Sunteți pe pagina 1din 11

C3 Afectiunile stomacului

2 Principalele afectiuni ale aparatului digestiv

2.2. Afectiuni ale stomacului

Gastrita acută si cronică, ulcerul gastro-duodenal (definitie, etiologie, simptomatologie, investigatii


principii de tratament

1. Gastrita acuta

Gastrita acuta reprezinta termenul medical ce semnifica inflamatia mucoasei gastrice (a


stomacului). Etiologia acesteia este foarte variata, insa aspectul clinic si simptomele sunt relativ
asemanatoare in toate cazurile. Inflamatia poate sa afecteze intreaga mucoasa (caz in care boala
se numeste pangastrita) sau doar anumite zone (cum este cazul gastritei antrale).
Exista cel putin doua criterii de calsificare a gastritei acute in 2 mari categorii: gastrite
erozive si gastrite nonerozive (cele care sunt in general, cauzate de Helicobacter pylori).
Gastrita acuta poate fi o afectiune asimptomatica si doar foarte rar exista o proportionalitate
directa intre aspectul histopatologic (inflamatia microscopica) si intensitatea simptomelor. De
obicei diagnosticul de gastrita acuta se pune endoscopic, cand aceasta investigatie se realizeaza
pentru alte probleme de sanatate si gastrita se descopera intamplator.
Gastrita acuta afecteaza toate segmentele de varsta. Se pare insa ca tipul noneroziv apare
mai frecevnt la varstnici (dupa varsta de 60 de ani).

1.2.Cauzele gastritei acute


Gastrita acuta are numeroase cauze: medicamentoase, alcoolice, ischemice, infectii
bacteriene, virale, stres, soc, radiatii, alergii sau intoxicatii alimentare si chiar traumatisme
directe. Aparitia gastritei acute semnifica de obicei existenta unui dezechilibru intre mijloacele
de protectie si factorii agresivi, dar si imposibilitatea sistemelor locale de a mentine integritatea
mucoasei gastrice.
Gastrita eroziva poate sa apara in urma expunerii la o serie de factori nocivi.
- Medicamente: antiinflamatoare nonsteroidiene, antiiflamatoare steroidiene, fier, colchicina,
chemostatice; Droguri: cocaina; Bauturi alcoolice: vodka, gin, wisky; Stres; Radiatii; Reflux
biliar din duoden in stomac; ischemie gastrica - apare mai rar, insa exista diverse procese care
pot determina reducerea fluxului sangvin catre stomac.
Gastrita acuta noneroziva este determinata de infectii bacteriene, in principal de
H.pylori. Aceasta bacterie determina mai frecvent gastrita cronica decat gastrita acuta, insa ea
ramane principalul agent etiologic si in forma noneroziva a gastritei acute. Infectia acuta este
asimptomatica (cel mai adesea). Helicobacter patrunde in stratul protector de mucus al
stomacului si produce cantitati crescute de ureaza care o proteajaza de aciditatea sucului gastric.
Factori de risc urmatoarele situatii:
- Consum prelungit de antiinflamatoare nesteroidiene;
- Insuficienta organica: hepatica, renala, respiratorie;
- Abuz de alcool;
- Interventii chirugicale majore in antecedentele recente

1.2 Simptomatologie
Pacientii cu gastrita acuta pot fi adesea asimpotmatici.
Daca insa inflamatia mucoasei este mai importanta, apar: fenomene dispeptice: greata,
varsaturi, pirozis, durere epigastrica, indigestie; scaderea apetitului; balonare.
Ocazional pot sa apara dureri abdominale difuze, febra, frisoane, sughit, hematemeza,
melena. Aceste manifestari sunt mai frecvente in cazurile complicate, cu etiologie infectioasa
(germeni agresivi) sau daca eroziunile sunt profunde si au atins vase sangvine (acestea explica
prezenta sangelui in varsatura sau in scaun

