EXPLORAREA IMAGISTICĂ A SÂNULUI

MAMOGRAFIA

Risc

Beneficiu
 Cancerul de sân
• În Europa, cancerul de sân
este considerat cel mai
frecvent cancer la femei şi
principală cauză de deces a
femeilor de vârstă mijlocie.
• Rezoluţia Parlamentului
European din iunie 2003 şi
octombrie 2006 a făcut apel la
toate ţările membre ale Uniunii
Europene să facă din lupta
împotriva cancerului de sân o
politică prioritară de sănătate
publică şi să dezvolte şi să
implementeze strategii efective
care să cuprindă screening-ul,
diagnosticul şi tratamentul în
întreaga Europă.
 Incidenţa tumorilor maligne şi a cancerului de sân la femeile din
România în perioada 1995-2005 şi tendinţa în următorii 10 ani (2005-
2015)

350,00

300,00
Incidenţa la 100.000 de femei

250,00

200,00
Incidenţa cancerului la femei în România
150,00 Incidenţa cancerului de sân la femei în România
Linear (Incidenţa cancerului la femei în România)
100,00 Linear (Incidenţa cancerului de sân la femei în România)

50,00

0,00
95

96

97
98

99

00

01

02
03

04

05

06

07
08

09

10

11

12
13

14

15
Anul
19

19

19
19

19

20

20

20
20

20

20

20

20
20

20

20

20

20
20

20

20
JUDEŢUL BIHOR

VÎSTĂ
40-69: 114,403:2=57,085
ex/yr
50-69: 74,394:2=37,187 ex/yr

350 new cases / year

 Mamografia este cea mai
sigură metoda pentru
detectarea cancerului de
sân.
 Este metoda aleasă de
Programele de Screening
pentru depistarea precoce a
cancerului la sân în multe
ţări.
 Pentru a obţine mamografii
de bună calitate cu o doză
acceptabilă la sân, este
esenţială folosirea corectă a
echipamentului.
 Factorii de risc pentru cancerul de
sân - factori inalterabili

Vîrsta
SEX – Toate femeiile Patologii
sunt supuse la ale apara-
aceşti factori de risc
tuli genital
Istoricul Familiar

Istoric
Rasă menstrual
Radiaţii
Tratament cu Factori
DES Genetici
 Breast Cancer Risk Factors
that can be controlled

Obezitate
Obesity
Not having
Infertilitatea
ToateAll
femeiile
women arela
sunt supuse children
Exercise
SEDENTARISM
aceşti factori de risc
at risk

Breastfeeding
ALĂPTATUL Pastilele
Birth de
Control
contracepţie
Pills
Hormone
Alcohol
ALCOOLUL Terapia hormo
Replacement
Nală de substituţie
Therapy
 EPIDEMIOLOGIE
• SEX: raport barbati : femei= 1:100
• VARSTA : riscul de CS creste cu varsta
rar sub 40 ani:
» 0,8 % din CS sub 30 ani
» 6,5 % 30-40 ani
• RASA : incidenta crescuta rasa alba
• GEOGRAFIE : incidenta
• scazuta : Japonia, Thailanda,Nigeria, India
• crescuta : Danemarca, Olanda, Noua Zeelanda,
Elvetia, Marea Britanie
• STATUS SOCIO-ECONOMIC : ridicat= risc crescut
• LOCALIZARE : mai frecvent
• san stang
• CSE, CC
 Screening-mamar

• Toate radiografiile efectuate în cadrul unui program

de depistare (screening) a maladiilor sânului trebuie
să fie interpretate independent de doi medici
radiologi.
• Rezultatele depind foarte mult de calitatea tehnică şi
de experienţa radiologului.
 Mamografia

• Cel mai pretenţios examen radiologic.

• Sensibilitate şi specificitate bune în depistarea
cancerului de sân, dependente de vârsta pacientei
(> 40-50 ani).
• Caracterizarea maselor palpabile (>40 ani).
 Când se efectuează?

• Mamografia se efectuează între

zilele 4-14 a ciclului menstrual.

08/30/08 12
 Când se efectuează?

