1. Metodele de diagnostic in reumatologie.

Testele de laborator
Testele de laborator au un rol de a suplini diagnosticul și a conϐirma datele obținute la
culegerea anamnezei și examenul clinic, dar nu au o valoare diagnostică primară. În afară de
aceasta, investigațiile de laborator permit monitorizarea activității afecțiunii, dar au o valoare
clinică doar când sunt într-o corelație cu datele examenului clinic.

Reactanți de fază acută

Hemoleucoglama:
Biochimie

Indicii Imunologici
Artrocenteza și analiza lichidului sinovial.
Analiza lichidului sinovial oferă informații prețioase privind diagnosticul artritei. Puncția articulară poate
reduce simptomele artritei, mai ales în cazurile existenței unei cantități mari de exsudat.

Indicații:

• Infecția – dacă se suspectă infecția, artrocenteza se efectuează imediat. Monoartrita inϐlamatorie

trebuie considerată septică până nu se exclude

• Artropatia microcristalină – puncția articulară și analiza ulterioară a lichidului sinovial este unicul
procedeu, ce permite identiϐicarea cauzei.

• Posttraumatic – analiza lichidului sinovial este o manevră, ce permite a diferenția hemartroza

posttraumatică de artrita posttraumatică cu exsudat sinovial transparent

• Artrita inϐlamatorie versus cea neinϐlamatorie – doar analiza lichidului sinovial permite a deosebi
aceste două patologii diferite
*Terapeutice – artrocenteza are un rol terapeutic, ce poate ϐi mărit prin anumite manevre, de exemplu,
introducerea intraarticulară a corticosteroizilor. Oricărui pacient cu hemartroză se recomandă
artrocenteza terapeutică.

Analiza lichidului sinovial

• Culoarea – lichidul sinovial la persoanele sănătoase este fără culoare și transparent. Culoarea galbenă
a lichidului sinovial, ce este caracteristică persoanelor cu artrită, apare din cauza xantocromiei.

• Transparența – este determinată de numărul leucocitelor, ce inϐluențează culoarea lichidului sinovial.

La pacienții cu osteoartroză lichidul sinovial este transparent, în timp ce în cazul afectării inϐlamatorii a
articulațiilor el devine semitransparent, iar din articulația supurată va ϐi tulbure și lipsit de orice
transparență.

• Viscozitatea – lichidul sinovial sănătos este vâscos, această proprietate se datorează acidului
hialuronic din componența acestuia. Fermenți ce apar în caz de afectare inϐlamatorie a articulației
distrug acidul hialuronic, în consecință viscozitatea scade

• Sângele – prezența sângelui în lichid sinovial, în majoritatea cazurilor, este determinată de

traumatism.

• Cristale – cu toate că cristalele pot ϐi determinate în lichidul sinovial în decursul a câteva zile, mai
optimal, expertiza cristalelor se efectuează pe picătura din aspirat proaspăt.

• Tipul – există patru tipuri de lichid sinovial, ce diferă după aspectul exterior, numărul și gradul de
diferențiere a leucocitelor, prezența sau lipsa sângelui și rezultatul investigațiilor bacteriologice

Tipuri de lichid synovial:

 Investigațiile instrumentale:
se practică doar în acele cazuri când se prevede a obține un răspuns la întrebările clinice apărute. Un
clinician conlucrează cu radiologul în vederea aprecierii informației, ce se așteaptă de la imaginea
obținută și pentru a determina tehnica ce va oferi o astfel de informatie.

Radiografia
• Este un punct de debut al tuturor investigațiilor ce vor urma.

• Rezoluția – oferă o rezoluție spațială înaltă cu vizualizarea detaliilor osoase trabeculare și a eroziunilor
osoase minore.

• Radiația – investigațiile structurilor periferice oferă o doză de iradiere mică. Dar investigațiile
structurilor centrale (coloana vertebrală, articulațiile sacroiliace) supun pacienții la doze înalte de
iradiere.

Tomografia computerizată (TC)

• Prezența – poate ϐi efectuată doar în centrele mari.

• Rezoluția – rezoluția spațială este mai mică decât la RMN, dar mai înaltă decât în cazul
radiograϐiei.Radiația – doza de iradiere este înaltă comparativ cu radiograϐia simplă a aceleași regiuni,
dar este comparabilă în cazul efectuării a câteva radiograϐii.

• Țesuturile moi – TC apreciază patologia țesuturilor moi cu mult mai bine decât radiograϐia simplă, dar
mai inferior decât RMN.

