CUPRINS

Capitolul I...................................................................................................................................6

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a apendicelui......................................................................6

Elemente de anatomie a apendicelui...................................................................................6

Structura apendicelui...........................................................................................................8

Vase şi nervi........................................................................................................................9

Elemente de fiziologie.......................................................................................................11

Capitolul II................................................................................................................................12

Noţiuni despre boală: Apendicita..........................................................................................12

Definiţie.............................................................................................................................12

Etiopatogenie.....................................................................................................................12

Anatomie patologică..........................................................................................................14

Clasificare..........................................................................................................................14

Tablou clinic......................................................................................................................15

Diagnostic pozitiv..............................................................................................................18

Diagnosticul diferențial.....................................................................................................18

Explorări paraclinice..........................................................................................................19

Evolutie şi complicaţii.......................................................................................................20

Prognostic..........................................................................................................................23

Tratament...........................................................................................................................24

CAPITOLUL III.......................................................................................................................27

Rolul asistentului medical în efectuarea investigaţiilor specifice apendicitei.......................27

Rolul asistentului medical în efectuarea examenului clinic..............................................27

Recoltarea de produse biologice prin puncţie venoasă......................................................29

Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu ultrasunete (echografia)............32

CAPITOLUL IV.......................................................................................................................36

1
 Acordarea îngrijirilor specifice bolnavului cu apendicectomie............................................36

Asigurarea condițiilor de mediu........................................................................................36

Asigurarea igienei..............................................................................................................37

Etapele toaletei:.................................................................................................................38

Alimentatia pacientului......................................................................................................38

Măsurarea funcţiilor vitale.................................................................................................39

Intervenții delegate:...........................................................................................................42

Capitolul V................................................................................................................................50

Elaborarea planurilor de îngrijire..........................................................................................50

CAZUL I............................................................................................................................50

CAZUL II..........................................................................................................................62

CAZUL III.........................................................................................................................73

CAPITOLUL VI.......................................................................................................................85

Educația sanitară a pacientului cu apendicectomie...............................................................85

Măsuri de profilaxie primară.............................................................................................85

Măsuri de profilaxie terțiară..............................................................................................85

Bibliografie...............................................................................................................................86

2
MOTTO

„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, dar aproape toți se nasc cu ea.”

Hipocrate

3
 MOTIVAȚIA

Am abordat aceasta temă deoarece în zilele noastre leziunile inflamatorii ale

apendicelui, manifestate sub variate aspecte de evoluție acută sau cronică, reprezintă azi una
din cele mai frecvente cauze de suferință abdominală fiind considerată urgență chirurgicală
abdominală în copilărie, adolescență și la adultul tânăr, fapt ce m-a determinat să îmi aleg
această temă de studiu și pentru instruirea mea profesională.
Dealungul acestei teme am îngrijit bolnavi operați de această afecțiune și ca pe viitor
doresc să lucrez în această secție. Consider că este o temă interesantă, iar cunoștințele
teoretice le-am putut completa cu cele practice.
Am ales un număr de 3 de pacienți pentru studiul practic, la care am avut acces la foile
de observație, la buletinele de analize și am participat la examinarea lor. Pe baza acestor date
și din interviul cu pacienții și aparținătorii acestora, am putut realiza o analiză statistică
privind incidența bolii ca: vârstă, sex, mediu de proveniență, pregătire școlară, forme clinice,
zile de spitalizare, probleme de dependență și diagnostice secundare la externare.
Mi-am structurat lucrarea în șase capitole, în care am caracterizat „Apendicele
vermiform” din punct de vedere general, detaliind pentru cazul apendicitei acute unde am
prezentat formele clinice, tabloul clinic, diagnosticul diferențial, examenul fizic și paraclinic,
tratamentul și complicațiile acestei boli punând accentul pe rolul asistentei medicale în pregătirea
preoperatorie și postoperatorie a bolnavilor cu această afecțiune.

4
 Capitolul I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a apendicelui

Elemente de anatomie a apendicelui

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu „apendicele" este un

segment rudimentar al intestinului gros, transformat în organ limfoid. El este implantat în cec
la 2-3 cm sub vărsarea ileonului şi are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform.

Rareori are direcția rectilinie; de cele mai multe ori descrie o anșă cu concavitatea
medială, este spiralat, flexuos. Are o lungime variabilă între 6-12 cm și un diametru de 5-8
mm.
La făt și nou-născuți, apendicele prelungește în jos fundul cecului și abia pe la vârsta
de 5 ani dobândește forma și poziția sa definitivă. Forma fetală se poate păstra și la adult (2-
3% din cazuri).

5
 Situație: apendicele vermiform este situat în fosa iliacă dreaptă, în loja cecală, împreună
cu cecul. El îl va urma pe acesta în diferitele lui poziții (normală, înaltă, joasă, ectopică). În afară
însă de situația lui determinată de poziția cecului, apendicele poate lua poziții variate și față de
cec, dar, oricare ar fi direcția lui, punctul lui de inserție este totdeauna același: se găsește la 2-3 cm
sub deschiderea ileonul în cec și este marcat la exterior prin întâlnirea celor trei tenii musculare
(acestea, și mai ales tenia liberă, servesc drept călăuză chirurgului la reperarea bazei apendicelui).
Mijloace de fixare: apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fixat. El este legat de ileonul
terminal printr-o cută peritoneală - mezoapendicele - care îi permite o mobilitate destul de mare,
încât uneori poate chiar să se angajeze într-un sac herniar. Alteori peritoneul îl fixează de organele
din jur. Deseori el este imobilizat prin aderențe secundare unor procese patologice (inflamații
ș.a.).
Raporturile apendicelui variază după poziția sa fața de cec. Clasificarea pozițiilor
apendicelui, care ne pare cea mai simplă, logică și ușor de reținut este după Testut-Jacob.
Vom avea astfel apendice: descendent, extern, intern și ascendent.
Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent (42% după Testut-Lafforgue). Se
găsește în partea medială a fosei iliace interne, dedesubtul cecului, iar vârful său - când
apendicele are o lungime obișnuită - poate ajunge până la strâmtoarea superioară a pelvisului.
Apendicele extern (26% după Testut-Lafforgue) coboară pe dinapoia vârfului
cecului, până în unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu fosa iliacă internă.
Vine înapoi în raport cu mușchiul iliac și fascia sa; înainte - cu fundul cecului și cu peretele
abdominal anterior; medial - cu cecul; lateral - cu ligamentul inghinal și spina iliacă antero-
superioară).
Apendicele intern (17% dupa Testut-Lafforgue) se îndreaptă spre interiorul cavității
peritoneale și ia contact cu anșele ileale. Adeseori se situează paralel cu ultima anșă ileală, iar
mezoapendicele este foarte scurt sau chiar lipsește, particularități care creează dificultăți tehnice
chirurgului.

6
 Apendicele ascendent sau retrocecal (13% după Testut-Lafforgue) se insinuează
retrograd, înapoia cecului și chiar a colonului ascendent.
Statistica tradițională Testut-Lafforgue este contrazisă de Wakeley, care pe 10.000 de
cazuri a obținut următoarele rezultate: apendice retrocecal și retrocolic 65,28%; pelvian sau
descendent 31,01%; subcecal 2,26%; preileal 1,0%; retroileal 0,4%. Referirile manualelor de
chirurgie acceptă tot mai mult această clasificare.
Conformația interioară a apendicelui. La interior, apendicele are o cavitate
canaliculară (cilindrică, moniliformă, parțial obliterată). Cavitatea sa conține mucus, chim
intestinal, detrirusuri celulare, iar la făt meconiu.
Structura apendicelui: prezintă cele patru tunici constitutive ale intestinului:
• Tunica musculară: fibrele longitudinale grupate în cele trei tenii ale cecului, se
prelungesc în peretele apendicelui formând un strat continuu. La vârful apendicelui
musculatura este mai subțire, de aceea cele mai frecvente perforații sunt cele apicale;
• Tunica submucoasă;
• Tunica mucoasă: prezintă un număr extrem de mare de foliculi limfatici pe lângă
glandele Lieberkuhn și numeroase celule argintafine endocrine;
• Tunica seroasă, peritoneul ceco-apendicular are o dispoziție complexă ce rezultă din
modul de evoluție ontogenetică a segmentelor ileo-ceco-apendiculare, a mezoului lor
inițial și a fenomenelor de coalescență care se produc în această regiune. Peritoneul
cecal: în marea majoritate a cazurilor peritoneul învelește în întregime cecul.

7
 Peritoneul apendicular: pe apendicele vermiform peritoneul se comportă ca pe o anșă
intestinală, îl învelește complet și apoi formează un mezo-apendice, care se fixează pe cec și
pe ileon.
Peritoneul regiunii ileo-ceco-apendiculare formează o serie de plice și recesuri, cu o
mare variabilitate individuală. Ele au o mare importanță chirurgicală. Se descrie un reces ileo-
cecal superior, determinat de plica cecală vasculară; un reces ileo-cecal inferior determinat de
mezoapendice și plica ileocecală; unul sau mai multe recesuri retrocecale, determinate de
plicele retrocecale.

8
Vase şi nervi
Arterele apendicelui provin din artera ileo-colică. Ea emite:
• artera cecală anterioară, trece prin plica cecală la fața anterioară a cecului;
• artera cecală posterioară mai voluminoasă, trece înapoia vărsării ileonului în cec;
• artera apendiculară, de obicei unică, rar dublă, coboară înapoia ileonului, apoi în
marginea liberă a mezoapendicelui și se ramifică în pereții apendicelui.

Venele sunt satelite arterelor. Vena apendiculară însoțește în mod constant artera
omonimă. Când cecul și apendicele au o situație retroperitoneală, atunci venele lor stabilesc
comunicări cu cele ale regiunii lombo-iliace.
Limfaticele: la nivelul apendicelui rețeaua limfatică stabilește strânse comunicări cu
foliculii limfoizi ai organului. Distingem trei grupe de vase limfatice:
• cele anterioare converg spre câteva noduri cecale anterioare situate în plica cecală
vasculară;
• cele posterioare se îndreaptă spre un grup de noduri cecale posterioare;
• vasele limfatice ale apendicelui: unele se opresc în nodurile situate în baza
mezoapendicelui, altele stabilesc comunicări cu rețelele subseroase nu numai ale
apendicelui și cecului ci și ale colonului sau a unor regiuni mai îndepărtate. Din cele trei
grupe de noduri limfa e colectată în grupul de noduri ileocolice, situate de-a lungul arterei
omonime, iar de aici în nodurile mezenterice superioare. În cazul unui ceco-apendice

9
 retroperitoneal, rețeaua limfatică a sa se poate anastomoza cu limfaticele peretelui
abdominal posterior.

Elemente de fiziologie
Apendicele face parte din sistemul de apărare a organismului, având rolul de a distruge
infecţiile de vecinătate.

10
 Capitolul II

Noţiuni despre boală: Apendicita

Definiţie
Apendicita acută este o afecțiune chirurgicală, caracterizată prin inflamația acută a
apendicului ileo-cecal și reprezintă una din cele mai frecvente cauze de suferință abdominală
și de intervenție chirurgicală de urgență.
Apendicita acută este o boală frecventă în ţările civilizate. Inflamaţia apendicului
ileo-cecal se poate însoţi de complicaţii grave locale sau la distanţă. De aceea precizarea
diagnosticului şi a momentului operator optim prezintă o mare importanţă pentru vindecarea
bolnavului fără risc sau cu risc minim.

Etiopatogenie
Etiologia apendicitei acute: este rară dar gravă; în primii 20 de ani apendicita se
întâlnește cel mai frecvent, ea scade, devenind rară după 60 de ani.
Condiţiile favorizante sunt numeroase: dispoziția anatomică a segmentului ceco-colic
ce favorizează staza stercorală, cudurile apendicelui, diverticulii apendicelui, poziția
retrocecală care favorizează „autoinfecția" prin exaltarea virulenței florei microbiene.
Corpii străini intraapendiculari: calculii stercorali, sâmburi, oxiuri pot astupa complet
lumenul apendicelui şi ulcera mucoasa exagerând virulenţa microbilor aflati într-o cavitate
închisă, adevărat „tub de cultură".
Apendicita acută traumatică: prin lovituri repetate în fosa iliacă dreaptă (la tâmplari)
este determinată prin excitația receptorilor atât de numeroși ai regiunii ileo-ceco-apendiculara
deja inflamați.

11
 Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusiv vegetal alcalinizează pH-ul digestiv,
determinând tulburări de diskinezie și alterări neurotrofice ceco-apendiculare.
Infecţii acute: gripa, anginele, febrele eruptive (scarlatina, pojarul, rubeola), febra
tifoidă, pot determina apendicita acută. Apariția apendicitei acute „epidemice" în cursul
anginelor este atribuită asemănării structurii anatomice ce există între amigdale și apendice,
considerat „amigdala abdomenului", datorită bogăției sale în foliculi limfoizi.
Infecţii intestinale cronice: colita dreaptă, enterocolita, dizenteria, pot determina prin
„propagare” inflamația apendicelui de origine enterogenă, dând naștere unui proces complex
anatomo-clinic: colo-tiflo-apendicita.
Infecţia apendiculară poate proveni și de la organele vecine inflamate: anexita
dreaptă (apendiculo-anexita), colecistita (apendiculo-colecistita), pielonefrita.
Infecţia se produce prin: contact direct (apendicita exogenă), pe cale limfatică sau
prin cale nervoasă prin reflexe viscero-viscerale.
Sindromul gonado-apendicular se întâlnește la fetele tinere hiperfoliculinice în
perioada pre si intermenstruală. Se datorește hiperfoliculinemiei care prin
hiperacetilcolinogeneză determină o diskinezie și congestie apendiculară puternică.
Din punct de vedere bacteriologic s-a constatat o floră microbiană polimorfă alcătuită
din: colibacili, streptococ, pneumococ, stafilococ, bacilul Friendlander, în care domină colibacilul.
În formele grave, gangrenoase, se constată prezența anaerobilor: bacilul
funduliformis, ramosus, perfringens, fragilis.
Patogenia este complexă, neuro-vasculo-musculo-apendiculară și infecțioasă, factorii
fiziopatologici infecțioși și neuro-dureros fiind cel mai constant întâlniți. Apendicita acută
însoțită de leziuni infecțioase este cel mai frecvent observată.
De asemenea se întâlnește frecvent apendicita acută fără apendicită (apendicalgia)
neînsoțită de leziuni macroscopice dar obiectivată clinic prin dureri, leucocitoză, radiologie
prin neinjectarea apendicelui în timpul spasmului, iar histologic prin leziuni ale receptorilor
apendiculari. Apendicita acută fără leziuni macroscopice vizibile intraoperator mai poate fi
produsă de un diverticul apendicular inflamat.
El poate fi descoperit la examenul microscopic. Cea mai frecventă cauză a
apendicitei este însă infecția microbiană.
Infecţia în apendicita acută se poate produce:
• pe cale hematogenă;
• pe cale mucoasă;

12
 • prin spasm neurovascular al vaselor apendiculare urmat de infarct prin ischemie și
supurație;
• prin spasm neuromuscular (diskinezie).
Infecția se transmite prin vasele apendiculare trombozate care pot determina
consecutiv o cangrenă apendiculară.
Apendicita acută prin infecție de origine mucoasă se declanșează în cursul unui
proces de colită, enterocolită, dizenterii, care favorizează inflamația mucoasei apendicului și
prin exacerbarea virulenței microbiene a florei obișnuite a intestinului în urma transformării în
„cavitate închisă" a lumenului apendicular astupat de stercoliți sau diferiți corpi străini (viermi
intestinali).
Apendicita acută prin spasm neurovascular este consecutivă iritației
interoreceptorilor apendiculari prin diferiți excitanți: alimentari, chimici, sau prin modificări
ale pH-ului. Când flora microbină intraapendiculară este virulentă, spasmul vascular
determină imediat microtromboze urmate de micronecroze și supurația peretelui apendicular
în segmentul ischemiat tardiv. Spasmul vaselor determină tulburări trofice în peretele
apendicular ce favorizează dezvoltarea infecției prin mecanism neurotrofic.
Apendicita acută prin spasm neuromuscular (diskinezia apendiculară) nu se însoțește
de leziuni vasculare sau mucoase vizibile microscopic. Apendicita „fără apendicită" este
determinată de excitanți specifici sau nespecifici (pH-ul alcalin, acetilcolina, foliculina) și
caracterizată fizio-patologic prin contracturi peristaltice ale apendicelui, iar clinic prin dureri.
Anatomo-patologic, nu se zăresc leziuni apendiculare vizibile sau palpabile. În
schimb, la examenul microscopic după impregnaţie argentică se constată evidente leziuni
nervoase.

