciu de ortopedie. Masuri terapeutice în sectia de
ortopedie: efectuarea radiografiei zonei afectate, reducerea luxatiei (repunerea capetelor osoase
în poziție normală), imobilizarea segmentului respectiv, limitarea edemului si a hemoragiei. In
cazul luxatiilor deschise cu plagi articulare se face pansament cu respectarea măsurilor de
asepsie ( fără microbi) si profilaxia antitetanica. Reducerea luxatiei trebuie făcută cât mai urgent
posibil de preferat inainte de aparitia contracturii musculare. Se face de preferinta sub anestezie
generala de scurtă durată sau anestezie locala. Anestezia locală se obține prin infiltratie
periarticulare cu novocalmin/ xilina-o seringa de 20,se infiltraza din cm în cm. Metode de
reducere, manevra se execută de chirurgul ortopedie. Daca luxatia s-a redus corect durerile
dispar aproape complet și mișcările din articulatie se reiau cu amplitudinea lor normală. În
luxatiile vechi recidivante este indicată reducerea pe cale chirurgicală ( intraoperator) .După
reducere ( i-a pus oasele la loc) articulatia se imobilizează pentru o perioadă de 2-3 săptămâni
pentru ca extremitatile osoase sa fie menținute în contactul lor normal și rupturile capsulare să se
vindece. Recidivele, de multe ori o luxatie se poate repeta mai ales dacă prima oară nu s-a aplicat
un tratament corect. În luxatia scapulo-humerala apar cele mai frecvente recidive de obicei aceste
luxatii recidivante denumite habituale se repun ușor uneori chiar de către pacient. Pentru aceste
luxatii recidive sunt indicate intervenții chirurgicale prin care se repara capsula si se întăresc
ligamentele.

FRACTURILE
Facturile definitie: este o soluție de continuitate la nivelul unui produsă sub acțiunea directă sau
la distanță a unei agent traumatic de o oarecare violență.

Clasificare:

1. În funcție de fragmentele osoase din focarul de fractură avem: fracturi simple, rezultă 2
fragmente osoase; fracturi cuminutive cu cel putin 2 traiecte de fractură, minim 3 fragmente
osoase sau mai multe.

2.In functie de comunicarea focarului de fractură cu exteriorul: a) fracturi închise cand

fragmentele osoase sunt acoperite integral de tegument b)fracturi deschise cand tegumentul și
straturile de sub el au fost lezate, fie de agentul vulnerabil ( din exterior fie de fracturile osoase
din nauntru în afara si osul ajunge în contact cu exteriorul.

3.In functie de traiectul din fractura. a)fracturi complete cand ambele corticale partea exterioară
a osului sunt lezate. b) fracturi incomplete în care linia de fractură nu intereseaza toata
circumferinta osului ( fractură în lemn verde).

4. În funcție de deplasarea capetelor osoase în focarul de fractură. a) fracturi cu deplasare,

b)fracturi fără deplasare. Etiologie in marea majoritate a cazurilor agentul traumatic trebuie sa fie
de o intensitate foarte violentă, dar exista si situatii când un agent traumatic de intensitate mică
poate produce o fractură asupra unui os afectat de procese patologice (osteoporoza si metastaze
osoase). La persoanele în vârstă la care exista un proces de rarefiere a structurii osoase
(osteoporoza) rezistenta osului scade foarte mult rezultând fracturi după traumatisme mici. Copii
fac rareori fracturi complete datorită elasticitatii oaselor lor.Fracturile sunt mai numeroase la
bărbați, întrucât aceștia prin natura muncii lor sunt mai expuși accidentelor.

Fracturile închise. Simptomatologie: fracturile împreună cu leziunile care se produc în părțile

