Examen Ct

Curs 1
• Definitie: 
• metoda imagistica de obtinere a sectiunilor axiale, 
• prin utilizarea unei surse de radiatii (tub de raze X) si a unor detectori
(asezati in banda, situată in opozitie cu sursa); 
• ansamblului tub-detectori produc o rotatie completa (de 360 grade) in
jurul pacientului.
• Gantry: sistem generatia III
• 1. tubul de raze x : se misca sub forma de cerc in jurul pacientului.
• 2. detectorii: sunt situati diametral opus fata de tubul de radiatii X,se
misca simultan cu tubul
• 3. Sistem de racire al tubului 
• Masa pacientului (gliseaza prin deschiderea gantry)
• Masa de comanda si control
• Computerul
• Matrice – totalitatea elementelor numerice (pixeli) utilizate la
reprezentarea informatiei 
• Pixel – element bidimensional al imaginii
• Voxel – element de volum care corespunde unui pixel
•
Cu cat matricea este mai mare (are mai multi pixeli), pixelul este mai
mic si voxelul izotropic, imaginea este mai clara!
• Inaltimea voxel-ului depinde de colimarea fasciculului de raze X
• PIXEL = picture Element:
•    cea mai mica unitate de imagine (punctul de gri) bidimensionala
( patrat in care x = y)
• VOXEL = Volume Element: cea mai mica unitate de volum care
corespunde unui pixel in imagine si care depinde de grosimea de
sectiune; x = y, z =diferit dat de colimarea fasciculului
• VOXEL izotropic : x = y =z  ( voxelul este cubic).
• Suma valorilor de atenuare din voxel determina nuanta de gri a pixelului; 
•
Voxelul cuprinde densitati cu atenuare diferita;
•
Z = inaltimea voxelului  este determinata de grosimea  de sectiune a feliei
scanate;
•
 - grosimea de sectiune este variabila si stabilita de operator;
• Rezolutia spatiala egala in toate directiile x,y,z = poate depasi rezolutia RMN
• Voxel : X = Y= Z
• fiecare pixel ( si voxel)  primeste o valoare numerica in functie de gradul de
atenuare generat de structurile interceptate de voxel
•
pixeli au nuante de gri, cu atat mai deschis cu cat tesutul este mai dens 
•               ex. Osul, implant metalic cele mai deschise
•                     aerul cel mai inchis (negru)
• densitatea tesutul uman determina luminozitatea punctelor din planul de
sectiune
•
densitatile au corespondent pe scara Houndsfield (numere densitometrice).
!
• Dimensiunea unui pixel (L) nu depinde de grosimea sectiunii, ci este
aleasa prin stabilirea dimensiunii matricei
•
Grosimea sectiunii ( a voxelului) este data de colimarea fasciculului de
RX la emisie. 
Curs 2
• Doua tipuri: (system detector)
•
1.detectori egali ca dimensiune in axa z (detectori matrix)
•
2. detectori inegali ca dimensiune in axa z (detectori adaptativi)
Ct multislice particularitati
• Colimarea fasciculului X (beam collimation)
• Se refera la latimea fasciculului de raze X 
• = numarul de canale de informatie x latimea efectiva a randului de detectori
•                   Exemple la 16 -slice MDCT:
•     a. 16 canale x 1,25mm latime a randului  = 20 mm,
•     b. 16 canale x 0,625mm latime a randului =10mm
• Doza de iradiere mai mare la b. fata de a.
• Un fascicul conic duce la aparitia efectului de penumbra;
Parametrii de scanare factor pitch
• factorul PITCH = 
•
                             miscarea mesei (mm) /rotatie
•                                --------------------------
•                                colimarea sectiunii (mm)
•
Colimarea sectiunii =grosimea totala a fasciculului colimat =
• = grosimea colimarii unui rand de detectori  x  numarul de randuri de detectori activi
•
Siemens SOMATOM Sensation 64 cand achizitioneaza 64 de  slice-uri incalecate
(overlapping) a 0,6mm / rotatie, are o colimare totala a fasciculului de 32 x 0,6mm
Unitati hounsfield
• Structurile anatomice şi cele patologice au radiodensităţi diferite. 
•
Cu cât un ţesut este mai dens cu atât va avea un coeficient de atenuare a radiaţiei X mai mare (si o culoare alba sau
gri deschis pe imaginea CT). 
•
Computer Tomografia diferenţiază structurile în funcţie de radiodensitatea lor.
• Valoarea numerică a atenuării este calculată ca număr CT şi se exprimă prin prin unităţile Hounsfield (UH- Unitate
Hounsfield). 
