Elena- cristina cepoi amg iii

METODE DE EVALUARE FOLOSITE IN NEUROLOGIE

RADIOGRAFIA CRANIANA – este o metoda radiografica de examinare a craniului. Aici se

examineaza pozitia, deplasarea, forma, conturul, structura osoasa a craniului. Radiografia craniului cel
mai adesea se efectueaza in doua proiectii : frontal si lateral. Uneori se face o imagine fixa pentru a
vizualiza o anumita zona de pe craniu. Aceasta se recomanda in caz de traume ale capului, cresterea
tensiunii arteriale, tulburari metabolice. Procedura se efectueaza pentru depistarea fracturii craniene
osoase, tumori, hipofiza, malformatii congenitale, boli metabolice si endocrine.

COMPUTER TOMOGRAF CEREBRAL – este o investigatie nedureroasa, neinvaziva, care

foloseste razele X pentru a produce imagini. Cu ajutorul tomografiei se pot vedea structurile osoase,
tesuturile moi si vasele de sange din creier.

Indicatiile tomografiei cerebrale :

- tumori cerebrale, adenoame hipofizare;

- accidente vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice;
- hemoragii cerebrale, hematoame ( intraparenchimos, subdural, extradural );
- anomalii ale vaselor de sange, malformatii arterio-venoase congenitale;
- vizualizarea craniului/traumatisme cranio-cerebrale, fracturi craniene, patologie ORL
( sinuzite );
- modificari degenerative de imbatranire a creierului, atrofia cerebrala, etc.;
- edem cerebral.

CT CEREBRAL CU SUBSTANTA DE CONTRAST – de obicei medicul radiolog e cel care

stabileste aceasta indicatie. Scopul este de a distinge tesuturile normale de cele anormale, de a
vizualiza vascularizatia si malformatiile vasculare. Substanta pe baza de iod se administreaza
intravenos si se elimina prin rinichi. Unele persoane pot dezvolta reactii adverse la aceasta: greata,
varsaturi, cefalee, eruptii cutanate ( la 1% din pacienti ), sau reactii alergice severe – soc anafilactic (la
0.01% din pacienti).

COMPUTER TOMOGRAF VERTEBRO – MEDULAR – ne permite vizualizarea formatiunilor

osoase ale coloanei vertebrale si starea canalului vertebral in sectiune traversa. Acesta este indicat
pentru detectarea : traumatisme vertebro-medulare, hernie de disc, tumori si metastaze vertebrale si
intrarahidiene, afectiuni ale maduvii spinarii: tumori, inflamatii, sangerari, hemoragie; spondilita,
diagnosticul tumorilor si al limfomurilor, afectiuni ale plexului brahial.

CT VERTEBRO-MEDULAR CU SUBSTANTA DE CONTRAST – MIELOGRAFIA – se

administreaza intravenos substanta de contrast ( omipac, amnipac,ultronist 240 ) sau in spatiul
subarahnoidean spinal si ne permite a vizualiza si compresia medulara de hematom sau hernie de disc.
RMN CEREBRAL – rezonanta magnetica nucleara foloseste un camp magnetic si unde de
radiofrecventa pentru a oferi imagini ale craniului. Acesta este indicat in anevrisme, malformatii
arterio- venoase congenitale, accidente vasculare cerebrale, hemoragii cerebrale, leziuni venoase,
scleroza multipla, meningite, encefalite, hidrocefalie interna, leziuni degenerative-atrofie cerebrala,
modificari structurale din dementa Alzheimer, dementa vasculara sau Boala Parkinson, tumori
cerebrale, adenoame hipofizare, afectiuni oftalmologice sau ORL.

RMN CEREBRAL CU SUBSTANTA DE CONTRAST - substanta folosita este pe baza de

Gadoliniu, de obicei bine tolerata.