Anatomie patologică

În ordinea gravității leziunilor morfopatologice deosebim:

• Apendicita acută congestivă sau catarală în care apendicele apare ușor tumefiat, cu
desen vascular accentuat pe suprafața seroasei apendiculare, mezoapendice infiltrat.
Este manifestarea cea mai benignă de leziune apendiculară acută, o inflamație difuză
sau localizată a mucoasei și submucoasei;
• Apendicita acută flegmonoasă (empiemul apendicular). Apendicele apare tumefiat, erectil,
cu luciul seroasei peritoneale șters. Se caracterizează prin leziuni nete, marcate de mărirea

13
 de volum a organului, ce este turgescent, sub tensiune, friabil (stă să crape) și de obicei de
calibru inegal, având vârful mai gros în „limba de clopot". Cavitatea peritoneală conține
un lichid de reacție inflamatorie, tulbure, sero-purulent, nemirositor cu absența germenilor
în cultură. Cavitatea apendicelui, închisă, conține puroi. Apendicele poate fi liber, dar cel
mai adesea este aderent la organele din vecinătate, datorită falselor membrane ce se
formează în jurul leziunii. Mucoasa prezintă zone de ulcerație, microabcese în
submucoasă și perete, rezultate din distincția foliculilor limfatici;
• Apendicita acută gangrenoasă - apendicele este cianotic sau de culoare brună, uneori
detașat. Gangrena este consecutivă fie procesului distructiv infecțios, fie trombozei
arterei apendiculare.

Clasificare
Forme clinice în funcţie de vârstă
- Apendicita acută la sugari - este întâlnită extrem de rar dar, atunci când se produce,
este practic imposibil de diagnosticat cu siguranță. Evoluția bolii la sugari este rapidă,
peritonita la această vârstă fragedă poate duce în câteva ore la exitus.
- Apendicita acută la copil - survine după angine, gastroenterite. Prezintă tulburări
locale discrete și tulburări generale toxice grave; vărsături abundente adeseori cu aspect
negricios, facies cianotic, puls mic filiform, tahicardie cu temperatură normală, oligurie prin
vărsături, hepatonefrită. Alteori se întâlnesc perioade de „acalmie înșelătoare" ce pot fi
generate de un tratament antispastic, antibiotic și care, nerecunoscute, pot agrava starea
generală a copilului.
- Apendicita acută la bătrâni - datorită reactivității mai reduse a organismului, tabloul
clinic este la început atenuat și boala rămâne neidentificată urmând a fi recunoscută ulterior
sub masca unor afecțiuni ocluzive. Se poate confunda cu tumorile benigne ale apendicelui sau
cu tumorile maligne. Un element clinic valoros care orientează mai mult către o leziune
benignă inflamatorie este, în această situație, absența scaunelor sanghinolente.
- Apendicita acută la gravidă - se întâlnește mai rar și este de un diagnostic mai dificil
datorită mascării simptomelor, mai ales în primele luni de sarcină, de durerile abdominale
obișnuite din etajul abdominal inferior precum și de grețurile și vărsăturile prezente deseori în
sarcină. Leucocitoza crescută, temperatura ridicată și prezența unui puls mai frecvent vor
conduce spre diagnosticul de apendicită acută.

14
 Tablou clinic
Simptomatologia clinică a apendicitei acute este polimorfă, putându-se descrie o formă
obișnuită a îmbolnăvirii caracterizată prin simptome subiective și obiective.

Simptomatologie:

Durerea - este întotdeauna prezentă spontană sau provocată.

Durerea spontană survine de obicei în stare de plină sănătate aparentă, sau pe fondul unui
disconfort digestiv, care se instalase de câteva zile. Este localizată în majoritatea cazurilor în fosa
iliacă dreaptă dar poate avea și un caracter difuz cuprinzând întreg abdomenul. Poate fi localizată
și aparent atipic (paraombilical, pelvin, lombar) în funcție de poziția anatomo-topografică a
apendicelui.
Violența durerii silește adeseori pe bolnav să stea culcat, luând o poziție oarecum
antalgică (coapse flectate pe bazin).

Durerea provocată local prin palpare își găsește sediul în marea majoritate a cazurilor,
în fosa iliacă dreaptă. Punctul maxim dureros se află de obicei la jumătatea liniei ce unește
ombilicul cu spina iliacă antero-superioară: punctul Mc.Burney. Clasic au mai fost descrise
punctul dureros al lui Lanz, a lui Morris, mai important fiind însă triunghiul descris de
Iacobovici, determinat de o linie dusă de la ombilic la spina iliacă antero-superioară, linia
bispinală iliacă anterioară și verticală dusă pe marginea laterală a mușchiului drept abdominal.
Intensitatea durerii este variabilă fiind în funcție de evoluția apendicitei și de tipul de
reacție al bolnavului.

15
 • Grețuri și vărsături - sunt mai tardive. Dacă preced durerile, diagnosticul de apendicită
acută devine improbabil. În peritonită sunt prezente vărsăturile care sunt inițial
alimentare apoi devin bilioase dar ele nu caracterizează prin frecvență apendicita.
• Inapetența - este precoce și lipsește uneori. Senzația de foame indică faptul că
bolnavul nu are apendicită acută.
• Tulburările de tranzit - se manifestă sub forma de balonare-constipație. Sunt prezente
la o parte din pacienți de unde tendința folosirii purgativului.
Diareea poate fi prezentă la copii sau în caz de apendicită acută cu localizare pelvină
având uneori semnificația unei forme grave.
Subfebrilitatea este aproape constantă. Febra depășește 38°C numai în complicațiile
bolii. Pulsul este tahicardie.

Semne obiective:
- generale: bolnavul cu apendicită acută prezintă o stare generală relativ bună în
majoritatea cazurilor. Vine netransportat la medic, uneori este anxios, relevând o discretă
paliditate, menține flexia antalgică a coapsei drepte pe abdomen. Limba este încărcată,
saburală.
- locale - se evidențiază pe baza examenului obiectiv al abdomenului și sunt relevate
în special de palpare. Aceasta pune în evidență triada simptomatică ce caracterizează
apendicita acută:
• durere;
• apărare musculară;
• hiperestezie cutanată.
- inspecția:
■ atitudinea imobilă, de evitare a tuturor mișcărilor;
■ crisparea dureroasă la schimbarea poziției;
■ peretele abdominal se blochează la inspirație profundă;
■ efortul de tuse exagerează durerile cu efortul bolnavului de a duce mâinile în
fosa iliacă dreaptă;
- palparea: evidențiată de triada lui Dieulafoy
- percuția abdomenului este sonoră și dureroasă cu maximul de intensitate în fosa
iliacă dreaptă.
Apărarea musculară: mâna care palpează în fosa iliacă dreaptă percepe o contractură
musculară a peretelui abdominal de diferite intensități. Este evidentă la adultul tânar putând să

16
fie mai ștearsă la copil și la bolnavul vârstnic, fiind în relație cu intensitatea reflexului
peritoneo-muscular. În localizările apendicelui în afara fosei iliace drepte, durerea și apărarea
musculară pot fi percepute în alte sedii, putând duce la confuzii cu alte procese inflamatorii
ale cavității peritoneale. În apendicita subhepatică cele două semne pot fi evidente în
hipocondrul drept. În apendicita mezoceliacă durerea și apărarea musculară pot fi localizate
paraombilical. Hiperestezia cutanată - este semnul lui Dieulafoy caracterizat prin apariția
durerii la o excitație blândă care se evidențiază prin manevra Voskresenski. Examinatorul
așezat în partea dreaptă a bolnavului întinde cu mâna stângă cămașa trăgând de partea ei
inferioară, iar cu pulpele degetelor II-III-IV ale mâinii drepte pornind de pe rebordul costal
drept spre fosa iliacă dreaptă abdomenul fiind relaxat în expirație, constată reacția bolnavului
la durere când degetele ajung în dreptul fosei iliace drepte.
Manevre care provoacă durerea:
• semnul clopotelului (Mandel): se percută egal și progresiv cu un deget peretele
abdominal dinspre fosa iliacă stângă. Când se ajunge la nivelul fosei iliace
drepte bolnavul acuză durere.
• manevra lui Rowfing se realizează apăsând blând din fosa iliacă stângă spre
hipocondrul stâng, comprimând conținutul gazos al colonului descendent de
jos în sus. Datorită distensiei cecale consecutive, bolnavul acuză durere în fosa
iliacă dreaptă.
• semnul psoasului - folosit în localizările retrocecale ale apendicelui: bolnavul
în decubit dorsal, ridicând membrul inferior drept extins, prezintă durere
datorită contracției mușchiului psoas care irită apendicele inflamat din
vecinătate.
• manevra Blumberg - evidențiază prezența și intensitatea reacției peritoneale:
apăsând cu vârful degetelor progresiv înspre profunzimea fosei iliace drept
după decompresiunea bruscă, bolnavul acuză durere accentuată.
• semnul tusei - se cere bolnavului să tușească
Tușeul rectal - poate fi de mare folos, în special în apendicită cu sediul pelvin, când se
constată sensibilitatea Douglas-ului mai ales în partea dreaptă.
Tușeul vaginal - este valoros pentru depistarea sau excluderea unei cauze ginecologice
a durerii abdominale.

17
 Diagnostic pozitiv

- este în primul rând un diagnostic clinic al cărui element esențial sunt durerea
spontană și provocată în fosa iliacă dreaptă asociată cu apărarea musculară localizată,
hiperestezie cutanată, constipație și leucocitoză cu polinucleoză.
Numărul crescut al leucocitelor este aproape totdeauna prezent, creșterea fiind însă
moderată (<<10.000-15.000/mm3>>). Când este peste 30.000/mm3 pledează pentru o
complicație a bolii. Elementele pozitive de examen paraclinic sprijină supoziția clinică dar
adesea sunt nesemnificative.

Diagnosticul diferențial al apendicitei acute trebuie făcut cu acele afecțiuni care se

pot manifesta prin falsul abdomen acut. Se face cu:
• Afecțiuni digestive:
a) Durerea cu localizare centro-abdominală, în stadiile precoce ale apendicitei poate
sugera o gastroenterită. Cheia diagnosticului de gastroenterită este că grețurile, vărsăturile și
diareea de obicei preced durerea. Sensibilitate abdominală este slab localizată.
Pacientul mai poate prezenta și simptome de boală virală ca cefalee, mialgii, fotofobie.
Leucocitele pot fi rar crescute.
b) Limfadenita mezenterică - durerile sunt localizate centro-abdominal, flancul drept,
cadranul inferior drept dar fără apărare sau contractură.
c) Inflamația diverticului Meckel prezintă un tablou clinic cu simptome și semne de
nedeosebit de apendicită. Apare de obicei la copii.
d) Ulcerul peptic perforat - poate simula o apendicită mai ales când conținutul gastric
sau duodenal se scurge decliv prin șanțul parietocolic drept și dă naștere la durere și
sensibilitate dureroasă în fosa iliacă dreaptă.
e) Ocluzia intestinală înaltă - este caracterizată prin vărsături incoercibile și distensie
abdominală relativ mică în timp ce ocluzia intestinală joasă produce o distensie marcată și o
instalare mai tardivă a vărsăturilor.
• Peritonita difuză
g) Pancreatita acută - durerea din etajul abdominal superior se asociază cu vărsături
abundente, eforturi de vărsătură, dureri iradiate posterior în bara, hiperamilazemie,
hiperamilazurie.

18
 h) Masa palpabilă în fosa iliacă dreaptă ridică problema unei invaginații intestinale la
copilul mic, unei ileite terminale acute și a bolii Crohn la copii mai mari și adulti, unui chist
de ovar la femei, unui neoplasm intestinal la pacienții în vârsta.
• Afecțiuni ginecologice:
a) Inflamația pelvisului poate prezenta simptome și semne nediferențiabile de
apendicita acută. Dar pot fi deosebite totuși pe baza unor criterii clinico-biologice.
Sensibilitatea la mobilizarea cervixului, leucoreea întăresc suspiciunea de boală inflamatorie a
pelvisului.
• Sarcina ectopică
c) Chisturile ovariene pot cauza dureri acute prin distensie sau ruptură.
d) Torsiunea de ovar - inflamația ce însoțește un ovar poate fi palpată adesea prin
examinare pelviană bimanuală.
e) Ruptura sarcinii ectopice sau de folicul ovarian la adolescente poate simula toate
stadiile apendicitei acute, începând cu durere colicativă în fosa iliacă, cu răspândirea durerii și
sensibilității dureroase pe măsură ce sângele diseminează în cavitatea peritoneală.
• Afecțiuni urologice:
a) Pielonefrita - produce febra înaltă, durere și sensibilitate în unghiul costovertebral.
Diagnosticul se confirmă printr-un examen sumar de urină.
b) Colicile ureterale - calculii renali pot cauza durere în flanc, cu iradiere către
rădăcina coapsei dar sensibilitatea este puțin localizată. Hematuria sugerează diagnosticul care
este confirmat de pielografia intravenoasă.
Ca o regulă generală, în dreapta, sensibilitatea dureroasă este mai difuză și colonul
implicat se poate manifesta ca o tumoră localizată la examenul clinic.
Colecistita acută se asociază cu durerea la palparea punctului colecistic și pozitivarea
manevrei lui Murphy în majoritatea cazurilor. Un ușor icter și o masă palpabilă în regiunea
vezicii biliare sugerează de asemenea o colecistită acută.

Explorări paraclinice
- Hemoleucograma - evidențiază o hiperleucocitoză globală între 10.000-15.000/mm
cu preponderență P.M.N. Leucocitoza de 20.000/mm 3 sugerează formarea de abcese
periapendicular sau perforație cu peritonită. Leucocitoza nu este esențiala pentru diagnosticul
de apendicită ci doar semnificativă, ea putând fi întâlnită în multe situații de abdomen acut.

19
Leucocitoza normală se întâlnește la 20-30% din pacienți și drept urmare ea nu autorizează
expectativa dacă semnele clinice sunt evocatoare pentru apendicita acută.
- Examinarea sedimentului urinar trebuie să fie sistematică. Când apendicele inflamat
este în contact cu ureterul sau vezica urinară se întâlnește piurie sau hematurie microscopică
discretă. Dacă sunt abundente, originea durerilor este sigur urinară. În sediment pot fi găsiți
un număr semnificativ de germeni în caz de infecții urinare sau genitale.
- Radiografia abdominală simplă poate pune în evidență un apendicolit la 1/3 din copii
și 1/5 din adulții cu apendicită. Asocierea dintre durerea abdominală localizată și apendicolit
este factor predictiv pentru apendicita acută la peste 90% din pacienți.
- Ecografia abdominală este de mare importanță la femeile de vârsta concepției și
la copii, deoarece poate pune în evidență alte cauze ale durerii abdominale.
Datele asociate cu apendicita acută includ:
• îngroșarea peretelui apendicelui peste 8-10 mm;
• distensia lumenului;
• lipsa compresibilității;
• formarea abcesului;
• lichid liber intraperitoneal.
• distensia apendicelui;
• îngroşarea peretelui;
• desinficarea inflamatorie a țesuturilor înconjurătoare;
• flegmon sau abces pericecal;
• colecție aerică în cadranul inferior drept care semnalează perforația.
- Clisma baritată trebuie considerată când tomografia sau ecografia nu sunt de ajutor
pentru diagnostic, dar trebuie evitată la pacienții cu colite toxice. Permite evaluarea prezenței
lumenului apendicular, examinarea peretelui colonului pentru efect de masă, diagnosticul
afecțiunilor colonului drept și ileonului terminal care pot simula apendicita acută. Dacă
substanța de contrast umple apendicele este puțin probabilă apendicita acută.

Evolutie şi complicaţii
Sub acțiunea tratamentului medical, repausului, regimului alimentar în formele
catarale ale apendicitei acute, procesul inflamator poate ceda treptat, trecând într-o formă
cronică, în celelalte forme, cu tot tratamentul medical, boala are o evoluție progresivă, dând o
serie de complicații: plastron, abces, peritonita și ocluzie.

20
 A) Plastronul apendicular – reprezintă reacția peritioneală locală, blocând extinderea
infecției în cavitatea peritoneală. În fosa iliacă dreaptă apare o tumoră care este relativ în
dimensiuni mici, ajungând de mărimea unui pumn; această tumoră dă senzația că dublează
peretele abdominal, făcând corp comun cu el. Alungita vertical este dură, dureroasă, netă cu
limite nete. Din punct de vedere clinic plastronul apendicular se caracterizează prin debut de
colică apendiculară care cedează spontan sau trece neobservată de bolnav, în special la
bătrâni, vărsăturile dispar, pulsul și temperatura scad, fosa iliacă dreaptă redevine
nedureroasă. După 4-7 zile de la colica inițială reapare suferința în fosa iliacă dreaptă, iar la
palpare se evidențiază o tumoră. Plastromul apendicular nu se agravează de urgență sub
influența tratamentului medical local și general, blocul apendicular poate să dispară în 15-20
de zile. În această situație bolnavul se externează cu indicația de apendictomie după 6-8
săptămâni.
B) Abcesul apendicular – este complicația unei apendicite perforate, este o peritonită
localizată. Construirea abcesului trece prin două stadii:
Stadiul presupurativ - este pur inflamator caracterizat prin apariția puroiului, cu bacili
coli. Cauzele favorizante sunt reprezentate de:
- prezența aderențelor secundare crizelor anterioare;
- caracterul subacut al infecției;
- sediul retrocecal al apendicelui;
- diagnosticul tardiv;
Abcesul apendicular poate fi descoperit în două cazuri:
- după o criză de apendicită acută atipică urmată de o fază de acalmie, iar la 3-4 zile
se formează o supurație localizată;
- după o criză de apendicită acută aparent banală și se constată intraoperator un
apendice perforat cu puroi.
În stadiul supurativ tabloul clinic este diferit:
• semne generale (caracteristice supurației localizate): curba termică oscilantă,
transpirații, frisoane, stare generală alterată, curba leucocitelor ascendentă;
• semne locale - durere vie în fosa iliacă dreaptă.
În lipsa unui tratament adecvat, abcesul poate genera o serie de complicații:
• complicații locale: abcesul să adere la peretele abdominal determinând o fistulă,
poate să fistulizeze în rect sau vezica biliară, în cavitatea peritoneală și determină
peritonita generală;

21
 • complicații generale: septicemie, septicopiemie cu multiple metastaze, abcese
hepatice, abcese pulmonare.

