Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consecintele medicale ale uzului de alcool reprezinta una dintre cele mai importante
probleme de sanatate publica.
Alcoolul are efecte directe deosebit de importante asupra diferitelor organe si
tesuturi. La consumatorii cronici de alcool apar importante modificari fiziologice si
morfologice ce se manifesta printr-un raspuns anormal la alcool, medicamente,
toxine si chiar la nutrientii obisnuiti. Aproape toate tesuturile si organele sunt
vulnerabile la efectele alcoolului. Aproape toate consecintele medicale ale uzului de
alcool sunt reversibile odata cu abstinenta.
Dementa alcoolica
Este impropriu denumita ca atare dupa unii autori intrucat este cauzata, pe langa
efectul toxic direct al alcoolului, unor multiple deficiente nutritionale si vitaminice
induse de alcoolismul cronic, ca si unor repetate traumatisme cranio - cerebrale.
Apare la alcoolicii cronici (fosti heavy - drinkers) dupa multi ani de degradare si
marginalizare sociala.
Tulburari cerebeloase
Intoxicatia alcoolica duce la tulburari de coordonare si modifica abilitatile motorii -
tulburari de echilibru.
Ambliopia alcoolica
Aceasta afectiune poate apare la persoanele cu uz cronic de alcool.
Simptomatologia include tulburari de vedere, inclusiv scotoame si scaderea acuitatii
vizuale incepand cu portiunea centrala a campului vizual. Tulburarea este cauzata
de efectul toxic al alcoolului la nivelul nervului optic, ducand la neuropatia optica.
Deoarece alcoolul genereaza depletia intregului corp de nutrienti, ambliopia
alcoolica este legata de deficitul de tiamina, ceea ce duce la lezarea nervului optic.
Ambliopia alcoolica este reversibila daca se trateaza cu dieta adecvata si
multivitamine, in special tiamina (vitamina B1). Netratata duce la leziuni ireversibile
ale nervului optic si pierderea vederii.
Cardiomiopatia alcoolica
Cardiomiopatia reprezinta afectarea miocardului (muschiului inimii). Dependenta
alcoolica poate duce la doua tipuri de disfunctii cardiace : tiamin - dependenta
(boala beri-beri alcoolica) sau tiamin - independenta (cardiomiopatia alcoolica).
Fiziopatologia cardiomiopatiei alcoolice este inca necunoscuta. La cei cu uz cronic
de alcool (de obicei mai mult de 10 ani de consum) se intalneste frecvent hipertrofia
miocardica si grade variate de fibroza miocardica si perivasculara. Cel mai frecvent
simptom este dispneea urmata de tuse, in special nocturna. Alte simptome comune
frecvent intalnite sunt : oboseala (ce reflecta o fractie de ejectie scazuta si fixa),
palpitatii asociate aritmiilor, anorexia, edemul si discomfortul abdominal cauzat de
congestia hepatica si intestinala. Pe masura ce boala progreseaza se instaleaza
casexia cardiaca desi initial pierderea in greutate este mascata de edeme.
Tensiunea arteriala este de multe ori in limite normale sau scazuta. Ecocardiografia
va releva cardiomiopatia dilatativa iar modificarile electrocardiografice nu sunt
specifice. Cardiomiopatia alcoolica este in general ireversibila cu toate ca o
ameliorare a simptomelor poate fi obtinuta prin abstinenta.
Boala Beriberi este o cauza rara de afectare cardiaca la alcoolici si este recunoscuta
ca si cardiomiopatie tiamin - dependenta. Aceasta boala se caracterizeaza prin
cardiomegalie, circulatie hiperdinamica, congestie circulatorie si reversibilitate la
administrarea de tiamina.
Glucoza
Alcoolul duce la anomalii ale reglarii metabolismului carbohidratilor prin disfunctie
hepatica si pancreatica. Scaderea sensibilitatii tesuturilor la insulina in timpul
sevrajului alcoolic si scaderea raspunsului la insulina in timpul consumului alcoolic
acut pot duce la nivele ale glucozei in sange fie foarte scazute, fie foarte ridicate.
Acidoza lactica alcoolica sau cetoacidoza caracterizata prin greata, voma, dureri
abdominale si niveluri anormale ale glucoziei sangvine poate sa apara ca urmare a
perturbarii echilibrului hidroelectrolitic prin scaderea Na, K, Mg, Ca si P.
Proteinele
Alcoolul duce la atrofie cerebrala prin scaderea sintezei de proteine cerebrale. Desi
efectele asupra sintezei proteinelor hepatice nu au fost elucidate, se stie ca alcoolul
interfera cu secretia hepatica a proteinelor si acest fenomen sta la baza efectului de
"balonizare" al hepatocitelor, observat in necroza celulara din disfunctia hepatica
alcoolica.
Infectiile
Uzul de alcool predispune la infectii prin malnutritie, disfunctie splenica, leucopenie,
disfunctie granulocitara si afectarea reflexului faringian. Pneumonia de aspiratie,
empiemul, HIV, bolile cu transmitere sexuala, abcesele cerebrale, meningita,
peritonita bacteriana spontana si tuberculoza sunt frecvente la consumatorii cronici
de alcool si au o rata crescuta a mortalitatii.
Neoplasmul
Persoanele cu uz cronic de alcool au un risc crescut de cancer al tractului aero -
digestiv (buze, cavitate orala, limba, faringe, laringe, esofag, stomac si colon),
cancer de san, ficat, ducte biliare si plaman. Acest risc este crescut chiar si atunci
cand ceilalti factori precum dieta, fumatul si stilul de viata sunt exclusi. Rolul
alcoolului in dezvoltarea cancerului este acela al unui co-carcinogen, adica
potenteaza efectul carcinogenic al altor factori precum tutunul. Alte mecanisme
posibile ale inductiei cancerului sunt iritatia locala in cazul plamanului si tractului
digestiv sau deteriorarea functiei sistemului imun.