Prima parte a ciclului A doua parte a
ciclului

08/30/08 copyright (your organization) 2003 13

Other Imaging of the Breast

14
METODE MODERNE DE
DIAGNOSTIC
D.M., 44y- scor 5- CDI
Mamografie

Sânul este o structură complexă

• conţinut variabil de ţesut glandular, grăsime şi
ţesut conjunctiv
• influenţat de variaţiile hormonale ciclice
• schimbări majore de-a lungul vieţii (pubertate,
sarcină,
menopauză)

explorarea imagistică este complexă

 Anatomia glandei mamare

19
 Ductal Carcinoma in situ (DCIS)

Ductal
cancer
cells

Normal
ductal
cell

20
Illustration © Mary K. Bryson
 Cancer Can also Invade Lymph or
Blood Vessels

Cancer cells
invade lymph
duct

Cancer cells
invade
blood vessel

21
Illustration © Mary K. Bryson
• Lymph node areas
adjacent to breast area.
• A pectoralis major
muscle
• B axillary lymph nodes:
levels
• C axillary lymph nodes:
levels
• D axillary lymph nodes:
levels
• E supraclavicular lymph
nodes
• F internal mammary
lymph nodes

22
23
24
 Detection formaţiunilor maligne

benign

malignant

25
26
27
28
29
 Imaginea

• Imaginea obţinută pe filmul radiologic este imaginea

structurilor şi obiectelor din corp.
• Pentru ca obiectul radiografiat să fie cât mai vizibil,
contrast mare, el trebuie să absoarbă sau să
atenueze fasciculul de radiaţii X. Cu cât atenuarea
este mai mare cu atât contrastul este mai mare şi
imaginea mai bună.
 Imaginea

• Atenuarea prin ţesuturile moi şi fluidele din organism

(care au un număr atomic relativ mic) scade în
general cu creşterea energiei fotonilor de aceea,
pentru obţinerea unor imagini de mare contrast se
folosesc fascicule de fotoni de energie joasă.
• Problema o reprezintă însă doza încasată pe sân
deoarece energia depozitată, sau doza încasată,
creşte când penetrabilitatea fasciculului scade.
 Imaginea
• Pe mamogramă ţesutul adipos
creează o imagine de fundal
pe care trebuie să se vadă
ţesutul glandular şi semnele de
boală.
• De asemenea pe imagine
trebuie să fie vizibile atât
detaliile mici cum sunt
microcalcificările (rezoluţie
mare - punctele luminoase
produse de microcalcificări să
apară ca nişte structuri
distincte) cât şi cele mari cum
sunt masele (contrast mare -
masele să apară distincte).
 Spectrul
 Pentru a maximiza aportul efectului fotoelectric şi
a determina absorbţia diferenţiată în cele două
ţesuturi, tehnica utilizează ca factor de expunere
kilovoltaje scăzute (24-32 kV care măresc
contrastul şi micşorează împrăştierea) cărora le
corespund valori ridicate ale produsului mAs.
 Probabilitatea absorbţiei fotonului incident prin
efect fotoelectric creşte puternic cu numărul
atomic şi este proporţională cu Z3.
 La energiile mici utilizate în mamografie
predomină interacţia prin efect fotoelectric care
dă un contrast mare între os (calciu Z=20) şi ţesut
(Z~7).
 Spectrul
• Spectrul folosit ar trebui să fie format din fotoni de
aceeaşi energie iar echipamentul să poată modifica
energia lor în funcţie de caracteristicile sânului
expus.
• Dacă energia fotonilor scade, sub energia optimă,
doza per sân scade deoarece scade penetrabilitatea
prin sân.
• Dacă energia fotonilor creşte peste energia optimă
contrastul scade deoarece creşte penetrabilitatea
prin ţesutul glandular şi patologic şi scade
atenuarea.
• Energia optimă a fotonilor depinde de mărimea şi
densitatea sânului, pentru fiecare tip de sân existând
o energie optimă la care contrastul obţinut pe
imagine este maxim iar doza încasată este minimă.
 Mamografie
• Există două diferenţe
semnificative între un sân bolnav
sau dens comparativ cu un sân
slab.
• Pentru un sân bolnav:
- energia necesară fotonilor
pentru obţinerea unei relaţii Sân slab
optime contrast/doză este mai Sân dens sau bolnav
mare;
- raportul contrast/doză este mai
mic în principal pentru că doza
creşte datorită scăderii
penetrabilităţii sânului.
Principalele variabile ale sistemului imagistic
în mamografie