•
Numerele CT depind de tensiunea tubului (kVp), durificarea fasciculului de raze X, heterogenitatea ţesutului şi
atenuarea radiaţiei X. 
•
Unitatea Hounsfield exprimă gradul de atenuare generat de structurile prezente într-un voxel prin comparare cu
atenuarea produsă de apa.
•
Pentru aceeaşi structură, valorile UH sunt constante indiferent de manipulările imaginii.
• Definita ca largime cuprinsa intre 400-2000 UH este cel mai bine
utilizata în zonele cu valori de atenuare diferite; (=fereastra larga)
• 
• exemplu : plămânii sau țesutul cortical
• Definita ca largime intre cuprinsa intre 50-350 HU, este excelenta la
examinarea zonelor cu atenuare similară, de exemplu, țesutul moale.
(= fereastra ingusta)
Lp 1
• Agenţii de contrast cu administrare intravenoasă sunt hidrosolubili
•      (difuzează în spaţiul extracelular), au osmolaritate şi vâscozitate variabile cu
structura fizico-chimică; aceste caracteristici influenţează anumite reacţii adverse la
introducerea în corpul uman. 
•
- după structura chimică se împart în monomeri şi dimeri; monomerii au un singur
nucleu benzenic de care sunt ataşaţi 3 atomi de Iod; dimerii au doi nuclei benzenici
şi 6 atomi de Iod; 
•
- după solubilitatea lor se împart în: ionici şi non-ionici; cei ionici se disociază în ioni
negativi şi pozitivi care interacționează cu apa; cei non-ionici nu se disociază dar
prin grupările OH formează poli electrici ce interacționează cu apa;
• după osmolaritate/osmolalitate se clasifică în agenţi cu:
•
osmolalitate scăzută (sub 700 mOsm/kg apă), 
• crescută (peste 800 mOsm/kg apă) şi 
• izoosmolali (290 mOsm/kg apă); 
•
OSMOLARITATEA (ca termen general) este definită ca presiunea osmotică a unei
soluţii exprimată în miliosmoli (mOsm) pe litru de solvent. 
•
OSMOLALITATEA are aceeaşi definiţie dar se exprimă în miliosmoli (mOsm) pe
kilogram de apă (solvent).
• Osmolaritatea specifică agenţilor de contrast iodaţi este definită ca
raportul contrast/agent, care este calculat împărțind numărul de
atomi de iod din soluție la numărul de particule din soluție. 
• Substanţele de contrast cu osmolaritate scăzută au de aproximativ 2
ori osmolaritatea plasmei, iar cele izo-osmolare au aproximativ
osmolaritatea plasmei; cele cu osmolaritate crescută au mai multe
particule de soluţie raportat la numărul atomilor de iod.
• - agenţii de contrast non-ionici au vâscozitate crescută, cea mai crescută vâscozitate
fiind în cazul dimerilor; vâscozitatea agenţilor de contrast depinde de  concentrație,
forma moleculară, interacţiunile moleculelor de contrast între ele şi cele dintre
moleculele de contrast şi apă; 
•
- temperatura agenţilor de contrast inflenţează vîscozitatea lor; la temperatura
corpului scade vâscozitatea şi reacţiile adverse renale (dimerii necesită încălzire la
temperatura corpului înainte de administrare).
•
   Cei mai utilizaţi agenţi de contrast sunt astăzi non-ionici, monomerici, cu osmolaritate
scăzută (efecte advese reduse) şi toxicitate scăzută; efectele secundare mai frecvente
apar în cazul agenţilor de contrast ionici, cu osmolaritate crescută şi administrare la o
temperatură mai scazută decât a corpului.
Curs 3+4
 Curs 5
• Tehnica automat bolus triggering
/ declanșare automată a injectării bolusului- se alege o regiune de interes (ROI) /eșantion plasat într-o arteră mare
proximal de organul de interes;
•
- se stabilește o valoare prag în unități Hounsfield, de la care se consideră că bolusul de contrast a inceput sa ajunga în
vasul urmărit și se poate declanșa spira de achiziție (pragul este stabilit de operator); 
•
- în general valoarea prag utilizată este între 100 UH și 120 UH în funcție de regiunea de interes.
•
 monitorizarea bolusului începe la 10 secunde de la începutul injectării;  
•
- monitorizarea se face pe regiunea de interes (ROI), prin achiziții succesive (pe acelasi loc) la interval de 1-2 secunde; 
•
- la atingerea valorii prag se inițiază automat declanșarea spirei de achiziție;
•
- nu se stabilește o valoare prag egală cu valoarea maximă a bolusului !!!!!!!.