• Patologia discoidală – TC este o metodă bună în aprecierea bolilor degenerative ale discurilor
intervertebrale și a herniilor de disc, mai ales în cazul persoanelor în vârstă, pentru care doza de iradiere
este mai puțin importantă decât la persoanele tinere

RMN este o metodă de elecție în cazul proceselor degenerative ale discurilor intervertebrale, dar TC
este o metodă alternativă, mai ales în cazul când este necesară o informație suplimentară, de exemplu
privind osteofitele.
• TC este utilă în aprecierea structurilor cu o dispoziție anatomică dificilă, unde structurile superϐiciale
acoperă imaginile obținute la radiograϐiile obișnuite.

Rezonanța magnetică nucleară (RMN)

• Rezoluția spațială la ultimele modele ale RMN este mai superioară TC, iar rezoluția de contrast la
nivelul țesuturilor moi este superioară tuturor metodelor existente la moment.

• Lipsa radiației este un avantaj esențial al acestei metode de investigație.

RMN clar vizualizează exsudatul articular, meniscurile și ligamentele încrucișate, chisturile

subpoplitee, bursita și chisturile meniscului. La utilizarea gadoliniului, poate ϐi vizualizat învelișul
sinovial.

• Patologia discală – cu toate că radiograϐia este o metodă inițială de investigare a herniilor de disc,
RMN permite o investigare minuțioasă și suplimentară a coloanei vertebrale și a structurilor acesteia.

• Osteonecroza (necroza aseptică) – RMN este metoda de elecție în diagnosticul precoce al

osteonecrozei.

Osteodensitometria.
Densitometria osoasă se practică pentru diagnosticul osteoporozei.

• Structurile cercetate – poate ϐi investigată orice parte a corpului uman, există standarde pentru
regiunea lombară a coloanei vertebrale și părții proximale a femurului, regiunile cel mai bine studiate.

Examenul ultrasonografic.
• Este o metodă foarte accesibilă.

• Are un grad de rezoluție similar TC și RMN, dar este limitată în investigațiile structurilor profunde ale
organismului.

• Iradiere nu este.

• Este o metodă extrem de sensibilă pentru aprecierea lichidului intraarticular și chistului subpopliteu.
Puncția și aspirația lichidului din articulații poate ϐi ecoghidată.

Scintigrafia.
• Prezența – doar în centrele medicale mari.

• Radiația – similară TC a abdomenului.

• Technețiu 99 m metilen difosfonat – se cumulează în regiunile de formare a oaselor, acumulărilor de

calciu și torentului sangvin intens. Se practică pe larg pentru diagnosticul precoce al osteomielitei,
metastazelor, precum și al proceselor articulare inϐlamatorii precoc
 2. Clasificarea maladiilor reumatice.
( Aici am pus clasificarea simplificata din prezentare nu cred ca ei o sa intreb cea
desfasurata)
Bolile reumatice sunt una dintre cele mai frecvente patologii ale organismului
uman.
*Termenul „boli reumatice”, include o varietate de origine a bolii predominant cu
caracter sistemic, mai puțin locale, cu sindrom articular persistent sau tranzitoriu.
*Bază teoretică pentru combinarea acestor diverse boli în același grup a fost
faptul că în cadrul lor este o afectare preferențială de țesut conjunctiv, care includ
derma, tendoanele, ligamentele, cartilajele, oasele și altele, dar și tipurile sale
speciale (sinovial și seros, membranele bazale a vaselor și a epiteliului, etc)
1)Febra reumatismală acută.
2)Maladiile difuze ale țesutului conjunctiv
Lupusul eritematos sistemic.

Sclerodermia sistemică

Polimiozita și dermatomiozita.

Boala Sjögren.

Boala mixtă a țesutului conjunctiv.

Artrita reumatoidă.

Artrita juvenilă idiopatică

3)Vasculitele sistemice.
•Poliarterita nodoasă. •Angiita alergică și granulomatoasă (boala Churg Strauss).

•Granulomatoza Wegener. •Vasculita hemoragică. •Artrita Takaysu.

•Boala Kawasaki. •Boala Horton (artrita gigantocelulară).

•Trombangeita obliterantă (boala Winiwarter-Buerger). •Boala Behçet.

4)Spondiloartritele seronegative
. •Spondilita anchilozantă.

•Artrita psoriazică.

•Artritele reactive.

5)Artritele infecțioase.
6)Bolile microcristaline ale articulațiilor
•Guta. •Condrocalcinoza. •Bolile cu depuneri de cristale de apatită.

7)Osteoartrita.
8)Fibromialgia.
9)Maladiile mușchilor scheletici.
10)Maladiile fasciilor și aponevrozelor.
•Tendinitele și tenosinovita. •Bursite. • Capsulita.

11)Osteoporoza.
12)Artrite asociate dislipidemiolor.
13)Artritele secundare. Manifestări reumatice în alte boli
.14)Bolile ereditare a țesutului conjunctiv și scheletului .