• Contrast: capabilitatea sistemului de a face vizibile

diferenţele mici dintre ţesuturile moi.
• Claritatea conturului: capabilitatea sistemului de a
face vizibile detalii mici (calcificări mai mici de 0,1
mm).
• Doza: sânul femeii este un organ cu
radiosensibilitate mare şi există risc de
carcinogeneză asociat cu această tehnică.
• Zgomot: determină cât de mult poate fi redusă
doza având ca scop identificarea unui obiect
anume faţă de fond.
 Contrastul

• Coeficienţii de atenuare liniară pentru diferite

tipuri de ţesuturi de sân sunt similari ca ordin de
mărime iar contrastul pentru ţesuturile moi poate
fi foarte mic.
• Contrastul trebuie să fie pe cât este posibil de
mare prin efectuarea mamografiei cu fotoni de
energie mică (deci creşte doza la sân).
• În practică, pentru a evita o doza mare la sân,
trebuie făcut un compromis între cerinţele
necesare unui contrast mare şi doză mică.
 Mamografie

 Deoarece sânul se numără printre organele cu

radiosensibilitate ridicată, se impune minimizarea
expunerii lui la radiaţii, realizabilă prin utilizarea
echipamentelor mamografice specifice şi aplicarea
procedurilor de control a calităţii.
 Mamografie

• 20 ani sân densitate mare (ţesut glandular)

• 50 ani sân densitate mică (grăsime)

Atenţie! tratament hormonal substitutiv

sensibilitatea scade de la 92% la 70%

 Componentelele lanţului
COMPONENTELELE diagnostic
LANŢULUI DIAGNOSTIC
FASCICULULUI

Kv
CALITATEA

mAS CUPLU
ECRAN- AEC
GENERATOR FILM
SIE
DE
VE
RE LO
PA
TUB MP V RE
CO ATI
DE T
S IM
RAZE X AG
POZIŢIONARE I NE
IE
M ETR
GEO DE
NARE
XA MI NEGATOSCOP
E
INTERPRETARE
1966
1980 1990
 Echipamentul

• Echipamentul utilizat
atea mamografiei depinde de:
este specific.
Tubul de raze x

pamentul
Port tubul
Tubul de raze X
Generator Filtrul

Grila antidifuzoare Colimarea

Expunere automată
eptor
Pedala de
Cuplul ecran întăritor- compresie
film mamografic
Grila
Receptori digitali
Caseta cu filmul
elopare AEC
 Structură densă

Structură grăsoasă
 Echipamentul

• Fasciculul de radiaţii X emis de tub este cel

mai important factor în optimizarea acestui
tip de procedură.
• În obţinerea unui spectru ideal există trei paşi
esenţiali:
 selectarea anodului;
 selectarea filtrului;
 selectarea kilovoltajului cel mai potrivit.
 Echipamentul
• Selecţia se face ţinând cont de faptul că la frânarea
electronilor pe anod se produc două tipuri de radiaţii
X:
 radiaţia X de frânare care are un spectru continuu cu
energia maximă determinată de kV selectat;
 radiaţia X caracteristică formată din fotoni a căror
energie este determinată de numărul atomic al
materialului din care este făcut anodul.
 Molibdenul şi în unele cazuri rodiul sunt materiale
care produc radiaţii X caracteristice a căror energie
este foarte apropiată de energia optimă pentru
mamografie.
 Echipamentul

• împrăştiere Compton este foarte redusă;

• pete focale mici;
• raport de grilă mic;
• fototaimere.
• La aceste echipamente tubul de
raze X este înclinat şi din acest
motiv raza exterioară a conului
cade la baza sânului şi organele
interne ale pacientului nu sunt
expuse. Din acest motiv doza
scade de la pectoral spre mamelon
(ca şi volumul sânului).
Calitatea imaginii depinde de:

• materialul din care este făcut anodul

• dimensiunea focarului
• filtrare
 Anodul
• Clasic – molibden (Mo) şi nu tungsten deoarece
molibdenul are radiaţia caracteristică la 19,5keV.
• Tuburile de raze X cu anod din molibden, fereastră
de beriliu şi filtru de molibden asigură imagini de
mare contrast ale sânului la variaţii mici ale diferenţei
de potenţial.
• 1992 – G.E. foloseşte tub cu anod Mo-Rh (rodiu)
• Comparativ cu molibdenul rodiul are şi numărul
atomic mai mare, Z = 45 şi energia picurilor
caracteristice 20,3 keV şi respectiv la 22,7 keV. De
aceea pista de rodiu se foloseşte pentru sânii denşi
sau voluminoşi şi utilizarea ei poate reduce de două
ori doza pentru aceştia din urmă.
 Filtrul

• Redefineşte şi optimizează spectrul de radiaţii X.

• Elimină fotonii de energie mică.
• Utilizarea filtrelor are ca urmare reducerea dozei
încasate de pacient şi mărirea contrastului.
• Se consideră că cel mai bun contrast se realizează
cu combinaţia ţintă/filtru molibden/molibden dar acest
avantaj scade cu creşterea dimensiunii sânului de
aceea pentru sânii denşi sau voluminoşi se
recomandă folosirea filtrului de rodiu.
 Focarul tubului

• Pata focală trebuie să fie suficient de mică pentru a

produce imagini cu rezoluţie spaţială mare şi suficient
de mare pentru a permite încărcări mari ale tubului fără
să se topească ţinta.
• O pată focală mică şi o distanţă focar-sân mare
constituie o bună aproximaţie pentru modelul în care
fasciculul de raze X este considerat conic.
• În mamografie pata focală are dimensiunea de 0,3 sau
0,1 mm (aceasta din urmă este folosită în tehnicile de
magnificaţie).
 Magnificaţia

• Mărirea în radiografiere este dată de raportul:

distanţa sursă imagine/distanţa sursă obiect.
• La mamografie se utilizează o mărire de circa 1,8.
 Flow-ul geometric
• flow-ul geometric sau penumbra apare datorită
faptului că originea aparentă a fasciculului de
radiaţii X nu este punctiformă (pata focală are o
suprafaţă);
• datorită flow-ul geometric, în jurul imaginii obiectului
examinat apare o porţiune de penumbră care
degradează trecerea dintre imaginea propriu-zisă şi
zona din jurul ei;
• flow-ul geometric creşte direct proporţional cu
dimensiunea focarului, fiind cu atât mai întins în
jurul imaginii obiectului, cu cât focarul tubului este
mai mare;
• flow-ul geometric creşte cu distanţa obiect-film deci,
obiectul trebuie să fie cât mai aproape de planul de
proiecţie;
• flow-ul geometric scade cu creşterea distanţei
focar-obiect, obiectul trebuie să fie cât mai departe
de planul tubului de raze X.
 Flow-ul geometric depinde de mărimea focarului, de
distanţa focar-obiect şi distanţa focar-film

f
focar
d 2 - d1
d=fx
d1 d1

d2 obiect

imagine
d
Effect of focal spot on resolution

Focar

Obiect

Zona de
penumbră
Penumbră Penumbră
mare Efectul asupra imaginii mică
 Compresia
• Se realizează cu două palete
transparente la radiaţia X
(factorul de transmisie de cel
puţin 80% la 30kVp) şi
reduce grosimea acestuia
între 3 şi 8cm.
• Prin compresie sânul devine
mai subţire şi de obicei
transparenţa creşte.
 Compresia

• Dispozitivul de compresie
reduce grosimea sânului şi
o repartizează mai uniform
determinând astfel densităţi
uniforme pe imagine şi în
final imagini mai uşor de
interpretat.
• De asemenea contribuie la Sân Compresat

o mai bună vizualizare a

sânului în partea dinspre
pectoral.
Compresia

•Reducerea dimensiunii sânului, permite utilizarea unor

tensiuni mai mici ceea ce măreşte contrastul.
•Reduce radiaţia difuzată prin reducerea grosimii
sânului.
•Reduce flow-ului cinetic prin imobilizarea sânului
reducând astfel neclarităţile de mişcare.
•Reduce flow-ului geometric prin reducerea distanţei
sân-film.
•Reduce timpul de expunere.
 Verificarea compresiei

