Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. Caracteristici generale
C. Farmacocineticã
. Cãi de administrare:
1
- tegumente;
- mucoase:
. Distributie:
. Metabolizare:
. Parametri farmacocinetici:
- Efectul apare dupã aproximativ 30 minute si este maxim dupã 1-2 ore.
2
. peste 24 de ore la astemizol.
D. Efecte farmacologice
- antidopaminergice
- alfa-adrenolitice
- antiserotoninice
- eliberare;
. De asemenea au efecte:
- antitusive;
3
. Toate aceste efecte '' secundare'' (colaterale) actiunii antihistaminice pot fi
utile terapeutic sau se pot manifesta ca reactii adverse;
E. Efecte adverse
I. Efectul teratogen
4
II. Cele mai frecvente efecte adverse ale AH1 se observã pe sistemul nervos
central.
- este minimã sau absentã la AH1 din generatia nouã (''de
zi'') care nu pãtrund în sistemul nervos central;
- Apar mai ales în caz de supradozare sau intoxicatie acutã, dar
uneori si la doze terapeutice;
5
c) Alte efecte minore, pe sistemul nervos central:
- Constau în :
- inapetentã;
- hipotensiune;
V. Efecte antimuscarinice:
- lacrimalã;
- nazalã;
6
- diminuarea secretiilor gastrice si intestinale;
-constipatie;
-disurie;
- tahicardie;
- disurie;
VI. Reactii alergice:
- febrã;
7
.La adult supradozarea si intoxicatia acutã provoacã deprimarea sistemului
nervos central, cu somnolentã, letargie sau comã, urmate de fenomene de
stimulare, convulsii, depresie postictalã.
.La copil, cel mai adesea fenomenele de excitatie nervoasã sunt dominante;
- tahicardie;
- xerostomie;
G. Indicatii terapeutice
8
I. Utilizarea fireascã, cea mai largã este în reactiile alergice si
anfilactoide în care histamina are o participare consistentã;
.Si în acest caz, AH1 sunt ineficiente fatã de mediatorii inflamatiei implicati în
patogeneza astmului bronsic;
9
- nu sunt contraindicate, dacã nu au produs reactii adverse anterior,
la pacientii respectivi.
4) Dermatoze alergice
.Dermatita atopicã
10
Efectul cel mai bun îl au AH1 cu actiune sedativã importantã (trimeprazina)
ce se administreazã seara. Sedarea ar fi terapeutic chiar mai importantã decât
actiunea antipruriginoasã.
11
c)Unele etanolamine, prin efectele lor antimuscarinice (clorfenoxamina) au un
rol minor în tratamentul bolii Parkinson sau a fenomenelor parkinsoniene
apãrute dupã neuroleptice.
. Se produce prin:
- anticolinergice(M);
- sedative.
. Desi poate fi remarcabilã , actiunea antitusivã are dezavantajul iritarii cãilor
respiratorii, a ''uscaciunii'' acestora si a blocãrii eliminãrii secretiilor bronsice
prin cresterea consistentei acestora.
.Desi relativ omogene prin activitatea lor de blocare a receptorilor H1, AH1
(clasice )posedã un remarcabil grad de diversitate a efectelor farmacologice si
un numãr mare de preparate ce pot fi alese de medic si acceptate de pacient.
12
. Având la îndemânã acest disponibil pentru selectie, cei mai multi medici,
familiarizati cu avantajele si dezavantejele fiecãrui AH1, aleg pentru diferitii lor
pacienti, preparatul cel mai potrivit, în functie de situatia clinicã, de eficacitate
si de efectele adverse.
.Actiunea sedativã prezentã la AH1 vechi (''de noapte'') este utilã în bolile cu
prurit intens (feroce), sau pentru inducerea somnului.
.Tratamentul cu AH1 poate avea o duratã de zile, dar uneori de luni sau chiar
de ani.
- ineficientei;
I.Precautii si contraindicatii
.Sunt contraindicate:
13
- în tratamentul ambulator la pacientii cu activitãti ce implicã atentie
si coordonare motorie importantã (conducãtori auto, dispeceri,...)(AH1din
''vechea'' generatie);
Se impune prudentã:
- la gravide;
- în epilepsie.