Abcesul descris cu localizare în fosa iliacă dreaptă are o frecvență mică comparativ cu
abcesele apendiculare secundare infecției apendicelui care prin localizarea lor, evoluează fără
semne abdominale obiective, întârzie diagnosticul și favorizează formarea abcesului.
În funcție de topografie abcesul apendicular prezintă o serie de particularități chimice.
Abcesul apendicular pelvin este localizat în fundul de sac Douglas. La semnele de supurație
profundă se asociază semne vezicale (retenție de urină).
Abcesul retrocecal este situat în regiunea retrocecală. Această formă de apendicită e
adeseori recunoscută abia în stadiul de abces, când la semnele de supurație profundă se
adaugă și semne de localizare ca: durere lombară joasă, nevralgii cerebrale. Prin palparea
fosei renale, bolnavul stând în decubit lateral stâng se percepe deasupra crestei iliace drepte o
durere și o colecție profundă.
Diagnosticul diferențial al abceselor apendiculare ridică probleme. Diagnosticul
diferențial se face cu:
• cancerul de cec și abces perineoplazic. Antecedentele trebuie să sugereze
necesitatea irigografiei care va preciza diagnosticul;
• flegmon pionefritic.
C) Peritonitele apendiculare
Peritonita apendiculară poate constitui modul de debut al unei apendicite acute
(peritonite apendiculare primitive) sau apare ca o complicație a unei apendicite acute

22
(peritonita secundară în doi timpi) sau a unui abces apendicular (peritonita secundară în trei
timpi).
Peritonita în doi timpi se produce prin difuziunea sau prin perforația apendicelui.
Peritonita prin „difuziune" prezintă următorul tablou clinic:
Bolnavul a avut în urmă cu mai multe zile o colică apendiculară (primul timp) a cărei
simptomatologie s-a agravat însoțită de vărsături frecvente, febra se ridică, tranzitul intestinal
întârziat, pulsul în discordanță cu temperatura, leucocitoza. La inspecție abdomenul
meteorizat.
Timpul doi corespunde perforației apendicelui în peritoneul liber, adesea declanșată de
o clismă sau un purgativ. Debutul este brutal cu dureri în fosa iliacă dreaptă și alterarea stării
generale.

Peritonita în trei timpi

Primul timp este reprezentat de colica apendiculară care nu atrage atenția, pentru că
evoluează subacut.
În al doilea timp se constituie abcesul apendicular.
În al treilea timp, abcesul perforează în cavitatea peritoneală și produce peritonita
generalizată.

Forme clinice
Există mai multe forme de peritonită apendiculară în funcție de unele particularități
simptomatice, topografice, evolutive, etiologice. Forma simptomatică: forma ocluzivă mai
frecventă la bătrâni;
Forma topografică: peritonita generalizată este frecventă ca o complicație a apendicitei
acute din fosa iliacă dreaptă și mezencetalică peritonita localizată este mai frecvent
complicația apendicitei pelvine și retrocecală;
Forma evolutivă: în prezent domină formele mascate, forme în care peritonita nu mai
poate fi rezolvată decât chirurgical.
Forma etiologică:
• peritonitele la copil sunt mai frecvente și mai grave din cauza rapidității leziunilor
la vârste mici;
• peritonitele la gravide sunt foarte severe; diagnosticul se stabilește foarte greu
deoarece lipsește contractura abdominală.
D) Ocluziile apendiculare

23
 Apendicita este o cauză destul de frecventă de ocluzie intestinală. Mecanismul ocluziei
este foarte variat:
- mecanic - prin strangularea unei anșe intestinale,
- mixt - prin aglutinarea anșelor intestinului subțire în jurul focarului apendicular.
Cauza ocluziei este de asemenea variată:
• apendicitele pot fi factori de strangulare mai ales dacă vârful este fixat;
• leziunile periapendiculare sunt de asemenea răspunzătoare de bride inflamatorii
precoce, abces apendicular, care determină ocluzia prin aglutinarea anșelor.
Apendicita acută mezocolică este tipul apendicitei ocluzive. Există mai multe forme
clinice în funcție de particularitățile simptomatice, topografice, etiologice:
- forme simptomatice: în unele cazuri apendicita acută determină ocluzia, care
poate fi mecanică sau paralitică (apendicita mezocolică). În alte cazuri apendicita
apare tardiv, consecutive peritonitei;
- forme topografice: ocluzie complicată mai frecventă datorită rapidității difuziunii
leziunilor la peritoneu. La bătrâni frecvența acestor complicații se explică prin
întârzierea diagnosticului, ajungându-se la stadiul de abces.

Prognostic
Aceasta depinde de stabilirea corectă a diagnosticului, de stadiul evolutiv al leziunilor,
de reactivitatea organismului, de momentul intervenției chirurgicale și corectitudinea tehnicii
chirurgicale.
Apendicectomia efectuată în primele ore de la debutul crizei este ușor suportată de
bolnav și are o evoluție bună.

Tratament
Tratamentul chirurgical constă în apendicectomie (extirparea apendicelui) și se
execută cu caracter de urgență imediat după stabilirea diagnosticului de apendicită acută.
Apendicectomia se poate face prin abord laparoscopic (de preferat datorită multiplelor
avantaje) sau clasic.
a) Apendicectomia prin abord laparoscopic
După ce pacientul este anesteziat (anestezie generală), chirurgul începe operația prin
realizarea a trei miniincizii la nivelul abdomenului, se realizează pneumoperitoneul (se
introduce CO2 în caviatea abdominală pentru o vizualizare bună și pentru a avea camera de
lucru), se introduc instrumentele de lucru și un laparoscop (un instrument care are o cameră

24
video și o sursă de lumină). Se evidențiază apendicul inflamat, se taie și se introduce într-o
pungă sterilă după care se extrage din cavitatea abdominală. În continuare chirurgul
inspectează zona în care a fost apendicul pentru a se asigura că nu există complicații, se
întrerupe gazul care a creat pneumoperitoneul, se scot instrumentele, iar miniinciziile sunt
suturate, de obicei cu fire resorbabile.

Indicații pentru abord laparoscopic - persoane supraponderale

- persoane de sex feminin, la vârsta fertilă pentru a exclude intraopeator o patologie
genitală (chist ovarian, inflamații ale trompelor uterine, etc).

b) Apendicectomia prin abord clasic

După ce pacientul este anesteziat (anestezie rahidiană), chirurgul începe operația prin
realizarea unei incizii la nivelul abdomenului, în partea dreaptă, de câțiva cm, după care se
pătrunde în vaitatea abdominală. Se evidențiază apendicul inflamat, se taie și se extrage din
cavitatea abdominală. În continuare chirurgul inspectează zona în care a fost apendicul pentru
a se asigura că nu există complicații, iar incizia este suturată, de obicei cu fire resorbabile,
pentru un rezultat estetic mai bun.

25
Tehnica:
1. Incizia – se pot face mai multe tipuri de incizii:
• incizia Roux
• incizia MacBurney
• incizia Schuller
• incizia Jalaguier
• incizia mediană subombilicală (în peritonitele apendiculare, accidente intraoperatorii
ce nu pot fi rezolvate prin inciziile clasice)
• incizia Pfenenstein (în apendicote însoțite de patologie ginecologică).

Incizia Roux – paralelă cu arcada crurală, la 2 cm deasupra acesteia, centrată pe spina iliaca
anterosuperioară.
Incizia MacBurney – pe linia apinoombilicală, la unirea 1/3 extern cu 2/3 intern.
Incizia Jalaguier – incizie de 4 cm, verticală, plasată pe linia spinoombilicală, puțin mai intern
de marginea laterală a dreptului abdominal.

26
 Incizia Schuller – verticală, asemănătoare cu Jalaguier, în afara marginii dreptului
abdominal, fără a deschide teaca aces

27
 CAPITOLUL III

Rolul asistentului medical în efectuarea investigaţiilor specifice apendicitei

Rolul asistentului medical în efectuarea examenului clinic

Sarcinile asistentei medicale în pregătirea şi asigurarea unui examen clinic medical

sunt următoarele:
• pregătirea psihică a bolnavului;
• adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
• dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;
• aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examinărilor;
• asigurarea iluminării necesare la examinările cavităţilor naturale;
• deservirea medicului cu instrumente;
• ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală;
• aşezarea bolnavului în pat după examinare şi facerea patului;

Pregătirea psihică a bolnavului:

Atitudinea ei faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta; crearea
climatului favorabil, atitudinea apropiată constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri
psihice.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenta medicală trebuie să lămurească
bolnavul asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să reducă la minimum
durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde încrederea în noi.

Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar:

Pentru examenul clinic medical, asistenta medicală pregăteşte următoarele:

28
 • stetoscopul;
• mănuşi sterile de cauciuc;
• un termometru;
• o tăviţă renală;
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea lor de funcţiune, apoi vor fi
aşezate pe o tavă medicală.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţa oricărei examinări, însă dezvelirea
parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea cămăşii la gâtul bolnavului nu
trebuie practicată căci aceasta poate ascunde o serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria de spital.
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe pentru a nu
provoca dureri.
Anamneza - este metoda prin care asistentul va obține date de la pacient (anturaj sau
aparținători) cu privire la starea de sănătate și de boală, precum și mediul ambiental în care
evoluează acesta.
Asistenta va permite pacientului să-și exprime suferințele și îl va asculta fără să îl
întrerupă, apoi va adresa întrebări (închise și deschise) și în tot acest timp va observa
pacientul, va afla datele biografice a pacientului (vârsta, sexul, locul nașterii, condiții de viață
și muncă), motivele internării (2-3 simptome de ordin general sau local), APF (antecedente
personale fiziologice) se face la femei și se va urmări: menarhă, succesiune și durata ciclului
menstrual, durata fluxului, numărul de nașteri și de avorturi, tulburări ale ciclului menstrual și
menopauză.
APP (antecedente personale patologice) va urmări: boli infecțioase și boli organice.
AHD (antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude de gr. I, decesul
rudelor la vârste tinere, boli ereditatre, boli determinate de coabitare. Iar la final se va încheia
cu întrebări legate de condițiile de viață și muncă.

Examenul clinic general constă în:

Inspecţia:
Este cea mai veche metodă cu valoare diagnostică, prin aprecierea dintr-o privire a
unor particularităţi morfofiziologice şi psihice ale bolnavului.

29
 Examinarea începe prin luarea anamnezei. Astfel inspecţia generală se va face în decubit
dorsal.
Medicul aşezat în faţa bolnavului, la lumină naturală, dacă se poate inspectează zona
afectată de traumatisme, zona fiind dezbrăcată. Bolnavul este ferit de răceală, astfel că
examinarea se va face într-o cameră încălzită, în jur de 20 de grade, cu geamuri închise.

Palparea:
Dă informaţii despre volum, suprafaţă, sensibilitate şi consistenţă. Asistenta dezbracă
pacientul, îl aşează în decubit dorsal, dezbrăcat. Medicul cu privirea spre bolnav, pentru a-i
observa mimica şi având mâinile calde, palpează bolnavul stând în dreapta sa.
Percuţia:
Tehnica: degetul mijlociu de la mâna stângă se aplică intim pe teritoriul de percutat,
iar cu degetul mijlociu de la mâna dreaptă flectat se loveşte perpendicular falanga medie a
degetului mijlociu stâng de două, trei ori:
Sunet sonor: - sunet timpanic - sunet netimpanic
Sunet mat: - intensitate mică, tonalitate ridicată; se obţine la percuţia muşchilor.

În urma examenului somatic sunt observate şi consemnate:

• aspectul general al pacientului;
• culoarea tegumentelor;
• greutatea şi înălţimea;
• starea de conştienţă;
• starea vaselor, a muşchilor:
• posibilitatea de mobilizare şi autoservire.

Recoltarea de produse biologice prin puncţie venoasă

Obiectivele procedurii
Crearea accesului la o venă pentru:
- recoltare de sânge în siguranţă pentru examene de laborator
- extragerea unei cantităţi de sânge
- introducerea medicamentelor în circulaţia venoasă

30
Pregătirea materialelor
• Garou;
• Mănuşi de unică folosinţă;
• Seringi, ace, o canulă Buterfly (fluturaş), sistem vacutainer (după scop);
• Tampon;
• Alcool;
• Muşama, aleză;
• Etichetă;
• Eprubete;
• Bandă adezivă non alergică;
• Formulare pentru laborator;
• Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
• Recipient pentru colectarea materialelor;
Pregătirea pacientului
Se verifică indicaţia medicului privind scopul puncţiei venoase.
a) Psihică:
• Se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
• Se explică pacientului cum poate participa la procedură, anunţându-l că e puţin
dureroasă, în funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient);
• Se încurajează pacientul pentru a reduce anxietatea;
• Se întreabă dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin, transpiraţie, stare
de greaţă, vărsătură;
• Se obţine consimţământul informat;

b) Fizică:
- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul
puncţiei (decubit dorsal);
- Se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul;

31
Efectuarea tehnicii:
• Se identifică pacientul;
• Se spală mâinile şi îmbrăcăm mănuşile pentru a preveni contaminarea;
• Se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica cotului,
mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
• Se pune muşamaua sub braţul pacientului;
• Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului fiind
direcţionate departe de zona de puncţie;
• Se palpează vena;
• Se verifică prezenţa pulsului distal, radial;
• Se montează seringa şi se ataşează acul;
• Se recomandă pacientului să strângă pumnul;
• Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare se încearcă următoarea
tehnică:
a) Pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
b) Se dă drumul la garou şi se roagă pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii pentru
a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe venă pentru a deveni mai vizibilă;
c) Se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15
minute;

32
 - Se dezinfectează tegumentul (cu un tampon cu alcool), folosind mişcări circulare de la
centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea potenţialei flore de pe piele în
interiorul vaselor pe perioada efectuării procedurii;
- Se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se
întinde pielea dreaptă pe venă;
- Se ţine acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce la un unghi de 10-30°,
deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică;
- Se urmăreşte cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi cu
acul în venă 1-2 cm;
- În cazul recoltării se continuă puncţia conform obiectivului;
- Se aspiră sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea analizelor indicate de
medic);
- Dacă curgerea sângelui este rapidă se dezleagă garoul pentru a preveni staza şi
hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele testelor de laborator;
- Dacă curgerea sângelui este lentă, nu se dezleagă garoul decât înainte de a retrage acul
cu seringa cu sânge (dacă tehnica nu impune altfel);
- Se plasează un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor se retrage acul cu seringa;
- Se aplică o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3 minute sau până se
opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în ţesuturile din jur, cu cauzarea
hematomului;
- După oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon;
- Se transferă sângele din seringă în eprubete, după ce s-a detaşat acul de la seringă;
- Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele bolnavului, proba
recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator;

Îngrijirea pacientului
• Se aşează pacientul în poziţie comodă;
• Se observă faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi se măsoară pulsul;
• Se întreabă pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;
• Se verifică şi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat un hematom;
• Pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ;

Reorganizarea locului de muncă

• Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale;

33
 • Se îndepărtează mănuşile;
• Se spală mâinile;

Notarea procedurii
Notarea procedurii în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
• Data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la laborator;
• Orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului;
• Se specifică ce probe s-au recoltat, când au fost trimise la laborator;

Rezultate nedorite
• Leşinul, starea de greaţă sau vomă: se anunţă medicul;
• Anxietatea: se discută cu pacientul şi se încurajează;
• Refuzul pacientului privind puncţia venoasă: se anunţă medicul;
• Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur;
• Hematomul:
• Hemoliza sângelui recoltat: se repetă recoltarea cu acordul pacientului.
Examenele de laborator curente sunt obligatorii înaintea oricărei intervenţii
chirurgicale pentru completarea examenului clinic şi aprecierea stării de sănătate.
Acestea sunt:
• hemoleucograma, glicemia
• timp de coagulare, timp de sângerare
• grup sanguin şi Rh
• examenul sumar al urinii
Pentru întregirea investigaţiilor şi în cazul operaţiilor mai mari se efectuează
următoarele examene:
• uree sanguină, probe hepatice
• proteinemia, colesterol
• VSH, EAB.

