1.

PULSUL-DEFINIȚIE,FACTORI BIOLOGICI

DEFINIȚIE-Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor,care se comprimă pe un plan osos și

este sincronă cu sistola ventriculară.
FACTORI BIOLOGICI-vârstă,sex,ritmul somnului.efortul fizic,poziția corpului,alimentația,masa
corporală,statura.
 2.MANIFESTĂRI DE INDEPENDENȚĂ LA MĂSURAREA PULSULUI

Frecvența-nr de pulsații/min.
Ritm-cursivitatea,regularitatea pulsațiilor și a pauzelor între ele.
Amplitudine-mărimea undei de puls.
Tensiunea pulsului- valoarea tensiunii pulsului este dată de valoarea forței aplicate pt
comprimarea arterială.
Celeritatea-viteza de ridicare și coborâre a undei pulsatile prin apariție și dispariție.
Egalitatea-caracteristicile pulsului interpretate prin comparație la ambele membre.
Colorația tegumentelor-sunt calde și au colorație roz,inclusiv extremitățile.
 3.T.A.-DEF,FACTORI CARE DETERMINĂ T.A.

DEFINIȚIE-reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.

FACTORI CARE DETERMINĂ T.A.:
-debitul cardiac
-forța de contracție a inimii
-elasticitatea și calibrul vaselor
-vâscozitatea sângelui.
 4.MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ LA CIRCULAȚIA SÂNGELUI

-tegumente reci,palide,cianotice
-tahicardie,bradicardie
-puls filiform,asimetric
-puls aritmic,dicrot
-hipertensiunea arterială,hipotensiunea arterială
-hipoxemie,hipoxie.
 5.INTERVENȚIILE ASISTENTEI PENTRU PACIENTUL CU CIRCULAȚIE
INADECVATĂ

Pacientul să prezinte circulaţie adecvată

- să întrerupă consumul de tutun şi alcool
- să aibă alimentaţie bogată în fructe, legume
- să reducă grăsimile şi sarea
- administrează medicaţia prescrisă de medic
- urmăreşte efectul medicamentelor (monitorizează pacientul)
- aplică tehnici de favorizare a circulaţiei; exerciţii active, pasive,la pat, în limita în care le poate
face pacientul.
Pacientul să fie echilibrat psihic
- informează pacientul aupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate să-l
depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos.
 6.PROPRIETĂȚILE MIOCARDULUI

-Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde maximal la stimuli care egalează

sau depășesc valoarea prag.
-Conductibilitatea este proprietatea miocardului de a propaga excitația în toate fibrele sale.
-Contractibilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la acțiunea unui stimul prin
modificări ale dimensiunilor și tensiunii.
 7.DISPNEEA

Dispneea reprezintă dificultatea de a respira, definită frecvent de pacient ca ,,sete de aer,,

obiectivată prin modificări de frecvență,amplitudine sau ritm al mișcărilor respiratorii.
Dispneea nu este o manifestare specifică suferințelor cardiovasculare,dar poate fi una dintre
manifestările de debut ale acestora.
În funcție de durata,severitatea și intensitatea sa,dispneea din afecțiunile cardiace se poate
clasifica astfel:
-dispneea de efort
-dispneea permanentă,de repaus,cu ortopnee
-dispneea paroxistică din edemul pulmonar acut (EPA)
-dispneea care apare în crize însoțind alte manifetări cardiovasculare.
 8.DUREREA PRECORDIALĂ

Reprezintă principalul semnal de alarmă,ce determină pacientul să se prezinte la medic.

În funcție de contextul patologic în care apare,putem diferenția:
-durerea din boala coronariană
-durerea din pericardita acută
-durerea din bolile aortei
-durerea necaracteristică de origine cardiacă
-durerea vegetativă sau funcțională
-durerea de cauză extracardiovasculară (aspre în afecțiuni ale tegumentelor.mușchilor,nervilor,
coastelor,articulațiilor,boli pleuro-pulmonare,suferințe digestive).
 9.DUREREA DIN ANGINA PECTORALĂ

-este localizată retrosternal și poate iradia în umărul și membrul superior stâng pe marginea
cubitală interesând ultimele 2 degete;
-are caracter constructiv,uneori pacientul o descrie ca pe o senzație de greutate,apăsare de
regulă nu se asociază cu alte simptome;
-durata este de câteva minute până la jumătate de oră;
-apare de regulă la efort fizic sau în situații stresante;
-cedează spontan la încetarea efortului sau după administrarea de nitroglicerină;
-nu se însoțește întotdeauna de modificări ale traseului EKG.
 10.PALPITAȚIILE