J.CLASIFICAREA AH1.
I.Alchilamine
1. FENIRAMINA.
2. BROMFENIRAMINA.
3. DEXTROBROMFENIRAMINA.
4. CLORFENAMINA (CLORFENIRAMINA).
14
CLORFENIRAMIN+ cpr 4 mg;
NAFAZOL solutie
+
oftalmica (asociere cu
nafazolina : clorfenamina 0,05 %);
RINOALERSIN forte.
5. DEXTROCLORFENIRAMINA.
6. DIMETINDENA(maleat)
gel 0,1%;
.La adult si copil peste 12 ani se administreazã 3-6 mg/zi în 3 prize. La copil
se poate administra din prima lunã, sub formã de picãturi.
15
7. TRIPROLIDINA.
8. FENINDAMINA.
II. Etanolamine
. Se caracterizeazã prin
-sedare pronuntatã.
-efecte antimuscarinice marcate.
1.DIFENHIDRAMINA
2. DIMENHIDRINAT
16
. Remarcabil efect în kinetoze si sindroame labirintice.
3. BROMDIFENHIDRAMINA
4. CLORFENOXAMINA
5. ETOLOXAMINA
6. CARBINOXAMINA
7. DOXILAMINA
8. CLEMASTINA( fumarat)
CLEMASTIN+ cpr 0,001 g;
17
. Antihistaminic puternic, cu efect relativ prelungit (12 ore) .
9. SETASTINA
10. OCTASTINA R
III. Etilendiamine
1. FENBENZAMINA.
2. MEPIRAMINA (pirilamina)
3. CLOROPIRAMINA (clorhidrat)
NILFAN+ drj. 0,025 g.
4. TRIPELENAMINA (tripellenamine)
18
. Administratã i.v. împreunã cu pentazocina (opiaceu) la toxicomani,
produce efecte euforice.
5. CLEMIZOL.
6. ANTAZOLINA.
SPERSALERG -sol.
R
oftalmicã 0,05 % împeunã cu
tetrahidrozolina.
IV. Piperazine
1. CICLIZINA.
2. CLORCICLIZINA.
3. HIDROXIZINA.
HIDROXIZIN + drj. 0,025 g.
19
. Dozele în kinetoze (25-100 mg) se administreazã cu o orã anterior
5. BUCLIZINA.
6. OXATOMIDA.
7. CETIRIZINA.
20
. Prudentã la copii si vârstnici.
9. FLUNARIZINA
V. Piperidine
1. EBASTINA
2. CAREBASTINA
3. CABASTINA
4. LEVOCABASTINA
5. BAMIPINA
21
. Dupã aplicare localã efectul apare la 5-20 minute si dureazã 2-4
ore.
6. ACRIVASTINA
7. AZATADINA
8. LORATADINA
LATOREN cpr. 0,01 g
R
9. TERFENADINA
10. ASTEMIZOL
22
HISMANAL cpr. 0,01 g.
R
11. CIPROHEPTADINA
- antimuscarine;
- antiserotoninic;
23
. Dupã administrare oralã, absorbtie bunã. Metabolizare completã;
metabolitii eliminati pe cale renalã si digestivã. Efectul dureazã 4-6 ore.
.. Posologie:
.Contraindicatii
12. PIMETIXENA
24
OLD ZADITEN . R
13. KETOTIFENA
VI. FENOTIAZINE
- antiserotoninice;
- alfa-adrenolitice;
1. PROMETAZINA
25
. Indicatii terapeutice:
.Posologie:
.Efecte adverse:
- icter;
2. ALIMEMAZINA
THERALENE cpr. 0,005 g.
- sedativ;
26
- antiserotoninic;
- antidopaminergic;
- antitusiv.
. Se administreazã p.o. 5 -40 mg/zi în mai multe prize. La copil 0,5 -
1,0
mg/kg/zi, divizat.
- atropinice;
3. DIETAZINA.
4. HISTANTIN . R
6. TRIMEPRAZINA
27
In acest fel, atribuirea proprietãtii de antihistaminic tuturor proprietãtilor
farmacologice ale acestor medicamente este fortatã. Efectele lor reprezintã
multiplele actiuni la nivel celular.