Rolul asistentului medical în efectuarea examenelor cu ultrasunete (echografia)

Obiective
• Vizualizarea în timp real a organelor abdominale (artera aortă abdominală, ficat,
vezică şi canalele biliare, pancreasul, rinichii, ureterele, vezica urinară);

34
 • Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, structurii, poziţiei;
• Evaluarea structurilor inaccesibile sau slab vizualizate prin alte tipuri de examene
(examene radiologice);
• Evidenţierea prezenţei, vârstei şi ritmului de creştere a sarcinii, sarcini multiple,
malformaţii fetale sau alte anomalii;
• Monitorizarea terapeutică.

Pregătirea materialelor
• Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
• Prosop textil sau din hârtie;
• Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când examenul se face ambulator).

Pregătirea pacientului
a) Psihică:
• Se informează asupra necesităţii şi inofensivităţii examenului;
• Se prezintă avantajele şi dezavantajele.

Avantaje:
• Nu prezintă risc de radiaţii;
• Pregătirea pentru examen este minimă;
• Nu are influenţă nocivă asupra fătului în caz de sarcină;
• Nu este necesară spitalizarea;
• Nu necesită substanţe de contrast cu iod;
• Se poate repeta fără riscuri.

Dezavantaje:
• Nu pot fi evaluate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
• La pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate, s-ar putea să fie necesară repetarea
examenului;
• Se comunică durata examinării;
• Se explică tehnica procedurii şi modul de colaborare, folosirea gelului, păstrarea
poziţiei;
• Se obţin informaţii despre eventuale alergii la latex;

35
 • Se obţine consimţământul informat.

b) Fizică:
- Se iau măsuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se interpun în faţa
fluxului undelor ultrasonice;
- Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje; (Examenul nu se poate face,
fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră);
- Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează plaga;
- Se iau măsuri în cazul examinării copiilor pentru a sta liniştiţi, la nevoie se sedează;
- Unele examene necesită post alimentar (echografia vezicii biliare, echografia
transesofagiană);
- Examenele radiologice cu bariu se fac după efectuarea echografiei pentru a nu influenţa
imaginea;
- Pentru echografia pelvină, vezica urinară trebuie să fie plină;
- În cazul echogafiei Doppler nu se fumează;
- Este necesară sedarea preprocedurală în echocardiografia transesofagiană în care se
efectuează şi teste de coagulare.

Participarea la efectuarea procedurii

• Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
• Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în funcţie de organul
examinat;
• Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului;
• Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între transductor şi
tegument, la nevoie se mai aplică gel;
• Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări digitale;
• Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării;
• Se transportă la salon.

36
Îngrijirea pacientului
• Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi ambulator;
• Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de afecţiunea pentru
care este spitalizat;
• Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în ecografia transvaginală
şi în echografia de prostată şi rect.

Reorganizarea locului de muncă

- Foaia de observaţie a pacientului se aşează în dosar.

Notarea procedurii
• Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se completează în
buletinul de examen;
• Se notează examenul în planul de îngrijire şi dacă este necesară repetarea acestuia (la
cât timp).

Rezultate nedorite:
- Imagini neconcludente în echografia abdominală dacă s-au făcut examinări cu bariu sau
există gaze, zone hipo sau hiperecogene, modificări de formă, volum, poziţie.

37
Apendice inflamat

38
 CAPITOLUL IV

Acordarea îngrijirilor specifice bolnavului cu apendicectomie

Asigurarea condițiilor de mediu

Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare care să le
asigure bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică. Secţiile cu paturi, cu
ceea ce intra în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă un aspect plăcut. Salonul
bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de igienă cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau sud-vest.
Paturile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii, dau posibilitatea
respectării cubajului indicat de normele de igienă (30-40 metri pătraţi pentru un bolnav).

Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavului, după
tratamente, vizita medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul. Pentru
confortul olfactiv se vor pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu
să se facă, pentru că o atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puţin ¼
din suprafaţa salonului. Lumina solară are şi rol de a distruge agenţii patogeni, dar uneori
trebuie redusă cu ajutorul stolurilor pentru a favoriza repaosul bolnavului. Lumina artificială
indirectă, difuză contribuie la starea de confort a bolnavilor.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează continuu cu
termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o temperatură de 18-19 ºC şi
în saloanele de copii 20-23 ºC.
Liniștea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi, pentru că
pacientul poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor terapeutic foarte
important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel obişnuit.

39
Asigurarea igienei
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul și igiena bolnavului.
Constă în menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și în prevenirea apariției
leziunilor cutanate, fiind o condiție esențială a vindecări.
Toaleta pacientului poate fi:
• zilnică pe regiuni;
• săptămânală sau baia generală

În funcție de starea pacientului acesta poate fi:

• independent
• dependent
• parţial dependent

Obiective :
● îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos descuamat și impregnat cu
secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, amestecată cu praf, alimente, resturi de dejecții și
alte substanțe străine, care aderă la piele;
• deschiderea orificilor de escreție ale glandelor pielii;
• înviorarea circulației cutanate și a întregului organism;
• producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea anticorpilor;
• liniștirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort;
• se verifică temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului;
• se evită curenți de aer prin închiderea geamurilor și a ușilor
• se izolează bolnavul de anturajul său;
• se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei a
patului și a bolnavului pentru a preveni escarele;
• bolnavul va fi dezbrăcat complet și se va acoperi cu cearceaf și pătură;
• se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;

40
 • se stoarce corect buretele sau mănușa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat sau pe
bolnav;
• se săpunește și se clătește cu o mâna fermă, fără brutalitate pentru a favoriza
circulația
sanguină;
• apa caldă trebuie să fie din abundentă, schimbată ori de câte ori este nevoie, fără a
se lăsa săpunul în apă;
• se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini și în spațiile interdigitale, la coate și axile;
• se imobilizează articulațiile în toată amplitudinea lor și se masează zonele
predispuse escarelor;
• ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;
• se mută mușamaua și aleza de protecție în funcție de regiunea pe care o spălăm.

Etapele toaletei:
Se va respecta următoarea succesiune:
- se începe cu fața, gâtul și urechile; apoi brațele și mâinile, partea anterioară a
toracelui, abdomen, fața anterioară a coapselor;
- se așează bolnavul în decubit lateral și se spală spatele, fesele și fața posterioară a
coapselor, din nou în decubit dorsal;
- se spală gambele și picioarele, organele genitale externe, toaleta cavități bucale.

Alimentatia pacientului

Alimentaţia activă
• se efectuează curățenie desăvârșită în sala de mese și se aerisește;
• se aranjează estetic pe mese mici tacâmuri, paharele, cana cu apă, șervețele, flori,
numărul regimului;
• se creează o atmosferă cât mai intimă;
• se anunță bolnavii să vină la masă;
• se invită să se spele pe mâini.

41
Alimentarea la pat
• se pregătește salonul ca pentru alimentarea în salon la masă;
• se așează pacientul în poziție confortabilă, semișezând sau șezând cu ajutoul
rezematorului de pat sau cu perne;
• se protejează lenjeria de pat cu mușama;
• se adaptează masa specială la pat acoperită cu fața de masă, se așează pe genunchii
pacientului peste pătura acoperită cu aleză;
• se așează în jurul gâtului un prosop;
• asistenta îmbracă halatul de protecție;
• se spală pe mâini și servește masa.

Alimentaţia pasivă
● se așează pacientul în pozitie semișezând cu ajutorul rezematorului de pat sau în
decubit dorsal cu capul ușor ridicat și aplecat înainte pentru a ușura deglutiția;
• i se protejează lenjeria cu un prosop curat;
• se aranjează un prosop în jurul gâtului;
• se adaptează măsuța la pat și i se așează mâncarea astfel încât să vadă ce i se
introduce în gură;
• asistenta se așează în dreapta pacientului și îi ridică ușor capul cu perna;
• verifică temperatura alimentelor;
• îi servește supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;
• supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de
deglutiție
ale pacientului;
• este șters la gură, i se aranjează patul;
• se îndepărtează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot contribui la
eventualele escare;
• schimbă lenjeria dacă sa murdărit;
• acoperă pacientul și aerisește salonul;
• strânge vesela și o transportă la oficiu.

Măsurarea funcţiilor vitale

Observarea și măsurarea respirației

42
 Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al
apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
• tipul respiraţiei;
• amplitudinea mişcărilor respiratorii;
• ritmul;
• frecvenţa.
Materiale necesare:
• ceas cu secundar;
• pix cu pastă verde;
• foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
• aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
efectuată;
• plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
• numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
• consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare
linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii);
• unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
• în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei (R = 18 resp/min, amplitudine medie);
• aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla
observare a mişcărilor respiratorii.

Măsurarea pulsului
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
• ritmicitatea;
• frecvenţa;
• amplitudine.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un
plan osos: artera radială, carotidă, temporală, humerală, femurală, poplitee.
Materiale necesare:
• ceas cu secundar;

43
 • pix cu pastă roşie;
• foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
• pregătirea psihică a pacientului;
• asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
• spălarea pe mâini;
• reperarea arterei;
• fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
• exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
• numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
• consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
• unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
• consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului (AV = 82 b/min, puls regulat);

Măsurarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţă
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).

Elemente de evaluat:
• tensiunea arterială sistolică (maximă);
• tensiunea arterială diastolică (minimă).
Materiale necesare:
• aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
• stetoscop biauricular;
• tampon de vată cu alcool;

44
 • pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
• palpatorie;
• ascultătorie.
Intervenţiile asistentului:
• pregătirea psihică a pacientului;
• asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
• spălarea pe mâini;
• se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
• se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară
a manşetei;
• se introduc olivele stetoscopului în urechi (care în prealabil au fost
dezinfectate);
• se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul peri de cauciuc, până la
dispariţia zgomotelor palsatile;
• se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până
când se percepe primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii
arteriale maxime);
• se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru
a fi consemnată;

• se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;

• se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în
momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială
minimă;

45
 • se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de
culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de
mercur;
• se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
• se dezinfectează olivele.

Valori normale:
● la 1-3 ani: T.A. max. 75 - 90 mm Hg - T.A. min. 50-60 mm Hg
• la 4-11 ani: T.A: max. 90-110 mm Hg - T.A. min. 60-65 mm Hg
• la 12-15 ani: T.A: max. 100-120 mm Hg- T.A. min. 60-75 mm Hg
• la adult: T.A: max. 115-140 mmHg- T.A. min. 75-90 mmHg
• la varstnic: T.A: max. >150 mmHg- T.A. min. >90 mm

Intervenții delegate:
- la intervale regulate vom controla hematocritul, rezerva alcalină, pH-ul şi ionograma
sangvină, eventual şi alţi parametri ceruţi de medic, pentru care asistenta va face recoltările
necesare;
- vom supraveghea cu o deosebită atenţie diureza, iar la nevoie se va fixa în vezică
o sondă permanentă;
- în cazul în care bolnavul nu are scaun spontan se vor face zilnic clisme evacuatoare;
- trebuie să recunoaștem cât mai precoce apariţia tromboflebitei;
- de-a lungul venei, pielea devine aprinsă, roşie, mai caldă, sensibilă la palpare, la
care adesea se asociază şi tumefierea regiunilor învecinate, iar în aceste cazuri canula trebuie
mutată într-o altă venă, iar regiunea inflamată se imobilizează şi se tratează cu unguent de
heparină şi comprese reci, schimbate la 3-4 ore;
- de la locul de pătrundere a canulei prin tegumente, precum şi de pe vârful canulei
îndepărtate se vor face însămânţări pe medii de cultură, pentru ca în cazul instalării unei
septicemii de canulă, să avem germenul cauzal şi antibiosensibilitatea acestuia la dispoziţie.
Bolnavul scos din starea de şoc este periclitat să recadă si din acest motiv
supravegherea lui se va continua cu aceeaşi atenţie şi în următoarele zile.

 Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor: Doza de administrare

46
 În funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament sau
toxic.

Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului
internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator.

Prescrierea constă în:

• numele medicamentului;
• concentraţie şi cantităţi;
• doza unică sau pe 24 h;
• mod de administrare;
• orarul administrărilor;
- administrare în raport cu servitul meselor.

Administrarea medicamentelor

Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:

• medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv
• doza corectă de administrare;
• acţiunea farmacologică a medicamentelor;
• frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
• efectul ce trebuie obţinut;
• contraindicaţiile şi efectele secundare;
• interacţiunea dintre medicamente.

Asistenta medicală verifică şi identifică:

• calitatea medicamentelor;
• integritatea medicamentelor;
• culoarea medicamentelor;
• decolorarea sau supracolorarea;
• sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
• lichefierea medicamentelor solide;
• opalescenţa soluţiilor.

47
Asistenta medicală respectă:
• calea de administrat prescrisă de medic;
• dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
• incompatibilitatea de medicament;
• administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
• ordinea de administrare a medicamentelor
• servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

Asistenta medicală informează şi anunţă:

- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de administrare,
cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
• medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare
a medicamentelor.
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă,
asepsie, dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere şi control a
infecţiilor nozocomiale sau intraspitaliceşti.

Efectuarea injecţiei intramusculare

Pentru efectuarea injecţiei intramusculare se utilizează seringi de unică folosinţă sau
seringi obişnuite de tip Recod sau Luer, prevăzute cu ace lungi de 6-8 cm. Acele trebuie să fie
foarte bine ascuţite şi prevăzute cu un vârf lung.
Locul elecţiei îl constituie muşchii voluminosi, lipsiţi de trunchiuri importante de vase
şi nervi, a căror lezare ar putea provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului
sciatic:
- cadranul supero-extern fesier care rezultă din întretăierea unei linii orizontale, care
trece prin marginea superioară a marelui trohanter, până deasupra şanţului interfesier, cu alta
vertical perpendiculară pe mijlocul celei orizontale;
- când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy
(punctul Smirnov situat la un lat de deget deasupra şi înapoia marelui trohanter şi punctul
Barthelmy situat la unirea treimii externe cu cele 2 treimi interne a unei linii care uneşte
splina iliacă antero-superioară cu extremitatea şanţului interfesier);
- când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate face în toată regiunea fesieră,
deasupra liniei de sprijin.

48
Pregătirea injecţiei: materiale:
- seringi sterile cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă
- tampoane sterile din vată
- soluție dezinfectantă alcool - se încarcă seringa.

Pregătirea pacientului:
• se informează pacientul
• se recomandă să relaxeze musculatura
- se ajută să se aşeze comod în poziţie de decubit ventral,decubit lateral,
ortostatism, şezândă (pacienţii dispneici)
- se dezbracă regiunea.

Executarea injecţiei:
- asistenta îşi spală mâinele cu apă şi săpun;
- dezinfectează locul injecţiei
- se întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi se înţeapă perpendicular
pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringa
- se verifică poziţia acului prin aspirare - se injectează lent soluţia
- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
- se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizând resorbţia.

Îngrijirea ulterioară a pacientului:

- se aşează pacientul în poziţie comodă, rămânând în repaos fizic 5-10 minute.

Incidente şi accidente:
- durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale - paralizia
prin lezarea nervului sciatic
- hematom prin lezarea unui vas
- ruperea acului
- supuraţie septică
- embolie prin injectarea accidental într-un vas a soluţiilor uleioase.

49
Intervenţii:
- retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă
- se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei
- extragerea manuală sau chirurgicală
- se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa
musculară
- se previne prin verificarea poziţiei acului.

Efectuarea pansamentului plăgii operate:

În sens strict, pansamentul chirurgical este actul prin care se realizează şi se menţine
asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării ei.
În sens larg, pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizează
protecţia unui ţesut sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi.
Pentru a efectua un pansament chirurgical sunt necesare:
• cunoştinţe de asepsie-antisepsie;
• cunoştinţe de mică chirurgie;
• cunoştinţe de biologie a plăgii.

Materiale necesare:
Substanţe antiseptice (rol: să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a tegumentelor din
jur):
• alcool
• tinctură de iod
• apă oxigenată
• cloramină
• betadină

Materiale care realizează protecţia plăgii (proprietăţi generale: să fie uşoare, să nu fie
iritante pentru tegumente, să se poată steriliza, să aibă putere absorbantă, să se opună
pătrunderii germenilor din afară, să realizeze o compresiune elastică a plăgii):
- comprese din tifon (pânză rară de bumbac): capacitate de absorbţie mai mică decât a
vatei;
- vată hidrofilă (bumbac prelucrat şi degresat).

50
 Mijloace de fixare:
• leucoplast (se aplică pe tegument ras şi degresat; este impermeabil pentru aer);
• bandaj (realizează „înfăşarea” chirurgicală).

