APARATUL CARDIOVASCULAR

▪ ROLUL PROPRIU ȘI DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE ÎN:

1. Educația sanitară: profilaxia bolilor cardiovasculare (asanarea infecțiilor de focar,
alimentație rațională, evitarea suprasolicitărilor fizice și psihice, dar și a
sedentarismului și a fumatului, control periodic când este necesar.
2. Recunoașterea modificarilor clinice în afecțiunile cardio-vasculare
3. Efectuarea actelor de investigație: puncția pericardică, recoltarea exudatului
faringian, a hemoculturii – de recapitulat: puncția arterială pregătirea pacientului
pentru exploararea organelor toracice, pentru explorarea aparatului
cardiovascular (angiocardiografie, aortografie, arteriografie periferică,
flebografie), explorarea funcțională a aparatului cardiovascular
4. Efectuarea tratamentelor: administrarea medicamentelor pe cale bucală
(sublinguală), percutanată (fricțiuni), pe suprafața tegumentelor (emplasturele
medicamentos), parenteral (injecțiile), acordarea primului ajutor în stopul cardio-
respirator.
5. Pregătirea preoperatorie, îngrijiri postoperatorii
6. Regimul igieno dietetic în afecțiunile aparatului cardio vascular

▪ NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI CARDIOVASCULAR

I. INIMA

Localizată ► în mediastin
Straturi ► pericard – 2 foițe seroase: viscerală și parietală
► miocard – fibre musculare cardiace de tip special
► endocard
Camere ► 2 atrii și 2 ventricule
► valvele atrio-ventriculare (dreaptă – tricuspidă, stângă – bicuspidă)

Vascularizație ► arterele coronare de tip terminal

► venele coronare
Sistem excito-conducător ► nodul sinusal Keith-Flack
► nodulul Aschoff Tawara
► fasciculul Hiss
► rețeaua Purkinje

II. Sistemul circulator

Artere ► perete cu 3 straturi: endotelial, strat mijlociu cu fibre musculare netede și

elastice și extern țesut conjunctiv
► rol: transportă sângele de la inimă la arteriole

Arteriole ► perete mai subțire decât al arterelor, dar aceleași 3 straturi

► asigură legătura între artere și capilare

Capilare ► 1 strat de celule epiteliale

► asigură schimbul de substanțe nutritive, catabolice și de gaze respiratorii

Venule ► perete subțire cu mai puținr fibre musculare elastice decât în arteriole
► conectează capilarele cu venele

Vene ► perete asemănător cu al arterelor, dar mai subțire

► strat mijlociu mai puțin dezvoltat
► prezintă valve
► rol: transportă sângele de la țesut la inimă, servesc ca rezervor de sânge
▪ ROLUL PROPRIU ȘI DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE ÎN:

1. EDUCAȚIA SANITARĂ
Se axează pe informarea pacientului în vederea prevenirii bolilor cardio-vasculare.
Astfel, un rol important îl constituie asanarea infecțiilor de focar, dentare și
amigdaliene, pentru prevenirea endocarditei reumatismale, miocarditelor, bolilor
valvulare (stenoză mitrală, insuficiență mitrală și aortică).
Pacienții trebuie să fie informați asupra efectelor nocive ale sedentarismului,
fumatului, excesului de cafea și alcool, precum și evitarea suprasolicitărilor fizice și
psihice.

2. RECUNOAȘTEREA MODIFICĂRILOR CLINICE

- Dispneea de efort, paroxistică de repaos

- Tusea: seacă, cu expectorație (edem pulmonar acut)
- Hemoptizia
- Palpitații
- Sincopă și/sau lipotimie
- Hepatalgii, subicter, vărsături
- Febră
- Cianoză, paloare
- Edem cardiac
- Reflux hepato-jugular, pulsații ale jugularei
- Facies: - edematiat, buhăit, cu tentă cianotică, exprimă oboseala
- palid, cu transpirații reci – în infarct miocardic acut
- Dureri toracice:

► În angina pectorală: în regiunea precordială, indicată cu mâna, de intensitate mare,

ce iradiază (tipic în membrul superior stâng, pe marginea cubitală a ultimelor 2 degete –
“în mână de violonist” sau atipic, în umeri, spre gât, maxilar, dinți, urechi, epigastru),
care durează între 3-20 minute, apare după efort fizic, emoții puternice, mese copioase,
expunere la frig, raporturi sexuale și care cedează la repaus, sau nitroglicerină.

► În infarct miocardic acut: asemănător cu durerea din angină pectorală, dar durează
peste 30 minute, nu cedează la repaus și nitroglicerină, cedează la morfină, mialgin,
coexistă cu hipotensiune, tahicardie, transpirații reci, anxietate, senzație de moarte
iminentă.
► În nevroza cardiacă: precordialgii arătate cu degetul ce durează: secunde, minute,
sau ore, nu cedează la repaus, cedează în 15-20 minute la nitroglicerină, însoțită de
palpitații, dispnee, globus istericus, cefalee, iritabilitate.

3. EFECTUAREA ACTELOR MEDICALE DE INVESTIGAȚIE

A. Explorări radiologice
B. Explorări imagistice

A. Explorări radiologice

◦ Explorări radiologice fără substanță de contrast:

Aspecte radiologice normale: opacitate mediastinală

Aspecte radiologice patologice: dimensiuni diferite ale umbrei cardiace

▪ RADIOSCOPIA

Scop: diagnostic
Indicații: examen de rutină
Materiale necesare: aparat radiografic
Pregătire psihică: se informează pacientul asupra necesității efectuării investigației,
asupra faptului că nu e nocivă.
Pregătire fizică: îndepărtarea obiectelor radioopace
Tehnica:
- pacientul este însoțit la serviciul radiologic unde se efectuează tehnica
- dacă nu se poate deplasa, este transportat cu ajutorul căruciorului
- pacientul este ajutat să se dezbrace/îmbrace
 - dacă este vorba de o pacientă care are păr lung, acesta se prinde pe
creștet.
Îngrijiri ulterioare: nu necesită

Avantaje:
- permite urmărirea dinamică a mișcărilor cutiei toracice și a diafragmului, a
dimensiunilor și pulsațiilor cordului, vaselor mari și hilurilor pulmonare.
- permite urmărirea modificărilor cordului în funcție de mișcările cordului.
- permite detalierea și separarea unor imagini în funcție de poziție.

Dezavantaje:
- nu poate fi folosită la bolnavii în stare gravă, nemobilizabili, sau care nu
pot fi menținuți în ortostatism
- caracterul subiectiv al interpretării, neobservarea unor detalii fine

▪ RADIOGRAFIA

Scop: diagnostic
Indicații: afecțiuni cardiace
Materiale necesare: tub roentgen, film
Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii
Pregătire fizică: se îndepărtează obiectele radioopace
Tehnică: se efectuează la serviciul radiologic, sau la patul bolnavului
Ingrijiri ulterioare: nu necesită

Avantaje:
- permite obținerea unui document obiectiv, reproductibil și măsurabil
- permite observarea unor detalii de finețe
- iradiere minimă pentru bolnav
Dezavantaje: absența unei informații dinamice

▪ RADIOCHIMOGRAFIA

Scop: diagnostic
Indicații: anevrisme ventriculare, cardiopatii congenitale, boli pericardice, valvulopatii
aortice
Materiale necesare: grilă cu tuburi roentgen mobile, sau grilă mobilă cu aparate
roentgen
Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii
Pregătire fizică: se îndepărtează obiectele radioopace
Tehnică: se efectuează la serviciul radiologic
Îngrijiri ulterioare: nu necesită îngrijiri ulterioare

Avantaje:
- permite o informație grafică, dinamică, înregistrând pe același film,
imaginea umbrei cardiace în diverse momente funcționale
- permite măsurarea și deci, evidențierea unor modificări ale pulsațiilor
contururilor cardiace.