FARMACOCINETICA
Distributie _ Cele mai multe si mai ales cele mai vechi sunt distribuite larg
( si în snc). Pentru cele recente un deziderat important il constituie limitarea
pãtrunderii in snc. Nu existã suficiente informatii asupra distributiei in piele si
mucoase.
EFECTE FARMACOLOGICE
-bronsicã
-intestinalã
28
Asupra reactiilor alergice efectele antihistaminicelor H1 sunt variabile in
functie de tipul acestor reactii ,de specie si depind in ultimã instantã de
importanta participãrii histaminei in aceste procese. La om inhibã pruritul si
formarea edemului si mai putin hipotensiunea si bronhospasmul.
anti H1 .
29
EFECTE ADVERSE
Efectele adverse sunt rar grave si de obicei se atenueazã sau chiar dispar
dupã utilizare prelungitã , dar uneori sunt atât de neplãcute încât impun
intreruperea tratamentului.
30
Reactiile alergice apar mai frecvent dupã aplicarea localã când se
mai observã fotosensibilizare si iritare .
HISTAMINERGIC
4.1. Neselectivi
4.2. Selectivi
4.2.2. Selectivi pe receptorii H2
5.2. Antagonisti H2
5.3. Antagonisti H3
31
HISTAMINA
C. BIOSINTEZÃ
D. STOCARE
- tegumentele
- plãmânul
32
- celule
sanghine:
- bazofile, dar si monocite, granulocite si trombocite;
- neuroni;
33
- Din mastocite histamina este eliberatã înpreunã cu numerosi alti
mediatori ai inflamatiei (icosanoizi, bradikininã, enzime, citokine)
- substante de contrast;
34
F. METABOLIZARE
- transacetilare
- N-metiltransferazã
35
- prin efectul algogen în: durere,cefalee,prurit
- neuroni
- deprimare
36
- stimularea glicogenolizei cerebrale
- catecolamine
- enkefaline
- ACTH
- vasopresina
nervoase si mastocite;
37
.ca heteroreceptori determinã:
a) Efecte cardiovasculare
- La om se observã:
-efectul
H1:
-este indirect prin eliberare de monoxid de
azot (NO) din celulele endoteliale;
-efectul H2:
38
- efectul se produce la nivelul venulelor
postcapilare(nu influenteazã permeabilitatea
capilarelor)
aproximativ un minut;
- papula
-se
formeazã pe locul rosetii initiale dupã 1-2 minute de
la injectare;
- congestia
39
- este rezultatul vasodilatatiei
neurogene, prin reflex de axon .
40
- modificãri comportamentale (reactie de trezire);
41
- hipotensiune, tahicardie;
L. UTILIZARILE HISTAMINEI
2. feocromociton;
b)Indicatii terapeutice
42
5. pierderea tranzitorie a auzului;
8. alopecie
M. CONTRAINDICATII
1mL)
Histamina se administreazã:
- intradermic;
- s.c.;
43
- inhalatii;
-(iontoforetic - cutanat)
AGONISTI AI HISTAMINEI
Agonisti neselectivi
INHIBITORI AI ELIBERÃRII HISTAMINEI
- glucocorticoizi;
44
- inhibitori ai eliberãrii mediatorilor mastocitari;
MASTOCITARE
I.Acizi 4 - oxocromomencarboxilici
2. Nedocromil
45
3. Tacromil
4. Evicromil
5. Terbucromil
6. Ambicromil
7. Minocromil
2. Tixanox
3. Sudexanox
IV. Benzopiranopiridine
2. Traxanox
1. Ketotifenã
- Nedocromil
- Ketotifena
CROMOHEXAL , GASTROCROM ,R R
INDOPREX , INTAL , LOMUDAL ,
R R R
46
LOMUSOL , NALCROM ,
R R
OPTICROM , R
RYNACROM , R
TALEUM , R
VEKFANOL , VIVIDRIN )
R R
- cutanat
. Mecanism de actiune;
-împiedicã recrutarea neutrofilelor si eozinofilelor în
focarul inflamator;
47
- inhibã fosfodiesteraza;
..Indicatii terapeutice
a)Astm bronsic
48
- devine posibilã reducerea dozelor de
bronhodilatatoare si antiinflamatoare (glucocorticoizi) si uneori retragerea
(temporarã) a acestora;
.In astmul bronsic, este mai eficace la copil (mai ales atopic)
comparativ cu adultul.
b) Rinita alergicã
49
- picãturi nazale.