•
- momentul când s-a atins valoarea prag este numit elapsed time.
Parametrii de injectare

• Volumul  S.C administrat V (ml)

•
Depinde de:
• a.greutatea pacientului (doza uzuală este de maxim 2ml/ kg corp); examinarea
se poate repeta cu volumul maxim dupa 72 de ore de la prima examinare !
•
b.concentratia S.C. (volumul necesar de S.C. cu concentratie crescuta este mai
mic decat cel cu concentratie scazuta!)
•
c.regiunea examinată (de exemplu la nivel cerebral este suficient jumatate din
volumul necesar pentru alte regiuni ale corpului = demidoza);   
• Volumul  S.C administrat V (ml)
•
Depinde de:
• d. tipul de examinare (de exemplu la angio-CT doza este mai mare decât la examinarea CT cu
substanta de contrast) şi 
•
e.patologiile asociate prezente (de exemplu în insuficiența cardiacă se reduce volumul administrat).
• In general:
•
Volumul utilizat in mod curent la adulti este cuprins 
•      intre 100 -150ml.
• Debitul sau rata injectarii F(ml/s)
•
    = viteza cu care se face injectarea contrastului;
• se masoara in mililitri pe secunda (ml/s),
• in mod curent se utilizeaza intre 2ml/s si 5 ml/s,
• debitul utilizat depinde de tipul de examinare CT:
• - CT + S.C , 2-3 ml/s
• - CT- angio, 5-6 ml/s 
• la acelasi volum de contrast durata injectarii se scurteaza daca rata injectarii
este mai mare.
• 3. Scan delay D (s)
•
Delay = timpul scurs de la inceputul injectarii si pana la declansarea spirei de achizitie.
•
Variaza in functie de obiectivul
• 4 Flux salin, Ser fiziologic (ml)
•
se administreaza automat dupa sfarsitul injectarii contrastului,
• 
•   20-30 ml de ser fiziologic este suficient (mai mult nu aduce imbunatatiri suplimentare),
•
  se administreaza cu debit egal cu cel cu care am administrat contrastul.  
• Osmolaritatea substanței de contrast (mosm/kg)
• După osmolaritate/ osmolalitate se clasifică în agenţi cu osmolalitate :
• scăzută (sub 700 mOsm/kg apa, au de aproximativ 2 ori   
•                                                    osmolaritatea plasmei)
•  crescută (peste 800 mOsm/kg apa) şi 
•  izoosmolali ( 290 mOsm/kg apă);
• 
• Osmolaritatea (ca termen general)  =  presiunea  osmotică a unei soluţii exprimată în
miliosmoli (mOsm) pe litru (de solvent). 
• Osmolalitatea are aceeaşi definiţie, dar se exprimă în miliosmoli (mOsm) pe kilogram
de apă (solvent).
• Cei mai utilizaţi agenţi de contrast sunt astăzi:
• non-ionici, 
• monomerici, 
• cu osmolaritate scăzută (efecte advese reduse) 
• toxicitate scăzută; 
•
Efectele secundare mai frecvente apar în cazul: 
• agenţilor de contrast ionici, 
• cu osmolaritate crescută şi 
• administrare la o temperatură mai scazută decât a corpului.
Curs 6
• Factori legati de injectarea substantei de contrast 
• Durata injectarii
• Se alege dupa conditiile de scanare  si  obiectivele diagnostice !
•
O scanare CT lunga = durata lunga de injectare = mentinerea unei prize bune pe durata achizitiei;
•
O durata de injectare prea scurta = priza de contrast insuficienta;
•
O durata de injectare prea lunga = priza de contrast venoasa si tisulara nedorite ( pierderea momentului
arterial al contrastului);
• Optim se alege dupa: dimensiunea corporala, vasul sau organul de interes si nivelul prizei de contrast
dorite  !
• Rata injectarii (debitul injectarii)
•
O rata a injectarii mare ( la o durata fixa a injectarii) = rata livrarii
masei iodate este mare.
•
O rata a injectarii mare (la un volum fix ) = peak-ul prizei creste in
magnitudine si apare mai repede, dar durata peak-ului scade;
•
La o rata de injectare crescuta =  cresterea magnitudinii prizei in aorta
este mai mare decat cea din ficat;
•  Concentratia
• Cand este necesara mentinerea unei mase totala de Iod constanta , rata, durata si volumul sunt variabile cu
concentratia agentului de contrast.