▪ TOMOGRAFIA SAGITALĂ

Scop: diagnostic
Indicații: valvulopatii, afecțiuni ale vaselor pulmonare
Materiale necesare: tomograf
Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii
Pregătire fizică: așezarea în poziția indicată
Tehnica: se efectuează în servicii specializate

Avantaje:
- permite evidențierea clară și măsurarea vaselor pulmonare în hil
- pune în evidență calcificări vulvare
 ◦ Explorări radiologice cu substanță de contrast:

▪ ANGIOCARDIOGRAFIA

Definiție: introducerea unei substanțe de contrast pe cale intravenoasă, sau arterială,

care urmărește opacifierea vaselor și cavităților inimii pentru depistarea stenozelor
consecutive ateromului, ocluziei, anevrismelor

Scop: diagnostic

Indicații:
- înainte de by-pass coronarian
- evaluarea efectelor medicamentelor trombolitice
-
Materiale necesare: stubstanță de contrast (soluție concentrată de iod), sedative
(fenobarbital), antialergice (romergan, HHC) și materiale pentru puncția intravenoasă,
cateter.

Pregătire psihică:
- i se explică scopul și necesitatea explorării, etapele acesteia, lămurindu-l
că o bună colaborare este absolut necesară pentru buna desfășurare a
tehnicii.
- este ajutat să își înlăture frica și este asigurat că va fi sprijinit în
permanență pe parcursul tehnicii.

Pregătire fizică:
- în ziua precedentă, i se administrează sedative
- în dimineața desfășurării tehnicii i se administrează sedativ și antialergic
- necesită anestezie locală

Tehnică:
- angiocardiografia prin cateterism cardiac este de competența medicilor
- se efectuează testarea la iod, iar dacă nu apar semne de intoleranță
(congestia feței, tuse, dispnee, valuri de căldură, transpirații, etc) se
injectează rapid intravenos substanța de contrast, iar în cazul
simptomelor de intoleranță se administrează adrenalină și antialergice.
- se efectuează radiografiile

Îngrijiri ulterioare: pacientul este condus la salon, așezat într-o poziție comodă și
supravegheat o oră după efectuarea tehnicii.
Incidente/Accidente:
- sincopă, embolii, perforații ale inimii
- valuri de căldură, cefalee, congestia feței, tuse, dispnee la injectarea
rapidă.

▪ CORONAROGRAFIA

Definiție: examen radiologi, care permite vizualizarea arterelor coronare ce irigă inima

Scop: diagnostic

Indicații:
- angină invalidantă, instabilă, reziduală postinfarct.
- bolnavii cu angină la care se suspectează o anomalie coronariană
congenitală
- infarct miocardic acut în primele 4-6 ore, la tinerii sub 40 de ani.
- suspiciunea de: stenoză a trunchiului comun al arterei coronare stângi, de
boală trivasculară
- dureri toracice atipice cu diagnostic clinic incert
- control pentru bolnavii cărora li s-a efectuat by-pass aorto-coronarian sau
angioplastie coronară
- anevrismul de miocard cu insuficiență ventriculară propus pentru operație
- operație pentru leziuni valvulare la persoane sub 45 de ani
- cardiomiopatii congestive cu etiologie neclară
- tulburări de ritm de etiologie neclară la persoanele peste 40 de ani.

Materiale necesare: materiale necesare cateterizării

Pregătire psihică: ca la cateterism

Pregătire fizică:
- asigurarea unui mediu relaxant, de echilibru
- asemănătoare cu pregătirea pentru intervenția chirurgicală

Tehnica:
- este efectuată de medic
- spitalizarea este obligatorie
- se introduce sonda, substanța de contrast

Îngrijiri ulterioare: pacientul trebuie să stea în repaus (în pat) pentru 2 ore, pentru a
evita riscurile unei hemoragii.
Incidente/Accidente:

- ca la cateterism
- deces, embolie cerebrală, infarct miocardic acut, fibrilație ventriculară
tromboză arterială.

Tehnica poate fi utilizată și înainte de angioplastie!

▪ AORTOGRAFIA

Definiție: introducerea substanței de contrast prin cateter sau puncție intraaortic, prin
evidențierea aortei

Scop: diagnostic

Indicații:
- anevrism al aortei, disecție de aortă, coarctația de aortă

Materiale necesare:
- cateter
- pentru puncția arterială, substanța de injectat

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică:
- spitalizare 24-48h
- pregătirea pacientului este identică cu cea de la angiocardiografie

Tehnică:

- ca la puncția arterială

Ingrijiri ulterioare: la fel ca la puncția arterială

Incidente/Accidente:
- alergie la iod, grețuri, vărsături, erupție cutanată, hipotensiune arterială
- hemoragie

▪ ARTERIOGRAFIA PERIFERICĂ

Definiție: injectarea intraarterială de substanță de contrast pentru evidențierea arterelor

periferice

Scop: diagnostic
Indicații: ateroscleroza arterelor periferice

Materiale necesare:
- pentru puncția arterială, substanță de injectat

Pregătire psihică: identică cu cea de la angiocardiografie

Pregătire fizică: identică cu cea de la angiocardiografie

Tehnica: puncției arteriale

Ingrjiri ulterioare:
- se controlează zona puncționată din 15 în 15 min în prima oră, apoi din
oră în oră timp de 4-6 ore
- repaos la pat cu membrul cateterizat în poziție întinsă minim 6 ore (la
nevoie se mobilizează membrul)

Incidente/Accidente:
- hemoragie
- disecția endarterei, hematom local, tromboză, embolia periferică, fistula
arteriovenoasă.
- reacția anafilactică la substanța de contrast, hipotensiune arterială,
bradicardie și supraîncărcare de volum a circulației
- ruperea sondei sau a mandrenului, perforarea vasului, extravazarea
substanței de contrast, tromboza, sau embolia necontrolată

▪ FLEBOGRAFIA

Definiție: examen radiologic al venelor, după injectarea unui produs iodat de contrast.

Scop: diagnostic

Indicații: flebite, embolie pulmonară

Materiale necesare:
- pentru puncția venoasă
- pentru substanța de contrast

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică: nu mănâncă cu 12 h înainte

Tehnică:
- constă în introducerea intravenoasă a 20-30 ml substanță de contrast, cu
ajutorul unei seringi automate, de presiune, substanța va fi cu o
concentrație redusă pentru a nu leza pereții venoși, sau garou la înălțimea
gleznei, gambei și a coapsei, cu scopul de a dilata venele profunde.
- radiografiile se execută cu o viteză de 24 imagini/secundă.