Se poate verifica dacă compresia este

adecvată cu un simplu cântar de bucătărie.
Cântarul poate să fie un model plat,
convenţional sau analog.
 Mod de operare:
 se pune un prosop pe masă (pentru a o
proteja);
 peste prosop se aşează cântarul astfel
încât să poată fi citit uşor şi centrul sau
să fie sub dispozitivul de compresie;
 pe cântar se pun unul sau două
prosoape pentru a proteja dispozitivul
de compresie;
 se acţionează dispozitivul de
compresie mecanic sau manual;
 se citeşte valoarea indicată de cântar
 aceasta trebuie să fie între 13 şi 20kg,
adică 130-200N
 dacă nu compresia este fie prea mare
fie prea mică şi este nevoie să
chemăm firma de service pentru a face
reglajele necesare.
 Grila antidifuzoare
• Cu toate că sânul are dimensiuni mici, comparativ cu alte părţi
ale corpului, el este totuşi o sursă semnificativă de radiaţii
împrăştiate şi poate degrada semnificativ contrastul subiectului
de aceea şi în această procedură de folosesc grilele
antidifuzoare.
• Degradarea contrastului este o mărime care trebuie luată în
consideraţie deoarece pe mamogramă ne aşteptăm să vedem
multe structuri de contrast mic ori orice reducere a contrastului
poate fi în detrimentul examinării.
• Grila se poziţionează sub masa suport a sânului (dispozitivul
Bucky), deasupra filmului.
• Folosirea grilei prezintă dezavantajul că poate creşte de 3 ori
doza per pacient, în timp ce capabilitatea de detecţie a
sistemului creşte doar cu 37 % de aceea ar trebui să nu se
folosească grila decât pentru sânii mari (mai mari de 6 cm) sau
cu glandularitate peste 50 % unde împrăştiat este mare.
 Grila antidifuzoare

• Sunt preferate grilele cu

fibră de carbon deoarece
grila de aluminiu reduce
radiaţia primară crescând
doza per sân.
• Grilele sunt mobile, cu un
raport de grilă 4:1 sau 5:1

Grilă cu Grilă cu Grilă cu aer

structură liniară structură celulară
Controlul automat al expunerii

 Parametrii de expunere pot fi

selectaţi manual de către operator
după evaluarea grosimii sânului şi a
densităţii acestuia sau automat de
către sistemul de control automat.
 AEC-ul este localizat pe masa
suport a sânului după film.
AEC
 Controlul automat al expunerii
• AEC-ul este mobil pentru a putea
acoperi diferitele locuri anatomice ale
sânului.
• Senzorii AEC sunt poziţionaţi de
operator în funcţie de anatomia şi
densitatea sânului.
• Prin palpare se stabileşte locul unde
densitatea sânului este mai mare sau
după caz unde este mai voluminos şi
apoi se poziţionează senzorii în această
zonă pentru ca AEC-ul să poată selecta
parametrii optimi pentru obţinerea
imaginii.
• Dacă senzorii sunt poziţionaţi incorect
filmul va fi subexpus (prea luminos) sau
supraexpus (prea întunecat).
 Funcţia de control a densităţii

• Scopul sistemelor automate este de

SELECTAREA AUTOMATĂ
a ajuta operatorul în stabilirea
A kV
parametrilor optimi de lucru dar şi în
acest caz rolul lui rămâne esenţial
PRIORITĂŢI deoarece poate opta între contrast
mare şi doză mică.
• Dacă operatorul selectează modul
CONTRAST DOZĂ MICĂ “CONTRAST” sistemul îşi va alege
MARE parametrii (anod, filtru, kV) astfel
încât să obţină un spectru care să
dea un contrast mare.
• Dacă dimpotrivă alege modul
“DOSE” va obţine un fascicul de
radiaţii mai penetrante, cu o doză
mai mică per sân dar şi un contrast
mai mic ceea ce poate avea un
efect negativ asupra vizibilităţii
semnelor patologice.
Funcţia de control a densităţii

• Setările tipice de control a densităţii sunt: 0

(normal), 1, 2, 3, 4, 5, -1, -2, -3, 4, -5.
• Atunci când densitatea optică a filmului prin
setarea “normal” a AEC-ul este prea mică sau
prea mare operatorul are posibilitatea de a
modifica densitatea până când firma de service
va reface calibrarea.
 Ansamblul film-casetă

