NURSING ÎN AFECȚIUNI CHIRURGICALE TORACICE ȘI CARDIOVASCULARE

CURS V

EXPLORAREA FUNCTIONALA A APARATULUI CARDIOVASCULAR

EXPLORARILE CARDIOVASCULARE urmaresc:

 stabilirea capacitatii functionale si a posibilitatilor de adaptare la efort a inimii si a vaselor sanguine;
 evidentierea tulburarilor functionale incipiente, precizarea gradului si intensitatii acestor tulburari;
 stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul functional.
Tulburari!e aparatului cardiovascular reprezinta de multe ori rasunetul altor organe, de aceea probele nu pot fi
interpretate izolat. Capacitatea functionala a inimii si a vaselor este influentata si de factori externi (surmenaj, emotii,
abuz de alcool, nicotina). Din aceste considerente bolnavii trebuie pregatiti in mod corespunzator.

METODE DE EXPLORARE:
EXPLORAREA CORDULUI:
1. E.C.G. de repaus si de efort
2. Fonocardiograma
3. Apexocardiograma
4. Echocardiograma
5. Cateterismul cardiac
6. Radiocardiografia

EXPLORILE FUNCTIONALE ALE APARATULUI CIRCULATOR:

1. Masurarea T.A.
2. Oscilometria
3. Masurarea presiunii venoase
4. Determinarea timpului de circulatie
5. Determinarea masei sanguine
6. Arteriograma
7. Flebograma
8. Rumpel-Leede

EXPLORAREA CORDULUI

ELECTROCARDIOGRAMA ( EKG)

• electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a activitatii electrice a inimii;

• pentru o interpretare corecta a traseului EKG este importanta cunoasterea anumitor date despre
pacient: varsta, sex, inaltime, greutate, valoarea TA, simptome specifice, tratamente cardiologice
urmate, in special tratamente cu medicamente antiaritmice;
• electrocardiograma este utila in aprecierea factorilor ce pot perturba activitatea normala a cordului:
tulburarile de ritm si conducere, prezenta infarctului miocardic acut, dezechilibrul electrolitic.

1
CATETERISMUL CARDIAC
 este o metoda de explorare a cordului si consta in introducerea unei sonde radioopace speciale prin
sistemul vascular periferic (pe cale venoasa sau arteriala), permitand recoltari de sange si inregistrari de
presiuni in cavitatile inimii.
 calea de introducere poate fi o vena periferica pentru investigarea inimii drepte, sau o artera
periferica pentru investigarea inimii stangi.
 metoda permite :
o precizarea diagnosticului unor boli congenitale, prin evidentiarea traiectelor anatomice
(sonda fiind radioopaca, este vizibila radiologic),
o masurarea presiunilor intracavitare,
o recoltari de probe de sange pentru dozarea oxigenului si dioxidului de carbon,
o efectuarea unor examene speciale : electrocardiograma si fonocardiograma
intracavitara, folosind sonde electrod pot fi inregistrate potentialele intracavitare.
 Sonda este dirijata sub ecran radiologic.
Cateterizarea cardiaca se dovedeste a fi deosebit de utila in stabilirea atitudinii terapeutice fata de
pacientii coronarieni gravi = In timpul cateterizarii cardiace pacientul va fi permanent monitorizat EKG,
deoarece introducerea unui cateter la nivelul cordului poate induce aritmii fatale, echipamentul de
resuscitare va fi intotdeauna pregatit;
Cateterizarea cardiaca este de regula asociata cu realizarea unei angiografii, injectarea unei substante
de contrast in sistemul vascular in vederea evaluarii inimii si vaselor de sange.
CONTRAINDICATIILE CATETERISMULUI CARDIAC :
- infarct miocardic acut,
- insuficienta cardiaca,
- stari febrile.

INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL INCLUD:

- inaintea cateterizarii cardiace:
 va recomanda pacientului un post alimentar de 8 -12 ore inaintea desfasurarii procedurii
 va explica pacientului cum se va desfasura procedura, precizand ca va trebui sa stea intins pe o masa
dura aproximativ 2 ore
 va incuraja pacientul sa -si exprime teama si nelinistea fata de aceasta tehnica, incercand de fiecare
data sa-l linisteasca si sa -i insufle incredere
 dupa cateterizarea cardiaca:
 va supraveghea locul de punctie pentru a putea sesiza la timp sangerarea si aparitia unui eventual
hematom
 va masura periodic pulsul periferic la nivelul extremitatii afectate
 va urmari temperatura si culoarea tegumentelor extremitatii afectate
 va observa din timp orice modificare survenita in evolutia pacientului (durere, tulburari de ritm,
bradicardie, hipotensiune arteriala, etc.) si va anunta medicul.