Îngrijiri ulterioare: 2l de lichide

B. Explorări imagistice

1. Explorarea radioizotopică a sistemului cardiovascular

Definiție: fixarea în miocardul ischemic sau necrozat, a unor substanțe radioactive cu

afinitate deosebită pentru țesut ( THALLIUM, TEHNECTIU 99)

Scop: diagnostic

Indicații: infarct miocardic acut, sindrom WPW, angină instabilă, bolnavii cu tulburări
de conducere

Materiale necesare: camere de scintigrafie, sonde de scintilație, radiotrasor

(Tehnețiu)

Pregătire phisică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică: așezarea în poziția indicată

Tehnica: se efectuează în servicii specializate

Îngrijiri ulterioare:
- la izolarea pacientului (sursă de radiație)

Se folosesc substanțe care se fixează în interval de aproximativ o oră și sunt eliminate

rapid din sânge.
 2. Rezonanța magnetică a inimii (RMN)

Definiție: metodă care se bazează pe proprietatea unor atomi de a produce impulsuri cu

radiofrecvență specifică

Scop: diagnostic

Indicații: ischemie cardiacă, anevrism, trombi intraventriculari

Materiale necesare: camere de scintigrafie, sonde de scintilație, radiotrasor (Tehnețiu)

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică: așezarea în poziție indicată

Tehnica: se efectuează în servicii specializate

3. Ecocardiograma

Definiție: constă în înregistrarea ultrasunetelor străbătute și reflectate la nivelul cordului

Scop: diagnostic

Indicații: valvulopatii, cardiopatii ischemice, infarct miocardic, miocardiopatii, afecțiuni

pericardice, cardiopatii congenitale (defect septal, tetralogia Fallot)

Materiale necesare: ecocardiograf

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică: așezarea în decubit dorsal

Tehnica:
- ecografie de contrast – cu ajutorul unor substanțe introduse în curentul
sanguin.

- ecografie Doppler

Îngrijiri ulterioare: nu necesită

 C. EXPLORĂRI ENDOSCOPICE

1. Cateterismul cardiac

Definiție: introducerea unei sonde radioopace în cavitățile inimii, sau ale vaselor mari,
pe cale venoasă, sau arterială, cateter SWAN-GANZ

Scop: diagnostic

Indicații:
- cardiopatii operabile pentru determinarea presiunilor intracavitare,
recoltarea probelor sanguine pentru dozarea de O2 și CO2, precizarea
modificărilor anatomice, cardiace, IMA.
- pericardită constrictivă, canal arterial persistent, coarctație de aortă
toracică, mixom intracardiac, valvulopatii reumatice – cu indicație
operatorie, cardiopatia congenitală complexă și cardiopatia ischemică cu
indicație de pontaj aortocoronarian.

Contraindicații:
- insuficiență cardiacă congestivă marcată, endocardită infecțioasă
- hipersensibilitatea la substanța de contrast în antecedente (tratament
anterior cu antihistaminice, corticoizi), deshidratare, hipotensiune arterială,
mielom multiplu, feocromocitom, insuficiență renală avansată, HTA severă,
insuficiență cardiacă severă, transplant renal recent, febră.

Materiale necesare:
- sonde decateterism
- aparatură radiologică
- instrumente de mică chirurgie
- soluție novocaină 2%
- seringi
- oximetru

Pregătire psihică: ca pentru orice intervenție chirurgicală

Pregătire fizică:
- în dimineața explorării nu mănâncă nimic
- se întrerup cu 24 h înainte medicația beta-blocantă, digitalică și diuretică.
- cu 3 zile înainte cumarinicele
- cu 6h înainte heparina
- probe: de coagulare, creatinină serică, ECG (nu mai vechi de 2-4 zile)
- la femei examen ginecologic, pentru a exclude graviditatea
- cu 30 min înainte de examen: romergan, diazepam, mialgin
 - la copii mici anestezie generală
Tehnica:
- permite executarea de coronarografii, fonocardiogramă intracavitară, ECG
endocavitară etc
- printr-o arteră pentru explorarea cavităților stângi
- printr-o venă pentru explorarea cavităților drepte
- zona se introduce transcutanat sau prin descoperirea chirurgicală a unui
vas
- după recoltarea sângelui pentru oximetrie, sau automat din 5 în 5 min, se
spală sonda cu ser fiziologic steril

Îngrijiri ulterioare:
- după extragerea sondelor se comprimă manual 5-10 min, zona
puncționată
- pansament steril compresiv 10h

Inchidente/Accidente:
- aritmii grave, perforații cardiace, sau ale marilor vase, complicații locale
arteriale, tromboză, disecție, perforații.
- Fals anevrism, embolie sistemică, embolie – infarct miocardic, leziuni ale
sistemului nervos central, hipotensiune severă, corp străin rămas în
organism, alergie la substanța de contrast, procese inflamatorii generale,
infecții la locul de intrare.

D. EXPLORĂRI FUNCȚIONALE

Urmăresc stabilirea capacității și a posibilităților de adaptare la efort a inimii,

mecanismului prin care s-a instalat deficitul funcțional și evidențiază tulburările
funcționale incipiente (gradul și intensitatea acestor tulburări)

1. ELECTROCARDIOGRAMA

Definiție: înscriere grafică cu ajutorul unui aparat – electrogardiograful – a

fenomenelor bioelectrice produse în timpul activității cardiace. Pe orizontală se
înscrie timpul, pe verticală se înscrie sensul pozitiv în sus și negativ în jos și
amplitudinea fenomenului electric.

Scop: diagnostic
Indicații: aritmii, înainte de intervenții chirurgicale, embolie pulmonară, tulburări de
metabolism
Materiale necesare: electrocardiograf, comprese din tifon, soluție electrolit (o lingură
cu sare la un pahar de apă, sau pastă specială pentru electrozici)

Pregătire psihică: explicarea tehnicii și lămurirea acestuia pentru evitarea emoțiilor

Pregătire fizică:
- poziție decubit dorsal, relaxat
- eventual la bărbați se rade părul din regiunea toracică anterioară

Tehnică:
- montarea electrozilor: pentru fiecare electrod se îmbibă câte o compresă
în soluția de electrolit (sau se ung cu pasta sau gelul corespunzător). Se
fixează 6 electrozi precordial, orientați după linia medioclaviculară și
axilară anterioară și 4 electrozi pe părțile moi ale extremităților membrelor
(roșu pe mâna dreaptă, galben pe mâna stângă, verde pentru piciorul
stâng și negru pentru piciorul drept – în cazul aparatului 3 NECK)
- se conectează la priza de împământare, se verifică poziția corectă a
butoanelor, se pune în funcțiune aparatul (3neck-1 prin clapa 6) pe butonul
ON.
- după 3-5 min se testează aparatul (test etalon) și se reglează în funcție de
instrucțiuni
- se pornește înregistrarea prin apăsarea clapei “transport hârtie” (respectiv
25, start pentru modelul automat)
- se înregistrează câteva rezoluții cardiace
- se oprește înregistrarea (clapa 1 a aparatului 3 NECK-1), iar butonul
izolare pacient în poziția neapăsat, pentru modulul manual.
- se repetă procedura prin butonul “comutator canale” (respectiv 34),
apăsând pe rând pozițiile:
► D1, D2, D3
► aVR, aVL, aVF
► V1, V2, V3
► V4, V5, V6
- după înregistrare se readuce butonul “comutator canale” (respectiv 34) în
poziția “test”(T), se oprește funcționarea aparatului (clapeta 6), sau
aparatul se oprește automat.
- se îndepărtează electrozii de pe pacient
- se notează pe electrocardiogramă numele, vârsta, înălțimea și greutatea
pacientului, data și ora înregistrării (viteza de derulare în cazul aparatului
mai sus amintit) și semnătura celui care a făcut înregistrarea.
- pe electrocardiogramă se definesc: undele PQRST și U, segmentele
(distanta dintre 2 unde) [PQ] și [ST], intervalele (undă + segment) PQ=P+
[PQ], QT=QRS + [ST] + T și TP (linia izoelectrică)
 - intervalul [PQ] corespunde timpului în care stimulul străbate atriile de la
nodul sinoatrial QEITH-FLACK până la nodulul atrioventricular ASCOFF-
TAWARA
- unda P și segmentul [PQ] reprezintă expresia electrică a activității atriilor
- undele Q,R,S, segmentul [ST] și unda T reprezintă expresia electrică a
activității ventriculare