Instrumentar chirurgical
Tehnica efectuării unui pansament:
• pregătirea medicului pentru pansament (mănuşi sterile, servire de către asistentă cu
instrumentele necesare);
• dezlipirea vechiului pansament, îndepărtarea vechiului pansament (cu blândeţe,
eventual după umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apă oxigenată sau permanganat
de potasiu);
• curăţirea tegumentelor din jurul plăgii, centrifug - tampon de vată sterilă îmbibat cu
eter (pentru degresare);
• dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctură de iod;
• tratamentul plăgii - în funcţie de natura sa şi momentul evoluţiei:
• plăgile operatorii cu evoluţie aseptică: nu necesită tratament special, în afară de
scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;
• plăgi secretante: necesită curăţire (spălare cu jet de soluţie antiseptică, excizie a
ţesuturilor mortificate),
• evacuare a colecţiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de aţă, înţepare a cicatricei
cu un stilet butonat;
• colecţii purulente: deschidere largă, drenare cu tuburi;
• plăgi accidentale: curăţare de resturi vestimentare sau telurice, debridare, regularizare,
lavaj antiseptic, eventual suturare;
• protecţia plăgii: stratul de comprese trebuie să depăşească marginile plăgii, iar
grosimea să nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o bună capilaritate);
• fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, feşi.

Tipuri de pansamente:
• pansament protector: pe plăgi care nu secretă şi nu sunt drenate;
• pansament absorbant: pe plăgi drenate sau secretante;

51
 • pansament compresiv: pe plăgi sângerânde (scop hemostatic), pentru imobilizarea unei
regiuni, pentru reducerea unei cavităţi superficiale după puncţionare; se realizează
fixare cu feşi în cadrul unui bandaj;
• pansament ocluziv: pentru plăgi însoţite de leziuni osoase (acoperire a plăgii cu
comprese şi vată, peste care se aplică un aparat gipsat).
• pansament umed (priessnitz alcoolizat, cloraminat, etc.).

Îngrijirea preoperatorie
Pregătirea generală:
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clismă (dacă nu sunt contra indicaţii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.

Pregătirea locală:
• se curăţă pielea pe regiuni; pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să se producă
mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei);
• se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă eter
pe regiunea perianală);
• se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
• se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.

Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:

• se întrerupe alimentaţia; bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea intervenţiei
chirurgicale;
• îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbaţi) şi
şosete în picioare;
• protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi puse în
noptiera bolnavului;
• bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
• îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor face dificilă
depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul extremităţilor);

52
 • golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează
sondaj vezical;
• se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric
(fenabarbital). Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării sunt
indicate de medicul anestezist.

Îngrijirile postoperatorii
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea completă a
bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se accordă pentru restabilirea funcţiilor organismului,
asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor. Bolnavul operat sub
anestezie generală, trebuie supravegheat cu toată atenţia până la apariţia reflexelor (de
deglutiţie, tuse, faringian şi cornean), până la revenirea completă a stării de conştienţă cât şi în
orele care urmează, de altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor
reflexe.
Postoperator, se are în vedere, urmărirea clinică a bolnavilor gravi, realizându-se astfel
o terapie optimă şi o depistare precoce a complicaţiilor care pot surveni.
Principalii parametri monitorizaţi sunt:
• Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arterială, alura ventriculară,
presiunea venoasă centrală, EKG.
• Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor respiratorii.
• Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, în mililitri pe oră, densitatea urinei,
ureea sangvină si ureea urinară.
• Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrică (cantitate, calitatea).
• Curba febrilă.

Îngrijirea postoperatorie obişnuită constă în:

• poziţia bolnavului în pat - decubit dorsal.
• calmarea durerii postoperatorii - intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă
ascendentă cu maximum în noaptea ce urmează operaţiei, pentru ca apoi să diminueze
progresiv, la 48 de ore postoperatorii.
Analgeticele pe bază de opiacee se folosesc cu prudenţă pentru că deprimă respiraţia,
accentuează pareza postoperatorie şi maschează eventualele complicaţii.

53
54
 Capitolul V

Elaborarea planurilor de îngrijire

CAZUL I

Culegerea datelor
1. Date subiective
NUME: M.L. VÂRSTA: 27 ani
SEX: feminin STARE CIVILĂ: căsătorită
RELIGIE: ortodoxă NAŢIONALITATE: română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: liceul
OCUPAŢIA: funcţionar public
DOMICILIUL: Oarda, jud. Alba
CONDIŢII DE VIAŢĂ: bune, locuieşte cu soţul şi copilul, la casă, ambii sunt
salariaţi.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ: nu consumă alcool, nu ţine regim, consumă o cafea
zilnic.
SEMNE PARTICULARE:
- înălţime: 1,72 cm;
- greutate: 64 kg;
- grup sanguin: 01,RH pozitiv
- nu se ştie alergică la nici un medicament
FUNCŢII VITALE: TA = 130/ 70 mm Hg
P = 96 b/min
R = 23 r/min
T0 = 380 C

FUNCŢII VEGETATIVE:
- apetit – scăzut
- scaun – absent (3 zile)
- diureză- scăzută
55
 - durere în fosa iliacă dreaptă

ANTECEDENTE PERSONALE:
- menarha la 12 ani
- o naştere normală
- flux menstrual la 28 zile, 4 zile, fără dureri

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă boli importante.

2. Date obiective
DATA INTERNĂRII: 12.10.2011
DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută flegmonoasă
MOTIVELE INTERNĂRII:
- greţuri; vărsături;
- febră moderată (380C );
- durere în fosa iliacă dreaptă;
- tahicardie;
- tahipnee;
- cefalee.
ISTORICUL BOLII: Pacienta declară că în urmă cu 5 zile au apărut greţurile şi
vărsăturile, iar de 24 de ore au apărut dureri în fosa iliacă dreaptă.

Examen clinic general:

Stare generală: uşor alterată.
Tegumente și mucoase: normocrome
Țesut musculo-adipos: normal dezvoltat
Sistem osteo-articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, ampliații toracice ample, simetrice.
Murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale. Zgomote cardiace ritmice bine
bătute. Șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară. TA = 130/70
mmHg
P = 96 b/min.

56
 Aparatul digestiv: abdomen suplu, elastic dureros la palparea profundă în fosa iliacă
dreaptă, ușoară apărare musculară în această regiune. Tranzit intestinal absent de trei zile.
Ficat și splină: în limite normale.
Aparatul renal: loje renale libere nedureroase la palpare și percuție. Giordano negativ
bilateral. Micțiuni spontane, urini limpezi, oligurie.
SNC: orientată temporo-spațial. ROT și pupilare prezente.
EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR
Hemoleucograma:
Ht = 39%; Hgb = 11.5 g %; L = 12.400/mm cu neutrofile = 78%
V.S.H = 12mm/1h; Grup sanguin = A II; Rh = POZITIV
Glicemie = 84 mg%; Uree sang = 35g%; T.S. = 2min; T.S. = 6min
Amilazemie = 16 u.i.; Amilazurie = 32 u.i.
Examen sumar de urină: culoare = galben-citrin; aspect = clar; Ph =5,5; D = 1015;
albumina = absent; urobilirogen = ușor crescut; Pigmenți biliari = absent; sediment = foarte
rare epitelii plate, 1-2 leucocite/câmp.

Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen, atenuare posterioară; Colecist: nelocuit; CBP, VP în limite normale;
RD: 12/5 cm, fără ectazii pielocaliceale; RS:11,5/5cm, mici imagini reflectogene în sinusul
inferior ce nu schițează umbra acustică, fără ectazii pielocaliceale; Splina: dimensiuni
normale; Pancreas: mediocorporeal, dimensiuni normale; Vezica urinară: în semirepleție,
fără calculi. Uter și anexe: dimensiuni normale, parțial ecranate de aerocolie; Fără colecții în
Douglas.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală
Electrocardiograma:
Traseu electric normal

Analiza datelor
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
• Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
• Nevoia de a elimina
• Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

57
 • Nevoia de a se odihni și a dormi
• Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
• Nevoie de securitate
Manifestări de dependență:
- Durere în fosa iliacă dreaptă
- Grețuri și vărsături
- Constipație
- Febră
- Tahipnee
- Tahicardie
- Cefalee
Obiective:
- Diminuarea durerii
- Diminuarea vărsăturilor
- Combaterea febrei
- Reducerea anxietății
- Prevenirea complicațiilor

Identificarea problemei în stabilirea obiectivelor

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME EVALUARE

AFECTATE DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Mă prezint pacientei şi asigur ORA 1100
evita anxietăţii un microclimat favorabil
pericolele - Combaterea (temperatura camerei de TA = 125/70
Diagnostic de durerii aproximativ 200C, umiditate, mm Hg
îngrijire: salon aerisit, lenjerie de pat şi de

58
- vulnerabilitate - Prevenirea corp curată). R = 19 r/min
faţă de pericole; complicaţiilor - Port discuţii cu pacienta pentru P = 88 b/min
- durere în zona posibile şi a a înlătura anxietatea şi pentru a-i
inghinală cu iradieri infecţilor mări încrederea în echipa de Pacienta este mai
în membrul inferior ulterioare. îngrijire şi pentru a colabora cu liniştită din
şi hipocondrul drept. aceasta. punct de vedere
- risc potenţial de - Administrez la indicaţia emoţional.
complicaţie medicului Algocalmin f.II, IM;
imediată şi tardivă: Metroclopramid f.I, IM
- peritonita; - Recoltez sânge pentru
- hemoragie investigaţii de laborator în
postoperatorie urgenţă: HLG, grup sanguin şi
- ocluzie intestinală; Rh, VSH, glicemie, uree, examen
- fistule; - sumar de urină; TS, TC;
evisceraţii; Amilazemie, Amilazurie.
- anxietate - La recomandarea medicului
TA = 130/70 mm pregătesc pacienta pentru
Hg efectuarea echografiei
R = 23 r/min abdominale;
P = 96 b/min - Medicul indică intervenţia
chirurgicală.
2) Nevoia de a Reducerea : - Asigur pacientei o poziţie R = 20 r/min
respira şi de a avea - durerii antalgică. P = 88 b/min
o bună circulaţie. - anxietăţii - Discut cu pacienta pentru a-i
- tahipnee - tahicardiei înlătura anxietatea Pacienta
R = 23 resp/min. - polipneei - Aerisesc salonul, păstrez colaborează cu
- anxietate temperatura şi umiditatea echipa de
- tahicardie 96b/min constante în salon. îngrijire.
- durere în fosa - Măsor funcţiile vitale şi le
iliacă dreaptă notez în F.O.
- Pentru reducerea durerii
administrez antalgice la indicația
medicului.

59
3) Nevoia de a se Reducerea - Pregătesc materialele necesare şi
alimenta şi durerii, ajut pacienta în timpul vărsăturilor, - Vărsături = 1
hidrata. vărsăturilor şi susţinând-o în poziţie de decubit - greața s-a
a greţurilor lateral, susţinându-i capul, captez diminuat
Diagnostic de lichidul de vărsătură în tăviţa
îngrijire: renală, patul fiind protejat cu
- inapetenţă muşama şi aleză şi apoi aduc la
- greaţă şi vărsături cunoştinţă medicului.
datorită procesului - administrez la indicația
inflamator medicului Metoclopramid f I i.m.
- Ofer pacientei un pahar cu
soluţie aromată pentru a-şi clăti
gura.
4) Nevoia de a-şi Combaterea - Asigur pacientei condiţii de Temperatura a
păstra tempera- febrei şi microclimat corespunzător. scăzut la 370C.
tura corpului în păstrarea - Aerisesc camera.
limite constante temperaturii în - Lenjeria de corp şi pat curată şi
(normale) limite uscată.
Diagnostic de fiziologice. - Aplic pacientei comprese reci pe
îngrijire: frunte.
- Hipertermie - La indicaţia medicului
Febră moderată administrez IM.Algocalmin f.II.
(380C) tegumente
roşii, umede, calde,
datorită procesului
inflamator.
5) Nevoia de a se Autonomie în - Ajut pacienta să se îmbrace şi Obiectiv parţial
îmbrăca şi satisfacerea să se dezbrace cu lenjerie de realizat
dezbrăca. nevoii spital.
Diagnostic de - Asigur lenjerie de pat curată
îngrijire:
Dificultate de a se
îmbrăca şi dezbrăca,
datorită
60
simptomelor:
- Durere
- Hipertermie
- Anxietate
6) Nevoia de a se - Pacienta să - Creez un mediu adecvat: linişte, Pacienta este
odihni beneficieze de salon aerisit, lenjerie curată. liniştită; are
Diagnostic de un somn - Discut cu pacienta pentru mare încredere
îngrijire corespunzător a-i înlătura anxietatea. în echipa de
Somn întrerupt de calitativ şi îngrijire.
cca 4 ore datorat cantitativ.
următoarelor
simptome:
- Febră
- Durere
- Anxietate
7) Nevoia de a - Combaterea - Deservesc pacienta la pat cu - Diureza este
elimina oliguriei. plosca pentru satisfacerea satisfăcătoare
Diagnostic de - Tranzit nevoilor şi observ cantitatea şi - tegumente
îngrijire: intestinal aspectul eliminărilor, apoi notez uscate,
Eliminare normal. în F.O. normocrome
inadecvată datorită - Igienă - Explic pacientei importanţa - diminuarea
următoarelor satisfăcută. spălării pe măini după senzației de
simptome: satisfacerea nevoii. greață
- Oligurie - Rog pacienta să facă exerciţii - reluarea
( 900ml/24h) de respiraţie profundă pentru tranzitului
- Constipaţie - înlăturarea senzaţiei de greaţă. intestinal
absenţa scaunelor - Reechilibrez hidroelectrolitic
de 3 zile. pacienta, administrând la
- Transpiraţii indicația medicului perfuzie cu
moderate. Ser fiziologic 500 ml și Glucoza
- Greaţă 5% 500 ml
8) Nevoia de a fi - Asigurarea 1. Pregătesc pacienta pentru Pacienta este
curat şi îngrijit aseptizării intervenţia chirurgicală: echilibrată
tegumentelor
61
 Diagnostic de în vederea • Psihic psihic;
îngrijire: Dificultate intervenţiei • Fizic: Acceptă
în satisfacerea chirurgicale. - îndepărtarea pilozităților din intervenţia
nevoii datorită - diminuarea regiunea inghinală și fosa iliacă chirurgicală.
durerii, febrei, anxietății dreaptă până la ombilic Câmpul operator
anxietăţii. - spălare cu apă caldă și săpun este pregătit.
- degresarea tegumentelor TA = 120/70
- badijonare cu tinctura de iod mm Hg.
2. La indicaţia medicului P = 76 b/min.
administrez cu jumătate de oră R = 19 r/min
înainte de intervenție preanestezia
Dormicum f ½ i.m
3. Măsor funcţiile vitale şi le notez
în F.O.
4. Conduc pacienta la sala de
operaţie pentru intervenţia
chirurgicală.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII - ZIUA I POSTOPERATOR

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

AFECTATE AUTONOME DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Port discuţii cu pacienta în - Dureri
evita pericole durerii vederea îngrijirilor programate diminuate
Diagnostic de - Prevenirea - Asigur o poziţie antalgică - Nu prezintă
îngrijire: complicaţiilor pacientei, de decubit dorsal fără complicaţii post
Vulnerabilitatea faţă pernă operatorii
de pericole - Asigur un microclimat TA = 110/70
- Durere (plaga favorabil pacientei mm Hg
operatorie) - Mobilizez pasiv pacienta P = 76 b/ min
- Risc potenţial de - Aerisesc salonul R = 20 r/min
complicaţii imediate - Monitorizez funcţiile vitale
şi tardive:
62
• hemoragie - Pansez plaga operatorie
postoperatorie - Administrez la indicaţia
• evisceraţii medicului antialgice:
• risc pentru Algocalmin f.I, IM şi
infectarea plăgii antibiotice- Ampicilină 1g la 6
operate ore
2) Nevoia de a fi - tegumente şi - Discut cu pacienta în vederea - Pacienta este
curat şi îngrijit mucoase curate conştientizării următoarelor curată şi se
Diagnostic de - pansamente tehnici ce urmează să i le aplic comportă bine cu
îngrijire: sterile corect - Efectuez toaleta parţială a privire la
Incapacitatea de a-şi aplicate pacientei la pat atitudinea faţă de
satisface nevoile de - Efectuez pansarea plăgii îngrijirile
igienă operatorii în condiţii de asepsie igienice
datorită intervenţiei - plaga curata,
chirurgicale pansament
corespunzător
aplicat
3) Nevoia de a se O alimentare şi Port discuţii cu pacienta şi o Pacienta are o
alimenta şi hidrata o hidratare încurajez să consum lichide: toleranţă
Diagnostic de calitativă şi - ceai neîndulcit digestivă bună şi
îngrijire: cantitativă - supă de zarzavat este echilibrată
Dificultate de a se corespunzătoare emoţional
alimenta şi hidrata la o zi după
intervenţia
chirurgicală
4) Nevoia de a Reluarea - Port diverse discuţii cu - Pacienta are
elimina tranzitului pacienta privind importanța si tranzit intestinal
- Diureză normală intestinal necesitatea mobilizării. pentru gaze
(1500ml/24 h) - Ajut pacienta să meargă la - Urinează
- Transpiraţii toaletă pentru normal 1500
moderate satisfacerea nevoii ml/24 h
- Refuză să meargă - Observ şi notez diureza în - Scaun normal.
la toaletă din teama F.O.
de a nu se deschide
63
plaga operatorie
5) Nevoia de a - Pacienta să - Creez un mediu adecvat: Pacienta este mai
dormi şi a se beneficieze de linişte, atenuarea durerii, liniştită, are
odihni. un somn asigurarea unei igiene corporale încredere în
Diagnostic de eficient calitativ corespunzătoare. echipa de
îngrijire: şi cantitativ - Asigur pacienta cu lenjerie de îngrijire şi a
Incapacitatea de a se suficient corp şi pat curată şi dormit o oră în
odihni - Reducerea confortabilă. timpul zilei.
- somn întrerupt durerii - Temperatură şi umiditate
- durere adecvate în salon.
- disconfort - Poziţionez pacienta cât mai
abdominal confortabil.
- Aerisesc salonul.
- Rog pacienta să se relaxeze
citind o revistă sau privind la
televizor
6) Nevoia de a se - Mobilizarea - Ajut pacienta să se deplaseze Pacienta merge
îmbrăca şi activă. şi să facă diverse exerciţii; greu în poziţia
dezbrăca. - Calmarea - Discut cu pacienta pentru a aplicată,
Diagnostic de durerii. lua o poziţie adecvată în pat; menţinându-şi cu
îngrijire: - Independenţă - O determin să înţeleagă că mâna plaga
în satisfacerea imobilitatea este o stare operatorie.
Dificultate în nevoii trecătoare şi că în curând va
efectuarea putea relua mersul normal;
mişcărilor necesare - La indicaţia medicului
îmbrăcării şi administrez antialgice.
dezbrăcării datorită
următoarelor
probleme de
dependență:
- Durere
- Anxietat
7) Nevoia de a-şi - Combaterea - Aerisesc încăperea, asigur Febra se menţine
menţine febrei şi a
64
 temperatura anxietăţii. climat corespunzator la 37,20C
corpului în limitele - încurajez (subfebrilitate)
normale. pacienta,
Diagnostic de - aplic comprese reci pe frunte
îngrijire: pentru a diminua febra.
Hipertermie - Calculez bilanţul ingesta-
- Tegumente roşii, excreta pe 24 h.
uscate şi calde. Administrez, la indicaţia
- Anxietate medicului, tratament antitermic
- Febra de resorbţie şi antiinfecţios: Algocalmin fI
IM şi Ampicilina1g la 6 h.