ECHOCARDIOGRAFIA
Echocardiografia, este o metoda de investigare neinvaziva ce utilizeaza ultrasunetele si care poate
aprecia forma, marimea si functionalitatea structurilor cardiace.
Asistentul medical va asigura pacientul ca aceasta tehnica este sigura si nedureroasa.
Pacientul va fi instruit ca in timpul desfasurarii tehnicii va trebui :
- sa schimbe pozitia de cateva ori,
2
 - sa respire linistit
- si uneori sa-si tina respiratia pentru scurte perioade de timp.

FONOCARDIOGRAMA
 este reprezentarea grafica a zgomotelor produse in cursul unui ciclu cardiac. Ea nu poate inlocui
auscultatia inimii, ci o completeaza.
EXPLORARILE FUNCTIONALE ALE APARATULUI CIRCULATOR

 MASURAREA T.A.
 OSCILOMETRIA = este metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu
ajutorul oscilometrului( Pashon).

- Este un test de apreciere a permeabilitatii trunchiurilor arteriale principale la nivelul

membrelor.
- Indicele oscilometric sau oscilatia pulsatorie maxima corespunde diferentei maxime in
diametru sistolo-diastolic al arterei si depinde de mai multi factori:
 debitul cardiac;
 presiunea arteriala;
 rezistenta periferica;
 elasticitatea vasculara.
- Se utilizeaza oscilometrul Pachon.
 Valori normale:
- Se exprima in unitati relative (indice oscilometric I.O.) si variaza in functie de nivelul segmentului de
membru explorat:
- brat = 2- 12;
- antebrat: sub cot = 1- 10, deasupra pumnului= 0 ,2- 2;
- coapsa, deasupra genunchiului = 4- 16;
- gamba: sub genunchi = 3- 10, deasupra gleznei = 0,2 - 9.
Valorile normale nu exclud leziunile anatomice, valorile subnormale confirma existenta leziunilor dar
nu stabilesc cauza acestora (organica sau functionala). 
Utilitate clinica:
Testul este utilizat in principal pentru:
a. determinarea permeabilitatii trunchiurilor arteriale principale in zonele in care nu se poate
palpa artera (coapsa, gamba);
b. sindromul de coasta cervicala (variatia I.O. la membrul superior in raport cu miscarea capului). 

Pregatirea bolnavului :

- bolnavul este culcat in repaus cel putin 15 minute ;

- se descopera membrele inferioare si superioare( imbracamintea sa nu fie stramta !)
Fixarea aparatului : manseta aparatului se fixeaza la nivelul dorit, pe membrul de examinat.
Masurarea :
- se pompeaza aer pana dispare pulsul periferic( presiunea depaseste T.A : maxima)
- se citeste amplitudinea oscilatiilor pe cadranul manometrului
- se scade presiunea cu 10 mmHg si se citesc din nou oscilatiile arteriale.

3
 - scade apoi presiunea din 10 mmHG in 10 mm Hg , cu citiri succesive, pana se gaseste valoarea maxima a
amplitudinii, ceea ce se numeste ** indice oscilometric**.
Regiunile la care se cerceteaza oscilometria , in mod obisnuit, sunt :
• 1/ 3 inferioara si superioara a gambei,
• 1/3 superioara a coapsei, antebratului si bratului
• ( totdeauna se masoara comparativ intre doua membre).
In mod normal, valorile variaza intre :
• 3- 6 diviziuni la coapsa,
• 2- 4 diviziuni in 1/3 superioara a gambei,
• 1,5- 2 diviziuni in 1/3 inferioara a gambei
• 3-4 diviziuni la membrele superioare.

Nu este importanta valoarea absoluta a cifrelor, dar are importanta diferenta intre doua regiuni
simetrice.
Diferenta mai mare de doua unitati intre un membru si celalalt( la acelasi nivel) este un semn patologic
( indica o leziune a trunchiului principal sau obstructii vasculare).