2. TESTUL DE EFFORT

Definiție: Înregistrarea EKG în timul efectuării efortului și după efort

Scop: diagnostic
Indicații:
►măsurarea condiției fizice, a duratei efortului
►depistarea:
- unei afecțiuni coronariene latente la subiecții asimptomatici, dar cu risc
crescut
- candidaților la programul de reabilitare cardiovasculară
- aritmiilor cardiace legate de efort
► diagnosticul diferențial al durerii toracice – angină de efort tipică, angină
de repaus, durere toracică atipică
► determinarea prognosticului și a gravității bolii la anginoși
► indicarea și aprecierea rezultatelor tratamentului medical sau chirurgical
al bolii coronariene
► aprecierea capacității funcționale a bolnavului cardiac și indicația optimă
pentru operație în afecțiunile valvulare
► detectarea HTA labile și aprecierea eficienței tratamentului hipotensor
► evaluarea claudicației intermitente

Contraindicații: ► absolute:
- infarctul miocardic acut în primele zile, angină pectorală instabilă, stenoză
aortică severă, anevrismul aortei, insuficiență cardiacă congestivă,
afecțiuni cardiace acute: miocardita, endocardita, pericardita, HTA peste
200/120, aritmii cardiace severe, anemie gravă, stări febrile relative.
- bradicardii accentuate, tulburări de ritm atriale, pace-maker, cardiomiopatie
obstructivă și restrictivă gravă, bronhopneumopatii obstructive și restrictive
grave, arteriopatii perifcerice

Materiale necesare: electrocardiograf

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică: nu se administrează medicația de dimineață
Tehnică:

► cicloergometrul: utilizează pedalarea pe bicicleta ergometrică

Avantaje:
- supravegherea pacientului prin examen clinic și măsurarea tensiunii
arteriale
- permite efectuarea EKG
- cost redus

Dezavantaje:
- cooperare dificilă cu pacientul

► covorul rulant: permite realizarea celui mai mare consum de oxigen

Avantaje:
- se realizează un efort obișnuit chiar și pentru persoanele neantrenate
- permite realizarea celui mai mare consum de oxigen

Dezavantaje:
- costul mai ridicat
- înregistrările ekg sunt deformate

► proba scăriței

► electrocardiograma de repaus și de efort: o metodă de diagnosticare a cardiopatiilor,

a suferințelor miocardocoronariene și în special și evoluția latentă a unei boli de inimă
când se recomandă electrocardiograma de efort.

Îngrijiri ulterioare: supravegherea pulsului, tensiunii, în perioada imediat următoare

Incidente/Accidente: durere retrosternală, amețeală, hipotensiune, dispnee marcată,

tahicardie ventriculară.

Se întrerupe dacă apar modificări ale segmentului ST!

 3. ÎNREGISTRAREA HOLTER

Definiție: înregistrarea pe o durată de 24 sau 48 h a activității cardiace a unui

subiect, care își duce viața sa obișnuită.
Scop: diagnostic
Indicații:
- supravegherea ritmului bătăilor inimii la persoanele cu stimulator cardiac
- aritmii, angor, boala nodului sinusal, bloc atrioventricular

Materiale necesare:
- înregistrator cu casetă de dimensiunea și greutatea unui walkman

Pregătirea psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătirea fizică: nu necesită nici mobilizarea la pat, nici spitalizare

Tehnică:

- electrozii sunt lipiti pe pielea pacientului și captează bătăile inimii și

activitatea electrică și transmit datele printr-un cablu, la înregistratorul,
care este înfășurat în jurul taliei.

Îngrijiri ulterioare: se supraveghează TA 24h.

Se poate folosi și în ambulator!

4. FONOCARDIOGRAMA

Definiție: constă în reprezentarea grafică a zgomotelor produse în cursul unui ciclu

cardiac, completând auscultația inimii.
Scop: diagnostic. Recunoașterea ritmului în 3 timpi, a galopului în special diferențierea
suflurilor cardiace și precizarea diagnosticului.
Indicații: valvulopatii
Materiale necesare: fonocardiograf
Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii
Pregătire fizică:
 - la fel ca la ekg
- decubit dorsal, toracele la 30-45°.

Tehnică:
- se utilizează un microfon special cu cristal piezoelectric, care transformă
zgomotele cardiace în semnale electrice, le filtrează și amplifică,
înregistrându-le pe hârtie.
- se înregistrează la focarele clasice de auscultație ale cordului concomitent
cu ekg ca indice de referință asupra timpului și duratei fenomenului acustic
cercetat.

Îngrijiri ulterioare: nu necesită îngrijiri deosebite

Se înregistrează în apnee după expir lent!

4.1 ARTERIOGRAMA

Definiție: carotidograma, sau sfigmograma, constă în înregistrarea pulsațiilor

arteriale sub forma unei curbe. Evidențiază leziunile de valvă aortică.
Scop: diagnostic
Indicații: insuficiență ventriculară stângă, stenoza aortică, sau mitrală
Materiale necesare: sfigmograf, electrocardiograf
Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii
Pregătire fizică: poziția pacientului decubit dorsal cu bărbia ușor ridicată
Tehnică: executarea tehnicii este la fel ca la fonocardiogramă, cu următoarele
mențiuni:
- conectarea la electrocardiograf se face prin derivațiile standard
- plasarea captatorului va fi aproape de sinusul carotidian (percepere mai
bună a pulsațiilor)
- înregistrarea se face concomitent cu ekg, cu o frecvență 50 mm pe
secundă
- pentru fiecare mecanogramă se înregistrează 5-10 cicluri cardiace
- se decuplează și se notează la fel ca ekg

Îngrijiri ulterioare: nu necesită

 5. APEXOCARDIOGRAMA

Definiție: reprezintă curba rezultată din înregistrarea grafică a mișcărilor șocului apexian
Scop: diagnostic
Indicații: insuficiență ventriculară stângă, cardiomiopatie, prolaps de valvă mitrală,
pericardită constrictivă, infarct miocardic acut, anevrism ventricular stâng

6. FLEBOGRAMA (JUGULOGRAMA)

Definiție: înregistrarea pulsului venos, jugular, reflectând activitatea inimii drepte

Scop: diagnostic
Indicații: insuficiență cardiacă, pericardită constrictivă, leziuni tricuspidiene, tulburări de
ritm
Materiale necesare: electrocardiograf, celulă fotoelectrică
Pregătire psihică: ca și la ekg
Pregătire fizică: ca și la ekg + poziție decubit dorsal
Tehnică: se execută la fel ca la ekg cu următoarele precizări:
- vena jugulară externă se fixează cu captatorul
- prin rotirea capului pacientului se evidențiază jugulara externă (uneori se
evidențiază prin staza venoasă, realizată prin presiunea manuală la baza
gâtului)
- înregistrarea se face cu viteza de 50-75 mm/sec.