1.3 Diagnostic
- Gastrita acuta este mai frecvent un diagnostic de suspiciune pe care doar examinarea
histologica il poate certifica.
- Examenul fizic al pacientului este de obicei in limite normale, doar ocazional exista
sensibilitate dureroasa a abdomenului. Anomalii importante apar daca gastrita este complicata
sau daca are o etiologie grava cu rasunet sistemic.
- Hemoleucograma: poate surprinde o anemie mai ales in gastritele acute erozive;
- Explorarea functiei hepatice, renale si pancreatice;
- Detectarea hemoragiilor oculte (test Adler din scaun)

Explorarile imagistice (examen baritat, endoscopie, CT)pot evidentia leziuni


caracteristice:
- Pliuri mucoase ingrosate: au un calibru de peste 5 mm;
- Mucoasa cu nodozitati: nodulii au origine incerta, dar sunt prezenti in gastrita acuta si
subacuta. Ei pot fi de fapt zone ulcerate care s-au reepitelizat, insa mai au inca un grad de edem
asociat. Acesti noduli sunt mici, au margini bine definite si delimitate si sunt mai frecvent
intalniti pe partea distala a stomacului;
- Leziuni gastrice: constituie unul din semnele importante ale gastritei. Ele pot fi lineare sau
serpiginoase acompaniate sau nu de edem perilezional si sunt mai frecvent intalniti pe marea
curbura gastrica. Aceste modificari sunt vizibile atat la computer tomograf (CT) unde apare si
ingrosarea difuza a peretelui gastric, insa cel mai bine se vizualizeaza la endoscopie care este
suverana pentru diagnostic.

Pentru descoperirea etiologiei, daca se suspecteaza implicarea Helicobacter pylori se pot


realiza cateva teste- unele endoscopice, alte nonendoscopice, printre care:
1. Identificarea antigenelor de Helicobacter pylori in scaun - testul este foarte sensibil si
specific si poate fi utilizat atat pentru diagnosticarea infectiei cat si pentru verificarea eficientei
terapei antihelicobacter.
2. Identificarea anticorpilor antihelicobacter in ser - acest test nu este foarte exact deoarece
poate iesi pozitiv si la 3 ani de la eradicarea bacteriei.

1.4 Tratament
Gastrita acuta nu are un tratament specific cu exceptia cazurilor determinate de
Helicobacter pylori, insa poate include:
-Masuri igenodietetice care constau in evitarea alimentelor iritative, prajite, afumate a
consumului de alcool, renuntarea la fumat, evitarea stresului psihic
- Masuri generale de rehidratare daca pacientul sufera din cauza deshidratarii;
- Intreruperea adminsitrarii antiinflamatoarelor nesteroidiene, corticosteroizilor sau altor
substante cu efect nociv asupra mucoasei;
- Adminstrarea de antiacide - in special cele pe baza de aluminiu si magneziu (care
neutralizeaza acidul gastric), blocante de H2 (inhiba receptorii de histamina, aceasta fiind o
substanta care are un rol imoprtant in stimularea secretiei acide bazale), inhibitori de pompa de
protoni (ei pot bloca complet, pentru o lunga perioada de timp secretia acida a stomacului si sunt
considerati cei mai eficienti compusi din aceasta clasa).
- In cazul in care etiologia este infectioasa se recomanda tratamentul cu antibiotice. Exista
o serie de scheme terapeutice foarte eficiente in combaterea Helicobacter pylori care este
germenele cel mai frecvent incriminat. Schemele contin doua sau trei antibiotic si un inhibitor al
pompei de protoni. Ex amoxicilina+claritromicina (1zile) + inhibitor pompa de protoni 28 zile.