-sunt expresia unor perturbări ale activității ritmice și regulate a cordului,pe care pacienții îl
descriu în mod diferit:uneori ca pe simpla percepere în condiții de repaus a bătăilor inimii
alteori ca pe o bătaie în plus ,,o fluturare,, a inimii;
-cauzele posibile ale palpitațiilor:
a) distonia neurovegetativă,când palpitațiile se asociază cu senzație de nod în gât,constricție
toracică,emotivitate exagerată,iritabilitate,neliniște;
b) tulburările ritmului cardia:extrasistole atriale,extrasistole ventriculare,fibrilație atrială;
c) tulburări funcționale sau organice extracardiace:hipertiroidie,diabetul zaharat,anemie severă.
 11.CEFALEEA

-poate apărea în crizele de hipertensiune arterială când durerea are de regulă locali:occipitală
sau frontală,se asociază cu zgomotele auriculare (acufene),tulburări vizuale (fosfene), are de
regulă intensitate crescută și caracter pulsatil.
 12.MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

-Asistentul medical se spală pe mâini cu apă și săpun;

-Se verifică dacă manșeta conține aer și se elimină deschizând ventilul de siguranță, dacă este
necesar.
-Se închide bine ventilul înainte de aplicarea manșetei;
-Se aplica manseta pneumatică pe brațul în extensie al pacientului, în zona arterei radiale sau
humerale (palpați artera exercitând o ușoară presiune cu degetele pentru a o localiza);
-Manșeta se aplică circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului și se
fixează;
-Se fixează membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei;
-Se introduc olivele stetoscopului în urechi (în prealabil, dacă este necesar, se sterg și se
dezinfectează cu alcool sanitar olivele și părțile metalice ale stetoscopului);
-Braţul pacientului trebuie să fie susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;
-Se pompează aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la dispariția
zgomotelor pulsatile;
-Se decomprimă progresiv aerul din manșeta prin deschiderea supapei;
-Apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice;
-Înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care auziţi
prima bătaie clară (sunet Korotkoff);
-Continuați decomprimarea, iar ultimul zgomot reprezintă valoarea tensiunii diastolice;
-Îndepărtaţi manşeta și si înregistraţi valorile măsurate, notând numele pacientului, data și
valoarea obținută (Exemplu: T.A. = 130/70 mmHg).
-Spălați-vă pe mâini la încheierea tehnicii.
 13.EXAMENE DE LABORATOR

1.ENZIMELE CARDIACE:
-sunt utile diagnosticului de infarct miocardic acut;
-se impune urmărirea lor în dinamică,făcând o paralelă între valorile analizelor de laborator și
manifestările clinice;
-se pot determina:creatinkina (CK),lactic dehidrogenaza (LDH),TGP,TGO;
-specific pentru infarctul miocardic acut este izoenzima CK-MB.
2.IONOGRAMA:
-hiponatremia se corelează în general cu hiperhidratarea,în timp ce hipernatremia
deshidratare;
-hipo sau hiperpotasemia pot determina fibrilație ventriculară și chiar stop cardiac.
3.UREEA:
-nivelul crescut al ureei sangvine poate fi expresia reducerii perfuziei renale determină scăderea
debitului cardiac sau de hipovolemie.
4.COLESTEROLUL,TRIGLICERIDELE:
-permit aprecierea riscului de apariție a aterosclerozei.
 14.ELECTROCARDIOGRAMA

ECG reprezintă o investigație de bază pentru orice pacient care se adresează medicului sau
pentru screening-ul stării de sănătate şi oferă informații valoroase despre funcționarea inimii.

Scop:Cu ajutorul EKG se pot diagnostica o serie de proprietăți și boli ale inimii. Este, în prezent,
parte esențială în evaluarea pacienților cu risc cardiovascular.

Tehnica Efectuarea EKG:

-Se confirmă identitatea pacientului
-Se explică procedura și faptul că nu trebuie sa vorbească sau să se miște în timpul investigației
-Se vor expune mâinile și picioarele pentru a atașa electrozii
-Dacă anumite zone prezintă pilozitate crescută, aceasta va fi îndepărtată prin radere
-Pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi, aceștia se ung cu un gel bun
conducător de electricitate;
-Se aplică gel pe locurile de plasare a electrozilor (nu alcool, deoarece se pot distruge electrozii)
-Se verifică electrozii să fie curați și se aplică pe extremitățile membrelor conform indicațiilor și
culorilor ajutătoare.
 15.CATETERIZAREA CARDIACĂ