Îngrijiri ulterioare: nu necesită

7. OSCILOMETRIA

Definiția: metoda prin care se evidențiază amplitudinea pulsațiilor peretelui arterial

Scop: diagnostic
Indicații: arteriopatia obliterantă, DZ, tulburări periferice de circulație
Materiale necesare: oscilometrul (PACHON) compus dintr-un cadran gradat în unități
și o manșetă pneumatică cu 2 camere în care se pompează aerul cu para de
cauciuc.
Pregătirea psihică: explicarea tehnicii și liniștirea pacientului pentru îndepărtarea
emoțiilor
Pregătirea fizică: repaus 15 min în decubit dorsal, se descoperă membrele
superioare/inferioare
Tehnică:
 - se fixeaxă manșeta pe membrul examinat: în treimea inferioară sau
superioară a gambei și treimea inferioară a coapsei – brațului și
antebrațului
- se pompează aer până la dispariția pulsațiilor perifcerice – presiunea
depășește TA maximă
- se citește pe cadran amplitudinea oscilațiilor
- se scade presiunea cu 10 mm Hg și se citesc din nou oscilațiile arteriale
- se scade din 10 în 10 mm hg cu citiri succesive, până se găsește valoarea
maximă a amplitudinii “indice oscilometric”

Îngrijiri ulterioare: nu necesită

Interpretare:
- pe coapsă 3-6 diviziuni, pe gambă 2-4 diviziuni, în treimea superioară și
1,5-2 diviziuni în cea inferioară, pe membrele superioare 3-4 diviziuni.
Dacă diferența dintre 2 regiuni simetrice este mai mare de 2 unități,
înseamnă că există o anumită afecțiune (obstrucții vasculare, leziuni ale
trunchiului principal)

OSCILOGRAFIA = metodă de înregistrare a valorilor oscilometrice cu ajutorul

oscilografului Molho Sorin

8. MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE, PULS

9. TIMPUL DE CIRCULAȚIE

Definiție: perioada în care o substanță parcurge un segment vascular

Scop: diagnostic
Indicații: insuficiență cardiacă în fază incipientă, diferențierea dispneei cardiace din
insuficiența ventriculară stângă de dispneea pulmonară
Materiale necesare: cele pentru puncția venoasă, substanța indicată în funcție de
segment (zaharină 25%, 5ml pentru braț-limbă, eter 33%, 1ml pentru braț-plămân,
șamd), cronometru
Pregătire psihică: pacientul este lămurit despre necesitatea tehnicii, liniștit.
Pregătire fizică:
- nu mănâncă cu 2-3 h înainte
- repaus 15 min, înlăturarea hainelor, care pot provoca staza

Tehnică:
- se realizează prin puncție venoasă și se determină în funcție de circulație,
volemie, debit cardiac
- se poate determina timpul de circulație total (parcurgerea în lungime a
arborelui circulator) sau parțial (pe o anumită porțiune: pe segmentul braț –
limbă, braț – plămân)
 - se încarcă seringa cu substanța indicată și se puncționează vena fără
stază (sau se va introduce substanța după 30-40 min de la desfacerea
garoului
- se injectează rapid și se măsoară timpul scurs de la golirea seringii, până
la apariția primelor manifestări caracteristice

Îngrijiri ulterioare: supravegherea pacientului

Apariția gustului dulce după 10-16 sec de la introducerea zaharinei sau apariția
mirosului de eter în aerul expirat de pacient, după 4-8 sec.

10. MASA SANGUINĂ CIRCULANTĂ

Definiție: se determină prin electrofotometrie, utilizând metoda diluării coloranților în

sânge (sau prin scintigrafie cu ajutorul izotopilor radioactivi).
Scop: diagnostic
Materiale necesare: pentru puncția venoasă, recipient pentru determinarea
hematocritului, colorant steril – albastru. Evans 0,5% mg/kg corp.
Pregătire psihică: la fel ca pentru puncția venoasă
Pregătire fizică: ca la puncția venoasă
Tehnică:
- se puncționează vena, se recoltează sânge pentru hematocrit și se
introduce substanța sterilă
- după 10 min se recoltează 10 ml sânge pentru determinarea concentrației
colorantului
- se raportează rezultatul la valoarea hematocrit pentru a se obține volumul
sângelui circulant

Îngrijiri ulterioare: conform tehnicii învățate

Valori normale: bărbați = 1/12 din greutatea corporală, femei = 1/13 din greutate !!!
 E. ALTE EXPLORĂRI

1. FUNCȚIA ARTERIALĂ – RECAPITULARE

2. PRESIUNEA VENOASĂ

Reprezintă presiunea exercitată de sângele venos asupra pereților vasului

Scop: diagnostic

Indicații: insuficiență cardiacă, colaps, cardiopatii congenitale

Materiale necesare:
- aparate: Vilaret, Moritz-Tabora, Claude, tubul Taylor, sau un simplu tub de
sticlă în formă de L gradat în cm sau mm (lung de 30 cm și cu diametrul de
3-4 mm), prevăzut cu tuburi de cauciuc la ambele capete (capătul scurt se
atașează la acul de puncție, iar capătul lung la o seringă de 20 mm)
- pentru puncția venoasă

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică:
- aparatul (tubul de sticlă), ser fiziologic, materiale pentru puncția venoasă
- poziția este de decubit dorsal fără pernă, cu brațul întins, relaxat

Tehnică: se realizează prin cateterism cardiac (presiune centrală), sau prin puncție
venoasă la nivelul safenei mari, sau la plica cotului (presiunea venoasă periferică),
astfel:

- se determină în cm coloana de apă, cu ajutorul diferitelor aparate

- pregătirea aparatului: se încarcă tubulatura de sticlă cu ser fiziologic
pentru eliminarea aerului, aspirând cu seringa. Se închide circuitul cu câte
o pensă la ambele tuburi de cauciuc
- se puncționează vena (conform tehnicii înățate, se desface garoul și se
adaptează aparatul cu tubul scurt la nivelul acului)
- se deschid pensele, realizând comunicarea directă dintre venă și
manometru
- lichidul din tub coboară până la nivelul presiunii din venă

Îngrijiri ulterioare: îngrijirea pacientului după tehnica și reorganizarea locului de muncă –

ca la puncția venoasă
Interpretare:
- se citește gradația înălțimii lichidului din tub
- valoare normală = 11-12 cm, apă. În insuficiență cardiacă dreaptă sau
globală crește, iar în colaps scade sub această valoare.

3. EFECTUAREA TRATAMENTELOR

A. SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE:

- măsurarea și notarea pulsului, tensiunii arteriale, respirației, temperaturii

B. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE:

- salon: luminos, aerisit, încălzit, aer umidificat, evitarea măturatului uscat
- repartizarea adecvată a pacienților în funcție de caracterul bolii (infecțios,
sau neinfecțios)

C. PSIHOTERAPIA: se efectuează cu mare atenție din cauza crizelor care au aspecte

diferite și uneori tablouri clinice dramatice

D. ALIMENTAȚIA:
- regim hidrozaharat în perioadele febrile, iar când acestea dispar se trece la
o alimentație hipocalorică
- se evită supraalimentarea și regimul bogat în grăsimi
- se interzice consumul de tutun și alcool

E. MEDICAMENTE UTILIZATE ÎN AFECȚIUNI CARDIOVASCULARE:

► AFECȚIUNI ALE CORDULUI:

- glicozizi cardiotonici: deslanozid, digitală, digoxin, lanatozid (în cazul
soluțiilor administrate intravenos, administrarea se face lent)
- antiaritmice clasa I și III: chinidină, xilină=lidocaină, mexitil, rytmonorm,
amiodarone, cordarone
 - simpatomimetice cardiace și stimulente respiratorii: dobutamin, dopamin,
etilefrin, isoprenalin, bronhodilatin, preductal

► TERAPIA MIOCARDULUI:

- vasodilatatoare: isosorbid dinitrat, cordil, isodinit, isolong, maycor,

nitroglicerină, nitropector, pentalong, agozol

► ANTIHIPERTENSIVE:

- antiadrenergice cu acțiune centrală: hipazin, hiposerpil, raunonervil,

dopegyt, methildopa, clonidină, tanaxum
- adrenolitice cu acțiune periferică: minipress, prazosin
- preparate acționând pe musculatura netedă arteriorală: verapamil,
hipopresol, nitroprusiat de natriu
- produse active pe sistemul renină - angiotensină: captopril, enalapril
- antihipertensive și diuretice: neocristepin, normotens, enap