RMN VERTEBRO MEDULAR - aceasta investigatie ofera informatii esentiale pentru zona
coloanei vertebrale: anomalii de coloana si aliniament, permite identificarea unor anomalii congenitale
sau vertebrale ale coloanei, afectari sau boli in zona vertebrelor, discurilor, oaselor si ligamentelor,
identificarea cauzelor unor dureri de spate, precum boli ale discurilor intervertebrale (degenerare,
hernii) ori fracturi, permite observarea compresiei coloanei si nervilor, inflamatii ale acestora, infectii
diverse ori tumori in zona respectiva.

TOMOGRAFIA CU EMISIE DE POZITRONI (NUMITA SI PET SAU SCANARE PET)

este o investigatie imagistica de medicina nucleara de inalta performanta. Foloseste cantitati mici de
materiale radioactive – radiotrasori sau radiofarmaceutice, o camera speciala si un computer pentru a
evalua functiile organelor si a tesuturilor. Prin identificarea modificarilor la nivel celular, poate detecta
anumite boli in stadii incipiente, inaintea altor teste imagistice. Radiotrasorii sunt molecule legate sau
„etichetate” cu o cantitate mica de material radioactiv care poate fi detectat pe scanarea PET. Acesti
radiotrasori se acumuleaza in tumori sau regiuni cu inflamatie. De asemenea, se pot lega de proteine
specifice din organism. Cel mai frecvent utilizat radiotrasor este F-18 fluorodeoxiglucoza sau FDG, o
molecula similara cu glucoza. Celulele canceroase, de exemplu, pot absorbi glucoza intr-un ritm mai
mare. Aceasta rata mai mare poate fi observata pe scanarile PET. In functie de tipul procedurii,
radiotrasorul este injectat, inghitit sau inhalat sub forma de gaz.
PET vs PET/CT
Scanarea PET se poate face impreuna cu o scanare CT – numita PET/CT. Sistemele moderne PET /
CT combina atat scanarile PET, cat si tomografia computerizata (CT) aproape simultan pentru a
furniza mai multe date clinice – facilitand procesul de diagnosticare. Se combina practic imaginile
functionale cu cele anatomice din CT, rezultant o imagine de fuziune sau imagini hibrid. O scanare
PET / CT include doua parti: o scanare PET si o scanare CT. Portiunea CT a scanarii produce o
imagine 3D care prezinta anatomia. Scanarea PET prezinta functia si ceea ce se intampla la nivel
celular. Scanarile PET pot fi, de asemenea, ocazional combinate cu o scanare RMN (cunoscuta sub
numele de scanare PET/RMN). O scanare CT sau RMN poate evalua dimensiunea si forma organelor
si a tesuturilor corpului, dar nu poate evalua modul in care acestea functioneaza. O scanare PET poate
arata cum functioneaza un organ, dar fara o imagine CT sau RMN, poate fi dificil sa se identifice zona
exacta a activitatii in corp. Combinarea unei scanari PET cu o scanare CT sau RMN poate oferi o
imagine mai completa a situatiei pacientului.

Indicatii PET – cand se recomanda tomografia cu emisie de pozitroni?

O scanare PET sau tomografia cu emisie de pozitroni este o modalitate eficienta de a examina
activitatea chimica din diferite parti ale corpului. Poate ajuta la identificarea multor afectiuni, inclusiv
multe tipuri de cancer, boli de inima si probleme ale creierului. Imaginile dintr-o scanare PET ofera
informatii diferite de cele depistate prin alte tipuri de scanari, cum ar fi tomografia computerizata (CT)
sau imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Medicul va poate recomanda o scanare PET pentru a
analiza fluxul sangvin, aportul de oxigen sau metabolismul organelor si tesuturilor. Scanarile PET sau
tomografia cu emisie de pozitroni arata probleme la nivel celular, oferind medicului cea mai buna
imagine asupra bolilor sistemice complexe. Scanarile PET sunt cel mai frecvent utilizate pentru a
detecta un cancer, probleme cu inima, tulburari ale creierului, inclusiv probleme cu sistemul nervos
central (SNC). Astfel, medicii efectueaza scanari PET si PET / CT cu urmatoarele scopuri:

 detectarea unui cancer sau stabilirea unui diagnostic;

 pentru a vedea daca un cancer s-a raspandit in organism;
 pentru a evalua eficacitatea tratamentului;
 pentru a vedea daca un cancer a reaparut dupa tratament – recidiva cancerului;
 evaluarea prognosticului;
 evaluarea metabolismului si viabilitatea tesuturilor;
 pentru a determina efectele unui infarct miocardic asupra zonelor inimii;
 pentru a identifica zonele muschiului inimii care ar beneficia de angioplastie sau de operatia de
bypass coronarian;
 pentru a evalua anomaliile cerebrale, cum ar fi tumorile, tulburarile de memorie, convulsiile si alte
tulburari ale sistemului nervos central;
 pentru a analiza functiile creierului si ale inimii etc.

PUNCȚIA RAHIDIANĂ reprezintă pătrunderea cu un ac subţire în spaţiul subarahnoidian, printre

vertebre. Puncția rahidiană se execută de către medic!

Trei membrane captușesc creierul si măduva spinarii:

 dura mater – dura mater, stratul meningeal cel mai extern, este format din două straturi: stratul
meningeal interior și stratul periostal exterior. Spațiul potențial dintre straturile dura mater se
numește spațiu epidural.  Administrarea epidurală este o cale de administrare medicală în care un
medicament precum analgezia epidurală și anestezia epidurală sau agent de contrast este injectat
în spațiul epidural din jurul măduvei spinării.
 arahnoida – Spațiul subarahnoidian este spațiul dintre arahnoidă și pia mater, care este umplut cu
lichid cefalorahidian (LCR) și continuă în măduva spinării.
 pia mater

Scop

 Explorator:
o Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian.

o Recoltarea lichidului pentru examen macroscopic şi de laborator.

o Injectarea substanţelor radioopace pentru examenul măduvei.

 Anestezic:
o Introducerea substanţelor anestezice –rahianestezia.

 Terapeutic:
o Evacuarea pentru decomprimare în cazul sindromului de hipertensiune intracraniană.

o Administrarea de medicamente.

Indicaţii puncția rahidiană

 Boli inflamatorii ale sistemului nervos central – meningită, encefalită

 Scleroză multiplă

 Hemoragie subarahnoidiană
 Tumori cerebrale

 Intervenţii chirurgicale – cu scop anestezic.

ANGIOGRAFIA este un test de imagistica care utilizeaza raze X pentru a vizualiza vasele de sange
ale organismului. Radiografiile furnizate de angiografie sunt numite angiograme. Se investigheaza
artere sau vene ingustate, blocate, marite sau care prezinta maloformatii din mai multe parti ale
corpului: pelvis, creier, inima, brate, gat, piept, abdomen (rinichi si ficat), picioare.
Exista mai multe tipuri de angiografie, in functie de ce parte a corpului este investigata.

 Angiografia coronariana / Coronarografia este singura procedura de diagnostic care permite

verificarea cu exactitate a conditiei arterelor coronare (vasele care alimenteaza inima) si
depistarea eventualelor ingustari (stenoze) care pot diminua sau stopa fluxul de sange al
muschiului cardiac (ischemie) și să determine durere toracică (angina) sau infarct miocardic.
 Angiografia cerebrala - pentru a verifica vasele de sange din creier
 Angiografia pulmonara - pentru a verifica vasele de sange care alimenteaza plamanii, prezenta
anomaliilor, a unui cheg de sange de la nivelul plamanului (embolie pulmonara) sau a unor
leziuni pulmonare care sangereaza
 Angiografia renala - pentru a verifica vasele de sange care alimenteaza rinichii
 Angiografie periferica / Arteriografie - daca arterele sunt ingustate, cat de mult si cat de grav.
Cauza ingustarii o reprezinta depunerea de grasimi (colesterol) pe peretii vasului de sange si
scaderea debitului de sange, care pune pacientul in pericol de accident vascular, hiper-tensiune
arteriala severa in cazul afectarii arterelor renale si ischemia cronica sau acuta a unui picior
care poate merge pana la amputatie. 