2. Gastrita cronica
Sunt afectiuni inflamatorii cronice ale mucoasei gastrice insotite de o simptamotologie
trenanta nu foarte zgomotoasa uneori chiar asimptomatice. Exita mai multe forme clinice de
gastrita cronica
 Gastrita cronica: gastrita tip A
In cazul gastritei de tip A avem de-a face cu o afectiune autoimuna. Asadar, sunt formati
asa –numiti autoanticorpi impotriva celulelor mucoasei gastrice care produc acid gastric (celule
parietale). Celulele parietale ale mucoasei gastrice produc acidul gastric, absolut necesar
digestiei. In acelasi timp, acestia formeaza asa-numitul factor intrinsec (Intrinsic Factor), absolut
vital pentru asimilarea vitaminei B12 din tractul digestiv. Autoanticorpii orientati impotriva
celulelor parietale afecteaza astfel si productia de acid gastric cat si asimilarea vitaminei B12.
Urmarile gastritei de tip A constau in scaderea acidului gastric (aclorhidrie) si anemie, ca
urmare a deficitului de vitamina B12., care este de neinlocuit pentru formarea hemoglobinei.
Aceasta forma de gastrita este relativ rara, cu un procentaj cuprins intre 3-6%. Cu toate acestea,
gastrita autoimuna se poate instala impreuna cu alte afectiuni autoimune, facilitand si aparitia
cancerului gastric.
 Gastrita cronica: gastrita de tip B
Cauza cea mai frecventa a infectiei bacteriene cronice a mucoasei gastrice consta in
infectia cu agentul patogen Helicobacter pylori. Aproximativ 60% din populatia globului este
purtatoare a acestui agent patogen in mucoasa gastrica. Este vorba de o bacterie care formeaza
enzime care distrug apoi celulele mucoasei gastrice. Acest agent patogen poate supravietui prin
anumite mecanisme in sucul gastric, trecand apoi de peretele format de mucoasa. Sursa de
infectie nu este cunoscuta deocamdata. S-a dovedit insa ca aceasta bacterie este transmisa in
timpul sarcinii de la mama la copil. Dat fiind faptul ca agentul patogen al infectiei este cunoscut,
acest tip de gastrita poate fi tratat cu antibiotice ca orice alta infectie provocata de bacterii.

Gastrita cronica: gastrita de tip C


Aceasta forma de infectie a mucoasei gastrice este, la fel ca cea de tip A, relativ rara si
anume doar aproximativ 10% dintre pacientii suferinzi de gastrita. Aceasta forma de gastrita
consta in patrunderea gresita a bilei in stomac si nu in intestinul subtire. Returul bilei apare de
cele mai multe ori in urma operatiilor la stomac. Bila afecteaza mediul acid al stomacului si ataca
stratul de protectie al mucoasei gastrice, iar leziunile provoaca inflamarea acesteia. Anumite
medicamente analgezice si antiinflamatoare cum ar fi acidul acetilsalicilic sau tratamentele
antireumatice ataca invelisul de protectie al mucoasei gastrice, provocand astfel leziuni.

2.1 Simptomatologie
In gastrita cronica apar atat simptome functionale cat si simptome generale. Simptomele
functionale constau in tulburari dispeptice si sindrom pseudoulceros.
Tulburarile dispeptice se manifesta prin:
- arsuri epigastrice (in regiunea superioara a abdomenului)
- disconfort dupa mese, mai ales dupa pranzuri abundente (varza, condimente, alcool)
- lipsa poftei de mancare
- intoleranta fata de grasimi
- digestie dificila
- varsaturi alimentare- diaree
Sindromul pseudoulceros este caracterizat de aparitia:
- durerilor epigastrice, care survin imediat dupa masa si sunt agavate de pranzurile copioase.
Aceste dureri se deosebesc de durerile cauzate de ulcer prin faptul ca nu se repeta sezonier si nu
raspund la tratamentul cu alcaline. Tardiv se poate observa un deficit de vitamina B12 datorita
malabsorbtiei.
Apar si o serie de simptome generale si anume:
- oboseala- cefalee (durere de cap)
- scaderea in greutate
- semne neurologice: pierderea sensibilitatii vibratorii.
In unele cazuri gastrita cronica poate determina aparitia hemoragiei digestive superioare.
Uneori hemoragia digestiva poate fi atat de brutala incat poate determina decesul.