► DIURETICE:
- diuretice de intensitate redusă: nefrix, moduretic
- diuretice puternice (deansă): furosemid, furantril, salurex
- diuretice ce economisesc potasiul: spironolactonă, aldactone
- combinații diuretice și agenți de economisire de potasiu: ecodurex

► VASODILATATOARE PERIFERICE: duvadilan, tolazolin, acid nicotinic, pentoxifilin,

trental, xantiol nicotinat, sadamin, dartelin

► VASOPROTECTOARE:
- antihemoroidale topice: ultraproct, doxipricot plus, hemorsal, hemorzon,
proctolog, glivenol
- medicație antivaricoasă: hepatrombin, hirudoid, lasonil, morruat de natriu,
nitrovital, doxium
- medicația capilarelor (capilarotonice): rutosid, trocsevasin, tarosin,
anavenol
► BETABLOCANȚI:

- betablocanți neselectivi: oxprenolol, trasicor, propanolol

- betablocanți selectivi: acebutol, atenolol, betaloc, metoprolol
- betablocanți în combinație cu alte hipertensive: antinorm
- betablocanți în combinație: calmogen, distonocalm

► BLOCANȚI DE CALCIU:

- blocanți de calciu cu principalele efecte vasculare: nifedipin, adalat,

corinfar
- blocanți de calciu cu efecte direct cardiace: verapamil, isoptin, diltiazem,
cardil
- blocanți de calciu neselctivi: sensit

► PRODUSE ACTIVE PE SISTEMUL RENINĂ - ANGIOTENSINĂ:

- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei: renitec, tritace

F. PACE-MAKER

Definiție: metodă de stimulare a funcției cardiace cu ajutorul unui aparat, care determină
o frecvență cardiacă adecvată
Scop: terapeutic
Indicații:

► cardiostimulare temporară:
- bradicardie asociată cu infarct miocardic acut
- bradicardie cu bloc atrio-ventricular de gradul II, sau complet
- bradicardie fără bloc atrio-ventricular cu tulburări de conducere atrio-
ventriculară sau disfuncție sinoatrială.
- bradicardii neasociate cu IMA (intoxicații medicamentoase, tulburări
metabolice, boli ale țesutului conjunctiv, boli inflamatorii, posttraumatice,
post chirurgie cardiacă
 - tahiaritmii refractare la orice tratament medical antiaritmic și la șocul
electric transtoracic
- explorare electrofiziologică pentru evaluarea funcției nodulului sinusal, a
tulburărilor de conducere atrio-ventriculare, a preexcitației din sindromul
WOLF-PARKINSON-WHITE, testarea eficacității antiaritmicelor
- metodă alternativă de stres în diagnosticul cardiopatiei ischemice - poate
înlocui proba de cicloergometru, sau covor rulant la cei cu: artrită,
insuficiență respiratorie, HTA, handicapați fizici.

► cardiostimulare definitivă:

- bradicardie paroxistică și permanentă

- bloc de ramură, disfuncție sinusală cu bradicardie simptomatică
- bloc de ramură alternant,
- difuncție sinusală cu bradicardie simptomatică
- bloc atrio-ventricular complet, sau de gradul II, III după IMA
- sincope recidivante, deficit controlabile

Materiale necesare:
- generator de puls, PACE-MAKER
- conductori: electrozi
- dispozitiv de conectare

Pregătire psihică: se explică necesitatea tehnicii

Pregătire fizică: în funcție de modul în care se aplică cardiostimulatorul (extern sau

intern)

Tehnică:

► Metode de cardiostimulare:

1. Unipolară – un electrod este în contact cu țesuturile camerei cardiace pe care o

stimulăm, iar celălalt e plasat în țesutul subcutanat al regiunii pectorale
(indiferent)
2. Bipolară – ambii electrozi sunt în legătură cu camera cardiacă
3. Asincronă – când nu se ține cont de activitatea cardiacă spontană subiacentă (rar
folosit)
4. Demand – când pace-makerul se declanșează doar la nevoie
 5. Atrio-ventriculară sincronizată – un stimul electric este eliberat la nivelul
ventriculilor la un interval după activarea atrială, care poate fi spontană,
prestabilită sau indusă.
6. Underdrive – stimulii electrici se aplică la o frecvență inferioară ritmului spontan
7. Overdrive – stimulii electrici se aplică la o frecvență superioară ritmului spontan
8. Pereche și cuplată – constă în stimularea atât a atriilor cât și a ventriculilor,
stimulare ce ține cont de ritmul spontan
9. Cardiostimularea programată – combină inducerea de bătăi premature cu
stimularea rapidă a atriilor, sau ventriculelor.

► Metode de plasare a pace-makerului:

1. Extern – aplicat pe torace, folosit în urgență

2. Transtoracic – utilizat în urgențe, pentru scurt timp, presupune introducerea firului
pace-makerului prin peretele toracic anterior.
3. Epicardial – necesită toracotomie, pace-makerul se aplică pe suprafața inimii,
folosit în stimularea temporară și după chirurgia de cord deschis
4. Endocardiac transvenos – folosită atât pentru stimularea temporară cât și cea
permanentă

Îngrijiri ulterioare: Educarea pacientului cu pace-make privind:

1. Cunoștințele legate de cardiostimulare:

- evaluarea cunoștințelor și clarificarea noțiunilor incorecte

- clarificarea diferențelor dintre tulburările de ritm și IMA
- explicarea noțiunilor legate de anatomia inimii, de plasarea pace-makerului
- explicarea diferențelor dintre cardiostimularea temporară și permanentă

2. Activitatea pacientului

- mișcări active și pasive ce trebuie să înceapă la 48 de ore după

implantarea pace-makerului.
- pacientul trebuie instruit să repete aceste exerciții de câteva ori pe zi
înainte de a adăuga un nou exercițiu
- explicarea faptului că pace-makerul este relativ solid și că simpla atingere,
sau o baie nu îl distruge
- evitarea eforturilor fizice susținute
- reechilibrarea raportului dintre activitate și odihnă
3. Semne de malfuncție a pace-maker

- recunoașterea semnelor de funcționare inadecvată, cum ar fi cele

determinate de perfuzarea inadecvată a creierului, inimii, mușchilor
- pacientul trebuie educat să apeleze la medic în caz de dispnee, dureri
toracice, oboseală, edeme,etc.
- în funcție de nivelul de educație trebuie folosiți termeni adecvați pentru
recunoașterea simptomelor – de exemplu pentru a descoperi existența
edemului trebuie să întrebăm de incapacitatea de a-și scoate inelul, de
umflarea picioarelor
- pacientul trebuie educat să-și ia pulsul cel puțin o dată pe zi și să știe că
acesta trebuie să fie regulat sau nu, în funcție de tipul de pace-maker.

4. Semne de infecție

- pacientul trebuie să fie învățat să recunoască semnele de infecție: roșeață,

căldură, febră și să se adreseze imediat medicului

5. Înlocuirea generatorului de puls

- explicarea faptului că bateria pace-makerului are o durată limitată de

existență și că în același timp trebuie înlocuită doar în spital

6. Medicația

- pacientul trebuie să cunoască numele, doza și frecvența administrării

medicamentelor și efectele adverse

7. Măsurile de siguranță

- trebuie să-și informeze atât medicul cât și stomatologul asupra existenței

pace-makerului și a celorlalte tratamente urmate.
- trebuie să aibă asupra lui un “bilet” în care să se precizeze că are
implantat un pace-maker, tipul acestuia și data implantării.
Incidente/Accidente:

► Legate de actul operator

- implantarea se face pe cale endocavitară, transvenoasă, sub anestezie

locală
- tulburări de ritm
- infecții

► Legate de stimulare

- contracții musculare dureroase

- deplasarea conductorului electrod din poziția corectă
- fractura/ruperea conductorului metalic, electrodului
- perforarea miocardului

G. ELECTROCONVERSIA ȘI DEFIBRILAREA

Definiție: restaurarea ritmului cardiac normal, la bolnavii cu aritmii cardiace prin

descărcarea unui impuls de curent cu ajutorul electrozilor defibrilatori.