moi constituie focarul de fractură, locul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul clinic al
fracturii . Semne clinice generale : tahicardie -pulsul 120, stare de agitație, uneori subfebrilitate
Semne locale de probabilitate, durere foarte intensă în punct fix ce apare imediat după
traumatism,tumefiere locală, echimoza ( invinetire),impotență funcțională, scurtarea segmentului
anatomic și poziție nefirească a membrului afectat. Cand osul se fractureaza în apropierea sau în
interiorul unei articulatii suferinta se confundă ușor cu suferinta din entorsa sau luxatie, dar
examenul radiologic certifica diagnosticul de fractură semne locale de certitudine, mobilitate
anormala existența unei mișcări unde acesta nu exista în mod normal. Crepitatii osoase sau
frecatura osoasa sunt zgomote caracteristice, datorate frecarii capetelor osoase. Lipsa transmiterii
mișcării dincolo de focarul de fractură. Deformarea regională. Examenul radiologic fața și profil
este obligatoriu poate certifica factura oferind și detalii asupra tipului de fracture. Pe baza
radiografiei se stabilește atitudinea terapeutică și se poate face prognosticul fracturii. Complicații
în cazul facturii, transformarea unei fracturi închise intr-o fractură deschisa, lezarea vaselor de
sânge sau a nervilor aflați în vecinătate, infectia focarului de fractură. Complicațiile tardive,
caracterizarea anormala plagii osoase în unele boli cronice sau cand reducerea nu este corectă.
Pseudo artroza, întărirea consolidării fracturii, calusul vicios, o fractură pentru a se reface trebuie
sa se despice calusul( format din saruri de calciu )din ambele sensuri ale osului. Hemoragia apare
prin afectarea vaselor de sânge ( chiar și o fractură închisă poate cauza sangerare majoră, aceasta
dând o sangerare internă,dând tumefierea zonei accidentate. În fracturile deschide apare
sangerarea mai mică sau mai mare în funcție de ce vase au fost afectate. In fractura oaselor mari
( sold)poate provoca o pierdere a sangelui de pana la 1-2 litri ,accidentatul riscând să intre în șoc
hemoragic - Infectia- în cazul oricărei fracturi deschise există pericol de infectare. Persoana care
da primul ajutor trebuie să facă totul pentru a reduce posibilitatea unei infectari . O fractură
închisă se poate agrava daca un fragment osos străpunge pielea rezultând o fractură deschisa.
Acest lucru se poate intampla in timpul tratamentului sau a transportului. Afectarea nervilor-
fragmentele ascutite de os să atingă nervii din vecinătate, sa-i lezeze, rezultând paralizia
membrului afectat sau pierderea sensibilității. Primul ajutor are ca obiectiv salvarea vieții
acidentatului atunci când acesta este amenințată. Vorbind despre traumatismele membrelor,
pericolul vital îl constituie hemoragia masivă și infectiile grave. Primele gesturi de prin ajutor
vor trebui sa urmărească executarea imediată a hemostazei ,a toaletei si protejării plagilor în
condiție de asepsie. Mobilizarea provizorie a facturilor are ca scop diminuarea durerilor, prin
administrare de antialgice important pentru prevenirea instalării șocurilor și evitarea complicarii
leziunilor inițiale. Pregătirea bolnavului pentru transport la un spital cu o secție de ortopedie.
Fracturile deschise: fracturile deschise pot fi produse fie din interior spre exterior când capetele
osoase lezează țesuturile fie din afară înăuntru cand agentul vulnerant ( obiecte dure
tăioase,gloante) produce leziunea Simptomatologie: aceeași ca și la fracturile închise la care se
adaugă simptomele legate de prezența plagii: dureri, hemoragie locală primul ajutor o fractură
deschisa este o urgență care trebuie rezolvată integral în primele 6 ore de la accident. 1.Evaluarea
complicatiilor generale locale care amenință amenință viata traumatizatului se face cât mai
curând posibil chiar la locul accidentului ( stop cardiorespirator pe șoc dureros sau pe șoc
hemoragic)embolii, hemoragii externe. 2.Îmbrăcămintea său segmentulul respectiv rănit,vor fi
tăiate cu un cutit, lama,foarfece ,pentru a nu produce suferințe inutile pacientului. Plaga va fi
inspectata pentru a vedea dacă există impuritati. Ex: pământ, așchii,bucăți de haine, țesături. Este
interzisă explorarea chirurgicală, instrumentara a plagilor la locul accidentului. 3.Toaleta
tegumentului din jurul plagii prin spalare cu apă și săpun, dezinfectare cu alcool și tinctiura de
iod . 4.Toaleta plagii: se îndepărtează impuritatile libere cu instrumente sterile, apoi se curăță
plaga prin ștergere cu betadina, unele manuale indică folosirea apei oxigenate care prin