2.2 Diagnostic
- endoscopie digestiva superioara: este o explorare esentiala, care permite stabilirea cu
certitudine a unui diagnostic
- biopsia mucoasei gastrice: este necesara pentru stabilirea cu exactitate a tipului histologic
de gastrita, dar si pentru a identifica Helicobacter pylori
- studiul secretiei gatrice: pentru a obiectiva scaderea secretiei gastrice
- determinarii gastrinei serice: care va avea valori crescute in cazul gastritei cronice.
- examenul radiologic ,
- test Shiling (evidentiaza malabsorbtia vitaminei B12)

2.3 Tratament
Este important sa fie indepartata cauza care a provocat aparitia gastritei, astfel
medicamentele care pot provoca leziuni mucoasei gastrice trebuie evitate. Infectia cu
Helicobacter pylori trebuie tratata daca este prezenta.

Tratamentul medicamentos va fi adaptat fiecarui caz, in functie de simptomatologie si de


tipul de gastrita. Printre medicamentele care se pot administra>
- protectoare ale mucoasei gastrice: subcitratii de bismut, sucralfate, misoprostol
- cortizon: stimuleaza proliferarea celulelor parietale (gastrita atrofica)
- anticolinergice ( corecteaza secretia hiperacida). Ex preparate cu saruri de atropine(
scobutil)
- antiemetice: pentru combaterea senzatiei de greata,
- prokinetice (metoclopramide)
- preparate cu fier pentru corectarea anemiei

3 Ulcerul gastroduodenal
Definitie
Ulcerul gastroduodenal este o afectiune a stomacului si duodenul caracterizate de leziuni
(pierdere de substanta) la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau a mucoasei intestinului
subtire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci cand secretiile gastrice - care contin
acid clorhidric si o enzima numita pepsina - irita si lezeaza mucoasa stomacului. Secretiile
gastrice pot afecta si esofagul. Ulcerele peptice din mucoasa gastrica se numesc ulcere gastrice.
Cele care apar in mucoasa duodenala se numesc ulcere duodenale
3.1 Cauze
Doua din cele mai frecvente cauze de ulcer peptic sunt infectia cu bacteria numita
Helicobacter pylori (H. pylori) si abuzul de antiinflamatoare nestroidiene (AINS), cum ar fi
Aspirina. Nnu toti cei infectati cu H. pylori, vor face boala ulceroasa peptica. Unii factori de risc
la o persoana cu H. pylori dau o susceptibilitate crescuta pentru dezvoltarea ulcerului. Acesti
factori, unii dintre ei prea putin cunoscuti, includ: fumatul , abuzul de alcool, antecedente de
ulcer, stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (trauma majora, dependenta de
un aparat de ventilatie sau interventia chirurgicala).
O cauza rara de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. In aceasta afectiune stomacul
secreta in exces acid clorhidric, care afecteaza mucoasa gastrica. Stressul psihologic, adaugat la
alti factori de risc, poate creste sansele de a dezvolta un ulcer peptic.

3.2 simptomatologie
Simptomele ulcerului peptic variaza si nu sunt esentiale pentru diagnosticul unui ulcer. Unii
oameni pot sa nu prezinte simptomatologie.
Simptomele unui ulcer, ca dispepsia (senzatie de disconfort digestiv, aparuta dupa mese), pot
fi confundate frecvent cu alte afectiuni abdominale, ca refluxul gastro-esofagian (RGE).
Simptomele specifice ulcerului sunt:
- dureri, sub forma de arsuri sau eroziuni, intre regiunea ombilicala si osul xifoid (portiunea
inferioara a sternului, cunoscuta popular de "capul pieptului"). Cateodata durerea iradiaza in
spate. Durerea abdominala tine de la cateva minute pana la cateva ore si dispare la administrarea
unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secretiei acide (Omeprazol, Lansoprazol).
Durerea din ulcerul duodenal poate apare la cateva ore dupa masa (cand stomacul este gol)
si se poate ameliora postprandial. Durerea poate trezi pacientul in timpul noptii.
Durerea din ulcerul gastric poate apare la scurt timp dupa masa (cand alimentele sunt inca in
stomac).
Simptomatologia este periodica, durerea apare si dispare, perioadele cu simptomatologie
alterneaza cu cele fara simptomatologie
- inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate
- balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese)
- voma postprandiala (dupa mese)
- scaun negru, ca smoala sau care contine sange rosu-inchis in cazul unui ulcer hemoragic
Simptomele ulcerelor duodenale si gastrice sunt asemanatoare cu exceptia periodicitatii durerii.