•
Volumul necesar de S.C. cu concentratie crescuta este mai mic decat cel cu concentratie scazuta!
•
Durata prizei de contrast este mai redusa la concentratie crescuta, datorita volumului mai redus.
•  Concentratia
•
Substanta de contrast cu concentratie crescuta livreaza mai multa masa iodata pe unitatea de timp ducand la
un  peak aortic mai precoce si cu magnitudine mai mare;
•
Efectul seamana cu injectarea cu rata /debit crescut  !
•  Fazele prizei de contrast din organele parenchimatoase sunt de
rutina: arterială, parenchimatoasă ( sau venos-portala), interstițială
(tardiva) și excretorie (pt rinichi).
•
a) faza arterială
• depinde  de timpul de circulație al pacientului /tCMT (20-40-60 s),
• semnifică perfuzia arterială a organului (intre15-30 s) și concentrația
maxima a substanței de contrast în arterele si capilarele organului, 
• aspect CT caracteristic arterial au: splina, rinichiul, ficatul, tiroida.
•  b) faza parenchimatoasă (venos-portala)
•
- este perioada în care parenchimul are cel mai mare nivel de contrast la prima trecere;
•
- perioada diferă de la un organ la altul, dar in general corespunde cu faza venos-portala 
•
- se suprapune în garde variate cu faza arterială tardivă și interstițială . 
• c) faza interstițială (tardiva)
•
este perioada în care substanța de contrast difuzează din capilare în interstițiu și din interstițiu în capilare,
•
puțină substanță de contrast mai persista în organe, 
•
vasele au densitate egală cu a parenchimelor.
Priza de contrast vasculară la MDCT
• a) la nivelul circulației pulmonare are următoarele caracteristici:
• - arterele pulmonare au maximul (peak-ul) înaintea peak-ului din aortă;
• - maximul contrastului depinde de debitul cardiac (timpul de circulație)  și
parametri de injectare; 
• - arterele pulmonare se opacifică cu 5 s mai repede decât venele pulmonare; 
• - priza în aortă apărută înaintea vaselor pulmonare semnifică o comunicare
patologică (exemplu persistența de foramen oval, anomalie cardiacă prin
care sangele trece direct din atriul dr in atriul stg).
• b) la nivelul circulației sistemice are caracteristicile: 
•     - aorta și arterele sistemice se opacifică în faza arterială (aorta toracică mai precoce
decât cea abdominală);
•     
•     - venele sistemice se opacifică în funcție de localizarea lor (exemplu opacifierea este
este foarte rapidă în vena renală, vena cavă inferioară intrahepatică, vena jugulară
internă); 
•      
•      - injectarea lentă a contrastului produce priză de contrast similară în artere și vene (nu
este util pentru diagnosticul vascular).
 Angio CT
• Scan delay
•
Scan delay-ul se stabileste in functie de trei factori:
•
1. durata injectarii
•
2. Tarr (contrast arrival time) =  tCMT (Contrast  medium tranzit time ) 
•
3. durata scanarii
• Angio CT (CTA)
• Important:
• De stabilit timpul de scanare anticipat:
•
Achizitii lente: 20 s sau mai mult
• Achizitii rapide : 10 s
• Achizitii foarte rapide: sub sau egal cu 5 s.
Curs 7
• La CT  NATIV,  leziunile focale pot fi:
•
Hipodense = densitate mai mica decat a organului /tesutului in care se
afla;
• Hiperdense = densitate mai mare decat a organului /tesutului in care se
afla;
• Izodense = densitate egala cu a organului gazda (prezenta lor se
identifica numai postcontrast);
• Hipodensitati lichidiene = densitate egala cu a lichidelor (0,+10,+15
UH);
• La CT in FAZA ARTERIALA, leziunile focale pot fi:
•
Hipovascularizate /hipodense =  nu au priza de contrast evidenta; au
aceeasi densitate ca nativ.
• Hipervascularizate  omogen /hiperdense = au priza de contrast crescuta
pe intreaga arie lezionala; sunt hiperdense fata de organul gazda.
• Hipervascularizate periferic /hipodense central = au priza de contrast in
periferie/inelara; central sunt hipodense fata de organul gazda.
• Hipodense lichidiene  = nu au priza de contrast; densitatea UH este de
tip lichidian si nu se modifica fata de nativ.
•        La CT in FAZA VENOS-PORTALA, leziunile focale pot fi:
•
Hipovascularizate /hipodense =  nu au priza de contrast evidenta dar
densitometric densitatea este mai crescuta decat nativ; aspectul este
hipodens fata de parenchimul gazda.