MASURAREA PRESIUNII VENOASE

Presiunea venoasa este presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor. Masurarea
presiunii venoase este indicata pentru aprecierea insuficientei cordului drept si a gradului de umplere a patului
vascular venos.
Presiunea venoasa centrala se masoara prin intermediul cateterismului cardiac, iar presiunea venoasa
periferica pe una din venele superficiale mari ale membrelor, de obicei la plica cotului sau la nivelul venei safene
mari.
Presiunea venoasa se determina in centimetri coloana de apa.
Masurarea se executa cu diferite aparate sau cu un tub de sticla in forma de L, gradat in cm sau mm, lung
de 30 cm cu diametrul de 3- 4 mm si prevazut la ambele capete cu tuburi de cauciuc. La capatul scurt al tubului se
cupleaza acul de punctie. Capatul lung- la o seringa de 20 ml.

Pentru efecturea tehnicii este nevoie de doua asistente medicale.

 Intreaga tubulatura trebuie pregatita steril.
 asistenta incarca tubul de sticla cu ser fiziologic steril, avand grija sa nu ramana aer in coloana de lichid..
 A doua asistenta aseaza bolnavul in decubit dorsal fara perna.
 Bratul bolnavului va fi intins, relaxat si sprijinit.
 Se pregateste seringa pentru punctia venoasa
 Se aplica garoul pe bratul bolnavului
 Se dezinfecteaza suprafata cutanata
 Se punctioneaza vena
 Se indeparteaza garoul de pe brat
 Se adapteaza tubul de sticla gradat la acul din vena si se realizeaza o comunicatie directa intre vena si
aparat.
 Lichidul din tub coboara pana ajunge la nivelul presiunii din vena.
 Se citeste presiunea venoasa masurand inaltimea coloanei de lichid din tub.
 Valoarea presiunii venoase : 11- 12 cm coloana de apa.
 In insuficienta cardiaca dreapta si globala creste, iar in colaps periferic scade.

4
 TIMP DE CIRCULATIE
= perioada de timp (in secunde) in care o substanta parcurge un segment vascular. Durata timpului de circulatie
este in functie de viteza de circulatie, de debitul cardiac, de volemie.
Principiul determinarii consta in introducerea in sange a unor substante test si detectarea lor (prin mijloace
obiective si sublective) la o anumita distanta de la locul de administrare unde apare ,o reactie caracteristica; se
cronometreaza timpul necesar pentru parcurgerea distantei respective.
Determinarea timpului de circulatie scoate in evidenta insuficienta cardiaca inca in faza incipienta, ajuta la
diferentierea dispneii cardiace din insuficienta ventriculara stanga, de dispneea pulmonara.

ARTERIOGRAMA (carotidograma, sfigmograma) (inregistrarea pulsului arterial )

ARTERIOGRAMA = inregistrarea grafica a pulsului arterial sub forma unei curbe. Carotidograma aduce date
pretioase in studiul leziunilor valvei aortice.
Pregatirea si pozitia bolnavului este aceeasi ca pentru inregistrarea EKG, dar cu barbia usor ridicata.
Invitam bolnavul sa ramana in perfecta liniste, sa-si relaxeze musculatura, sa nu miste si sa-si retina respiratia
Bolnavul se conecteaza la electrocardiograf print-un captator a carui plasare se face pe partea dreapta, aproape de
carotida, de unde se inregistreaza cu o frecventa de 50 mm/s pulsatiile carotidei. In timpul inregistrarii, captatorul se
fixeaza cu mana.
La sfarsitul inregistrarii se noteaza pe sfigmograma numele si varsta bolnavului, data inregistrarii si numarul
inregistrarii.

FLEBOGRAMA (jugulograma) (Inregistrarea pulsului venos)

FLEBOGRAMA = inregistrarea grafica a pulsatiilor venei jugulare.
 De obicei se face la nivelul venei jugulare si poarta denumirea de Jugulograma.
 Pregatirea si pozitia bolnavului este aceeasi ca pentru inregistrarea electrocardiogramei.
 Bolnavul se conecteaza la aparat print-un captator care se fixeaza pe vena jugulara.
 In cazul in care vena nu poate fi reperata, se provoaca o staza venoasa obtinuta prin presiune manuala la baza
gatului.
 Inregistrarea se face cu o frecventa de 50- 7 mm/ s.
 Flebograma contribuie la recunoasterea insuficientei cardiace, a pericarditei
si a leziunilor tricuspidiene.