Unele ulcere nu prezinta simptomatologie si sunt cunoscute sub numele de ulcere


silentioase. Aproximativ jumatate din toate ulcerele nu prezinta simptomatologie, decat in
momentul in care apar complicatiile.

Complicatiile unui ulcer pot fi hemoragia, perforatia, penetratia sau obstructia tractului
digestiv. Ulcerele silentioase sunt frecvente la persoanele in varsta, persoanele cu diabet zaharat
sau cele care consuma multe antiinflamatoare, cum ar fi Aspirina.

Simptomatologia la copii variaza cu varsta:


- copilul mic si prescolar se plange de dureri gastrice
- adolescentii au simptome mai apropiate decat cele ale adultilor.

Simptomatologia ulcerului hemoragic


- tahicardie, hipotensiune, palorae, soc ( hemorgaie mare)
- durere abdominala brusca, puternica sau voma
- senzatie de ameteala sau "cap usor" in special la modificarea pozitiei de la culcat la
pozitia in sezut sau in picioare
- sange in voma sau ceva ce seamana cu boabele de cafea (sange partial digerat)
- scaun negru, ca smoala sau amestecat cu sange rosu-inchis sau sange maro roscat.

3.3 Diagnostic
Testele necesare pentru diagnosticarea bolii ulceroase peptice depind de simptomatologia
pacientului, de antecedente si examenul obiectiv.
Daca pacientul este un adult tanar supus unui stress puternic diagniosticul poate fi orientat
catre ulcer

Investigatii pentru diagnosticarea bolii ulceroase peptice


Se folosesc urmatoarele teste pentru o persoana care are ulcer peptic:
-Radiografia baritata a aparatului digestiv. O examinare radiologica a esofagului si
stomacului se poate face pentru diagnosticarea unei boli ulceroase peptice, desi aceasta
examinare este folosita mai rar, fiind perimata.
-Endoscopia. Endoscopia permite medicului sa analizeze interiorul stomacului si
duodenului si sa preleveze material bioptic, care poate fi testat pentru H. pylori sau alte afectiuni
(cancerul gastric) ale stomacului. Este suverana in diagnosticul ulcerului.
-Testul pentru hemoragiile oculte ale tubului intestinal poate detecta sangele din scaun,
care poate proveni din stomac, datorita ulcerului gastric sau din cauza altor afectiuni grave ca
neoplasmul de colon. De unul singur, acest test nu poate diagnostica un ulcer peptic, dar poate
detecta daca este hemoragic.
-Hemoleucograma (HLG) se face pentru evidentierea anemiei care poate fi rezultatul unui
ulcer hemoragic.