• Caseta cu filmul se aşează în

Strat protector masa suport a sânului înaintea
AEC-ului.
Emulsia filmului
Strat aderent • Filmul este identic cu cel
folosit în radiologia
convenţională numai că are
Baza emulsie sensibilă doar pe o
singură parte pentru a reduce
estomparea datorată efectelor
de paralaxă şi tranziţie.
 Ecrane intensificatoare

• Ecranul intensificator converteşte radiaţia X incidentă în fotoni,

la care emulsia fotografică este mult mai sensibilă.
• Practica arată că înnegrirea se datorează aproape în totalitate,
90%, luminii emise de ecran, faţă de care emulsia filmului este
foarte sensibilă, şi numai 10% acţiunii directe a razelor X
asupra emulsiei radiografice.
• Emulsia filmului este în mod special sensibilă la lumina cu o
anumită lungime de undă, pe care o emit aceste ecrane.

 Nu folosiţi niciodată filme sensibile la verde cu ecrane

care emit lumină albastră sau invers.

• În mamografie se foloseşte un singur ecran intensificator.

 Ecrane intensificatoare
• Ecranul este subţire cu absorbanţi uşori din
pământuri rare (sulfatul de gadoliniu activat cu
terbiu), cu vârf de emisie în spectrul verde.
• Stratul de pământuri rare nu trebuie să fie f. gros –
un strat gros pierde din rezoluţia spaţială şi creşte
difuzia.
• Relaţia intensitate luminoasă emisă – kV nu este
lineară

se va ţine cont când se reglează dispozitivul de

expunere automată
Influenţa grosimii ecranului şi
a dimensiunii particulelor de
fosfor asupra imaginii

Gd2O2S-Terbium CaWO4
 Atenţie
 firele de praf şi murdărie dintre ecran şi film pot fi extrem de
deranjante în cazul filmelor cu o singură emulsie deoarece pot
produce defecte care imită micro-calcificările şi pot determina
punerea unui diagnostic greşit.
 curăţirea se poate face cu o cârpă de şters fără scame sau cu o
perie din păr de cămilă.
 ca soluţii de curăţire se folosesc soluţiile recomandate de firma
producătoare de ecrane sau spray cu aer (care se poate procura
de la magazinele de materiale fotografice) sau pur şi simplu se
poate limita la ştergerea prafului.
 în cazul curăţirii umede lăsaţi ecranele şi caseta să se usuce
bine.
 faceţi acest lucru ori de câte ori este necesar dar măcar o dată
pe săptămână.
 Contactul ecran-film
 punctele de praf pot reduce contactul ecran-film şi
pot degrada imaginea pe distanţe foarte mari (până
la 1cm sau mai mult) faţă de particula de praf.
 un contact prost poate fi provocat şi de deteriorarea
casetei sau de o presiune insuficientă datorată
deteriorării materialului spongios din interiorul
casetei.
 o altă cauză a contactului slab film-ecran este aerul
captiv între ecran şi film. De aceea se recomandă să
se aştepte 15 minute după încărcarea casetei cu film
(sau să se respecte perioada de timp recomandată
de firma producătoare) înainte de a se efectua
expunerea.
Verificarea contactului ecran-film

 Se poate face cu o sită metalică plasată pe casetă.

 Caseta nu trebuie să creeze suprafeţe cu diferenţe
de densitate vizibile sau suprafeţe neclare pe
radiografie.
 Verificarea aliniamentului fasciculului de
radiaţii X cu receptorul de imagine
 Aliniamentul fasciculului de radiaţii X cu receptorul
s-a pus în evidenţă expunând simultan două
casete una aşezată normal în dispozitivul Bucky şi
cealaltă pe masa suport a sânului cu emulsia spre
tub şi deplasată cu 3 cm spre locul unde ar trebui
să fie peretele toracic al pacientei.
 Pe casetă au fost puse două monede pentru a
marca partea exterioară a casetei faţă de
dispozitivul Bucky.
 Prin suprapunerea celor două filme se poate
măsura cu rigla cu câţi centimetri depăşeşte
fasciculul de radiaţii X receptorul de imagine şi
verifica dacă distanţa de 3cm s-a păstrat, se
acceptă o diferenţă de maxim 5mm.
 Aliniamentul fasciculului de raze X cu
receptorul de imagine