ZIUA a - II – a – postoperator

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

AFECTATE AUTONOME DELEGATE

1) Nevoia de a evita - Reducerea - Discut cu pacienta, îi asigur o Obiectiv parţial

pericolele. durerii şi a poziţie antalgică realizat.
Diagnostic de riscului
îngrijire. infecţios. - Mobilizez pacienta activ şi TA = 110/60
Vulnerabilitatea faţă pasiv şi asigur un microclimat mm Hg
de pericole. - Diminuarea favorabil (salon aerisit, P = 80 b/min
- Durere anxietăţii. temperatura camerei constantă). R = 19 r/min
- Risc de infectare a
plăgii operatorii. - Măsurarea - Măsor şi notez în F.O. - Dureri
funcţiilor vitale. funcţiile vitale. diminuate.

- Dezinfectez şi pansez plaga - Plagă curată,

operatorie. fără risc de
infecţie, nu
- Administrez la indicaţia prezintă
medicului Algocalmin f.I IM şi complicaţii.

65
 Ampicilina 1g la 6 ore.
2) Nevoia de a fi Pacienta să-şi - Port discuţii cu pacienta - Pacienta
curat şi îngrijit. satisfacă pentru a-i reda încrederea în colaborează, şi-a
Diagnostic de singură nevoile. sine. schimbat în bine
îngrijire. încrederea faţă
Satisfacerea parţială - Urmăresc cu atenţie şi o de sine.
a nevoii. însoţesc la baie unde îşi face
toaleta parţială.
3) Nevoia de a se Reducerea Încurajez pacienta să se Pacienta se
alimenta şi a se dificultăţii de a alimenteze cu ceaiuri, compot, alimentează
hidrata. se alimenta. supă de zarzavat sau alte eficient; nu
Diagnostic de alimente uşoare ca: iaurt, prezintă
îngrijire. brânză de vaci. probleme.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata.
4) Nevoia de a Pacienta să - Discut cu pacienta în vederea Diureză
elimina. prezinte o satisfacerii nevoii. normală;
Diagnostic de diureză în - O însoţesc la baie. 1500ml/24 ore;
îngrijire. limite - Observ şi notez diureza în nevoie
Dificultate în a se fiziologice. F.O. satisfăcută.
alimenta şi a se
hidrata.
5) Nevoia de a - Reducerea - Încurajez pacienta la o Pacienta are un
dormi şi a se durerii şi plimbare în curtea spitalului, să somn liniştit,
odihni. asigurarea unui respire aer curat. suficient din
Diagnostic de somn calitativ - Asigur aerisirea salonului şi punct de vedere
îngrijire. şi cantitativ schimbarea lenjeriei de corp şi cantitativ.
Nevoia parţial normal. pat.
satisfăcută datorită - Asigur liniştea în salon.
durerii
6) Nevoia de a se - Redarea - Discut şi încurajez pacienta în Pacienta
îmbrăca şi a se autonomiei în vederea efectuării mişcărilor colaborează; are
satisfacerea autonomie în
66
 dezbrăca. nevoii. necesare la îmbrăcat. satisfacerea
Diagnostic de nevoii.
îngrijire. - Ajut pacienta să facă exerciţii
Dificultate în de mişcare la început prin
efectuarea salon, apoi prin parcul
mişcărilor necesare, spitalului.
datorită durerii.
7) Nevoia de a se Pacienta să Ajut pacienta să depăşească Pacienta
recrea. prezinte o stare momentul dificil în care se află colaborează, se
Diagnostic de de bună prin: ieşirea la plimbare 20-30 simte mai bine,
îngrijire. dispoziţie şi să min. pe zi, planificarea de este echilibrată.
Neplăcerea de a fie interesată de activităţi recreative care să îi
efectua activităţi efectuarea crească buna dispoziţie.
recreative. diverselor
Lipsă de interes activităţi
pentru diverse recreative.
activităţi.

ZIUA a - III – a – postoperator

NEVOI OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

AFECTATE AUTONOME DELEGATE

67
1) Nevoia de a evita - Reducerea - Asigur un microclimat
pericolele. durerii şi a favorabil, salon aerisit, lenjerie Obiectiv parţial
Diagnostic de riscului curată realizat.
îngrijire. infecţios. - Efectuez toaleta plăgii în
Vulnerabilitatea faţă condiții de asepsie TA = 120/60
de pericole. - Diminuarea - Măsor și notez în F.O, mm Hg
- Durere anxietăţii. funcțiile vitale P = 72 b/min
. R = 19 r/min
- Măsurarea
funcţiilor vitale. Plaga operatorie
fără risc de
infecție
2) Nevoia de a fi Pacienta să-şi - Port discuţii cu pacienta - Pacienta
curat şi îngrijit. satisfacă pentru colaborează, şi-a
Diagnostic de singură nevoile. a-i reda încrederea în sine. schimbat în bine
îngrijire. încrederea faţă
Satisfacerea parţială - Urmăresc cu atenţie şi o de sine.
a nevoii. însoţesc la baie unde îşi face
toaleta parţială.
3) Nevoia de a se Reducerea Încurajez pacienta să se Pacienta se
alimenta şi a se dificultăţii de a alimenteze cu ceaiuri, compot, alimentează
hidrata. se alimenta. supă de zarzavat sau alte eficient; nu
Diagnostic de alimente uşoare ca: iaurt, prezintă
îngrijire. brânză de vaci. probleme.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata.
4) Nevoia de a Pacienta să - Discut cu pacienta în vederea Diureză
elimina. prezinte o satisfacerii nevoii. normală;
Diagnostic de diureză în - O însoţesc la baie. 1500ml/24 ore;
îngrijire. limite - Observ şi notez diureza în nevoie
Dificultate în a se fiziologice. F.O. satisfăcută.
alimenta şi a se

68
 hidrata.
5) Nevoia de a - Reducerea - Încurajez pacienta la o Pacienta are un
dormi şi a se durerii şi plimbare în curtea spitalului, să somn liniştit,
odihni. asigurarea unui respire aer curat. suficient din
Diagnostic de somn calitativ - Asigur aerisirea salonului şi punct de vedere
îngrijire. şi cantitativ schimbarea lenjeriei de corp şi cantitativ.
Nevoia parţial normal. pat.
satisfăcută datorită - Asigur liniştea în salon.
durerii
6) Nevoia de a se - Redarea - Discut şi încurajez pacienta în Pacienta
îmbrăca şi a se autonomiei în vederea efectuării mişcărilor colaborează; are
dezbrăca. satisfacerea necesare la îmbrăcat. autonomie în
Diagnostic de nevoii. satisfacerea
îngrijire. - Ajut pacienta să facă exerciţii nevoii.
Dificultate în de mişcare la început prin
efectuarea salon, apoi prin parcul
mişcărilor necesare, spitalului.
datorită durerii.
7) Nevoia de a se Pacienta să Ajut pacienta să depăşească Pacienta
recrea. prezinte o stare momentul dificil în care se află colaborează, se
Diagnostic de de bună prin: ieşirea la plimbare 20-30 simte mai bine,
îngrijire. dispoziţie şi să min. pe zi, planificarea de este echilibrată.
Neplăcerea de a fie interesată de activităţi recreative care să îi
efectua activităţi efectuarea crească buna dispoziţie.
recreative. diverselor
Lipsă de interes activităţi
pentru diverse recreative.
activităţi.

CAZUL II

Culugerea datelor

69
1. Date subiective
NUME: F.D.
VÂRSTA: 34 ani
SEX: feminin
STARE CIVILĂ: divorțată
RELIGIE: ortodoxă
NAȚIONALITATE: română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: Facultatea de Filologie
OCUPAȚIA: profesoară
DOMICILIUL: Alba, județul Alba
CONDIȚII DE VIAȚĂ: medii, locuiește singură, într-un apartament cu două camere
OBIȘNUINȚE DE VIAȚĂ: nu consumă alcool, fumează (10 ţigări/zi), 2 cafele zilnic
SEMNE PARTICULARE:
- înălţime: 1,74 cm;
- greutate: 70 kg;
- grup sanguin: B III, RH pozitiv;
- nu e alergică la medicamente
FUNCȚII VITALE:
TA = 140/ 75 mm Hg
P = 97 b/min
R = 24 r/min
T0 = 38,30 C
FUNCȚII VEGETATIVE:
- apetit – inapetenţă
- scaun – normal
- diureză: scăzută
- durere: durere acută în fosa iliacă dreaptă
ANTECEDENTE PERSONALE:
- menarha la 14 ani
- naşteri: 0
- flux menstrual la 28 zile, 3 zile, dureri moderate
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: neagă boli importante.
2. Date obiective

70
DATA INTERNĂRII: 10.03.2012
OBSERVAŢII:
Stare generală: uşor alterată.
Tegumente și mucoase: normocrome
Țesut musculo-adipos: normal dezvoltat
Sistem osteo-articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, ampliații toracice ample, simetrice.
Murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale. Zgomote cardiace ritmice bine
bătute. Șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară. TA=140/75
mmHg P=97 b/min.
Aparatul digestiv: abdomen suplu, elastic dureros la palparea profundă în fosa iliacă
dreaptă, ușoară apărare musculară în această regiune. Tranzit intestinal prezent. Ficat și
splină: în limite normale.
Aparatul renal: loje renale libere nedureroase la palpare și percuție. Giordano negativ
bilateral. Micțiuni spontane, urini limpezi, oligurie.
SNC: orientată temporo-spatial. ROT și pupilare prezente.

DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută

MOTIVELE INTERNĂRII:
- greţuri;
- vărsături;
- febră moderată (38,30C );
- durere în fosa iliacă dreaptă;
- tahicardie;
- tahipnee;
- cefalee.
ISTORICUL BOLII: Afecţiunea a debutat în urmă cu trei zile, în urma unui efort
fizic menţinut.
Pacienta afirmă că au apărut dureri în zona inghinală (fosa iliacă dreaptă), ameţeli,
greţuri, vărsături, inapetenţă, motiv pentru care este transportată la spital.

EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR

71
Hemoleucograma:
Ht = 38%; Hgb = 11.5 g %; L = 11.800/mm cu neutrofile = 77%
V.S.H = 14mm/1h; Grup sanguin = B III; Rh = POZITIV
Glicemie = 88 mg%; Uree sang = 37g%; T.S. = 2’16”; T.S. = 5’48”
Amilazemie =16 u.i.; Amilazurie = 32 u.i.
Examen sumar de urină: culoare = galben-citrin; aspect = clar; Ph = 5,5; D = 1015;
albumină = absent; urobilirogen = ușor crescut; Pigmenți biliari = absent; sediment = foarte
rare epitelii plate, 1-2 leucocite/camp .
Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen,atenuare posterioară; Colecist: nelocuit; CBP, VP în limite normale;
RD: 12/5 cm, fără ectazii pielocaliceale; RS: 10,5/5cm, mici imagini reflectogene în sinusul
inferior ce nu schițează umbra acustică, fără ectazii pielocaliceale; Splina: dimensiuni
normale; Pancreas: mediocorporeal, dimensiuni normale; Vezica urinară: în semirepleție,
fără calculi. Uter și anexe: dimensiuni normale, parțial ecranate de aerocolie; Fără colecții în
Douglas.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală
Electrocardiograma:
Traseu electric normal

Analiza datelor
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
- Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
- Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
- Nevoia de a elimina
- Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
- Nevoia de a se odihni și a dormi
- Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
- Nevoie de securitate
Manifestări de dependență:
- Durere în fosa iliacă dreaptă
- Grețuri și vărsături
- Constipație
- Febra

72
 - Tahipnee
- Tahicardie
- Cefalee
Obiective:
- Diminuarea durerii
- Diminuarea vărsăturilor
- Combaterea febrei
- Reducerea anxietății
- Prevenirea complicațiilor

Identificarea problemei în stabilirea obiectivelor

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

AFECTATE AUTONOME
DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Mă recomand TA = 130/70 mm
evita pericolele. anxietăţii pacientei şi îi asigur un Hg
microclimat favorabil
Diagnostic de - Combaterea (temperatura camerei de R = 22 r/min
îngrijire durerii aproximativ 20-220C,
salon aerisit, lenjerie de P = 892b/min
Vulnerabilitatea - Prevenirea pat şi de corp curată).
faţă de pericole; complicaţiilor Pacienta este mai
posibile - Port discuţii cu liniştită psihic.
- Risc potenţial de pacienta pentru a
complicaţie înlătura anxietatea şi
imediată şi tardivă: pentru a avea încrederea
- peritonita; în echipa de îngrijire
- hemoragie
postoperatorie - Aplic punga cu gheaţă
- ocluzie intestinală; în zona inghinală pentru
- fistule; a diminua durerea.
- evisceraţii;
- Administrez la

73
 indicaţia medicului
- Durere în fosa Algocalmin f I IM,
iliacă cu iradieri în Metroclorpramid f.I, IM
membrul inferior şi
hipocondrul drept. - Recoltez sânge pentru
investigaţii de laborator
- Anxietate în urgenţă: HLG, grup
TA = 140/75 mm sanguin şi Rh, VSH,
Hg glicemie.
R = 24 r/min
AV = 97 b/min - La recomandarea
medicului pregătesc
pacienta pentru
efectuarea echografiei
abdominale;

2) Nevoia de a - Reducerea - Asigur pacientei o R = 22 r/min

respira şi de a durerii, a poziţie antalgică. P = 90 b/min
avea o bună anxietăţii. - Discut cu pacienta Pacienta este
circulaţie. pentru a o linişti. liniştită şi
Diagnostic de - Menţinerea - Aerisesc salonul. cooperează cu
îngrijire: funcţiilor vitale - Măsor funcţiile vitale echipa de îngrijire.
Tahicardie (97 în limitele şi le notez în F.O.
b/min), polipnee (24 fiziologice. - Pentru reducerea
r/min) datorită durerii aplic punga cu
durerii în fosa iliacă gheaţă în regiunea
dreaptă (proces inghinală şi comprese
inflamator), reci pe frunte.
anxietate.
3) Nevoia de a se Reducerea - Asigur pacientei o Greaţa persistă.
alimenta şi vărsăturilor şi a hidratare
hidrata. greţurilor corespunzătoare: ceai
Diagnostic de îndulcit, rece, în
îngrijire:
74
 - Inapetenţă cantităţi mici.
- Vărsături - Rog pacienta să respire
alimentare adânc pentru a-i
- Greaţă diminua senzaţia de
greaţă.
- Aerisesc salonul
- Administrez la indicația
medicului Metoclopramid
FI, im.
4) Nevoia de a-şi - Menţinerea - Administrez, la Temperatura a
păstra temperatura temperaturii în indicaţia medicului, scăzut la 37,50C
corpului în limite limite Algocalmin f.I IM, aplic
normale. fiziologice. comprese reci pe frunte.
Diagnostic de - Reducerea - Asigur un microclimat
îngrijire: durerii şi a favorabil (lenjerie curată
- Hipertermie anxietăţii. şi uscată - atât de corp
- Febră moderată cât şi de pat), aerisesc
(38,30C) salonul.
- Anxietate, proces
inflamator, durere.