efervescența produsă, îndepărtează eventualii corpi straini. Nu trebuiesc pudrate plagile cu
antibiotice. Se mai dezinfectrează o dată tegumentul din jurul plagii cu alcool, apoi se aplică
comprese sterile și se fixează pansamentul prin infasare sau bandajare în caz de hemoragii,
pansament compresiv, fixarea pansamentului . 5.Imobilizarea provizorie. 6.Se face profilaxie
antitetanica-are o măsură de urgență dar ea poate fi amânată până la dispensar sau serviciul UPU.
7.Administrarea de antialgice: algocalmin, mialgin în injectii i.m. 8.Transportul la spital la un
serviciu de traumatologie, ortopedie. Toate manevrele se vor face cu maximul de menajare a
traumatizatului, cu multă blândețe și atenție, pentru a nu genera complicatii ( ruptura unor vase
sau nervi de vecinătate sau perforarea unui viscer, organ intern). Imobilizarea provizorie a
facturilor se face in scopul impiedicarii mișcărilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea
complicatiilor. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate de lungimi si
lățimi variabile în funcție de regiunea la nivelul cărora se aplică. Imobilizarea trebuie să cuprindă
în mod obligatoriu articulatiile situate deasupra dedesubtul focarului de fractură. Acest lucru este
valabil pentru fracturile închise. La cele deschise imobilizarea se face în poziția găsită după
pansarea plagii de la acel nivel fără a încerca reducerea prin tractiune. Tipuri de atele speciale:
atelele kramer confecționate din sârmă, atele pneumatic, atele vacuum, atele improvizate
scânduri, crengi de copaci. O atela funcționează ca un suport, ea trebuie să fie suficientă de lungă
pentru a acoperi atât zona de deasupra cat și cea de sub fractură. Pentru a evita alunecarea și
frecarea atela trebuie captusita cu vată, tifon, prosop,fular,material moale. Atela trebuie să fie
rigidă și nu prea grea. Foarte important, de asemenea după oprirea hemoragiei sa fim atenti la
prevenirea, întreruperea circulației sangvine. Reguli de efectuare ale imobilizarii provizorii: Se
imobilizeaza cele 2 articulatii, cea distala si cea proximala față de fractură. Montarea atelelor se
face după ce se capitoneaza cu vată sau cu materiale moi. Prima atela se așează să mențină
greutatea segmentului lezat. Toate spațiile goale dintre segmentele corporale si atela se
capitoneaza cu vată sau alte materiale moi. Fixarea atelelor printr-o tehnica de bandajare incepe
întotdeauna de la focarul de fractură spre proximal și în final spre distal. Atelele trebuie să
depășească cu minim4-5 cm cele două articulatii în siguranță. Tratamentul diferitelor tipuri de
fracturi/ fracturile la nivelul bazinului: pacientulrămâne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea
lui,se transporta pe un plan dur în poziție culcat pe spate si așa va sta 2 luni de zile. Fractura
soldului. Dacă transportul la medic sau spital este lung, atela trebuie fixată pe partea laterala
exterioară a piciorului de la zona inghinala până la talpa picioarului . Partea laterala internă a
piciorului trebuie să fie imobilizată de la rădăcina coapsei până la talpa. Când transportul este
scurt și simplu sau cand se așteaptă sosirea ambulantei este suficientă sprijinirea persoanei
accidentate cu paturi sau perne, astfel încât piciorul să fie intr-o pozitie fireasca si stabilă.
Fracturile membrului inferior: fracturile femurului se produc prin traumatisme direct sau indirect.
Pentru imobilizare se folosesc 2 atele inegale. Atela mai lunga se aplică pe fața laterala externă a
membrului interior și se întinde de deasupra oaselor bazinului până la călcâi. Atela mai scurtă pe
partea internă de la regiunea inghinala până la călcâi. Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar
imobilizarea poate fi făcută cu orice fel de atela. Fracturile labei piciorului si cele ale gleznei vor
fi mobilizate de la degete până la genunchi. Pentru transport este suficient un bandaj gros ce
constituie un suport Fracturile membrului superior Fracturile claviculei se Imobilizeaza fractura
cu o fașă. Se produc frecvent prin traumatisme indirecte. Se imobilizeaza pentru bandaj cu cotul
de pe partea bolnavă împins către spate și în sus. Fracturile humerusului se Imobilizeaza folosind
drept atela propriul torace, ajutandu-ne chiar de o esarfa pentru transport. Fracturile antebratului
și ale incheieturii mainii se produc mai frecvent prin cazatură,imobilizarea cu orice tip de atela.
Daca distanța până la spital este mică se așează brațul intr-o esarfa și se imobilizeaza strâns lângă
corp. Îngrijirea pacienților în aparat gipsat: urmărirea mișcărilor segmentelor distal, observarea