-este o procedură diagnostică prin care unul sau mai multe catetere sunt introduse la nivelul
cordului pe calea anumitor vase de sânge,în vederea determinării presiunii în diferitele cavități
cardiace și a saturației în oxigen a sângelui arterial și venos;
-se dovedește a fi deosebit de utilă în stabilirea atitudinii terapeutice față de pacienții
coronarieni gravi,cu angioplastie coronariană transluminală percutanată sau bypass coronarian
chirurgical;
-în timpul cateterizării cardiace pacientul va fi permanent monitorizat EKG și deoarece
introducerea unui cateter la nivelul cordului poate induce aritmii fatale,echipamentul de
resuscitare va fi întotdeauna pregătit;
-cateterizarea cardiacă va fi de regulă asociată cu realizarea unei angiografii,injectarea unei
subst. De contrast în sistemul vascular în vederea evaluării inimii și vaselor de sânge.
 16.ANGINA PECTORALĂ-DEF,FACTORII DETERMINANȚI

DEFINIȚIE-este un sindrom clinic caracterizat prin dureri paroxistice și senzație de presiune în

regiunea anterioară a toracelui,urmare a reducerii fluxului sanguin coronarian ceea ce
determină reducerea aportului de oxigen către miocard.
FACTORII DETERMINANȚI:
-exercițiile fizice
-expunerea la frig
-prânzurile copioase.
 17.TRATAMENTUL MEDICAMENTOS ÎN ANGINA PECTORALĂ

TRATAMENT:
-tratamentul medicamentos al pacientului cu angină pectorală vizează reducerea necesarului de
oxigen al miocardului dar și creșterea aportului de oxigen;
-se pot administra:nitroglicerină,beta blocanți (propranolol),blocanți ai canalelor de calciu
(vera- pamil,diltiazem).
 18.EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE A PACIENTULUI CU ANGINĂ
PECTORALĂ

-reducerea activităților zilnice ale pacientului,fiind permise doar cele care nu necesită consum
energetic crescut și nu se însoțesc de disconfort toracic,dispnee,fatigabilitate;
-alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă;
-asigurarea suportului emoțional în timpul perioadelor stresante;
-evitarea meselor copioase,se recomandă mese mici sub raport cantitativ,de mai multe ori pe
zi;
-evitarea băuturilor ce conțin cafeină-pot produce tahicardie și precipita un episod de angină
pectorală;
-evitarea oricărui efort fizic în primele 2 h după masă;
-renunțarea la fumat și evitarea expunerilor la frig;
-evitarea medicamentelor pentru slăbit,decongestionantelor nazale sau a oricăror
medicamente ce pot determina tahicardie.
 19.PERICARDITA-DEFINIȚIE ȘI CAUZE

DEFINIȚIE-Pericardita se definește ca fiind inflamația pericardului,și poate fi o afecțiune primară

sau apare secundar în contextul altor afecțiuni medicale sau chirurgicale.
CAUZE:
-cauze nespecifice sau idiopatice;
-infecții:bacteriene (streptococ,stafilococ,meningococ),virale,micotice;
-colagenoze (lupus eritematos sistemic,poliartrită reumatoidă);
-reacții imune,alergii;
-afecțiuni ale structurilor subiacente (infarct miocardic acut,afecțiuni pleurale sau pulmonare);
-procese neoplazice (metastaze sau tumori pericardice primare);
-radioterapie;
-traumatisme toracice;
-afecțiuni renale (uremia);
-tuberculoza.
 20.PERICARDITA-MANIFESTĂRI CLINICE

-simptomul caracteristic pericarditei este durerea (localizată pe o suprafață extinsă a regiunii

precordiale,cu intensitate variabilă,durată lungă-uneori mai multe zile,diminuă sau dispare cu
vindecarea procesului inflamator sau cu acumularea lichidului în cavitate);
-semnul caracteristic pericarditei este-frecătura pericardiacă.
 21.INSUFICIENȚA CARDIACĂ-DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

DEFINIȚIE-Insuficiența cardiacă este definită prin totalitatea semnelor și simptomelor care

exprimă incapacitatea inimii de a asigura un regim circulator adecvat necesităților organismului,
este în principal un sindrom fiziopatologic și mai puțin unul clinic.
CLASIFICARE:
-insuficiența cardiacă stângă;
-insuficiența cardiacă dreaptă;
-insuficiența cardiacă globală.
 22.INSUFICIENȚA CARDIACĂ DREAPTĂ-DEFINIȚIE ȘI MANIFESTĂRI
CLINICE