Filmul din
dispozitivul
bucky

Câmpul de raze X
Filmul de
pe masa
Umbrele monezilor
suport

Eroarea
aliniamentului
Procesarea filmului

• Procesarea filmelor este unul

dintre cei mai importanţi factori
care influenţează doza încasată
de pacienţi şi calitatea imaginii.
• În mamografie se foloseşte
maşina automată de developat
(procesorul de filme) care
menţine filmul un timp prestabilit
în soluţiile de relevare, fixare şi
spălare şi în final îl usucă.
• Deoarece filmul are o singură
emulsie şi un singur ecran
întăritor, s-a mărit timpul de
procesare de la 40-60 de secunde
la 90-120 secunde.
 Procesarea filmului

• Se recomandă respectarea întocmai a

recomandărilor producătorilor referitoare la
prelucrarea filmului:
• timp de developare;
• temperatură;
• schimbarea soluţiilor;
• întreţinerea procesorului.
 Procesarea filmului
• Mărirea timpului de procesare pentru mamografie a
dus la: creşterea contrastului cu aproximativ 15 %,
mărirea sensibilităţii receptorului de imagine cu
aproape 30 % şi reducerea dozei încasate de
pacient tot cu aproximativ 30 %.
• Variaţia temperaturii revelatorului afectează viteza
filmului:
 dacă temperatura este mai mică decât în
specificaţiile producătorului contrastul este prea mic
şi operatorul va creşte parametrii de expunere ceea
ce va determina o creşterea inutilă a dozei pentru a
putea obţine densitatea optică corespunzătoare;
 dacă temperatura revelatorului este prea mare,
creşte densitatea optică, contrastul şi voalul filmului.
 Artefacte
• Probabilitatea de apariţie a artefactelor pe filmele utilizate în
mamografie este foarte mare deoarece:
 filmul cu o singură emulsie nu le poate ascunde pentru că nu
există emulsie şi pe cealaltă faţă a lui;
 stratul de emulsie este mai gros decât la filmele cu două feţe
sensibile;
 acesta se umflă în timpul procesării şi devine mai susceptibil în
producerea artefactelor;
 condiţiile de vizualizare (lumină mare) a filmelor mamografice
pun în evidenţă prezenţa artefactelor.

• Prezenţa lor pe film poate crea imaginea unor pseudo-leziuni

sau dimpotrivă poate masca o leziune existentă de aceea,
recunoaşterea şi îndepărtarea lor este esenţială.
 Camera obscură

 poate fi o sursă importantă de probleme în

mamografie;
 orice urmă de praf sau murdărie în camera obscură
va avea ca rezultat apariţia unor defecte în
imaginile mamografice (se recomandă folosirea
unor lămpi cu lumină ultravioletă care pun în
evidenţă particulele de praf);
 aceeaşi grijă trebuie avută şi pentru sistemul de
încărcare automată a filmului, de zonele de
deasupra şi din jurul sistemului ca şi de suprafeţele
pe care sunt depozitate casetele.
 Evaluarea calităţii imaginii

 Pentru evaluarea calităţii imaginii se utilizează un

fantom acreditat care simulează un sân comprimat
de 4,2 cm grosime, de compoziţie 50% ţesut
adipos şi 50% ţesut glandular.

 Fantomul este alcătuit dintr-un suport acrilic şi o

inserţie de ceară care deţine detalii adecvate (fibre,
grupuri de puncte şi mase) variind de la vizibil la
invizibil pe imaginea mamografică.
 Evaluarea calităţii imaginii
 Se expune fantomul la parametrii cei mai utilizaţi şi
se face procesarea lui normal, în procesorul folosit
pentru filmele mamografice.

 Evaluarea imaginii fantomului se face prin

punctarea numărului de obiecte test vizibile pe
imagine.