ZIUA I POSTOPERATOR

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME EVALUARE

AFECTATE DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Măsor şi notez în F.O. funcţiile ORA 1200
evita pericolele. durerii vitale. - Durerile s-au
Diagnostic de - Prevenirea - Administrez la indicaţia mai diminuat,
îngrijire: complicaţiilor medicului Algocalmin f.I, IM, dar există.
Vulnerabilitatea posibile Amoxiplus 1,2g la 8 ore - Nu prezintă
faţă de pericole - Ajut pacienta să ia o poziţie complicaţii
Risc potenţial de antalgică în pat. TA = 140/70

75
complicaţii - Asigur un microclimat favorabil mm Hg
imediate şi pacientei P = 90 b/ min
tardive: - Aerisesc salonul, temperatură R = 23 r/min
- Hemoragie moderată, lenjerie de pat şi corp
postoperatorie curată şi uscată.
- Ocluzie
intestinală
- Evisceraţii
- Risc pentru
infectarea plăgii
operate
2) Nevoia de a se - Urmărirea şi - Discut cu pacienta şi o încurajez Pacienta
alimenta şi efectuarea unei să consume lichide: ceai înţelege şi
hidrata. hidratări neindulcit, compot, supă de consumă o
Diagnostic de corespunzătoare zarzavat. cantitate
îngrijire: - Ajut pacienta să se aşeze într-o suficientă de
Inapetenţă poziţie comodă pentru a se putea lichide.
Dificultate de a hidrata.
se alimenta şi
hidrata

3) Nevoia de a - Reluarea - Ajut pacienta să meargă la toaletă Tranzit

elimina. tranzitului pentru satisfacerea nevoii intestinal
Diureză intestinal - Observ şi notez diureza în F.O. prezent.
aproximativ în - Autonomie în Diureză în
limite normale. satisfacerea limite
(1200 ml/24h) nevoilor fiziologice.
4) Nevoia de a fi - Redarea - Ajut pacienta să se deplaseze la - Pacienta se
curat şi îngrijit. autonomiei în baie pentru efectuarea toaletei simte mai bine
Diagnostic de satisfacerea nevoii. parţiale şi îi explic importanţa curată şi
îngrijire: - Menţinerea efectuării acestei tehnici. schimbată.
Dificultate în tegumentelor - Efectuez pansarea plăgii - Plaga este

76
satisfacerea curate. operatorii în perfecte condiţii de curată, nu
nevoii. - Pansamente asepsie prezintă risc
curate, corect de infecţii
aplicate.
5) Nevoia de a-şi - Combaterea - Aplic comprese reci pe frunte Pacienta este
menţine febrei, durerii şi pentru a diminua febra. mai liniştită.
temperatura anxietăţii. - Calculez bilanţul ingesta - Febra a mai
corpului în excreta pe 24 h. scăzut.
limite normale. - Aerisesc salonul şi asigur lenjerie T0 = 37,30C.
Diagnostic de de corp şi pat adecvată.
îngrijire:
Hipertermie
(febră moderată
37,80C, durere,
anxietate)
6) Nevoia de a - Reducerea Creez un mediu adecvat odihnei: Pacienta a
dormi şi a se durerii. linişte, salon aerisit, lenjerie dormit o oră şi
odihni. - Pacienta să curată. jumătate în
Diagnostic de beneficieze de un Stabilesc cu pacienta un orar de timpul zilei,
îngrijire: somn suficient somn şi odihnă. este mai
Somn întrerupt cantitativ şi Asigur o poziţie antalgică, relaxată. liniştită,
(datorită durerii calitativ. Administrez la indicaţia medicului o durerea s-a
plăgii operatorii) tabletă Algocalmin per os pentru mai diminuat
combaterea durerii
7) Nevoia de a se - Calmarea - Discut cu pacienta şi îi explic că Pacienta
îmbrăca şi durerii. această incapacitate de a se înţelege şi
dezbrăca. - Autonomie în îmbrăca şi a se dezbrăca este colaborează
Diagnostic de satisfacerea temporară, fiind provocată de pentru
îngrijire: nevoii durerea postoperatorie locală. satisfacerea
Incapacitate în - Ajut pacienta în satisfacerea nevoii.
satisfacerea nevoii.
nevoii.(durere, - Asigur lenjerie de corp şi pat
anxietate) curată şi uscată.

77
 - Ajut pacienta să adopte o poziţie
antalgică în pat.
8) Nevoia de a Comunicare - Port discuţii cu pacienta pentru a - Pacienta
comunica. eficientă atât cu trece de această stare. înţelege,
Diagnostic de echipa de colaborează şi
îngrijire: Izolare îngrijire cât şi cu - O încurajez să-şi exprime comunică
socială. restul pacientelor emoţiile şi să comunice cu cei din eficient cu
Comunicare din salon. jurul său (echipa de îngrijire, echipa de
ineficientă la familie, colegi de salon). îngrijire,
nivel afectiv. familia şi
- Explic pacientei importanţa restul
acumulării de noi cunoştiinţe în pacienţilor din
ceea ce priveşte afecţiunea sa. salon.

- Prevăd întrevederea cu cei dragi.

ZIUA a - II – a – postoperator

NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME EVALUARE

AFECTATE DELEGATE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat favorabil: TA = 130/70
evita pericolele. durerii şi salon aerisit, lenjerie curată: mm Hg
eliminarea - la indicaţia medicului, P = 82 b/min
Diagnostic de riscului infecţios administrez IM, o fiolă de R = 19 r/min
îngrijire: algocalmin; T0 = 37,70C
Vulnerabilitatea - efectuez toaleta plăgii în
faţă de pericole: condiţie de asepsie; - Dureri
- risc de infecţie - mobilizez activ şi pasiv diminuate
la nivelul plăgii pacienta;
operatorii - măsor şi notez în F.O. funcţiile - Plaga
- durere vitale. operatorie fără
- anxietate - asigur poziţia antalgică, relaxată risc de infecţie.

78
 a pacientei.
2) Nevoia de a se - asigurarea - explic pacientei importanţa Pacienta se
alimenta şi alimentării şi hidratării hidratează şi se
hidrata. hidratării - încurajez pacienta să consume: alimentează
Diagnostic de corespunzătoare ceaiuri neîndulcite, compot, supe corespunzător.
îngrijire: a pacientei de zarzavat, piureuri de legume.
- Inapetenţă
- Dificultate de a
se alimenta şi
hidrata.
3) Nevoia de a - pacienta să - însoţesc pacienta la toaletă - diureză
elimina prezinte o diureză pentru satisfacerea nevoii, normală 1500
- diureză normală fiziologică - observ şi notez în F.O. cantitatea ml/24 h
- să prezinte şi aspectul diurezei. - tranzit intestinal
tranzit intestinal. prezent
4) Nevoia de a-şi - pacienta să - administrez la indicaţia Pacienta este
menţine prezinte o medicului, algocalin f I, IM mai liniştită
temperatura temperatură în - aerisesc salonul T0 = 370C.
corpului în limite fiziologice discut cu pacienta şi o rog să stea
limite liniştită, să se relaxeze
fiziologice:
Diagnostic de
îngrijire:
subfebrilitate
T0 = 37,60C.
5) Nevoia de a fi - Pacienta să aibă - însoţesc pacienta la baie, unde - Pacienta
curat şi îngrijit. autonomie în îşi efectuează toaleta parţială colaborează.
Dificultate în satisfacerea - îi ofer schimburi curate, uscate - Îşi efectuează
satisfacerea nevoii - discut cu pacienta pentru a-şi toaleta pe
nevoii recăpăta încrederea în sine regiuni.
- Nevoi
satisfăcute.
6) Nevoia de a se - Reducerea - Rog pacienta să se relaxeze, să Pacienta are un
iasă în curtea spitalului câteva somn liniştit,
79
 odihni. durerii. minute, să respire aer curat. odihnitor, de o
Diagnostic de - Mă asigur că ocupă o poziţie oră în timpul
îngrijire: - Pacienta să antalgică în pat. zilei.
Somn întrerupt beneficieze de un - Îi ofer o revistă să citească
( durere ) somn eficient înainte de a adormi.
calitativ şi
cantitativ.
7) Nevoia de a se - Reducerea - Îi explic pacientei importanţa Pacienta
mişca şi a avea o durerii. mişcării şi o încurajez spre astfel colaborează şi
bună postură. de activităţi ca plimbarea; îi se mobilizează
Diagnostic de explic că în curând va putea pleca suficient.
îngrijire: acasă.
Mişcări active
insuficiente
(durere)
8) Nevoia de a - Să poată - Discut cu pacienta, o încurajez Pacienta
comunica. comunica eficient să comunice cu echipa de comunică cu
Diagnostic de la nivel afectiv. îngrijire, cu familia şi colegele de echipa de
îngrijire: salon. îngrijire.
Comunicare
inadecvată la
nivel afectiv.

ZIUA a- III –a – postoperator

NEVOI INTERVENȚII AUTONOME
AFECTATE OBIECTIVE DELEGATE EVALUARE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat favorabil: TA = 130/70
evita pericolele. durerii şi salon aerisit, lenjerie curată: mm Hg
eliminarea - efectuez toaleta plăgii în condiţie P = 72 b/min
Diagnostic de riscului infecţios de asepsie; R = 19 r/min
îngrijire: - mobilizez activ şi pasiv pacienta; T0 = 36,70C
Vulnerabilitatea - măsor şi notez în F.O. funcţiile
80
 faţă de pericole: vitale. - Plaga
- risc de infecţie - asigur poziţia antalgică, relaxată a operatorie fără
la nivelul plăgii pacientei. risc de infecţie.
operatorii

CAZUL III
Culegerea datelor
1.Date subiective
NUME: P.C.
VÂRSTA: 23 ani
SEX: M
STARE CIVILĂ: necăsătorit
RELIGIE: penticostala
NAŢIONALITATE: română
PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: liceul
OCUPAŢIA: agent vânzări
DOMICILIUL: Sebeș, judetul Alba
CONDIŢII DE VIAŢĂ: bune, locuieşte cu părinţii la bloc, apartament cu trei camere
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ: o cafea zilnic
SEMNE PARTICULARE:
- înălţime: 1,77 cm;
- greutate: 76 kg;
- grup sanguin: A II, RH negativ;
- nu se ştie alergic la nici un medicament
FUNCŢII VITALE:
TA = 120/ 75 mm Hg
P = 95 b/min
R = 24 r/min
T0 = 38,70 C
FUNCŢII VEGETATIVE:
- apetit – inapetenţă
- scaun – normal

81
 - diureză: scăzută
- durere vie în fosa iliacă dreaptă
ANTECEDENTE PERSONALE: - bolile copilăriei
ANTECEDENTE HEREDO- COLATERALE: neagă boli importante.

2. Date obiective
DATA INTERNĂRII: 17.01.2012
EXAMEN CLINIC GENERAL:
Stare generală: uşor alterată.
Tegumente și mucoase: normocrome
Țesut musculo-adipos: normal dezvoltat
Sistem osteo-articular: integru
Aparat respirator: torace normal conformat, ampliatii toracice ample, simetrice.
Murmur vezicular prezent.
Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale. Zgomote cardiace ritmice bine
bătute. Șoc apexian în spatiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară. TA=120/75
mmHg; P=95 b/min.
Aparatul digestiv: abdomen suplu, elastic dureros la palparea profundă în fosa
iliacă dreaptă, ușoară apărare musculară în această regiune. Tranzit intestinal prezent. Ficat și
splină: în limite normale.
Aparatul renal: loje renale libere nedureroase la palpare și percuție. Giordano
negativ bilateral. Micțiuni spontane, urini limpezi, oligurie.
SNC: orientat temporo-spațial. ROT și pupilare prezente

DIAGNOSTIC MEDICAL: apendicită acută

MOTIVELE INTERNĂRII:
- greaţă;
- cefalee;
- tahipnee;
- tahicardie;
- febră moderată (38,70C );

82
 - dureri în fosa iliacă dreaptă;
ISTORICUL BOLII: Debutul afecţiunii de 24h după un efort fizic prelungit.
Pacientul afirmă că durerea în fosa iliacă dreaptă a apărut brusc, fiind însoţită de febră,
cefalee, greaţă, motive pentru care pacientul s-a prezentat la spital.

EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR

Hemoleucograma:
Ht= 42%; Hgb=12.5 g %; L=13.800/mm cu neutrofile=79%
V.S.H = 15mm/1h; Grup sanguin = A II; Rh = NEGATIV
Glicemie = 98 mg%; Uree sang = 27g%; T.S.=2’26”; T.S. = 5’48”
Amilazemie = 16 u.i.; Amilazurie = 32 u.i.
Examen sumar de urină: culoare = galben-citrin; aspect = clar; Ph = 5,5; D = 1015;
albumina = absent; urobilirogen = ușor crescut; Pigmenți biliari = absent; sediment = foarte
rare epitelii plate, 2-4 leucocite/camp.
Ecografie abdominală:
Ficat: inomogen, atenuare posterioară; Colecist: nelocuit; CBP, VP în limite normale;
RD: 12/5 cm, fără ectazii pielocaliceale; RS:11,5/5cm, fără ectazii pielocaliceale; Splina:
dimensiuni normale; Pancreas: mediocorporeal, dimensiuni normale; Vezica urinară: în
semirepleție, fără calculi.
Radioscopie pulmonară:
Imagine toraco-pulmonară normală

Electrocardiograma:
Traseu electric normal

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi :

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
Pacientul prezintă căi respiratorii superioare libere și integre, torace normal conformat,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent, tahipnee cu o frecvență a
respirațiilor de 24/min. Mucoasa respiratorie umedă cu secreții reduse.
Cord situat în limite normale. Tahicardie - 94 pulsații/min TA = 120/75 mmHg. Șoc
apexian situat în spatiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară.
Tegumentele sunt calde, normocrome, umede datorită febrei care îi cauzează
transpirații.

83
 2. Nevoia de a se hidrata și alimenta
Bolnavul prezintă de câteva zile un apetit scăzut. Consumă de regulă 2000 ml lichide /
24 ore, însă de la debutul bolii nu se hidratează corespunzător din cauza vărsăturilor.
Pacientul are o greutate de 76 kg și înălțimea 1,77 m.
3. Nevoia de a elimina
Pacientul prezintă micțiuni spontane, fiziologice, cu o frecvență de 3-4/zi; urini
hipercrome, aspect clar și o diureză scăzută de 700ml/24 h (oligurie datorită nehidratării
corespunzătoare și pierderilor prin transpirație datorită febrei).
Tranzitul intestinal este normal.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Pacientul se mișcă cu dificultate din cauza durerii persistente în fosă iliacă dreaptă.
Adoptă o poziție antalgică.
5. Nevoia de a se odihni și a dormi
Pacientul are perturbată perioadă de odihnă și somn din cauza durerilor, a senzației de
greață și a vărsăturilor.
6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
Pacientul afirmă că îi place să poarte vestimentație elegantă. Se îmbracă adecvat
mediului ambiant și al mediului social. În spital are vestimentatie proprie.
7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele
Este o persoană curată, îngrijită, face duș zilnic, este preocupat de aspectul fizic. Pielea
este curată, unghiile îngrijite.
8. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale
Bolnavul prezintă febră moderată (T = 38,70C), tegumente calde, umede, transpirate.
9. Nevoia de a evita pericolele (de securitate)
Se adaptează mediului în care trăiește și lucrează, știe să evite pe cât posibil situațiile
conflictuale ce pot surveni. Se adaptează ușor unor situații noi. Despre starea sa actuală de
sănătate este îngrijorat și vrea să știe la ce se poate aștepta. Prezintă ușoară anxietate.
10. Nevoia de a comunica
Este o persoană sociabilă, vorbește cu plăcere despre familia sa, prietenii săi, despre
locul său de muncă. .
11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a
practica religia
Este de religie penticostală, merge regulat la casa de rugăciune, se roagă zilnic.
Dorește să se vindece și crede cu tărie că o va face cu ajutorul lui Dumnezeu.

84
 12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării
Afirmativ din spusele lui relevă că este mulțumit de ceea ce a realizat pâna în
momentul respectiv în viață. Dorește să se vindece cât mai repede posibil să poată pleca acasă
să fie alături de familie.
13. Nevoia de a se recrea
Îi plac filmele documentare și talk-show-urile.
14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
Pacientul se interesează de boala lui, se adresează cu încredere, pentru informații
personalului medical care se ocupă de îngrijirea sa.

