GASTRITA

Gastrita este caracterizată de leziunile sau inflamațiile care pot apărea la nivelul
mucoasei gastrice. Peretele stomacului este alcătuit din trei straturi: mucoasa gastrică,
tunica musculară și tunica seroasă. Mucoasa gastrică este partea care secretă sucurile
gastrice, formând un mediul tipic acid ce îi permite stomacului să se protejeze în timpul
procesului de digestie.

● TIPURI DE GASTRITĂ

Gastrita este una dintre cele mai cunoscute afecțiuni gastroesofagiene și reprezintă un
grup de probleme inflamatorii ale mucoasei gastrice care pot fi însoțite, în cazurile mai
grave, chiar de ulceraţii dureroase. Specialiștii clasifică această boală în două categorii,
în funcție de modul apariției, dar și de factorii care au produs-o:
Gastrita acută se referă la cea apărută brusc, recent instalată, din cauza unui factor
nociv, de obicei preluat din mediul exterior: ingestie de acizi, baze sau substanțe toxice,
chimioterapia oncologică, leziunile fizice provocate de vărsături incoercibile, arsuri
termice, ischemia digestivă sau diferitele tipuri de infecții.
Gastrita cronică, ce poate fi de tip A, B sau C și necesită un criteriu de persistență în
timp. De exemplu, gastrita autoimună este cea de tip A și este un rezultat al distrugerii
celulelor ce produc acid clorhidric gastric. Se manifestă cel mai des la persoanele cu boli
autoimune (tiroidita Hashimoto, diabet de tip I). Persoanele afectate de gastrita cronică
de tip A pot dezvolta, în timp, anemie prin deficit de vitamina B12.
Gastrita cronică de tip C, uneori apare ca urmare a unor operații, intervenții
chirurgicale și constă în pătrunderea greșită a bilei în stomac și nu în intestinul subțire,
fapt care atacă stratul de protecție al mucoasei gastrice.
Gastrita cronică de tip B este destul de întâlnită și apare ca urmare a infecției cu
agentul patogen Helicobacter pylori ce formează o enzimă capabilă să distrugă celulele
mucoasei gastrice.
● CAUZELE APARIȚIEI GASTRITEI

Pe lângă infecția cu bacteria Helicobacter Pylori sau alți agenţi infecţioşi, cum virusurile
din familia herpes, fungi, paraziti, există și alți factori care pot contribui la apariția acestei
afecțiuni. Printre cauzele principale se numără:
 Abuzul de băuturi sau alimente care cresc aciditatea gastrică - de exemplu,
consumul de alcool, cafea, anumite ceaiuri ce conţin cofeină (ceai verde, ceai
negru), băuturile carbogazoase, fumatul; consumul alimentelor prea reci sau prea
fierbinţi pot duce la apariția gastritei, crudităţile induc o stare de hiperaciditate şi
favorizează instalarea gastritelor;
 Stresul stimulează secreţia gastrică;
 Anumite tipuri de medicamente - cele analgezice și cele care conțin cortizon au
capacitatea de a ataca stratul protector al mucoasei, provocând inflamarea
acesteia;
 Vârsta - întrucât mucoasa stomacului se subțiază odată cu înaintarea în vârstă,
sănătatea organismului trebuie susținută printr-o nutriție echilibrată, bogată în
alimente care protejează stomacul.

● SIMPTOMELE GASTRITEI

În momentul în care bacteria Helicobacter pylori a cauzat deja leziuni la nivelul

mucoasei stomacului, apar durerile abdominale în partea superioară. Arsurile gastrice
sau pirozisul, disconfortul pe care îl simți în spatele osului pieptului, senzația de greață,
vărsături, balonare, spasmele și durerile abdominale, apărute imediat după masă sunt
printre cele mai amintite simptome pe care le menționează pacienții care suferă de
gastrită. Pe lângă acestea, putem enumera:
 Dureri severe de stomac;
 Sughiț frecvent;
 Pierderea poftei de mâncare;
 Senzația de saţietate precoce după masă;
 Scădere bruscă în greutate;
 De asemenea, netratată, gastrita poate cauza sângerări la nivelul stomacului sau
anemii.
● DIAGNOSTICUL GASTRITEI

Diagnosticul de gastrită se poate pune analizând simptomele amintite de pacient, prin

anamneză și prin investigatii amănunțite:
 teste la scaun, teste de respirație, testul pentru infecția cu Helicobacter pylori -
prin care se poate depista prezența bacteriei în organism;
 endoscopia digestivă superioară, care se realizează printr-un endoscop, un tub
flexibil, de calibru redus, ce se introduce în cavitatea bucală și de aici în esofag,
stomac, duoden, fără a jena respirația.

● TRATAMENTUL GASTRITEI

În primul rând, tratamentul diferă de la o persoană la alta, în funcție de severitatea

simptomelor, etapa, durata bolii sau momentul în care a fost depistată. Gastrita acută nu
are un tratament specific, excepție făcând cazurile în care afecțiunea este determinată
de infecția cu Helicobacter pylori, situație în care se administrează antibiotice.
În plus, sunt recomandate tratamentele pe bază de inhibitori ai receptorilor histaminici
(ranitidina, famotidina, cimetidina) sau inhibitori de pompă de protoni (omeprazol,
esomeprazol, pantoprazol), deoarece aceștia neutralizează și reduc producția de acid
de la nivelul stomacului, ameliorând durerile și simptomele.
Deoarece tulburările digestive pot apărea și ca urmare a unor obiceiuri alimentare
nesănătoase, tratamentul trebuie susținut și de următoarele măsuri:
 Evitarea mâncărurilor condimentate, a meselor abundente, bogate în grăsimi;
 Îmbunătățirea regimului alimentar prin eliminarea din meniu a următoarelor
alimente: carnea afumată sau grasă, produsele prăjite, legumele picante (usturoi,
hrean, ceapă) și a celor bogate în celuloză (mazăre, conopidă, ridichi);
 Evitarea consumului de substanțe care stimulează producția de acid gastric
(alcoolul, cafeaua, ceaiul verde, negru, sucuri de fructe citrice, nicotina);
 Renunțarea la fumat;
 Sunt recomandate mesele mici și dese;
 Este indicat să se respecte cele trei mese principale și două gustări pe zi.
De asemenea, medicamentele analgezice trebuie utilizate în cantități mici și pe termen
scurt, la recomandarea medicului. Toate aceste măsuri, combinate cu un stil de viață
echilibrat, care îi permite pacientului să aibă o stare emoțională bună, lipsită de stres,
pot ameliora rapid simptomele gastritei, îmbunătățind starea de sănătate. Majoritatea
persoanelor care se confruntă cu această problemă reușesc să o depășească, urmând
un regim alimentar potrivit, respectând tratamentul și indicațiile medicului, punând,
astfel, sănătatea pe primul loc.