• Hipervascularizate  periferic /hipodense central = au priza de contrast
periferica si sunt hipodense central fata de parenchimul gazda.
• Izodense = au priza de contrast omogena;  densitatea UH este egala  cu a
parenchimului gazda.
• Hipodense lichidiene = nu au priza de contrast; densitatea UH nu se modifica
•      La CT in FAZA TARDIVA, leziunile focale pot fi:
•
Hipodense =  nu au priza de contrast ; densitatea UH este mai scazuta fata de
parenchimul gazda.
• Hipervascularizate  periferic sau  central = au priza de contrast evidenta;
densitate mai mare (periferica sau omogen) decat organul gazda (ex
hemangiomul hepatic).
• Izodense = nu au priza de contrast evidenta; densitatea UH este egala cu a
parenchimului gazda (wash out).
• Hipodense lichidiene  = nu au priza de contrast; densitatea UH nu se
modifica. 
Leziuni focale osoase
• se achizitionează cu algoritm de os (bone)
• se evalueaza in fereastra de os; 
• de rutina nu se administreaza s.c i.v (rar in tumori osteolitice)
•  Aspectul CT nativ in fereastra de os:
• in general pot fi osteolitice/hipodense sau osteosclerotice/hiperdense (fata
de os), 
• unice sau multiple, 
• rotunde ,ovale sau neregulate ca formă,
• bine delimitate de un inel scleros subtire sau gros sau fara delimitare precisa.
Curs 8
• Zgomotul (zgomot cuantic) în CT depinde de numărul de fotoni separati din razele X
care ajung la detector. 
•
Sursa zgomotului electronic în CT este o combinație între zgomotul sistemului detector
și algoritmul de reconstructie (kernelul mai clar /sharp da imagini mai zgomotoase). 
•
Zgomotul dintr-o imagine CT poate fi redus prin creșterea mAs (creșterea curentului
tubului) sau prin schimbarea filtrelor în timpul reconstrucției.
• Raportul semnal-zgomot (SNR) este un termen generic care, în radiologie, este o
măsurare a semnalului adevărat (care reflectă anatomia reală) raportat la zgomot.
•
SNR = Signal Noise Ratio = raportul semnal /zgomot.
• ARTEFACTUL în imaginea CT reprezinta o discrepanță între valorile
reconstruite în imagine și valorile reale ale coeficientului de atenuare
ale obiectului. 
•
1. Aceste artefacte deteriorează imaginea la locul de producere, de
unde se extind pe o arie largă, uneori pe întreaga imagine. 
•
2. Artefactele trebuie diferențite de leziunile reale existente în organe
și țesuturi și trebuie evitate sau atenuate.
Dupa mecanismul de producere
• I. Artefacte fizice: sunt rezultate din procesele fizice de achiziție a
datelor CT.
• II. Artefacte ce țin de pacient: rezultă din mișcarea pacientului sau
obiecte metalice din sau de pe suprafața pacientului.
• III. Artefacte de scanare: se datorează unor imperfecțiuni în
funcționarea aparatului.
• IV.Artefacte de tehnica spirală multislice: apar în procesul de
reconstrucţie a imaginii. 
• V. Artefacte induse de operator: tehnica inadecvata de examinare.
• Cuprind următoarele (artefacte fizice)
•
a. Artefactul produs de durizarea fasciculului de raze X 
•
b. Artefactul de volum partial
•
c. Fotopenia 
•
d. Subeșantionarea
a. Artefactul produs de durizarea fasciculului
de raze X (beam hardening)
• Aspectul pe imaginea CT:  benzi hipodense sau linii negre
•     se formează: intre doua obiecte dense sau de-a lungul unui singur
obiect dens,
•     în secțiuni cu structuri heterogene care conțin și structuri osoase, în
principal la craniu (exemplu în fosa posterioară la nivelul punții, între
stâncile temporale), 
•     când se utilizează substanță de contrast sau 
•     când există componente metalice în interiorul sau pe suprafața
pacientului .
•      scăderea kVp va accentua aceste artefacte !!!!.
• Aspectul pe imaginea CT: artefactul de cupa
•
Valorile CT din zona centrala a imaginii scad deoarece fasciculul este durizat in lungul
obiectului,central si nu periferic.
•
Pe măsură ce fasciculul devine mai dur și trece o energie medie a fasciculului mai mare, coeficientul
de atenuare este mai scăzut, ceea ce înseamnă că numărul CT scade pentru căi mai lungi.