. Avantaje:
. Dezavantaje:
c) Conjunctivita alergicã
d) Alergii alimentare
c) Mastocitoza
50
- nu au fost observate la animale efecte asupra fertilitãtii, efecte
teratogene si cancerigene.
- cele mai multe efecte adverse se produc prin iritare si sunt de
obicei locale:
..Contraindicatii
51
. Efectele farmacologice si mecanismul de actiune similare
cromoglicatului de sodiu.Probabil are în plus unele efecte pe celulele implicate
în procesul inflamator.
. Absorbtia din tractul digestiv si cãile respiratorii este foarte redusã.
..Indicatii terapeutice
52
- au incidentã redusã;
3. KETOTIFENA (ASTAFEN , R
EUCYCLINE , R
FRENASMA , R
KETARFEN , R
KETO-GAL , R
KETOF , R
PROFILAR , R
TOTIFEN , R
ZADITEN , R
ZOLFEN ). R
.. Farmacocineticã
-bronhoconstrictor;
53
-asupra mobilizarii eozinofilelor
- rinite
- conjunctivite
- alergodermii
54
- Nu este eficace în astmul de efort si astmul intrinsec;
- se observã:
- xerostomie;
.. Interactiuni
frecvent
ETANOLAMINE exprimat minime exprimat exprimate
importante
55
FENOTIAZINE exprimat diverse reduse sau exprimate exprimate prezente prezente prezente
absente
PIPERAZINE moderat reduse exprimate reduse
PIPERIDINE redus sau minime minime sau reduse sau prezente la
derivati
ANTIHISTAMINICE H2
A.Generalitãti
56
D. Clasificarea AH2
1. Cimetidina
2. Etintidina
3. Oxmetidina
1. Ranitidina
2. Niperotidina
3. Ramixotidina
4. Donetidina
5. Lupitidina
1. Nizatidina.
2. Famotidina.
3. Tiotidina.
4. Tuvatidina.
V. Piperidinometilfenoxipropilamide
1. Roxatidina
2.Aceroxatidina.
3. Loxtidina.
57
4. Lanitidina.
5. Sufotidina.
E.Farmacocineticã.
. Absorbtia:
. Eliminare:
. Parametri farmacocinetici:
58
F. Efecte farmacologice
59
. AH2 au efect aditiv cu AH1 în antagonizarea vasodilatatiei
histaminice.
. Cele mai des observate efecte nedorite sunt cele pe:
I. Reactii alergice
60
- soc anafilactic, angioedem, laringospasm, bronhospasm.
3. Hematologice:
- leucopenie;
- trombocitopenie;
- pancitopenie.
fãcutã datoritã:
61
- mai ridicat la persoanele peste 65 de ani.
3. Hipergastrinemie:
- xerostomie.
- la vârstnici;
- convulsii;
62
V. Modificãri endocrine
- oligospermie;
- ginecomastie;
- Constau în :
63
. Tratamentul constã în:
- teofilinã.
64
J. Indicatii terapeutice
. Potenta este diferitã . Din punct de vedere al utilizãrii clinice este
acceptatã urmãtoarea echivalentã: cimetidinã 0,8 g; ranitidinã 0,3 g; nizatidinã
0,3 g; famotidinâ 0,04 g.
1. Boala ulceroasã:
65
b) Ulcerul gastric (U.G.):
7. Urticaria cronicã;
8. Mastocitoza;
K. Contraindicatii (prudentã):
66
- alergie specificã;
- vârstnici;
- asocieri
medicamentoase riscante.
HISTODIL , TAGAMET )
R R
Posologie
Posologie
67
ULFAMID ) R
Posologie
IV. NIZATIDINA
V. ROXATIDINA
.Posologie: 0,15 g seara.
68