TESTUI RUMPEL-LEEDE
PROBA RUMPEL-LEEDE = aprecierea fragilitatii peretilor capilari (rezistentei capilarelor)
Tehnica: se exercita o staza la nivelul bratu!ui timp de 5 minute, printr-o manseta pneumatica.umflata-la 10 mm sub
presiunea sistolica,
Interpretare: Daca nu apar petesii sau apar numai 1-3, nu sunt semne de fragilitate capilara. Aparitia unui numar mai
mare de petesii se considera pozitiva (+++).

EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin:

 angiocardiografie,
 aortografie,
 arteriografie
 flebografie.

5
 A. ANGIOCARDIOGRAFIE:
 introducerea unei substanţe de contrast, pe cale intravenoasa, substanţă care se urmăreşte
în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii.
Materiale necesare:
 soluţie concentrată de iod; sedative (fenobarbital), romergan sau altă substanţă
antialergică.
Pregătirea pacientului:
 în ziua precedentă examenului, se administrează sedative, care se repetă în
 dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic;
 se efectuează testarea sensibilităţii faţă de iod;
 dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod, se injectează intravenos
 substanţa de contrast, rapid, în decurs de câteva secunde
Efecte nedorite:
 Injectarea rapidă poate provoca valuri de căldură, cefalee, congestia feţei,
 tuse, dispnee (se injectează adrenalină).
 Angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competenţa medicilor.

B. AORTOGRAFIE:
 introducerea substanţei de contrast prin cateter sau prin puncţie,
intraaortic, pentru evidenţierea aortei.

C. ARTERIOGRAFIE PERIFERICĂ:
 introducerea substanţei de contrast prin injecţie intraarterială pentru evidenţierea arterei
periferice.

D. FLEBOGRAFIE:
 introducerea, intravenos, cu seringă automată de presiune, a 20-30 ml de substanţă de
contrast, de concentraţie redusă.

ECOGRAFIA DOPPLER VASCULARĂ

Ecografia - metoda de examinare imagistică ce utilizează drept informație ultrasunetele reflectate

de tesuturile corpului omenesc.
Ecografia Doppler are la baza efectul Doppler si da relatii asupra unor structuri aflate in miscare -
studiul fluxului sangvin arterial sau venos.
Ecografia Doppler ofera informații despre:
 structura peretilor vasculari - prezenta placilor de aterom la nivel arterial, tipul placilor de aterom,
gradul de ingustare arteriala determinata de prezenta placilor cu valoare prognostica si terapeutica
 caracterele fluxului arterial si venos, cuantificarea gradului de stenoza arteriala, functionalitatea
fistulelor de dializa
 prezenta trombozelor venoase profunde si superficiale
 preoperator in patologia venoasa, cuantificarea capitalului vascular necesar efectuarii fistulelor
pentru
hemodializa

6
 inaintea unor manevre invazive - cateterism cardiac, implantate de catetere venoase centrale,
implantare de cardiostimulatoare.

Față de alte tehnici radiologice examinarea echo Doppler are o serie de avantaje:
 nu este invaziva
 nu este dureroasa
 nu necesita administrare de substanta de contrast
 nu este iradianta putand fi repetata la nevoie

ACTIVITATI IN CHIRURGIA CARDIOVASCULARA:

1.Circulatia extracorporeala(CEC)
 este o metoda care permite oprirea si golirea de sange a inimii in timpul operatiei, functia
acesteia este preluata de un aparat(cord pulmon artificial), care printr-un sistem de conducte si
pompe preia sangele din ea si-l deriva inafara organismului; la acest sistem se anexeaza un
dispozitiv de oxigenare a sangelui

2.”Cord-pulmon artificial”
 este un aparat alcatuit din pompa si oxigenator, care are rol de a inlocui functia inimii si a
plaminului in timpul cand aceasta este supusa actului operator.