Scop: terapeutic

Indicații:

- tahiaritmia cu frecvență ventriculară rapidă cu stare hemodinamică critică a

pacientului
- fibrilație atrială cu debut recent, flutter atrial cu frecvență crescută,
tahicardie ventriculară – instabile, ce nu răspund la tratament și la pacienți
la care starea generală e alterată
- fibrilație ventriculară – tratament de urgență
- tahicardie paroxistică supraventriculară, care nu răspunde la tratament și
manevre vagale
Contraindicații:

- cardioversia cu curent direct

- fibrilația artrială cronică (de peste 1, 3 ani)
- fibrilație atrială la pacienții cu tirotoxicoză necontrolată medicamentos
- fibrilație atrială apărută după trombembolism recent
- aritmiile atriale și ventriculare cu disfuncție ventriculară stângă
- fibrilația atrială cu răspuns ventricular lent
- aritmiile atriale și ventriculare induse de intoxicația digitalică

Materiale necesare:

► Defibrilator cu șoc electric format din:

- un condensator ce eliberează un șoc cu intensitate între 0-400

Wați/secundă
- un sincronizator ce face ca eliberarea șocului să se facă numai într-o
perioadă a ciclului cardiac
- electrozi stimulatori ce pot fi aplicați în poziție antero-laterală, sau antero-
posterioară

► Dispozitive de monitorizare: cardioscop, electrocardiograf

► Fixarea toracică a electrozilor necesită degresarea atentă a pielii cu eter

► Necesită sedarea pacientului prin administrarea de barbiturice injectabile i.v

(Penthosal sodic) sau diazepam

► Energia medicamentoasă aplicată depinde de tipul aritmiei

► La pacienții cu tratament digitalic și suspiciune de supradozaj se administrează

lidocaină i.v

Pregătire psihică:

- explicarea necesității tehnicii

- asigurarea unui climat de încredere
Pregătire fizică:

► la bărbat:
- raderea pilozității
- degresarea tegumentului, aplicare de gel

Tehnică:

- efectuată de medic
- necesită colaborarea cu echipa de la ATI

Investigații ulterioare: supravegherea funcțiilor vitale până la normalizarea lor

Incidente/Accidente:

- aritmii cardiace, perioade prelungite de asistolă ventriculară

- edem pulmonar acut
- embolism sistemic
- HTA

H. ANGIOPLASTIA CORONARIANĂ TRANSLUMINALĂ PERCUTANATĂ

Definiție: metodă prin care se urmărește permeabilizarea arterelor coronare cu ajutorul

unui cateter

Scop: terapeutic

Indicații: infarct miocardic acut

Materiale necesare: cateter, instrumente chirurgicale, heparină

Pregătire psihică: explicarea necesității tehnice

Pregătire fizică:

- repaus 6-8 ore înainte de procedură

 - testarea anestezicului

Tehnică:

- se introduce pe cale chirurgicală un cateter în artera coronoară unde

balonul este umflat
- heparina se administrează cât mai aproape de tromb
- monitorizare cardiacă 24 ore

Îngrijiri ulterioare:

- consum de lichide
- administrarea de antagoniști de calciu și antiagreganți plachetari (combat
riscul trombozei)
- supraveghere pentru a depista posibilele complicații: IMA, dureri toracice,
reacție vagală, hemoragii, spasmul arterelor coronare, disecția arterelor
coronare
- dacă a fost efectuată pentru IMA – repaus la pat, 24 ore

I. BY PASS

Definiție: Procedeu prin care se ocolește o zonă stenozată vasculară cu ajutorul unei
grefe.
Scop: terapeutic
Indicații: infarct miocardic, angină pectorală instabilă
Materiale necesare: grefe, instrumente chirurgicale
Pregătire psihică: ca la o intervenție chirurgicală
Pregătire fizică: ca la o intervenție chirurgicală
Tehnică:
- intervenție chirurgicală
- proteza se obține de obicei din vena safenă mare

Temperatura corpului trebuie redusă la 32°C !

Pregătirea preoperatorie a pacienților cu afecțiuni cardiovasculare:

► Examene speciale: probe de efort, oscilometrie, oscilografie, fonocardiogramă,

examenul fundului de ochi (la hipertensivi), examenele radiologice: arteriografie,
angiocardiografie, flebografie, explorările endoscopice: cateterismul cardiac, recoltările
sanguine suplimentare (colesterol, lipide, trigliceride, probe de imunologie) se practică:
intervenție pe cord deschis, rezecție de anevrism aortic, transplant de inimă sau alte
intervenții extracardiace (de urgență) care necesită pregătire corespunzătoare a
pacientului.

Îngrijirea postoperatorie: corespunde tehnicii învățate cu următoarele adăugiri:

- pregătirea și completarea foilor speciale de reanimare: îngrijiri speciale,

controale biologice
- atenție sporită în primele zile postoperatorii (puls, TA, respirație, eliminăriș,
complicații pulmonare sau trombembolice etc)

DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE – PLAN DE ÎNGRIJIRE

Diagnostic 1: alterarea perfuzării tisulare din cauza hematoamelor, trombilor, sau

infecției

Obiective: menținerea unei vascularizații adecvate, a unei temperaturi normale, a

sensibilității extremității

Indicații:

- palparea pulsului distal și aprecierea calității acestuia

- aprecierea funcționalității pe baza culorii (palorii, cianozei), motilității,
sensibilității (durerilor, paresteziilor)
- depistarea modificărilor periferice date de hematoame, echimoze, edem
(tumefacție, modificări de culoare)
- educarea pacienților privind necesitatea de a se odihni.
- monitorizarea temperaturii locale și generale
- monitorizarea pierderilor lichidiene și a echilibrului hidro-electrolitic
- administrarea medicamentelor conform indicației (antibiotice, antipiretice)
Diagnostic 2: alterarea perfuzării cerebrale din cauza embolismului cerebral

Obiective:
- menținerea constantă a funcțiilor vitale
- menținerea adecvată a activității nervoase (motorii și senzitive)

Indicații:
- aprecierea capacității pacientului de a se orienta temporo-spațial
- aprecierea motilității și sensibilității
- mobilizarea activă și pasivă

Diagnostic 3: alterarea confortului prin prezența durerii, dispneei

Obiective:

- reducerea durerii, dispneei

- menținerea stabilității hemodinamice

Indicații:

- evaluarea severității și localizării durerii

- aprecierea culorii și temperaturii tegumentului
- administrarea de antalgice, bronhodilatatoare, conform indicațiilor
- educarea pacientului să recunoască durerea, dispneea

Diagnostic 4: alterarea funcției mecanice cardiace

Obiective: reducerea lucrului mecanic și menținerea stabilității hemodinamice

Indicații:
- evaluarea și înregistrarea semnelor vitale: frecvența cardiacă, tensiunea
arterială
- monitorizarea ritmului cardiac
 - determinarea electroliților, enzimelor, creatininei
- informarea medicului asupra rezultatelor