 Pentru vizualizarea punctelor se utilizează o lupă cu

câmp vizual mare.
 Evaluarea calităţii imaginii
 Fantomul conţine şase fibre, ale căror grosimi şi
intensităţi scad progresiv, cinci grupuri de câte şase
puncte, care descresc în dimensiuni şi intensitate şi
cinci mase, de asemenea în ordine descrescătoare
sub aspectul mărimii şi intensităţii.
 Fiecare tip de obiect este punctat separat.
 Din punctajul obţinut la fiecare categorie se scad
puncte pentru defecte.
 Trebuie să fie vizibile în întregime, în locaţia şi
orientarea corectă măcar cele mai mari patru fibre,
cele mai mari trei grupuri de puncte şi cele mai mari
trei mase.
Exemplu de fantom standard

Fantomul recomandat de Colegiul American de Radiologie

Poziţionarea fantomului standard
Imaginea fantomului
 Factorii care contribuie la
“zgomotul” imaginii

 Pr o p r iet ăţile r ecep t o r u lu i d e im ag in e.

 Develo p ar ea f ilm elo r şi sist em u l de
vizu alizar e.
 Condiţii de vizualizare
• Vizualizarea mamogramei este ultimul pas în
vizualizarea anatomiei şi patologiei sânului. Este un
pas important deoarece dacă se face incorect poate
reduce contrastul obţinut în etapele anterioare de
formare a imaginii.
• Există trei factori specifici asociaţi vizualizării filmului:
- luminanţa negatoscopului;
- mascarea pe negatoscop a zonei din jurul
mamogramei;
- iluminatul camerei de lectură.
 Condiţii de lectură

Luminozitatea în centru
>2000 cd/mp (2000-6000)
Lumina ambiantă 50 lux
Fără lumină parazită
 Săptămânal:

 curăţaţi suprafaţa negatoscopului cu o soluţie de

curăţat geamuri şi ştergeţi-o uşor cu un prosop de
hârtie;
 inspectaţi dacă au dispărut toate urmele pentru a
vedea dacă luminozitatea este uniformă;
 verificaţi dacă echipamentul de diafragmare
funcţionează bine şi uşor;
 fiţi siguri că nu există surse de lumină puternică în
cameră, care să fie reflectate de suprafaţa
negatoscopului.
 Doza la sân

• Do za la sân est e in f lu en ţat ă d e:

– compoziţia şi dimensiunea sânului
– energia fotonilor
– sensibilitatea receptorului de imagine
• Compoziţia sânului are o influenţă
semnificativă asupra dozei.
• Aria sânului comprimat are o influenţă
mică asupra dozei:
– parcursul mediu al fotonilor < dimensiunea
sânilor
 Doza medie glandulară

• Mărimea utilizată la determinarea riscului de cancer

radioindus este doza medie glandulară.
• Doza medie glandulară depinde de tehnica de
radiografiere (kVp şi mAs), grosimea şi compoziţia
sânului.
• DMG nu poate fi măsurată direct dar poate fi obţinută
din măsurători efectuate cu fantomul standard.
• Se acceptă pentru raţiuni de dozimetrie o compoziţie
a sânului de 50% ţesut glandular şi 50% ţesut adipos
şi o grosime de 4,2cm pentru sânul compresat.
 Doza medie glandulară (DMG)

 Kerma în Aer la Suprafaţa de Intrare (ESAK),

(fără retroîmprăştiere), a devenit mărimea cel
mai frecvent folosită pentru dozimetria
pacientului în mamografie.
 Pentru alte scopuri (încadrarea în nivelul dozei
de referinţă) avem nevoie de ESD (doza la
suprafaţa de intrare), care include
retroîmprăştierea.
 Valorile tipice pentru doza medie glandulară sunt
1,5 – 2mGy per film în tehnicile cu sistem film
ecran şi grilă şi sub1mGy dacă nu se utilizează
grila.
 Variaţia dozei medie glandulare cu
energia fotonilor
20 Doza Medie Glandulara (unităţi arbitrare)

10
8 cm •Creşterea rapidă a dozei cu
2 descreşterea energiei fotonilor
şi creşterea grosimii sânului
1 2 cm

0.2

10 20 30 40 (keV)
 Doza la sân

• Do za d escr eşt e r ap id cu
ad ân cim ea î n ţesu t d in cau za
en er g iei m ici a sp ect r u lu i
r ad iaţiei X f o lo sit e.