DEFINIȚIE-Se mai numește insuficiență ventriculară dreaptă și se definește prin scăderea

relativă a debitului din sistemul arterei pulmonare și stază (hipertensiune și hipervolemie) în
sistemul venelor cave.
MANIFESTĂRI CLINICE:
-hepatalgia și hepatomegalia de stază;
-cianoza;
-turgescența venelor jugulare;
-edemul cardiac;
-hidrotorax.
 23.EDUCAȚIA PACIENTULUI CU INSUFICIENȚĂ CARDIACĂ

-pacientul cu insuficiență cardiacă va trebui să-și modifice stilul de viață în raport cu resursele
sale biologice;
-pacientul va respecta programul de odihnă și va evita situațiile stresante;
-va respecta tratamentul medicamentos prescris;
-regim hiposodat cu evitarea exceselor alimentare;
-va cunoaște și învăța să identifice din timp semnele ce indică o agravare a disfuncției cardiace:
creșterea în greutate,pierderea apetitului,dispneea de efort,tusea seacă iritativă și persistentă,
micțiuni frecvente în timpul nopții.
 24.INFARCTUL DE MIOCARD-DEF,ETIOPATOGENIE,
SIMPTOMATOLOGIE (PERIOADA PRODROMALĂ)

DEFINIȚIE-este un sindrom clinic provocat de necroza ischemică a unei porțiuni din miocard,
determinată de obstruarea bruscă a unei artere coronare. Localizarea frecventă a infarctului
miocardic o reprezintă VS și septul interventricular.
ETIOPATOGENIE-cauza principală (90-95%) este ateroscleroza. Mai rar:embolii, coronarite
reumatice,aortite leutice.
SIMPTOMATOLOGIE ÎN PERIOADA PRODROMALĂ-precede cu câteva zile instalarea infarctului
și se caracterizează prin accentuarea intensității,duratei și frecvenței acceselor dureroase la un
vechi anginos sau prin apariția unor accese de angină pectorală la efort de mare intensitate.În
multe cazuri perioada prodromală lipsește.
 25.INFARCTUL DE MIOCARD-DEBUT

DEBUTUL-este brusc,brutal,adeseori în repaus sau somn,durează 3-5 zile și este perioada cea
mai critică;rareori apare după efort,o emoție puternică,o masă copioasă,o hemoragie severă.
Durerea,hipotensiunea și febra sunt semne clinice esențiale.
Apar semne de insuficiență ventriculară stângă (dispnee, edem pulmonar acut, galop, puls
alternant,mărirea cordului,suflu sistolic la vârful inimii),mai rar de insuficiență cardiacă globală.
 26.INFARCTUL DE MIOCARD-TESTE DE LABORATOR

VSH
FIBRINOGEN
PROTEINA C REACTIVĂ
ENZIME DE NECROZĂ MIOCARDICĂ
TGO
 27.INFARCTUL DE MIOCARD-PERIOADA DE STARE

PERIOADA DE STARE-durează 4-5 săptămâni,starea generală se ameliorează,dispar

febra,astenia și se normalizează TA.Mai persistă dureri precordiale moderate și modificări EKG.
28.HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ-DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE DUPĂ O.M.S.

DEFINIȚIE-este un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii sistolice și a celei diastolice

peste valorile normale.Presiunea sistolică-140-160 mmHg,presiunea diastolică-90-95 mmHg.
CLASIFICARE DUPĂ O.M.S.:
-stadiul I-sunt depășite valorile normale tensionale 140-160-90-95 mmHg;
-stadiul II-apar semne de hipertrofie cardiovasculară stângă,constatate
clinic,electrocardiografic, radiologic și prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă);
-stadiul III-apar complicații cardiace,coronariene,cerebrale,renale.
 29.MOARTEA SUBITĂ-DEFINIȚIE,ETIOPATOGENIE,SEMNE

DEFINIȚIE-Moartea subită este oprirea rapidă a vieții.Este denumită stop cardiocirculator când
apare într-un ritm foarte scurt.
ETIOPATOGENIE-Există 4 mecanisme majore ale morții subite:fibrilația ventriculară,oprirea
inimii tahicardia ventriculară cu contracții ineficiente și ruptura inimii.Alte mecanisme de
moarte subită sunt:ruptura unui anevrism,hemoragia cerebrală.
SEMNE-Simptomele cardinale sunt: oprirea bruscă a inimii, pierderea cunoștinței, încetarea
respirației și dilatația pupilelor.În primele 4-5 min de la debut se constituie moartea clinică,
când suferința cerebrală este reversibilă prin măsuri de reanimare. După acestea apare
moartea biologică,din cauza leziunilor ireversibile la nivelul sistemului nervos.