Angiografia poate fi utilizata pentru a ajuta la diagnosticarea sau investigarea diferitelor afectiuni care
afecteaza vasele de sange:

 ateroscleroza (ingustarea arterelor), riscul de a avea un accident vascular cerebral sau un atac
de cord;
 boala arteriala periferica (reducerea alimentarii cu sange a muschilor picioarelor);
 un anevrism cerebral (cand peretele arterial este sabit, apare ca o umflatura pe traiectul unei
artere cerebrale care iriga creierul; 
 angina pectorala/cardiopatie ischemica (durere toracica care apare atunci cand alimentarea cu
sange a muschiului cardiac este restrictionata); 
 cheaguri de sange sau embolie pulmonara (un blocaj in artera care alimenteaza plamanii);
 o blocare a alimentarii cu sange a rinichilor.

Angiografia poate fi realizata folosind:

 CT - tomografie computerizata
 Catetere si raze X
 RMN - imagistica prin rezonanta magnetica

ECOGRAFIA  DOPPLER CAROTIDIANĂ se realizează la nivel cervical ( în zona gâtului)

pentru  examinarea arterelor carotide şi vertebrale, aducând informaţii preţioase atât despre structura
peretelui vascular cât şi despre dimensiunea acestora. Prin arterele carotide circulă sângele către creier.
Există situații când  vasele cervicale  sunt îngustate prin  depuneri de plăci ateromatoase, ceea ce
creşte riscul unui accident vascular cerebral. Prezenţa plăcilor aterosclerotice la nivelul arterelor
carotide, când realizează stenoze semnificative,  cresc riscul de accident vascular cerebral, dat prin
desprinderea acestora şi migrarea lor spre creier. Ecografia Doppler carotidiană poate evalua cu
acurateţe riscul de accident vascular cerebral, ne poate arăta dacă există stenoze, ocluzii la nivelul
vaselor  cervicale, dacă există trombi în artere sau chiar o disecție  a peretelui vasului. Stenoza
carotidiană este cauza principală pentru accidentele vasculare cerebrale ischemice  ( responsabile
pentru 85% din AVC).

ELECTROENCEFALOGRAMA (EEG) este o evaluare non-invaziva, care detecteaza, potenteaza

si inregistreaza activitatea bioelectrica a creierului. Celulele neuronale care alcatuiesc scoarta cerebrala
siemit potentiale post-sinaptice cu valoare electrica ce pot fi preluate, inregistrate si evaluate cu
ajutorul electroencefalogramei. Scopul acestei investigatii este de a oferi medicului informatii despre
activitatea electrica a creierului in contextul unor manifestari clinice ale unei posibile afectari
cerebrale. Aceasta metoda de investigare a activitatii electrice a creierului este foarte importanta in
diagnosticul si monitorizarea pacientilor cu epilepsie, dar si in diagnosticul altor afectiuni neurologice
de tipul encefalopatiilor, encefalitelor, tulburarilor de somn, monitorizarea gradelor de profunzime a
comelor, existenta unor tumori si stabilirea diagnosticului de moarte cerebrala. Electroencefalograma
nu are contraindicatii absolute, orice pacient putand practic sa treaca prin aceasta analiza
neurofiziologica cu limitari pentru procedurile de stimulare ale activitatii neuronale prin
hiperventilatie la pacientii cu afectiuni respiratorii sau cardiovasculare severe, sindroame de
hipertensiune intracraniana si siclemie, iar pentru stimularea luminosa intermitenta la pacientii cu
dezlipire de retina, chirurgie oculara recenta, keratite si dilatatie pupilara. Un aspect important de
mentionat este faptul ca inregistrarea EEG nu poate masura gradul de inteligenta si nici diagnostica
afectiunile psihiatrice. Electroencefalograma se poate efectua inclusiv femeilor insarcinate si
purtatorilor de pacemeaker. 

