SCOALA POSTLICEALA FUNDATIA ECOLOGICA GREEN (F.E.G.

) DIN BUCURESTI

Referat
TEMA:

,,Investigațiile IRM in bolile de pericard’’

A elaborat

Railean (Jerep) Doina

Clasa AMR III- B

Definitie si clasificare

Bolile pericardului cuprind o gama extrem de variata de afectiuni care afecteaza pericardul,
aparute izolat sau in cadrul altor boli cardiace ori sistemice. Sindroamele pericardice care sunt
intalnite in practica clinica includ pericarditele (acuta, subacuta, cronica si recurenta), efuziunea
pericardica, tamponada cardiaca, pericardita constrictiva si masele pericardice.

Anatomia pericardului

Cordul impreuna cu vasele mari este imbracat de pericard, care prezinta un sac fibroseros. Acesta
este alcatuit din pericardul fibros si pericardul seros.

Investigatiile medicale imagistice prin rezonanta magnetica nucleara sunt modalitatea prin care
pot fi identificate repede si corect afectiuni ale organelor. In plus, permit evaluarea
functionalitatii organului scanat, ceea ce contribuie la identificarea patologiei si diagnosticarea
precisa. Marele avantaj al investigatiilor RMN este componenta neinvaziva si minima pregatire
prealabila a pacientului, la care se adauga posibilitatea de a identifica afectiuni in zone vitale,
uneori greu de explorat prin alte metode imagistice.

Examenul RMN este un test care utilizeaza un camp magnetic si unde radio sub forma de
impulsuri pentru a obtine imagini ale organelor si structurilor din interiorul corpului. Investigatia
este complet inofensiva, nu genereaza niciun fel de reactii adverse, nu interfereaza cu functiile
organice si nu produce leziuni, iar spre deosebire de examenele cu raze X si tomografia
computerizata (CT), nu utilizeaza radiatii si nu provoaca modificari chimice in tesuturi.

Principiul de functionare se bazeaza pe inregistrarea undelor emise de atomii de hidrogen (din

apa existenta natural, in proportii variabile, in organe) sub influenta campului magnetic. Un
computer proceseaza semnalele si creeaza imagini, fiecare dintre ele fiind o sectiune subtire din
corp.

RMN cardiac este necesar pentru:

 diagnosticarea tulburarilor cardiovasculare acute (infectii, afectiuni inflamatorii, infarct

miocardic, miocardita);
 planificarea tratamentului unui pacient cu tulburari cardiovasculare;
  monitorizarea evolutiei anumitor tulburari in timp;

 monitorizarea dupa manevre de cardiologie interventionala;

 evaluarea efectelor modificarilor chirurgicale la pacientii cu boli cardiace congenitale;

 evaluarea anatomiei, functiei inimii si a vaselor de sange la copiii si adultii diagnosticati

cu boala cardiaca congenitala;

 evaluarea riscului de recidiva sau a gradului de recuperare dupa un infarct miocardic

anterior;

Examenul RMN la inima este necesar si pentru planificarea preoperatorie, in cazul interventiilor
pe cord deschis sau atunci cand medicul cardiolog are nevoie de informatii complete in cazul
unor proceduri minim invazive de tipul cardiologiei interventionale. RMN-ul cardiovascular are
rol important si in monitorizare, tocmai pentru ca investigatia poate fi repetata, fara niciun fel de
riscuri pentru pacient, de fiecare data cand medicul considera necesar, si este cea mai buna
modalitate de urmarire a unor afectiuni congenitate care nu au nevoie de interventie
chirurgicala.

Exista mai multe tipuri de investigatii de tip RMN ale cordului. Etapele procedurilor variaza in
functie de scopul imagistic urmarit, in final obtinandu-se imagini statice sau o succesiune de
imagini care arata functionalitatea pompei cardiace.

Scanarea ventriculului stang si drept identifica capacitatea muschiului cardiac de a pompa

sangele in artera aorta, respectiv pulmonara. Se obtine un scurt film creat din imaginile produse
la scanarea RMN, astfel incat medicul poate analiza si evalua activitatea muschiului cardiac. In
plus, se pot realiza calcule pentru a masura capacitatea ventriculelor si volumul de sange impins
la fiecare contractie, pentru ambele ventricule. Uneori se foloseste si o scanare secundara cu
substanta de contrast daca sunt identificate probleme cardiace suplimentare care necesita
evaluare.

RMN de stres permite examinarea fluxului sanguin, comparativ, in conditii de repaus si efort.
Etapa de stres a testului este efectuata prin injectarea de adenozina (cantitatea este stabilita in
functie de greutatea corporala si de alte caracteristice fiziologice ale pacientului), un medicament
care stimuleaza activitatea fizica (stresul cardiac) prin inducerea vasodilatarii arterelor coronare
si cresterea ritmului cardiac. Se utilizeaza si substanta de contrast care va arata zonele
defavorizate in ceea ce priveste aportul de oxigen si nutrienti. Compararea imaginilor inainte si
dupa testul de stres permite stabilirea diagnosticului si a solutiilor terapeutice adecvate.

Scanarea RMN a structurii inimii arata anatomia si modul in care aceasta functioneaza. Este
utila in contextul unui istoric de boala cardiaca congenitala si ofera radiologului o privire de
ansamblu asupra relatiilor dintre ventricule si atrii, evalueaza valvele cardiace si vasele de sange
majore. Se utilizeaza si pentru identificarea volumului cardiac.

Angiografia RMN examineaza aorta, principala artera care pleaca din inima, si ramurile sale
care duc sange arterial la cap, gat si brate. Imaginile permit stabilirea dimensiunii aortei, analiza
peretilor arteriali, identificarea unor anomalii (anevrisme) si masoara fluxul sanguin prin aorta.

Examenul RMN pentru cord cere ca pacientul sa ramana nemiscat si sa nu-si schimbe pozitia in
timpul scanarii, iar pentru acestea pot fi utilizate dispozitive de suport care ajuta la stabilitate.
Investigatiile RMN la copii se fac cu sedare, pentru a putea obtine imagini clare.

Fiind vorba despre un examen al cordului, care se afla in continua activitate, pe pieptul
pacientului se vor monta senzori pentru electrocardiograma si o centura respiratorie pentru a
monitoriza ritmul cardiac si respirator. Scopul este acela de a sincroniza achizitia de imagini cu
bataile inimii si succesiunea inspiratii-expiratii. Pulsul va fi urmarit cu un mic monitor plasat la
nivelul degetului.

Pentru ca de cele mai multe ori va fi necesara utilizarea unei substante de contrast, se realizeaza
si o punctie venoasa pentru a injecta substanta de contrast in cursul procedurii de scanare, dupa o
prima achizitie de imagini.

Pacientul va fi in contact prin interfon cu medicul radiolog de la care va primi indicatii legate de
ritmul respiratiilor, totul cu scopul de a obtine imagini cat mai clare si relevante. Pacientul va
avea casti care atenueaza zgomotele produse de aparat si ii permit sa auda ceea ce ii comunica
medicul si, la randul lui, poate comunica cu medicul. In camera de examinare pacientul este
singur, dar este permanent monitorizat de medic si asistent.

La finalul investigatiei, sunt verificate imaginile pentru a se stabili daca acestea sunt elocvente.
Examenul poate dura in medie intre 45 si 90 de minute si cuprinde mai multe secvente de
scanare. Este bine de stiut ca durata examenului nu este un indiciu asupra gravitatii patologiei, ci
depinde doar de calitatea achizitiilor imagistice facute.

SURSA: WWW.REGINAMARIA.RO