        Operatorul poate atenuarea aceste artefacte prin:
•
- calibrarea aparatului de CT zilnic (înaintea examinărilor),
• - poziționarea pacientului sau utilizarea înclinării gantry (tilt-ul) pentru structurile osoase,
• - alegerea corectă a FOV,
• utilizarea protocoalelor dedicate pentru craniu
• uneori cresterea kV-ului.
•
       Producătorii de aparate CT corectează aceste artefacte prin: filtrare, corecția calibrării , algoritmi
de reducere a artefactelor metalice inclusiv pentru efectul de cupa și software dedicate.
b.Artefactul de volum parțial (artefact de
voalare)
•  Operatorul poate atenuarea aceste artefacte utilizând:
•
în caz de structuri cu contrast crescut colimarea spirei cu grosimi
submilimetrice (la MDCT);
•
achiziția spirei cu colimare mică a fasciculului (1 sau sub 1 mm) și
•
generarea de secțiuni mai groase prin adăugarea mai multor secțiuni
subsecvente (pentru reducerea zgomotului în imagine).
•
Aparatele cu voxeli izotropici reduc substantial acest tip de artefact.
c.Fotopenia
•  Operatorul poate remedia efectul prin creșterea miliamperajului pe
durata scanării, dar aceasta va crește doza totală de iradiere.
•
Producătorii au dezvoltat modalități de reducere a fotopeniei:
•      -  prin controlul automat al expunerii (CAE) care modulează
miliamperajul, în funcție de lărgimea volumului scanat și, 
•      - prin software de filtrare adaptativă.
•      - modalitati de reconstructie iterativa (reduc zgomotul in imagine). 
Artefactul in inel
•  = semn ca detectorii necesita recalibrare sau reparare prin service. 
•
Selectarea corecta a scan FOV reduce artefactul prin utilizarea datelor de calibrare care sunt mai
apropiate de anatomia pacientului;
•
Exista software care caracterizeaza si corecteaza variatiile in detectori.
• Mod de producer  
• un detector necalibrat va produce o citire eronată la fiecare poziție angulară astfel că în imagine se
produce un artefact circular; 
•
erorile pot fi  la un singur canal sau mai multe canale de informatie, pe toate de pozitii tubului de raze
X.
•
Acest artefact este prezent la aparate CT de generația a III-a, mai ales când detectorii sunt solizi.
Artefacte in inel sau benzi
• Modul de producere:
•
O singura proiectie contribuie cu o fractiune foarte mica la intensitatea
finala a imaginii  (respectiv 1/ N, in care N = numarul de proiectii utilizate
pentru reconstructie).
•
La formarea artefactului in inel toate proiectiile contin eroarea similara care
se reintereaza de N ori astfel ca imaginea inelului este amplificata.
•
Cu cat zgomotul in imagine este mai mare cu atat artefactul in inel este mai
greu vizibil.
Curs 10
Hiperdense CT Post contrast Normale
•   1. poligonul Willis (artere)
•   2. venele
•   3. plexurile coroide
•   4. gl. pineala
•   5. antehipofiza ( nu are bariera hematoencefalica)
•   6. tentoriu si falx cerebri
Curs 11
•  Sângerările cerebrale pot fii: (acute)
•       a. parenchimatoase cerebrale (hematom parenchimatos), 
•       
•       b. în spaţiul epidural (hematom epidural)
•       
•       c.în spațiul subdural (hematom subdural) 
•       
•       d. în spațiul subarahnoidian (hemoragie subarahnoidiană)
•       
•       e. în spațiul ventricular (hemoragie intraventriculară)
•      
•       f. asociat traumatismelor, extracranian (epicranian) în părțile moi există acumulare sanguină (hematom
epicranian).
Evolutia unui hematom subdural
• Toate acumularile hemoragice acute, în evolutie se resorb si isi schimba densitatea prin degradarea hemoglobinei.
•
Hemoragia subarahnoidiana se poate vedea in primele 5 zile (este hiperdensa) apoi nu se mai poate identifica.
• Hemoragia intraventriculara se resoarbe si se degradeaza in timp variabil.
•  Hematom cerebral parenchimatos și 
 Hematomul subdural 
• prezintă o scadere a densității în funcție de vechime prin degradarea hemoglobinei. 
•
Hematomul epidural nu ajunge de obicei la cronicizare fiind operat in urgenta !
• Aspectul densitometric al hematomului în evolutie este: 
•
acut (hiperdens), ziua 1-7
• subacut (izodens) , ziua 7-sapt 4
• cronic (hipodens), peste 1 luna.