Investigarea infectiei cu H. pylori


Multi oameni sunt infectati cu aceasta bacterie, dar majoritatea nu vor prezenta simptome de
boala ulceroasa peptica. Din aceste motive testarea pentru H. pylori este recomandata doar
persoanelor care:
- au ulcer peptic activ sau antecedente heredocolaterale de cancer gastric sau ulcer peptic
- sunt cunoscuti cu antecedente heredocolaterale de cancer gastric sau alte afectiuni, numite
limfoame ale tesutului limfoid asociat mucoaselor
- dispepsie de alte cauze - testarea H. pylori poate sa nu ajute cu nimic in cazul unei
dispepsii de cauza nonulceroasa
- doresc sa inceapa tratamentul, daca bacteria este identificata.
Cele mai frecvente teste folosite pentru evidentierea infectiiei cu H. pylori sunt:
- biopsia mucoasei gastrice. In timpul unei endoscopii a tractului digestiv superior, se poate
face o biopsie a mucoasei gastrice pentru a testa prezenta H. pylori. O biopsie este modul cel mai
bun pentru testarea H. pylori. Aceasta metoda permite, de asemenea, stabilirea diagnosticului
diferential cu cancerul gastric. O biopsie este scumpa si necesita o examinare endoscopica mai
invaziva decat alte teste folosite pentru detectarea H. pylori
- teste serologice pentru detectarea anticorpilor impotriva H. pylori. Un test serologic
este rapid, usor si ieftin. Acest test poate evita efectuarea unei endoscopii superioare. Testul nu
poate face diferenta intre o infectie prezenta si una vindecata, deci nu este relevanta pentru
determinarea stadiului unei infectii fiind pozitiv si la 3 ani de la infectare.
- testul respirator cu uree. Testul respirator cu uree pentru H. pylori este un test specific.
Spre deosebire de testele serice, acest test va detecta doar bacteriile prezente la momentul
efectuarii testului. Este un test bun pentru verificarea eficientei tratamentului. Costurile testarii
sunt destul de mari
- testarea scaunului pentru antigeni. Aceasta examinare verifica prezenta antigenilor H.
pylori in scaun. Poate fi folosita pentru identificarea H. pylori ca si cauza pentru o boala
ulceroasa peptica si la verificarea eficientei tratamentului. Unele persoane care au urmat un
tratament pentru infectia cu H. pylori, pot avea nevoie de testari de control pentru confirmarea
vindecarii complete.

3.4 Principii de tratament


Daca pacientul a fost diagnosticat cu ulcer peptic de cauza bacteriana (Helicobacter pylori),
va avea nevoie de un tratament cu antibiotice al caror spectru sa includa H.Pylori (bactericide sau
bacteriostatice).
Daca ulcerul este datorat utilizarii antiinflamatoarelor nesteroidiene, se incearca oprirea
utilizarii lor pe cat posibil. AINS pot incetini sau preveni vindecarea unui ulcer.
Medicamentele care reduc cantitatea de acid secretata de stomac sunt folosite pentru
tratamentul oricarei forme de boala ulceroasa peptica. Acestea sunt antagonistii receptorilor H si
inhibitorii pompei protonice.
Modificari ale stilului de viata, renuntarea la fumat, limitarea consumului de cafea si bauturi
alcoolice, reducerea stresului pot accelera vindecarea ulcerului si pot preveni recurenta ulcerului.

Tratament initial
Tratamentul initial depinde de cauza ulcerului.
Medicamentele care reduc cantitatea de acid produsa de stomac sunt folosite in tratamentul
oricarei forme de ulcer peptic.
- antiacidele neutralizeaza acidul gastric (bicarbonat de sodiu, saruri de aluminiu coloidal,
complexe de saruri. Aceste medicamente se pot folosi in asociere cu altele, in special daca
ulcerul este dat de infectia cu H. pylori
- antagonistii receptorilor Histaminici (ranitidina, famotidina) reduc cantitatea de acid
produsa de stomac
- inhibitori ai pompei protonice (de exemplu Omeprazol, pantoprazole, lansoprazol) reduc
cantitatea de acid secretata se stomac (sunt in general mai eficiente decat antagonistii de
receptori H)
-protectoare ale secretiei de mucus: sucralfate, subcitrat de bismuth, misoprostol

Tratamentul infectia cu H. pylori.