culorii tegumentelor din jurul aparatului gipsat, cianoza, sesizarea medicului în cazul în care
pacientul acuză furnicaturi, amorteli, presiune la nivelul membrului afectat, sesizarea oricărui
miros emanat de la nivelul aparatului gipsat ( mirosul fetid ( putred) denotă prezența escarei de
decubit sau infectie a plagii, observarea schimbării calorii aparatului gipsat la nivelul plagii
( sânge, secretii purulente), așezarea obiectelor de strictă necesitate lângă patul pacientului,
așezarea pacientului în satisfacerea nevoii fundamentale ( nevoia de a se alimenta, de a avea o
respirație bună, de a elimina), aplicarea măsurilor de combatere a efectelor imobilizarii la pat.
Îngrijirea pacientului cu extensie și tractiune : verificarea frecventă a dispozitivului de tractiune (
greutățile sa atârne libere) ; verificarea poziției membrului în funcție de tractiune; plasarea unei
paturi făcute sul sub membrul afectat; urmărirea culorii și temperaturii membrelor; asistarea
pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale; asigurarea suportului psihic ( încurajarea
pacientului, îndepărtarea sentimentului de neputință). Îngrijirea bolnavului cu fractură de col
femural Fractura de col femural conduce la imobilizare prelungită a bolnavului. El nu se poate
ridica din pat de aceea patul trebuie transformat intr-un adevarat mobilier combinat care sa-i
asigure un confort maxim posibil: noptiera pe rotile cu masa extensibilă, imobilizarea prelungită
la pat predispune la o serie de complicatii care apar datorită inactivitatii, încetinirea fluxului
sangvin care favorizează apariția trombozelor, hipoventilatia pulmonară care duce la aparitia
pneomoniilor, presiunea exercitată asupra tesuturilor care acoperă proeminentele osoase produce
escare, lipsa activității musculare duce la atrofie musculara si scăderea tonusului generalal
organismului, condițiile grele de menținerea igienei corporale predispun la diferite afecțiuni
dermatologige ( micozele,eczeme). Pielea bolnavului imobilizat timp îndelungat își pierde
elasticitatea .Tubul digestiv devine hipoton, tranzitul intestinal încetinește ( constipatia) iar
arderile din organism se reduc. Reducându-se arderile sedentarismul pacientului mobilizat,apare
și obezitatea. Intervenții proprii de delegare ale asistentului medical: pentru îngrijirea bolnavilor
imobilizati la pat cu fractură de col femural, condițiile de confort presupun patul cu somiera
mobila ( există și aceea saltea antiescare sau patul universal pentru tratamentul osteo-articular .
Patul este prevăzut cu utilaje și accesorii care ușurează viata bolnavului: masa reglabila pentru
alimentație, citit,scris, -sertar care înlocuiește noptiera cand se mută patul sau pacientul este dus
la explorări . Salteaua va fi confortabilă de preferinta din material plastic cu structura de burete
care asigură o suprafață comoda bolnavului. Pe de altă parte igiena bolnavului poate fi mai ușor
asigurată ,pe aceste saltele care nu absorb dejectiile sau lichidele vărsate pe pat si sunt ușor de
curățat și dezifectat. În cazul bolnavului care necesită mobilizare completă se utilizează saltelele
antidecubit, antiescare. Toaleta bolnavului se va face în pat de către asistentul medical și
infirmieră sub forma baii parțiale sau totale în masura în care bolnavului poate fi mobilizat
pasiv.In cazul celor care au aparat gipsat se va avea grija ca aceasta să nu se imbibe cu apă în
cursul efectuării toaletei. Confortul bolnavului trebuie asigurat prin schimbări pasive de poziție,
folosind dacă starea permite, utilaje auxiliare ca agatatoare de metal sau cele confecționate din
pânză, mobilizare activă. Asistentul medical trebuie sa aranjeze totul la indemana bolnavului,
noptiera trebuie să se deschidă în așa fel încât bolnavul sa o poata folosi din pat. Ea trebuie
dotată cu o lampa ce are intrerupatorul la indemana bolnavului. Soneria trebuie sa fie intr-un loc
ușor de accesat. Pentru bolnavul care prezintă polachiurie (mictiuni frecvente) este recomandat
ca urinarul sa fie așezat la indemana sa. In institutiile sau sanatoriale programul de zi al
bolnavului se acomodează programului secției. Acesti pacienți vor fi scoși la aer uneori cu patul
daca e posibil, îmbrăcat adecvat condițiilor meteo. Acomodarea bolnavului cu aerul trebuie
făcută progresiv, 1-2 ore pe zi. Satisfacerea preocupărilor intelectuale este una dintre sarcinile
asistentului medical, carti, reviste, televizor. Examinarile complementare și tratamentele vor fi
astfel executate, evitând ca bolnavul sa fie ridicat din pat.