- evaluarea hepoxemiei și administrarea la nevoie a oxigenului

- înregistrarea prezenței tusei sau dispneei
- observarea edemului cardiac, distensiei venei jugulare, a semnelor de
embolism, notarea temperaturii și a culorii tegumentelor
- administrarea medicamentelor prescrise: cardiotonice, diuretice, nitrați, etc

Diagnostic 5: alterarea funcției electrice cardiace

Obiective: menținerea unei funcții cardiace și a unui ritm optim

Indicații:

- efectuarea electrocardiogramei
- determinarea și notarea pulsului în foaia de observație
- administrarea antiaritmicelor conform indicațiillor

Diagnostic 6: alterarea funcției cardiace prin modificarea vascularizației la nivelul inimii

Obiective: menținerea unei stabilități hemodinamice, absența anginei

Indicații:

- menținerea unei oxigenări adecvate

- administrarea medicamentelor (coronarodilatatoare, vasopresoare,
analgezice, blocanți de calciu) conform indicației
- evaluarea severității și localizării ischemiei
- instruirea pacientului să recunoască durerea cardiacă și să ia măsurile ce
se impun
- depistarea hipotensiunii și a edemului pulmonar
- aprecierea gradului de conștiență
- reducerea anxietății

Diagnostic 7: alterarea funcției cardiace prin afectarea activității pulmonare

Obiective: menținerea stabilității hemodinamice

Indicații:
- observarea semnelor și simptomelor ce sugerează afectarea pulmonară
- administrarea în caz de hipotensiune severă de dopamină conform
indicațiilor

Diagnostic 8: alterarea volumului lichidian din cauza afectării renale sau terapiei în
exces cu diuretice

Obiective:

- menținerea la nivel constant a creatininei, ureei, electroliților

- menținerea echilibrului între aportul și eliminarea de lichide
- menținerea unei greutăți normale

Indicații:

- recoltarea sângelui pentru determinarea creatininei, ureei, electroliților

- monitorizarea aportului și a eliminărilor de lichide
- aprecierea hiper sau hipovolemiei și remedierea acestora
- încurajarea aportului oral de lichide
- administrarea de lichide conform indicației

Diagnostic 9: cunoștințe deficitare relativ la boală și la impactul acesteia în viitor asupra

bolnavului

Obiective: înțelegerea afecțiunilor cardiace și identificarea modificărilor posibile în stilul

de viață

Indicații:

- educarea pacientului privind factorii de risc, necesitatea prezentării la

medic în caz de alterare a stării individului, dieta ce trebuie urmată,
reducerea stresului
- includerea familiei în procesul de reabilitare cardiacă
- evaluarea capacității pacientului de a înțelege

Diagnostic 10: anxietate, teamă dată de intervenția mai intempestivă, de necunoscut,

de procedee terapeutice
Obiective: înțelegerea procedurilor terapeutice, dar și a bolii

Indicații:

- prevenirea anxietății prin explicarea procedurilor

- susținerea pacientului când trebuie să i se efectueze anumite manevre:
cateterizare, radiografie toracică, sau schimbarea medicației
- explicarea simptomelor și semnelor ce pot să apară pe parcursul bolii, sau
a procedurilor
- administrarea de sedative conform indicațiilor
- includerea familiei în procesul de îngrijire

Diagnostic 11: alterarea stării de confort din cauza durerii cardiace

Obiective:

- reducerea durerii cardiace

- menținerea stabilității hemodinamice

Indicații:

- evaluarea durerii: localizare, durată, severitate, manifestări asociate

- monitorizarea pulsului, respirației
- evaluarea temperaturii, culorii tegumentului
- administrarea antalgicelor, a oxigenului conform indicațiilor
 ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU BOLI CARDIOVASCULARE

1. COLAPS PERIFERIC

Definiție: insuficiență circulatorie acută din cauza unui dezechilibru între volumul
sângelui circulant și capacitatea vaselor sanguine, caracterizată prin imposibilitatea
sistemului circulator de a asigura necesarul sanguin pentru țesuturi și organe

Cauze:
- scăderea masei circulante, hemoragii, deshidratări, plasmoragii
- dilatarea vaselor, boli infecțioase, intoxicații, șoc anafilactic, sau traumatic,
supradozare medicamentoasă, infarcte viscerale etc

Tablou clinic:

- agitație sau prostație, somnolență, pacientul este inert

- tegumente palide, pământii, extremități reci, palide sau cianotice
- transpirații reci predominant pe frunte
- hipotermie, tahicardie, TA mai mic decât 100 mm Hg, tahipnee
- uneori vărsături, diaree, oligurie, sau anurie, sete accentuată

Materiale necesare: foaie de observație, foaie de temperatură, ceas cu secundar,

tensiometru, radiografii, rezultatele analizelor efectuate

Rolul propriu:

► De urgență

- suprimarea cauzei: hemostază provizorie în cazul hemoragiilor

- asigurarea poziției decubit dorsal sau declivă (Trendelenburg)
- transport de urgență la spital
- asigurarea autotransfuziei: înfășurarea membrelor cu feșe elastice pornind
de la extremitatea distală sau ridicarea gambelor
 - asigurarea ventilației pulmonare: înlăturarea obiectelor de îmbrăcăminte
stânjenitoare, îndepărtarea mucozităților din cavitatea bucală și faringiană
- oxigenoterapie
- stimularea circulației periferice, administrarea de lichide calde (ceai, cafea)
- menținerea temperaturii corpului: încălzire progresivă și prudentă (cu
pătur, sticle cu apă caldă sau termofoare) pentru a nu produce
vasodilatație și accentua colapsul

► În unitatea spitalicească

- asigurarea condițiilor de îngrijire (salon, pat, oxigen, etc)

- asigurarea repausului fizic (poziție declivă) și psihic (psihoterapie)
- supravegherea permanentă: puls, TA la 30 minute, respirație,
temperatură, diureză
- permeabilizarea căilor respiratorii – oxigenoterapie
- încălzire treptată
- hidratare orală (dacă nu varsă)
- suplinirea nevoilor prin servire la pat (până când nu mai există pericolul
recăderii)

Rol delegat:

► De urgență

- combaterea durerii (antalgice) și a pierderilor de lichide (perfuzie

intravenoasă)
- în unitatea spitalicească
- verificarea echilibrului biologic – recoltării sanguine (HLG, grup sanguin,
etc) și urinare repetată
- umplerea patului vascular: perfuzie intravenoasă sau transfuzie, în funcție
de cauză (ser fiziologic, glucoză 5%, dextran, marisang, ringer, sânge
integral, plasme sau alte derivate indicate)
- micșorarea patului vascular: vasopresoare (adrenalină, dopamină, HHC) și
medicație pentru micșorarea permeabilității vasculare (vitamina C, clorură
de calciu samd)
- bilanț ingesta – excreta
 2. ANGINĂ PECTORALĂ

Definiție: stare caracterizată printr-o inadvertență între aportul și necesarul de oxigen

al inimii

Cauze: lipoproteinemii, fumat, HTA, AHC, IMA, stres, sendetarism, obezitate,

personalitate tip A, hipercolesterolemie, obezitate, ateroscleroză, valvulopatii, anemii,
cardiopatii congenitale, DZ.

Manifestări:

- durere precordială sub formă de înțepătură ce iradiază în membrul

superior (atipic în maxilar, umeri, urechi) cu durată de 2-5 minute, care
cedează la repaus, nitroglicerină, declanșată de efort, stres

- dispnee, senzație de disconfort epigastric

Materiale necesare: foaie de observație, foaie de temperatură, ceas cu secundar,

tensiometru, radiografii, rezultatele analizelor efectuate, ekg

Rolul propriu: descoperirea cauzei