Aspectul CT: ischemia cerebrala  de cauza
arteriala
• ischemie extinsă aspect CT 
• - acută sub formă de hipodensitate cortico-subcorticală bine delimitată
localizată într-un teritoriu vascular. Uneori se poate identifica o
hiperdensitate spontană la nivelul arterei trombozate din teritoriul
ischemiat (ziua 1-3)
• - subacută hipodensitate cortico-subcorticală extinsă într-un teritoriu
arterial cu posibilă sângerare giriformă sau care la administrarea de
contrast intravenos prezintă priză giriformă (ziua 3-7);
• - cronică/sechelară cu hipodensitate extinsă marcată în substanța albă
într-un teritoriu arterial, cu atrofie corticală (encefalomalacie), peste 7 zile.
Tumori
Curs 12
Tehnica de examinare pediatrică CT toracică
• La nou născuți și sugari: 
• nu se face examinare nativă, 
• se utilizează o singură fază vasculară
• se aplică protecția de gonade 
•
80 kV și mA după greutate:
•
- 25 mAs la 3 kg/ cu effmAs de 37,5 la un pitch de 1,5;
• - 65 mAs la 20 kg/ cu eff mAs de 100 la un pitch de 1,5; 
• - 100 mAs la 40 kg/ cu eff mAs de 150 la un pitch de 1,5; 
•
5.  Examinarea necesită frecvent sedarea pacientului.
Terminologie semiologica CT pulmonara
• Îngroșări parietale semnifică o grosime crescută a peretelui unei structuri
normale (bronhii,vase pulmonare,pleură sau scizură) sau a unei cavități
pulmonare (leziuni anormale).
•
Interstițiul pulmonar accentuat înseamnă că  interstițiului pulmonar (în
mod normal invizibil) devine vizibil cu aspect densificat, ingrosat (din
cauze patologice).
•
Adenopatii semnifică ganglioni patologici, cu formă rotundă sau fără
centru grăsos vizibil sau cu diametrul axei scurte în plan axial peste 10
mm.
Sindromul de umplere alveolară la CT
• Sindromul de umplere alveolară prezintă următoarele caracteristici: 
•
hiperdensitate (densificare) a unei arii pulmonare, asociată cu bronhogramă aerică în aria afectată (vizualizarea
aerului din bronhii); 
•
poate cuprinde un anumit lob în întregime sau segmente ale unui lob sau tot plămânul;
•
hiperdensitatea este sistematizată în pneumonie și infarctul pulmonar;
•  4.  hiperdensitatea este nesistematizată în bronho-pneumonie, contuzia pulmonară și edemul pulmonar alveolar
acut;
•
    5. nu modifică volumul pulmonar și volumul toracic;
•
    6.pot asocia colecții pleurale.
Aspectul miliar/nodular pulmonar la CT
• Este produs prin prezenţa în interstiţiul pulmonar sau intraalveolar a unor
hiperdensități mici şi rotunde (micronoduli/ noduli). 
•
În funcţie de diametrul lor, denumirea nodulilor variază: 
• - noduli miliari sub 2 mm, 
• - micronoduli 2-7mm, 
• - noduli 7-30 mm şi 
• - mase nodulare peste 30 mm. 
Curs 13
• Tumorile pulmonare- aspect CT
• - formatiuni nodulare sau cu aspect de masa, hiperdense parenchimatoase sau
hiperdensitati cu centru paralichidian/lichidian ,
• - localizate central (hilar) sau periferic (la distanta de hilul pulmonar)
• - forma poate fi ovalara, rotunda, polilobulata, ombilicata, mamelonata;
• - conturul este  invadant la cele maligne (prelungiri dense in parenchim, sau
spre hil sau spre pleura).
• - cele maligne pot invada peretele toracic cu osteoliza costala;
• -pot avea structura omogena sau inomogena cu necroze si aer intratumoral
• -pot asocia colectii pleurale (invazie pleurala) sau adenopatii mediastinale.
 Embolia pulmonara la CT
• Prezenta unui tromb in artera pulmonara (conul arterei pulmonare, arterele principale dr si stg , lobare, segmentare
si subsegmentare).
•
In timp arterial delay de 14-15 secunde (cand se opacifica arterele pulmonare) se evidentiaza un tromb (hipodens)
in lumenul vascular;
•
pot fi trombi multipli (in mai multe ramuri arteriale pulmonare).