Tratamentul recomandat pentru distrugerea H. pylori include asocierea a doua antibiotice cu
un inhibitor al pompei de protoni sau cu un preparat din bismut coloidal. Eliminarea bacteriei
accelereaza vindecarea unui ulcer si previne reaparitia lui. Este esential sa se administreze
combinatia corecta de antibiotice pentru eradicarea bacteriei. Daca bacteria nu este eliminata de
antibioticele folosite, aceasta poate obtine rezistenta mai tarziu (este mai dificil de distrus).
Terapia include, de obicei, cel putin doua antibiotice si un inhibitor de acid gastric (care
poate include un inhibitor de pompa de protoni) si uneori preparate de bismut coloidal (de
exemplu Amoxicilina plus Claritromicina plus Lansoprazol). Durata de tratament este de cel
putin o luna, 10 zile asocierea celor doua antibiotic + inhibitorul de pompa, 4 saptamani.
In cazul ulcerelor produse de AINS
Se incearca stoparea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. In unele cazuri, sunt
inlocuite cu alte antiinflamatoare cu risc scazut de a produce ulcere. Daca pacientul trebuie sa
continue tratamentul cu antiinflamatoare, se pot asocia cu alte medicamente folosite pentru
protectia stomacului.
Daca nu se identifica nici o cauza (ulcer idiopatic), ulcerul va fi tratat cu un inhibitor de
secretia acida. Tratamentul de lunga durata depinde de severitatea ulcerului si a altor factori, ca
marimea ulcerului, prezenta complicatiilor si tratamentele deja urmate.

Tratament chirurgical
Interventiile chirurgicale sunt necesare in urmatoarele cazuri:
- ulcere care nu se vindeca dupa tratamente prelungite si modificari ale stilului de viata
(ulcere peptice neretractabile)
- complicatii posibil fatale ale unui ulcer, ca hemoragia severa, perforatia sau obstructia.
Metoda chirurgicala in tratarea unui ulcer implica:
- sectiunea unuia sau mai multor nervi ai stomacului (vagotomie)
- largirea deschiderii inferioare a stomacului (piloroplastie)
- sectionarea unei portiuni din stomac daca este nevoie (gastrectomie partiala)

4. Cancerul gastric

CG are ca punct de plecare mucoasa gastrica (stratul cel mai intern al stomacului), si
reprezinta una dintre cele mai frecvente localizari maligne.
Incidenta este mai crescuta la sexul masculin, iar varsta medie la care survine este de 50-70
de ani. Urmatorii factori pot fi implicate in aparitia CG
- Alimentatia - consumul de alimente afumate sau uscate, excesul de sare, consumul scazut
de fibre vegetale
- Fumatul, consumul de alcool
- Infectia cu helicobacter pylori
- Interventiile chirurgicale la nivelul stomacului in antecedente
- Polipii gastrici
- Ulcerul gastric
- Gastrita atrofica
- Sexul masculin si varsta inaintata
- Antecedentele familiale

Simptomele cancerului gastric


Exista posibilitatea ca un cancer de stomac sa nu prezinte nici un semn sau simptom in
stadiile initiale, sau simptomatologie vaga pe care pacientul o poate ignora (simptomatologie
nespecifica).
Cu timpul insa apar senzatia de satietate precoce, scadere ponderala, pierderea apetitului,
arsuri gastrice, dureri in etajul abdominal superior, greturi, varsaturi, disfagie (dificultatea de a
inghiti), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie).
In stadiile avansate pot apare ascita (acumularea de lichid in abdomen), icterul, hematemeza
(pierderea de sange prin varsatura), melena (scaun negru ca pacura, lucios,cu miros de gudron-
apare ca urmare a sangerarii tumorii gastrice, sange care trecand prin tubul digestiv este digerat
si eliminat prin scaun ca melena), masa palpabila in regiunea epigastrica, etc.