Analiza datelor
În urma culegerii datelor am stabilit perturbarea următoarelor nevoi:
• Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
• Nevoia de a se hidrata și a se alimenta
• Nevoia de a elimina
• Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
• Nevoia de a se odihni și a dormi
• Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
• Nevoie de securitate
Manifestări de dependență:
• Durere în fosa iliacă dreaptă
• Grețuri și vărsături
• Febră
• Tahipnee
• Tahicardie
• Cefalee
Obiective:
• Diminuarea durerii
• Diminuarea vărsăturilor
• Combaterea febrei
• Reducerea anxietății
• Prevenirea complicațiilor

Identificarea problemei în stabilirea obiectivelor

85
NEVOI OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME EVALUARE
AFECTATE DELEGATE
1) Nevoia de a - Reducerea - Mă recomand pacientului. TA = 120/70
evita pericolele. anxietăţii - Port discuţii cu pacientul pentru mm Hg
Diagnostic de a înlătura anxietatea.
îngrijire: - Combaterea - Îl asigur să aibă încredere în R = 22 r/min
- Vulnerabilitatea durerii; echipa de îngrijire
faţă de pericole; - Aplic punga cu gheaţă în zona P = 90b/min
- Risc de - Scăderea febrei; inghinală pentru a diminua
complicaţii durerea. T0 = 38,20C.
postoperatorii; - Prevenirea - Administrez la indicaţia
- Anxietate; complicaţiilor medicului Algocalmin f.I, IM. Pacientul este
- Durere în zona posibile - Recoltez sânge pentru mai liniştit.
inghinală dreaptă. investigaţii de laborator în
TA = 120/75 mm urgenţă: HLG, grup sanguin şi Rh,
Hg VSH, glicemie.
R = 24 r/min
P = 95 b/min;
- Febră: 38,70C.
2) Nevoia de a - Reducerea - Asigur pacientului o poziţie R = 22 r/min
respira şi de a durerii, a febrei. antalgică. P = 90 b/min
avea o bună - Menţinerea - Aerisesc salonul. Pacientul este
circulaţie. funcţiilor vitale - Măsor funcţiile vitale şi le notez mai liniştit şi
Diagnostic de în limitele în F.O. cooperează cu
îngrijire: fiziologice. - Pentru durere şi febră aplic echipa de
• Tahicardie punga cu gheaţă în regiunea îngrijire.
(95 b/min), inghinală şi comprese reci pe
• Tahipnee frunte.
(24 r/min)

86
3) Nevoia de a-şi - Menţinerea - Administrez, la indicaţia
păstra temperaturii în medicului, Algocalmin f.I IM. Temperatura a
temperatura limite - Aplic comprese reci pe frunte. scăzut la 38,20C
corpului în fiziologice. - Asigur lenjerie curată şi uscată -
limite - Reducerea atât de corp cât şi de pat.
fiziologice. durerii şi a - Aerisesc salonul.
Diagnostic de anxietăţii.
îngrijire:
Hipertermie
Febră moderată
(38,70C)
Anxietate, proces
inflamator, durere.
4) Nevoia de a se Reducerea - Asigur pacientului o hidratare în Senzaţia de
alimenta şi greţurilor. limite fiziologice. greaţă este mai
hidrata. Pacientul să se - Rog pacientul să respire adânc dinimuată.
Diagnostic de hidrateze pentru a-i diminua senzaţia de Pacientul se
îngrijire: corespunzător. greaţă. hidratează
Inapetenţă - Aerisesc salonul suficient.
(greaţă)
Hidratare
insuficientă.
5) Nevoia de a - Asigurarea unei - Însoţesc pacientul la toaletă - Elimină urină
elimina. diureze în limite pentru satisfacerea nevoii, îi în cantitate
Diagnostic de fiziologice. explic importanţa tehnicii de a se normală.
îngrijire: spăla pe mâini. - Pacientul se
- Eliminare - Notez diureza, cantitatea în F.O. simte mai bine
inadecvată - Asigur lenjerie de pat şi corp după
(Oligurie - 900 curată şi uscată. schimbarea
ml/24h). hainelor.
- Transpiraţii
moderate.
6) Nevoia de a - Reducerea - Discut cu pacientul, îi explic că - Pacientul se
se îmbrăca şi această incapacitate de a se simte mai bine,
87
 dezbrăca: durerii. îmbrăca şi dezbrăca este curat.
Diagnostic de - Autonomie în temporară, fiind provocată de Colaborează cu
îngrijire: efectuarea durere. echipa de
Incapacitate în îmbrăcării şi - Ajut pacientul în satisfacerea îngrijire.
satisfacerea dezbrăcării. nevoii.
nevoii: durere. - Asigur lenjerie de pat şi de corp
curată, uscată şi lejeră.
7) Nevoia de a - Reducerea - Discut cu pacientul pentru a-i - Pacientul este
dormi şi a se durerii şi înlătura anxietatea. mai liniştit,
odihni asigurarea unui - Creez un climat favorabil doarme aprox. o
Diagnostic de somn odihnitor, odihnei: salon aerisit, linişte, oră în timpul
îngrijire: liniştit. temperatură moderată, lenjerie zilei.
Somn întrerupt, curată, adecvată anotimpului).
insomnie (durere)

8) Nevoia de a fi - Pregătirea - Medicul a hotărât efectuarea Pacientul se

curat şi îngrijit. tegumentelor intervenţiei chirurgicale la ora simte bine, mai
Diagnostic de pentru 1500. liniştit psihic,
îngrijire: intervenţia - Efectuez toaleta parţială a colaborează cu
Imposibilitatea chirurgicală. pacientului, pregătesc locul (zona) echipa de
satisfacerii . operatorie prin radere şi îngrijire.
nevoii. dezinfectare cu alcool.
- Măsor şi notez funcţiile vitale.

ZIUA I POSTOPERATOR

NEVOI INTERVENȚII AUTONOME

AFECTATE OBIECTIVE DELEGATE EVALUARE
1)Nevoia de a - Combaterea Măsor funcţiile vitale şi le notez - Dureri
evita pericolele. durerii în F.O. diminuate
Diagnostic de - Prevenirea - Asigur o poziţie antalgică - Nu prezintă
îngrijire: complicaţiilor pacientului în pat complicaţii

88
Vulnerabilitatea imediate şi - Asigur un microclimat favorabil - Plagă curată,
faţă de pericole tardive; - Administrez la indicaţia nu prezintă
- Risc potenţial medicului antialgice: Algocalmin semne de
de complicaţii f.I, IM şi antibiotice - Cefort 1g la infecţie.
imediate şi 12 ore. TA = 115/60
tardive: - Pansarea plăgii în perfecte mm Hg
- Hemoragie condiţii de asepsie. P = 85 b/ min
postoperatorie R = 20 r/min
- Ocluzie
intestinală;
- Evisceraţii
Risc pentru
infectarea plăgii
operatorii;
- Durere
2) Nevoia de a se - Urmărirea şi - Asigur pacientului o poziţie Pacientul
alimenta şi efectuarea unei antalgică, îi explic importanţa unei înţelege şi
hidrata. hidratări în limite hidratări corespunzătoare. cooperează
Diagnostic de normale. - Îl încurajez să consume ceai consumând
îngrijire: neindulcit, compot, supă de lichide pentru
Inapetenţă zarzavat strecurată. asigurarea
Dificultate de a necesarului
se alimenta şi hidric al
hidrata. organismului.

3) Nevoia de a - Să prezinte o - Ajut pacientul să meargă la Tranzit

elimina diureză în limite toaletă, observ şi notez diureza în intestinal
Diagnostic de fiziologice. F.O. prezent.
îngrijire: - Să se reia
Diureza normală tranzitul
intestinal.
4) Nevoia de a fi - Menţinerea - însoţesc pacientul la baie, îl ajut .- pacientul
tegumentelor la efectuarea toaletei pe regiuni, îi înţelege,
89
curat şi îngrijit. curate. explic importanţa igienei în viaţa colaborează, se
Diagnostic de - plaga operatorie omului. simte bine fizic
îngrijire: - pansament - efectuez pansarea plăgii în şi psihic.
Dificultate în curat, uscat. condiţii de asepsie. - plaga prezintă
satisfacerea - autonomie în semne de
nevoii. satisfacerea vindecare.
nevoii.
5) Nevoia de a-şi Scăderea febrei, - administrez o fiolă de Pacientul s-a
menţine a durerii, Algocalmin, la indicaţia medicului mai liniştit.
temperatura înlăturarea - salon aerisit, Durerea este
corpului în anxietăţii. - discut cu pacientul pentru a-i mai diminuată,
limite înlătura anxietatea. febra a scăzut la
fiziologice. 37,10C.
Diagnostic de
îngrijire:
Subfebrilitate
(37,50C)
- durere,
anxietate
6) Nevoia de a se - calmarea - administrez Algocalmin f. I IM, Pacientul
odihni şi a durerii. la indicaţia medicului înţelege, se
dormi. - să beneficieze - asigur un climat favorabil linişteşte,
Diagnostic de de un somn odihnei: salon aerisit, lenjerie doarme
îngrijire: liniştit, suficient curată, o poziţie antalgică, aproximativ o
Somn întrerupt cantitativ şi relaxată, linişte. oră şi jumătate
(durere) calitativ - stabilesc împreună cu paientul în timpul zilei.
un orar de somn şi odihnă

7) Nevoia de a se - Să prezinte - Ajut pacientul să-şi schimbe Pacientul

îmbrăca şi autonomie în hainele, asigurându-i lenjerie de înţelege, se
dezbrăca. satisfacerea corp şi pat curată şi uscată şi îi simte mai bine
Diagnostic de nevoii --să nu explic că această problemă se va în haine curate.
îngrijire: mai prezinte rezolva odată cu calmarea
Incapacitate în dureri la nivelul
90
 satisfacerea plăgii operatorii. durerilor operatorii
nevoii.
- ajut pacientul să ocupe în pat o
poziţie cât mai comodă, îl rog să
se relaxeze.

ZIUA a – II – a POSTOPERATOR

NEVOI INTERVENȚII AUTONOME

AFECTATE OBIECTIVE DELEGATE EVALUARE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat favorabil: ORA1200
evita pericolele. anxietăţii, a salon aerisit, lenjerie curată: la TA = 120/60
Diagnostic de durerii indicaţia medicului, administrez mm Hg
îngrijire: - prevenirea IM, o fiolă de algocalmin; AV = 82 b/min
eventualelor - efectuez toaleta plăgii în R = 21 r/min
Vulnerabilitatea infecţii condiţie de asepsie; T0 = 37,40C
faţă de pericole: - mobilizez activ pacientul; Dureri
- risc de infecţie măsor şi notez în F.O. funcţiile diminuate
la nivelul plăgii vitale. Plaga operatorie
operatorii - asigur poziţia antalgică, relaxată fără risc de
- durere a pacientului. infecţie.
- anxietate
2) Nevoia de a se - asigurarea - explic pacientului importanţa Pacientul
alimenta şi alimentării şi hidratării şi alimentării înţelege,
hidrata. hidratării corespunzătoare, încurajez colaborează, se
Diagnostic de corespunzătoare pacientul să consume: ceaiuri hidratează şi se
îngrijire: a pacientului neîndulcite, compot, supe de alimentează
zarzavat, piureuri de legume. corespunzător.
Inapetenţă
Dificultate de a
se alimenta şi

91
 hidrata.
3) Nevoia de a - pacientul să - însoţesc la toaletă pentru - diureză
elimina prezinte o diureză satisfacerea nevoii, observ şi normală 1700
în limite normale. notez în F.O. cantitatea şi aspectul ml/24 h
- să prezinte diurezei. - tranzit
tranzit intestinal. - tranzit intestinal prezent intestinal
prezent
4) Nevoia de a-şi - pacientul să - administrez la indicaţia Pacientul este
menţine prezinte o medicului, algocalmin f I, IM; liniştit
temperatura temperatură în Cefort 1g la 12 ore T0 0 36,90C.
corpului în limite fiziologice - aerisesc salonul
limite fiziologice discut cu pacientul şi-l rog să stea
Diagnostic de liniştit, să se relaxeze
îngrijire:

subfebrilitate
T0 = 37,60C.

ZIUA a – III – a POSTOPERATOR

NEVOI INTERVENȚII AUTONOME

AFECTATE OBIECTIVE DELEGATE EVALUARE
1) Nevoia de a - reducerea - asigur un microclimat favorabil: TA = 130/70
evita pericolele. durerii şi salon aerisit, lenjerie curată: mm Hg
eliminarea - la indicaţia medicului, P= 85 b/min
Diagnostic de riscului infecţios administrez IM, o fiolă de R = 20 r/min
îngrijire: algocalmin; T0 = 36,80C
- efectuez toaleta plăgii în Dureri
Vulnerabilitatea condiţie de asepsie; diminuate
faţă de pericole: - mobilizez activ şi pasiv Plaga operatorie
- risc de infecţie pacientul; fără risc de
la nivelul plăgii - măsor şi notez în F.O. funcţiile infecţie.
operatorii vitale.
92
- durere - asigur poziţia antalgică, relaxată
- anxietate a pacientului.
2) Nevoia de a se - asigurarea - explic pacientului importanţa Pacientul se
alimenta şi alimentării şi hidratării hidratează şi se
hidrata. hidratării - încurajez pacientul să consume: alimentează
Diagnostic de corespunzătoare ceaiuri neîndulcite, compot, supe corespunzător.
îngrijire: a pacientului de zarzavat, piureuri de legume.
- Inapetenţă
- Dificultate de a
se alimenta şi
hidrata.
3) Nevoia de a - pacientul să - însoţesc la toaletă pentru - diureză
elimina prezinte o diureză satisfacerea nevoii, normală 1500
- diureză normală fiziologică - observ şi notez în F.O. cantitatea ml/24 h
- să prezinte şi aspectul diurezei. - tranzit intestinal
tranzit intestinal. - elimină gaze prezent
4) Nevoia de a-şi - pacientul să - administrez la indicaţia Pacientul este
menţine prezinte o medicului, algocalin f I, IM mai liniştit
temperatura temperatură în T0 0 370C.
corpului în limite fiziologice - aerisesc salonul
limite fiziologice discut cu pacientul şi-l rog să stea
Diagnostic de liniştit, să se relaxeze
îngrijire:
subfebrilitate
T0 = 37,60C.
5) Nevoia de a fi - Pacientul să - însoţesc pacientul la baie, unde - Pacientul
curat şi îngrijit. aibă autonomie în îşi efectuează toaleta parţială colaborează.
satisfacerea - Îşi efectuează
Diagnostic de nevoii - îi ofer schimburi curate, uscate toaleta pe
îngrijire: regiuni.
Dificultate în - Nevoi
satisfacerea nevoii satisfăcute.

93
CAPITOLUL VI

94
Educația sanitară a pacientului cu apendicectomie

Măsuri de profilaxie primară

Urmăreşte reducerea numărului de cazuri de îmbolnăvire prin educarea populaţiei de

a preveni infecţiile.

Măsuri de profilaxie secundară

Aplicarea în timp util a măsurilor generale de tratament: utile atât în ambulator, cât și
în spital, asigură evoluţie favorabilă fără complicaţii:
• asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, inclusiv manevre de resuscitare
cardiorespiratorie, (respiratie artificială, masaj cardiac extern);
• administrarea de oxigen : 4-6 1/min daca este cazul;
• caracterizarea a uneia sau a mai multor căi pentru perfuzie i.v.,
• poziţia bolnavului în funcție de etiologie:
• introducerea unui cateter vezical pentru urmărirea debitului urinar, minim 1ml pe kg
pe oră perfuzie renală adecvată;
• monitorizarea principalelor semne vitale cu consemnarea orară;
• transportul de urgență la spital,
Pe parcursul internării asistenta medicală trebuie să instruiască bolnava în legătură
cu intervenția chirurgicală și cu pregătirea preoperatorie necesară. Asistenta medicală pune la
curent bolnavul în legătură cu regimul alimentar pe care trebuie să-1 respecte și cu
consecințele nerespectării acestuia. Asistenta trebuie să aducă la cunoștința bolnavului faptul
că nu trebuie să fumeze, să consume alcool şi cafea deoarece dăunează organismului și
eventual interacționează cu medicamentele utilizate pre-, intra- și post-operator. Încăperea
trebuie aerisită zilnic și bolnavul trebuie să respecte orarul meselor și regulile de igienă
personală.

Măsuri de profilaxie terțiară: se realizează prin acţiuni destinate diminuării

incapacităţilor funcţionale ale bolnavilor şi prevenirea apariţiei complicaţiilor.

95
96
 BIBLIOGRAFIE

Georgeta Baltă - ,,Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor“

Corneliu Borundel - „Manual de medicină internă pentru cadre medii”

Leonard Donmişoru - „Compendiu de medicină internă”

Mihai Mihailescu - „Chirurgie pentru cadre medii”

Lucreţia Titircă - „Explorări funcţionale şi îngrijiri acordate bolnavului”

Lucreţia Titircă - „Ghid de nursing”

Lucreţia Titircă - „Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţii

medicali”

Lucreţia Titircă - ,,Urgenţele medico-chirurgicale”

97