• Aspect angio-CT:
• defect de umplere intr-un vas pulmonar; 
• vasul  afectat poate fi dilatat;
• in plan axial vasul va prezenta in centru un defect de umplere (tromb hipodens ), in centrul lumenului,inconjurat in
periferie de substanta de contrast (embolia acuta); 
• defect de umplere intr-un vas ,pozitionat in periferia vasului (langa perete) (embolia cronica);
• embolii pot fi ocluzivi sau non-ocluzivi;
• cei non-ocluzivi prezinta un flux de contrast intralumenal adiacent trombului, cei ocluzivi nu mai permit trecerea
contrastului in aval.
• La nivel pulmonar:  +/- perfuzie cu aspect de mozaic, calcificari vasculare. 
Disectia de aorta
• Definitie: ruptura la nivelul intimei si 1/3 interna a mediei, cu decolarea
secundara a intimei si formarea unui lumen fals; sinonime decolare intimala/
ruptura /flaps intimal
•
De interes dg imagistic:
•
tipul de disectie si extensia disectiei
• punctul de ruptura (intrare)/ +/- punctul de reintrare
• lumenul fals si cel adevarat
• perfuzia emergentelor arteriale din lumenul adevarat sau fals (sindrom de
malperfuzie /ischemie)
Disectia de aorta-aspecte CT
• calcificarile in periferie indica lumenul adevarat la interior
• Postcontrast: 
• lumenul adevarat se continua cu lumenul nedisecat (dificil in disectii
circumferentiale)
• lumenul adevarat mai mic decat cel fals (aproape intotdeauna)
• lumenul adevarat este mai alb decat cel fals (la CT+S.C.)
• lumenul fals este indicat de un unghi ascutit intre flaps-ul intimal si peretele exterior
• lumenul fals contine tromb (acut sau cronic)
• lumenul fals este pozitionat in partea dreapta a aortei ascendente si in partea stanga
a aortei descendente; in crosa lumenul adevarat poate fi central pozitionat;
Hemangiomul hepatic
• CT nativ: leziune hipodensã/izo
• CT cu S.C. iv: aspect caracteristic la examinarea în faze multiple. 
• - faza arteriala (20s): priza de contrast precoce, intensa în periferie
sub forma unor bulgari iodofili. 
• - faza venoasa (40s): în timp, încarcarea hemangiomului progreseaza
de la periferie spre centru (umplere centripetala). 
• - examinarea CT tardiva (1-3min): umplerea totala a leziunii cu
contrast cu persistenţa intralezionala a contrastului in cantitate
superioara şi timp mai îndelungat faţa de parenchimul hepatic.
Adenomul hepatocelular
• Tumora benigna cu celule hepatice;
• Unica de obicei, rar multipla;
• Aspectul CT este variabil si nespecific;
• Poate sangera !!!!;
• CT nativ: - masa nodulara hipodensa ( daca a sagerat cronic sau are grasime in interior)
sau hiperdensa daca a sangerat recent sau are depozite mari de glicogen;
•                       - izodensa (fara hemoragie)
• CT + SC:
• faza arteriala: priza de contrast intensa !!!!!
• faza portala : priza se reduce rapid de la centru spre periferie (izodensa)
• faza parenchimatoasa tardiva : izodensa
Tumori hepatice maligne primitive
• Carcinomul hepatocelular (HCC)
• Cea mai frecventa tumora hepatica primara.
• 85% din CHC apar pe un ficat cirotic .
• Exista doua forme de HCC:  
• Nodulara (90% din cazuri)- unica sau multipla
• difuza (10% din cazuri).
•
CT nativ: frecvent leziune hipodensa, cu structura omogena sau heterogena; rar izodensă; 
• CT+SC iv în faze multiple: 
• Faza arteriala: iodofilie intensă în zonele tisulare -delay 15 sec pana la 35 s; 
• Faza portala: hipo/izodensa  sau heterogena +/- invazia vasculară (tromboza in portă, vene hepatice,
VCI) –delay 45 sec ;
• Faza tardiv: evidenţierea capsulei- delay 90 sec.
Metastaze hepatice CT
• CT Nativ : focare izo sau hipodense (unice sau multiple)
• CT + S.C.:
•         1. hipervascularizate in intregime (priza in timp arterial +/- venos portala)
•
        2. hipervascularizate periferica ( priza in timp arterial +/- venos portala)
•         
•         3. hipovascularizate ( vizibile bine in faza venos portala, fara priza de
contrast).
Infarctul splenic CT
• Infarct splenic = ischemie splenica (lipsa de vascularizatie in faza
arteriala) 
•
CT : 
• Hipodensitate de forma triunghiulara , in faza venos-portala;
• Bine delimitata, omogena;
• Dimensiuni variate , inclusiv toata splina (in traumatisme splenice).