Indicatiile electroencefalogramei

Electroencefalograma ajuta medicul sa identifice cauza anumitor simptome - precum convulsii (crize)
sau poate afla mai multe detalii despre o afectiune deja diagnosticata. Cea mai frecventa utilizare a
EEG este de a detecta si investiga epilepsia, o afectiune care provoaca crize repetate. O examinare
EEG ofera informatii cu ajutorul carora medicul stabileste tipul de epilepsie precum si abordarea
terapeutica ulterioara. Deasemenea, EEG poate monitoriza gradele de profunzime a comelor si
stabileste diagnosticul de moarte cerebrala. Mai rar, EEG poate fi utilizata pentru a investiga alte
afectiuni, cum ar fi dementa, leziunile cerebrale traumatice, tumorile cerebrale, encefalita (inflamatia
creierului) si tulburarile de somn, precum apneea obstructiva de somn. Pacientii cu diferite afectiuni
ale creierului, care pot rezulta din tumori sau accidente vasculare cerebrale, prezinta modificari
specifice ale undelor grafice inregistrate de EEG, in functie de dimensiunea si localizarea leziunii.

ELECTROMIOGRAFIA (EMG) permite evaluarea nervilor periferici sau a activitatii musculare.

Denumirea corecta este electroneuromiografie si testarea poate cuprinde doua parti : studiul
conducerii nervoase si miografia. Electromiografia este folosita pentru a ajuta la diagnosticul
afectiunilor neuromusculare. Studiul conducerii nervoase se realizeaza prin inregistrarea raspunsului
muscular dupa aplicarea unui stimul electric de mica intensitate pe traiectul nervului cercetat.
Electromiografia presupune inregistrarea activitatii electrice in muschi, cea generata spontan sau
consecutiv contractiei musculare. Pentru aceste investigatii se pot folosi electrozi de suprafata (de
exemplu, mici discuri metalice care se lipesc pe piele) sau ace-electrod (ace speciale, foarte fine). Care
sunt inconvenientele tehnice / reactiile adverse ale investigatiei? Aplicarea de curent electric poate
determina disconfort local, in functie de parametrii curentului utilizat, insa prin colaborare corecta
medic - pacient pot fi evitate reactiile adverse de durata. De asemenea, efectuarea acestei investigatii
la pacientii cu pacemaker sau aparat Holter poate determina disfunctia acestora. In ceea ce priveste
electromiografia cu ac, desi examinarea este considerata invaziva, disconfortul creat prin intepare este
minim. Se utilizeaza ace de unica folosinta ceea ce elimina riscul transmiterii de infectii pe cale
parenterala. Deoarece exista risc minim de sangerare, examinarea cu ac se poate face numai la
pacientii care NU sunt sub tratament anticoagulant si care NU prezinta risc hemoragic semnificativ. In
timpul acestei parti a examinarii poate fi atins un vas de sange mai important si in acest caz medicul
trebuie informat in cel mai scurt timp posibil despre reactiile adverse observate dupa investigatie :
edem, durere. Contraindicatii sunt tratament anticoagulant in curs, diateza hemoragica, infectii extinse
ale pielii, pacemaker. In vederea examinarii trebuie sa prezentati hemoleucograma si INR
(International Normalized Ratio - analiza care exploreaza capacitatea de coagulare a sangelui unui
pacient), rezultate din ultima luna. Electroneuromiografia (EMG) se recomanda in evaluarea
paraliziilor de nervi periferici, neuropatii, radiculopatii, plexopatii si a afectiunilor musculare.
Examinarea se realizeaza structurat pentru a raspunde intrebarii medicului clinician. Astfel,
electroneuromiografia (EMG) reprezinta o investigatie neurofiziologica complementara examenului
clinic si se va efectua la indicatia unui medic specialist / primar pentru evaluarea diagnosticului de
suspiciune.