Diagnosticul de cancer gastric


In momentul in care pacientul se prezinta la medic cu o simptomatologie orientativa pentru
un cancer digestiv, medicul chirurg va recomanda o serie de analize si investigatii menite sa
stabileasca starea actuala a pacientului, sa confere certitudinea unui cancer de stomac, sa
stabileasca daca boala este intr-un stadiu incipient sau avansat si sa adopte atitudinea terapeutica
potrivita pentru fiecare caz in parte.
Bilantul initial presupune, pe langa realizarea examenului fizic, recoltarea analizelor de sange
care pot arata o anemie (semn al pierderii de sange din tumora gastrica) markeri tumorali crescuti
(CA 19-9, antigen carcinoembrionar), ecografia abdominala (poate arata lichidul de ascita sau
metastazele hepatice in stadiile avansate) endoscopia digestiva superioara (vizualizeaza
formatiunea tumorala gastrica si o biopsiaza –esantionul recoltat va fi analizat histopatologic si
va stabili despre ce tip de cancer este vorba), tranzit baritat, etc.
De asemenea, se urmareste excluderea unor afectiuni ce pot avea manifestari asemanatoare
–ulcerul gastric (durerea din cancerul gastric este mai intensa si nu cedeaza la tratamentul
obisnuit pentru ulcer).
Bilantul de extensie : presupune realizarea unei tomografii computerizate, examen imagistic
care stabileste raporturile tumorii cu organele vecine si daca acestea au fost invadate sau nu (prin
crestere in dimensiuni tumora poate invada splina, pancreasul, vezica biliara, colonul transvers),
invazia ganglionilor limfatici regionali, aparitia metastazelor hepatice, ascitei, metastazelor
ovariene la femei, metastazelor pulmonare etc; de asemenea o ecoendoscopie poate fi realizata
pentru a stabili gradul de intindere a tumorii la nivelul peretelui gastric. Internat in sectia de
chirurgie, bolnavului i se vor corecta dezechilibrele biologice (anemia, dezechilibrele ionice). O
patologie asociata va fi tratata prin consulturi realizate de medici de alte specialitati. Inaintea
operatiei acesta va primi vizita medicului anestezist.

Tratamentul pentru cancer gastric


Chirurgia si chimioterapia joaca rolul cel mai important.
In stadiile mai putin avansate chirurgia are viza radicala urmarind vindecarea bolnavului.
In functie de localizarea tumorii la nivel gastric, tehnica chirurgicala presupune indepartarea
stomacului, partial sau in totalitate, impreuna cu teritoriul limfatic aferent (ganglionii invadati
neoplazic). In locul stomacului indepartat in totalitate, va fi adusa din etajul abdominal inferior o
ansa intestinala (jejun) care se va sutura de esofag cu sau fara crearea unui rezervor in ideea
inlocuirii cavitatii gastrice (gastrectomie totala cu esojejunoanastomoza pe ansa intestinala in
“Y” sau omega).
Daca stomacul a fost indepartat partial, atunci acelasi segment de intestin subtire va fi
suturat la stomacul restant (gastrectomie subtotala cu gastrojejunoanastomoza) sau daca este
posibil stomacul va fi suturat la duoden (gastroduodenoanastomoza) restabilindu-se astfel
continuitatea digestiva. Chimioterapia va completa tratamentul chirurgical avand scopul de a
distruge celulele tumorale ramase dupa gestul chirurgical prevenind astfel recidiva.
In stadiile avansate (metastaze hepatice, peritoneale, ascita) chimioterapia se aplica initial
incercand sa converteasca bolnavul la un stadiu operabil. Chirurgia se practica in stadiile
avansate in cazul sangerarilor care nu se opresc, in cazul aparitiei stenozelor cardiale (pentru
cancerele situate sus la nivel gastric foarte aproape de esofag, caz in care bolnavul nu se poate
alimenta), in cazul aparitiei icterului, sau ocluziei (prin invazie de colon transvers sau
carcinomatoza peritoneala). Gestul chirurgical in aceste cazuri foarte avansate va scoate bolnavul
din zona de risc vital in care se gaseste in asa fel incat acesta sa poata continua tratamentul
oncologic.