3. Hipotermia indusa medie sau profunda

 consta in racirea organismului bolnavului in timpul operatiei, la 28-29 grade Celsius in
hipotermia moderata sau mai scazuta in hipotermia profunda; hipotermia locala consta in
aplicarea pe cord de ser fiziologi steril cu gheata.
4 Balonul de contrapulsatie aortica
 este un dispozitiv tip cateter care se foloseste la asistarea circulatiei postoperator pana la
revenirea la normal a functiei inimii. Denumirea folosita pentru balonul de contrapulsatie este
de IABP- terapie. Balonul se insera de catre medic in urgenta. Balonul cateter se introduce
transcutanat prin artera femurala pana in aorta descendenta, umflarea si dezumflarea lui fiind
sincronizata cu ciclul cardiac. In diastola balonul se umfla si dezloca o cantitate de sange din
aorta trimitand-o spre coronare asigurand astfel oxigenarea miocardului, iar in timpul sistolei se
dezumfla pentru a permite trecerea sangelui din ventriculi in circulatie.
Indicatiile IABP – terapiei sunt:
 dupa interventiile pe cord cand inima nu-si revine la normal;
 in soc cardiogen;
 in boala valvulara.
Rolul asistentei:
 supravegherea bolnavului, puls, TA, R, diureza, functionarea cateterului, pansamentul;
 informare medicului asupra modificarilor aparute in functiile vitale (respiratie, puls, TA), a
durerilor toracice sau abdominale, pentru a se institui la timp atitudinea terapeutica necesara;
 se instituie la timp atitudinea terapeutica necesara;
 ingrijirea bolnavului si supravegherea locului dupa scoaterea tecilor de catre medic;
 pansamentul locului pentru a preveni hemoragia se efectueaza folosind o cantitate mai mare de
comprese care sunt fixate cu o fasa lata, iar deasupra se aplica o greutate; membrul inferior al
pacientului se imobilizeaza pentru 24 ore.
7
 INTERVENTII SI INVESTIGATII SPECIFICE AFECTIUNILOR CARDIOVASCULARE
1. ADMINISTRAREA DE AEROSOLI = AEROSOLOTERAPIA - NEBULIZAREA
DEFINITIA: Administrarea de aerosoli sau nebulizarea reprezinta transformarea unei
substante/solutii medicamentoase, cu ajutorul unui aparat de aerosoli atasat unui flux de aer,
in vapori fini ce pot fi inhalati cu ajutorul unei masti faciale.

2. SPIROERGOGRAFIA = test de efort, cu ajutorul caruia se analizeaza: capacitatea de adaptare a

respiratiei la solicitari suplimentare, limitele acestei capacitati si se pun in evidenta modificari
functionale neevidentiate in repaus (acest test este comun aparatului cardiovascular si respirator).
In timpul testului se urmaresc: parametrii respiratori, cardiaci si umorali (ventilatia pulmonara,
eliminarea CO2, consumul de O2, saturatia sangelui arterial in O2, pulsul, T.A. etc.).
Testele de efort se pot efectua in doua feluri:
- se pastreaza intensitatea efortului de la inceput,
- pacientul este supus la efort treptat, cu perioad de repaus si apoi se mareste
intensitatea efortului pana la limita capacitatii, cand nu mai cerste consumul de O 2, iar in
sange apar valori scazute ale oximetriei.
3. CATETERISMUL CARDIAC = metoda de explorare a cordului si consta in introducerea unei sonde
radioopace speciale prin sistemul vascular periferic (pe cale venoasa sau arteriala), permitand
recoltari de sange si inregistrari de presiuni in cavitatile inimii.

4. ADMINISTRAREA OXIGENULUI – OXIGENOTERAPIE

 Oxigenoterapia este un tratament prin imbogatirea de oxigen a aerului inspirat.
 Oxigenotarapia constituie unul dintre tratamentele hipoxiei (oxigenarea insuficienta a
tesuturilor) cauzata de o insuficienta respiratorie.
 Ea este utilizata atat in mod temporar, in afectiunile acute (infectie, edem), cat si in mod
indelungat si zilnic, in afectiunile cronice (bronsita cronica etc).
 In anumite insuficiente respiratorii cronice, tratamentul poate fi, efectuat la domiciliu, si
este cvasicontinuu (bolnavul trebuie sa fie instruit pentru a deprinde utilizarea aparatelor).
 Tratamentul amelioreaza imediat starea si calitatea vietii pacientului si, pe termen lung,
evolutia bolii.